Rezultate din textul definițiilor
CIROZA s. f. boala cronica a ficatului, caracterizata prin aparitia unor granulatii conjunctive dense in tesutul acestui organ si prin distrugerea celulelor hepatice. (< fr. cirrhose)
DISTROFIE s. f. 1. leziune organica, tisulara sau glandulara, avand la baza tulburari metabolice. 2. boala cronica de nutritie la sugari. (< fr. dystrophie)
ERITROMELIE s. f. boala cronica a pielii la nivelul extremitatilor corpului. (< fr. erythromelie)
PELAGRA s. f. boala cronica provocata de o alimentatie insuficienta, lipsita de vitamine si proteine animale, manifestata prin inflamarea pielii, plagi pe corp, vomitari, diaree si tulburari psihice. (< fr. pellagre)
SCORBUT s. n. boala cronica datorata lipsei vitaminei C din alimentatie, care se manifesta prin anemie, sangerarea gingiilor si caderea dintilor, aparitia unor plagi deschise etc. (< fr. scorbut, lat. scorbutus)
SCROFULOZA s. f. boala cronica de natura tuberculoasa, prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gat. (< germ. Skrofulose)
jitie (jitii), s. f. – 1. Viata, biografie. – 2. Istorie cronica, poveste. – 3. Betesug, boala cronica. Sl. zitije „viata” (Puscariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, inv. cu primul sens.
CIROZA (‹ fr. {i}; {s} kirrhos „galben-roscat”) s. f. (MED.) Inflamatie cronica degenerativa manifestata prin atrofierea tesutului parenchimatos al unui organ (ficat, splina, glande endocrine etc.) si inlocuirea lui cu tesut conjunctiv fibros avind ca rezultat pierderea progresiva a capacitatii functionale a organului respectiv. ◊ C. hepatica = boala cronica a ficatului, caracterizata prin distrugerea treptata a celulelor hepatice si inmultirea exagerata a tesutului conjunctiv intrahepatic, cu alterarea functiilor ficatului, precum si a circulatiei intrahepatice a singelui si a bilei. Cauzele frecvente ale c.h. sint: hepatita epidemica, alcoolismul si malaria.
JITIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdota, snoava. 2. boala cronica; defect, cusur. – Din sl. zitije.
CIROZA, ciroze, s. f. boala cronica a ficatului, caracterizata prin inmultirea anormala a tesutului conjunctiv si prin distrugerea treptata a celulelor hepatice. – Din fr. cirrhose.
PRURIGO s. n. boala cronica de piele caracterizata prin aparitia unor leziuni superficiale persistente in forma de basicute, insotita de mancarime intensa. – Din fr. prurigo.
MELANODERMIE, melanodermii, s. f. Pigmentare patologica, bruna sau neagra, localizata sau generalizata, care apare in unele boli cronice ca malaria, tuberculoza sau in intoxicatiile cu saruri de aur, argint etc. – Din fr. melanodermie.
MIOPATIE, miopatii, s. f. boala cronica cu caracter progresiv a sistemului muscular sau a unor muschi, care se manifesta prin atrofii musculare. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopathie.
NODUL, noduli, s. m. 1. Umflatura de mici dimensiuni si bine circumscrisa, care apare in diverse parti ale corpului, insotind adesea unele boli cronice. 2. (Geol.) Mica masa de piatra cuprinsa intr-o zona mai putin dura. [Pl. si: (n.) nodule] – Din fr. nodule, lat. nodulus.
CONSUMPTIV, -A, consumptivi, -e, adj. (Despre unele boli cronice) Care este insotit de slabire, de denutritie, de scaderea fortei musculare, anemie etc. – Din fr. consomptif.
DEBILITATE, debilitati, s. f. Faptul de fi debil; stare de slabiciune a organismului, insotita de scaderea rezistentei la eforturi si la boli, datorita subnutritiei, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintala = forma de inapoiere mintala, mai putin grava decat idiotia sau imbecilitatea, in care individul nu poate depasi insusirea cunostintelor corespunzatoare primelor patru clase elementare. – Din fr. debilite, lat. debilitas, -atis.
TABES s. n. boala cronica a sistemului nervos, de origine s********a, care se manifesta prin lipsa de coordonare a miscarilor (in timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburari de sensibilitate etc. – Din fr. tabes, lat. tabes.
CRIZA, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultati (economice, politice, sociale etc.); perioada de tensiune, de tulburare, de incercari (adesea decisive) care se manifesta in societate. ♦ Lipsa acuta (de marfuri, de timp, de forta de munca). 2. Moment critic, culminant, in evolutia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cronice. Criza de apendicita. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium. – Din fr. crise.
