Rezultate din textul definițiilor
furnicei s.m. pl. (reg.) boala de piele.

hara, hare, s.f. (reg.) 1. cearta, neintelegere, zazanie (pentru lucruri marunte). 2. tuse rea (cu sange); baduga. 3. (fig.) baba, babarca, harca. 4. matreata oilor si viteilor, umflarea urechilor acestora. 5. paduche de vita. 6. matreata omului, tarata. 7. boala de piele; rapan.

puios, puioasa, 1. (pop. si fam.; despre fiinte) care se inmulteste repede si mult; prolific; (in sintagma) fagure puios = fagure din care ies puii de albine. 2. (reg.; in sintagma) buba puioasa = boala de piele manifestata printr-o spuza de bubulite (mai ales pe fata).

scoifa2, scoife, s.f. (reg.) boala de piele asemanatoare cu raia; rapan.

DERMATONEVROZA s. f. boala de piele determinata de o anumita tulburare a sistemului nervos. (< fr. dermatoneurose)

DERMATOZOONOZA s. f. boala de piele provocata de paraziti animali. (< fr. dermatozoonose)

ECTIMA s. f. boala de piele infectioasa manifestata prin pete rosii, mai mari decat cele de impetigo, mai profunde si cu aspect ulceros, care lasa cicatrice. (< fr. ecthyma, gr. ekthyma)

ECZEMA s. f. boala de piele manifestata prin mancarime, eruptii, abcese etc. (< fr. eczema, gr. ekzema)

EPIDERMOFITIE s. f. boala de piele datorata unor ciuperci microscopice, in epiderma, fara a afecta parul. (< fr. epidermophytie)

FTIRIAZA s. f. 1. boala de piele produsa de paduchi. 2. pediculoza a pubisului. 3. boala a plantelor cauzata de afide. (< fr. phtiriase)

IMPETIGO s. n. boala de piele care se manifesta prin pete rosii acoperite de basicute. (< fr. impetigo, lat. impetigo)

PEMFIGUS s. n. boala de piele caracterizata prin basici de diferite marimi, pline cu lichid care ulcereaza. (< fr. pemphigus)

PSORIAZIS s. n. boala de piele caracterizata prin pete rosii acoperite de mici coji uscate lucitoare, insotite de prurit. (< fr., gr. psoriasis)

RUPIA s. f. boala de piele prin cruste purulente care, dupa ce cad, lasa rani sangerande. (< fr. rupia)

SEBOREE s. f. boala de piele manifestata prin secretie excesiva de sebum, care apare frecvent la pubertate. (< fr. seborrhee)

pecingine (pecingini), s. f. – Eczema, boala de piele. Lat. petῑginem, forma populara a lui impetῑgo (Puscariu 1294; Candrea-Dens., 1364; REW 4306; Graur, Rom., LIII, 201). – Der. pecingina, vb. (a contracta o pecingine); pecinginos, adj. (cu pecingine).

CLOROZA, cloroze, s. f. 1. Forma de anemie caracterizata prin micsorarea considerabila a cantitatii de hemoglobina din sange si printr-o coloratie galbena-verzuie a pielii. 2. boala a plantelor care se manifesta prin decolorarea frunzelor si a mugurilor. – Din fr. chlorose.

RAPAN n. 1) boala contagioasa a pielii, asemanatoare cu raia, frecventa la animale (mai rar la oameni), cauzata de o ciuperca parazita. 2) Strat de murdarie pe piele. 3) boala a plantelor agricole care se manifesta prin aparitia unor cruste pe tesuturi, incetinind sau oprind cresterea. /Orig. nec.

ACANTOZA, acantoze, s. f. boala de piele caracterizata prin prezenta unor pete pigmentate, ingrosate pe diferite parti ale corpului. – Din fr. acanthose.

ACARIOZA, acarioze, s. f. Nume dat unor boli de piele contagioase, parazitare (la oameni si la animale), provocate de acarieni. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. acariose.

ACNEE s. f. boala de piele caracterizata prin aparitia, mai ales pe fata, a unor cosuri, puncte negre etc., care adesea supureaza. ◊ Acnee juvenila = acnee frecventa mai ales la pubertate. [Pr.: -ne-e] – Din fr. acne.

ALOPECIE s. f. Cadere temporara a parului in urma unei boli de piele, a unei boli infectioase etc. – Din fr. alopecie.

CHERATINIZARE s. f. Ingrosare a stratului cornos al pielii, care apare in unele boli de piele. – Din cheratina.

HELIOTERAPIE, helioterapii, s. f. Tratament care consta in expunerea corpului omenesc la actiunea razelor solare ultraviolete, folosit in rahitism, reumatism, tuberculoza osoasa, unele boli de piele etc.; baie de soare. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotherapie.

HERPES, herpesuri, s. n. boala de piele virotica cu caracter recidivant, care se manifesta prin aparitia, de obicei in jurul buzelor, al nasului sau al organelor genitale, a unor grupuri de basicute pline cu lichid. – Din fr. herpes, lat. herpes.

IHTIOZA, ihtioze, s. f. boala de piele caracterizata prin uscarea si descuamarea tegumentelor sub forma de lamele sau de solzi de peste. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyose.

IMPETIGO s. n. boala de piele contagioasa manifestata prin aparitia unor basicute seroase si purulente care se sparg, formand cruste galbui care nu lasa urme. – Din fr. impetigo.