CASEXIE f. Istovire generala a organismului cauzata de boli cronice. /<fr. cachexie, lat. cachexia
CRIZA ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotaratoare in viata sociala, constand intr-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ◊ ~ de guvern perioada cand un guvern a demisionat iar altul inca nu este format. 2) Moment critic in evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea in bine sau in rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis
DIETOTERAPIE f. Terapie a unor boli cronice cu ajutorul dietei. [Sil. di-e-] /dieta + terapie
GUTA1 f. boala cronica provocata de dereglarea metabolismului si manifestata prin crize dureroase articulare; podagra. /<fr. goutte, lat. gutta
NODUL ~i m. 1) Umflatura mica, ce apare pe corp ca urmare a unor boli cronice. 2) geol. Portiune mica de piatra, avand duritatea mai ridicata decat cea a stratului in care se afla. /<fr. nodule, lat. nodulus
PODAGRA ~e f. boala cronica cauzata de dereglarea metabolismului si manifestata prin crize articulare dureroase; guta. /<ngr. podaghra
PSORIAZIS n. boala cronica de piele, localizata mai des la coate si la genunchi, care se manifesta prin aparitia unor puncte si plagi rosii, lucioase, acoperite cu coji albe-sidefii. [Sil. -ri-a-] /<fr. psoriasis
SANATORIU ~i n. Institutie medicala pentru tratamentul unor boli cronice sau pentru odihna si intremare. [Sil. -na-to-riu] /<fr. sanatorium, germ. Sanatorium
ETIZIE s.f. (Med.) Slabire extrema a corpului, datorita unei boli cronice. [Gen. -iei. / < fr. etisie].
ATEROSCLEROZA s.f. (Med.) boala cronica degenerativa produsa prin depunerea de grasimi si colesterol in peretele intern al arterelor, determinand sclerozarea acestora. [< fr. atherosclerose].
CIROZA s.f. boala cronica de ficat, caracterizata prin aparitia unor granulatii conjunctive dense in tesutul acestui organ si prin distrugerea celulelor hepatice. [< fr. cirrhose, cf. gr. kirrhos – roscat].
SCORBUT s.n. boala cronica datorita lipsei vitaminei C in alimentatie si manifestata prin anemie, sangerarea gingiilor, aparitia unor rani deschise pe corp etc. [< fr. scorbut, cf. gr. scorbut , lat. med. scorbutus].
SCROFULOZA s.f. boala cronica de natura tuberculoasa, manifestata prin inflamarea ganglionilor limfatici de la gat. [< germ. Skrofulose].
ETIZIE s. f. slabire extrema a corpului datorita unei boli cronice. (< fr. etisie)
NODUL s. m. 1. mica umflatura care apare in diferite regiuni ale corpului, in unele boli cronice. 2. (geol.) concretiune de piatra intr-o zona mai putin dura. (< fr. nodule, lat. nodulus)
CASEXIE (‹ fr.; {s} gr. kakhexia „stare proasta”) s. f. Stare de slabire excesiva a organismului, in care substantele de rezerva sint consumate in totalitate, ajungindu-se la atrofie musculara si alterarea starii generale. Poate fi consecinta unei boli cronice, a subalimentatiei sau a batrinetii (c. senila).
SANATORIU (‹ fr.; {s} lat. sanatorius „care vindeca”) s. n. Institutie medicala pentru tratamentul unor boli cronice (in special tuberculoza, afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni neuropsihice), situate de obicei in locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cura (conditii climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, namoluri curative) in asociatie cu fizioterapie, alimentatie dietetica si regim special de tratament si odihna. Exista si s. pentru repaus si recuperare a capacitatii de munca sub supraveghere medicala. Printre cele mai cunoscute din Romania se numara s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. casa de sanatate.
SCHIZOFRENIE, schizofrenii, s. f. boala mintala cronica caracterizata prin slabirea si destramarea progresiva a functiilor psihice si prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrenie.
PARANOIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifesta prin lipsa de logica in gandire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecutiei, prin halucinatii etc.; boala care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.
ARTROZA, artroze, s. f. boala articulara cronica de tip deformant. – Din fr. arthrose.
PNEUMOCONIOZA, pneumoconioze, s. f. boala pulmonara cronica cu caracter profesional, consecinta a iritatiei provocate de inhalarea masiva, indelungata si fixarea pe plamani a unor pulberi (de azbest, carbune, bioxid de siliciu, de fier etc.), care determina inflamatia si apoi sclerozarea lor. [Pr.: pne-u-mo-co-ni-o-] – Din fr. pneumoconiose.
LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. Om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.
SILICOZA, silicoze, s. f. boala pulmonara cronica profesionala care apare la muncitorii din mine, din carierele de piatra, din industria metalurgica, din industria portelanului si a sticlei etc., in urma inhalarii prelungite a pulberilor de bioxid de siliciu. – Din fr. silicose.
LEPRA ~e f. 1) boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra
SCHIZOFRENIE ~i f. boala psihica cronica, care se manifesta prin dereglare treptata a proceselor mintale. [G.-D. schizofreniei] /< fr. schizophrenie
S*****S ~uri n. boala venerica cronica, cauzata de un spirochet si transmisa prin contagiune sau ereditar. /<fr. syphilis, germ. Syphilis
TABES s.n. (Med.) boala nervoasa cronica (de natura s********a) care ataca mai ales maduva spinarii, cauzand pierderea progresiva a coordonarii miscarii; ataxie locomotorie. [< fr. tabes, lat. tabes].
TABES s. n. boala nervoasa cronica (de natura s********a) ce se manifesta prin tulburari de sensibilitate, de mers si prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr. tabes, lat. tabes)
TUBERCULOZA s. f. boala infectocontagioasa cronica, produsa de bacilul Koch, manifestata prin leziuni localizate in plamani si in alte organe, in (bronho)pneumonie, cu distrugeri extinse ale plamanului etc.; ftizie. (< fr. tuberculose, germ. Tuberkulose)
INAPETENTA s. f. Lipsa de pofta de mancare, intalnita in multe boli febrile, digestive, cronice etc.; anorexie. – Din fr. inappetence.
ANOREXIE s. f. Lipsa a poftei de mancare, intalnita in multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetenta. ♦ Anorexie mintala = repulsie fata de alimente, insotita de pierderea totala a poftei de mancare. – Din fr. anorexie.
TALASOTERAPIE s. f. Tratament terapeutic care consta in bai de mare asociate cu aer marin, folosit in boli ca reumatismul cronic, sinuzita etc. [Var.: talazoterapie s. f.] – Din fr. thalassotherapie.
cronicITATE s. f. Stare cronica a unei boli, a unui bolnav. – Din fr. chronicite.
cronicIZA, pers. 3 cronicizeaza, vb. I. Refl. (Despre boli) A deveni cronic. – cronic + suf. -iza,
A SE cronicIZA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre boli) A deveni cronic. /cronic + suf. ~iza
ACTINOMICOZA s.f. (Med.) boala infectioasa produsa de o ciuperca, constand din abcese cronice. ◊ Actinomicoza cartofului = boala a cartofului, provocata de o bacterie; raia comuna a cartofului. [< fr. actinomycose, cf. gr. aktis – raza, mykes – ciuperca].
cronicITATE s.f. Stare cronica a unei boli, a unui bolnav. [Cf. fr. chronicite].
cronicIZA s.f. Stare cronica a unei boli, a unui bolnav. [Cf. fr. chronicite].
cronicITATE s. f. stare cronica a unei boli, a unui bolnav. (< fr. chronicite)
BOLI, bolesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A fi bolnav timp mai indelungat; a suferi de o boala lunga sau cronica. – Slav (v. sl. boleti).
RACILA1, racile, s. f. 1. (Livr.) boala veche, incurabila, maladie cronica; betesug; fig. cusur, meteahna, defect. 2. Fig. Dusmanie veche, ura. – Et. nec.
cronic, -A, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evolutie lenta, care are un caracter de durata. ♦ Fig. Care se prelungeste multa vreme si nu mai poate fi usor inlaturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.
cronicIZAT, -A, cronicizati, -te, adj. (Despre boli) Care a devenit cronic. – V. croniciza.
cronic, -A adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evolutie lenta, de durata. ♦ (Fig.) Care se prelungeste multa vreme, invechit, greu de inlaturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].
cronic, -A adj. 1. (despre boli) cu o evolutie lenta, de durata. 2. (fig.) care se prelungeste multa vreme, invechit, greu de inlaturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)
cronicIZA vb. refl. (despre boli, fenomene) a deveni cronic. (< it. cronicizzare)
ADDISON [ædisn], Thomas (1793-1860), medic englez. A descris primul insuficienta cronica a glandei corticosuprarenale, boala care-i poarta numele.
ACTINOMICOZA s. f. 1. boala infectioasa (la oameni si la animale) provocata de anumite ciuperci si bacterii, care se manifesta prin aparitia unor abcese cronice. 2. (In sintagma) Actinomicoza cartofului = boala a cartofului provocata de bacteria Actynomices scabies; raia cartofului. – Din fr. actinomycose.
LICHEN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr-o ciuperca si o alga aflate in simbioza, care cresc pe scoarta arborilor batrani, pe ziduri, pe stanci, etc.; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. 2. boala de piele cu evolutie cronica, caracterizata prin aparitia pe piele a unor proeminente care provoaca mancarime, prin ingrosarea si pigmentarea excesiva a pielii. – Din fr. lichen
ENCEFALITA, encefalite, s. f. boala cauzata de inflamarea acuta sau cronica a encefalului. ◊ Encefalita letargica = boala contagioasa grava, provocata de un virus transmis prin musca tete si manifestata prin somnolenta persistenta si progresiva; boala somnului. – Din fr. encephalite.
ECZEMA, eczeme, s. f. boala de piele, acuta sau cronica, de natura infectioasa sau alergica, caracterizata prin eruptii, abcese, leziuni umede sau uscate (insotite de mancarimi intense). – Din fr. eczema.
cronic ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre boli) Care dureaza de mult timp; cu evolutie lenta si de durata. 2) fig. Care se prelungeste multa vreme; de lunga durata. /<fr. chronique
VARICE f. pl. boala patologica constand in dilatarea cronica a venelor (mai ales la picioare). /<it. varice, lat. varix, ~icis, fr. varice
DISCOMICOZA s.f. boala caracterizata prin numeroase abcese cronice si provocata de discomicete. [< fr. discomycose].
DISCOMICOZA s. f. boala caracterizata prin numeroase abcese cronice, provocata de discomicete. (< fr. discomycose)
S*****S s. n. boala venerica infectioasa, cu evolutie cronica, provocata de un spirochet transmis prin contagiune sau prin ereditate, cu ulceratie si leziuni pe diferite organe; lues. (< fr. syphilis)
SATURNISM (‹ fr.; {s} fr. saturn „nume dat plumbului de alchimisti”) s. n. boala profesionala provocata de intoxicatia cronica cu plumb. Se manifesta prin cefalee, paralizii ale extremitatilor, nefrita, anemie, colici abdominali, gingii cenusii etc. Este frecventa la lucratorii din fabricile de acumulatoare, la cei care lucreaza in minele de expl. a sulfurii de plumb (galena), iar pana in anii ’80 ai sec. trecut (cand se utilizau litere de plumb) era frecventa si la tipografi.
AMIGDALITA s. f. boala manifestata prin inflamarea (acuta sau cronica) a amigdalelor. – Din fr. amygdalite.
ARTROZA ~e f. boala articulata reumatica caracterizata prin evolutie cronica si deformarea extremitatilor osoase. /<fr. arthrose
RINOSCLEROM s.n. (Med.) boala infectioasa caracterizata printr-o secretie cronica si infiltratia sclerozanta a mucoasei nazale. [Pl. -oame. / < fr. rhinosclerome, cf. gr. rhis – nas, skleroma – tumoare dura].
AMIGDALITA, amigdalite, s. f. boala manifestata prin inflamarea (acuta sau cronica) a amigdalelor. – Din fr. amygdalite.
V******A, v******e, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a v*******i. – Din fr. v******e.
ENTEROCOLITA, enterocolite, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a intestinului subtire si a celui gros, provocata de germeni patogeni. – Din fr. enterocolite.
SATURNISM s. n. boala profesionala care consta intr-o intoxicatie cronica cu plumb. – Din fr. saturnisme.
PANCREATITA, pancreatite, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a pancreasului. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. pancreatite.
APENDICITA, apendicite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a apendicelui (1) si care se manifesta de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite.
PLEUREZIE, pleurezii, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a pleurei pulmonare, insotita adesea de o abundenta secretie de lichid seros, purulent sau hemoragic. ◊ Pleurezie purulenta = piotorax. [Pr.: ple-u-] – Din fr. pleuresie.
OVARITA, ovarite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a ovarelor (1), insotita, de obicei, de inflamarea trompelor uterine. – Din fr. ovarite.
OSTEITA, osteite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a unui os. [Pr.: -te-i-] – Din fr. osteite.
LABIRINTITA, labirintite, s. f. boala care consta in inflamatia acuta sau cronica a labirintului urechii. – Din fr. labyrinthite.
LIMFANGITA, limfangite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a vaselor limfatice. – Din fr. lymphangite.
ENTERITA, enterite, s. f. boala care consta in inflamare acuta sau cronica a intestinului subtire, datorita infectiilor, intoxicatiilor sau alergiei. – Din fr. enterite.
SINUZITA, sinuzite, s. f. boala care consta in inflamarea acuta sau cronica a mucoasei care captuseste sinusurile1 nazale. – Din fr. sinusite.
REUMATISM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului locomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare), avand drept cauze: o infectie (de obicei streptococica), o reactie inflamatorie articulara si periarticulara sau o patogenie inflamatorie alergica. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronica evolutiva (artrita reumatoida), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boala acuta, de natura infectioasa, frecventa la copii si la tineri, consecutiva amigdalitei si caracterizata prin transpiratii si tumefactii dureroase ale articulatiilor. boala se complica frecvent cu imbolnavirea inimii (endocardita, pericardita etc.), pleurezie, nefrita etc. si evolueaza in puseuri, avand tendinta de rtecidiva. 2. Durere reumatica.
POLIARTRITA, poliartrite, s. f. boala care se manifesta prin inflamatia acuta sau cronica a mai multor articulatii in acelasi timp si care este de natura reumatismala, tuberculoasa, bacilara etc. ◊ Poliartrita cronica evolutiva = reumatism cronic deformant, cu evolutie progresiva, care afecteaza articulatiile extremitatilor. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarthrite.
cronic, -a adj. (vgr. hronikos, d. hronos, timp). Med. Se zice despre boalele care se prelungesc mult timp, despre boalele vechi, in opozitiune cu acut. Fig. Betie cronica, betie veche. S. f., pl. i (rar e). Istorie scrisa in ordinea timpului, an cu an: cronica lui Sincai. Articul de ziar despre noutatile zilei: cronica politica, teatrala, artistica, financiara. Fig. cronica scandaloasa, care povesteste ceia ce e rau pe socoteala cuiva. – Vechi si hronica (s. f.) si hronic (s. n., pl. e) dupa ngr.
RAHITISM (‹ fr., it.) s. n. boala intalnita la copii si adolescenti, cauzata de o carenta cronica de calciu sau de vitamina D (datorita unui deficit alimentar sau unui deficit de expunere la soare), care provoaca tulburari in metabolismul fosforului si al calciului, ceea ce duce la o mineralizare incompleta a oaselor. Se manifesta prin deformari osoase (ingrosarea extremitatilor oaselor, curbarea membrelor inferioare, proeminente la nivelul coastelor si a sternului) si intarziere in aparitia dintilor etc. Tratamentul implica doze masive de vitamina D, expunere la soare si o dieta echilibrata.
SPRUE s.f. boala endemica de la tropice sau din zonele temperate, caracterizata prin diaree cronica, anemie etc. [Pron. spru. / < fr., it., engl. sprue].
SPRUE SPRU/ s. f. boala endemica de la tropice sau din zonele temperate, caracterizata prin diaree cronica, anemie, glosita etc.; psilozis (2). (< fr., engl. sprue)
ANTRACOZA (‹ fr.; {s} gr. anthrax „carbune”) s. f. boala profesionala, frecventa la mineri, datorata inhalarii pulberii de carbune si manifestata prin emfizem, bronsita cronica, fenomene de scleroza pulmonara etc.
TABAGISM (‹ fr.) s. n. Stare toxica cronica a organismului datorata fumului. T. poate determina o gama larga de afectiuni, de la bronsite cronice, care pot evolua spre emfizem pulmonar si insuficienta respiratorie la cancer pulmonar, bucal, laringeal etc., dar si la boli c*************e si ulcer. La femeile gravide t. creste riscul de a***t spontan si determina nasterea copiilor subponderali. Femeile fumatoare prezinta un risc crescut de osteoporoza. Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca anual au loc la nivelul Globului c. 3 mil. de decese ce pot fi atribuite t.
COCCIDIOZE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Grup de boli ale tubului digestiv si glandelor anexe, care pot afecta si alte organe (rinichi, nas, faringe, urechi etc.), intilnite la toate speciile animale si la om. Au evolutie acuta sau cronica fiind provocate de specii din ordinul Coccidia. C. cele mai frecvente la om sint malaria, toxoplasmoza, babesioza. Dintre animalele domestice cele mai afectate de c. sint pasarile si iepurii.