LICHEN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr-o ciuperca si o alga aflate in simbioza, care cresc pe scoarta arborilor batrani, pe ziduri, pe stanci, etc.; (si la sg.) planta care face parte din acest grup. 2. boala de piele cu evolutie cronica, caracterizata prin aparitia pe piele a unor proeminente care provoaca mancarime, prin ingrosarea si pigmentarea excesiva a pielii. – Din fr. lichen

XERODERMIE, xerodermii, s. f. boala de piele caracterizata prin uscarea si descuamarea continua a pielii din cauza cresterii stratului cornos si a scaderii secretiilor cutanate. – Din fr. xerodermie.

PADUCEL, paducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.

PELADA, pelade, s. f. boala de piele care se manifesta prin caderea parului de pe cap pe anumite portiuni (rotunjite). – Din fr. pelade.

FOLICULITA, foliculite, s. f. boala de piele caracterizata prin aparitia unor basicute pline cu puroi la radacina unui fir de par. – Din fr. folliculite.

FOTODERMATOZA, fotodermatoze, s. f. boala de piele provocata de expunerea pielii la razele solare. – Din fr. photodermatose.

PAPULA, papule, s. f. Leziune superficiala a pielii, caracterizata printr-o mica ridicatura rosiatica sau neagra, dura, care apare in unele boli de piele si in sifilis. – Din lat. papula, fr. papule.

PECINGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin eruptii cu basicute, care, uscandu-se, lasa niste pete scortoase ce produc mancarimi; p. gener. eczema. ◊ Expr. A se intinde (sau, rar, a se raspandi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestavilit, pretutindeni; a se lati. ♦ Fig. Rau care se extinde repede si nestavilit. 2. Fig. Portiune de teren (intr-o semanatura) de pe care vegetatia a disparut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pata de mucegai, de murdarie, de igrasie pe un zid, pe o cladire etc. – Lat. petigo, -ginis.

PEMFIGUS s. n. boala de piele care se manifesta prin aparitia pe piele si pe unele mucoase a unor basici purulente, care lasa cruste si eroziuni. [Acc. si: pemfigus] – Din fr. pemphigus.

ARICEALA, ariceli, s. f. 1. boala de piele la cai si la unele vite cornute, manifestata prin inflamarea pielii de la chisita. 2. Boala a vitei de vie, costand in aparitia unor umflaturi noduroase pe partile lemnoase ale plantei. – Arici2 + suf. -eala.

PLESCAVITA, plescavite, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifesta prin bube, rani, puroi; spuzeala, eruptie. 2. (Bot.; in forma plescaita) Planta erbacee cu frunze ovale, taratoare, cu flori albe, care creste prin locuri umede si umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaita s. f.] – Din scr. pljuskavice.

PODOABA, podoabe, s. f. 1. (Adesea fig.) Obiect care infrumuseteaza pe cineva sau ceva; gateala, ornament; p. ext. lucru de pret, de valoare; odor, bijuterie. ♦ Fig. Insusire, calitate, atribut. ♦ Fig. Fala, cinste; stralucire. 2. (Pop.) Nume dat unor boli de piele. ♦ Nume dat unor insecte parazite care traiesc pe corpul omenesc. – Din sl. podoba.

VITILIGO s. n. boala de piele caracterizata prin aparitia unor zone albe, lipsite de pigmenti. – Din fr. vitiligo.

PRURIT s. n. Mancarime intensa a pielii, care apare in diverse boli (de piele). – Din fr. prurit, lat. pruritus.

PSORIAZIS s. n. boala de piele caracterizata prin descuamari abundente, localizate in diverse regiuni ale corpului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. psoriasis.

EPIDERMOFITIE, epidermofitii, s. f. boala de piele provocata de localizarea in epiderma a unor ciuperci microscopice – Din fr. epidermophytie.

FURUNCULOZA, furunculoze, s. f. boala de piele caracterizata printr-o eruptie simultana sau succesiva a mai multor furuncule, din cauza unui focar stafilococic latent. – Din fr. furonculose.

LUPUS s. n. boala a pielii si a mucoaselor, adesea de natura tuberculoasa, caracterizata prin aparitia unor noduli care ulcereaza, lasand cicatrice intinse, deformante. – Din fr. lupus.

MANCARIME, mancarimi, s. f. Senzatie (neplacuta) provocata de anumite boli ale pielii, de o iritatie trecatoare, de intepatura unor insecte etc. si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ Expr. A avea mancarime de (sau la) limba = a simti mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbaret, palavragiu, limbut; a nu putea pastra un secret. – Mancare + suf. -ime.

ECZEMA, eczeme, s. f. boala de piele, acuta sau cronica, de natura infectioasa sau alergica, caracterizata prin eruptii, abcese, leziuni umede sau uscate (insotite de mancarimi intense). – Din fr. eczema.

RAPAN, rapane, s. n. 1. boala de piele asemanatoare cu raia, pe care o capata caii, cainii si porcii, uneori si oamenii. ♦ Jeg. 2. Boala a merilor si a perilor, provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor cruste pe frunze, pe fructe si pe ramurile tinere, incetinind sau oprind cresterea. – Et. nec.

RAIE s. f. 1. (Pop.) boala de piele la oameni si la animale, cauzata de un parazit si caracterizata prin aparitia unor bubulite (localizate mai ales intre degete) care produc mancarime; scabie. ◊ Expr. Se tine ca raia de om, se zice despre cineva de care nu mai poti sa scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni si animale rele, care provoaca multe necazuri; pacoste, napasta. 3. (In sintagma) Raia neagra a cartofului = boala a cartofului provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor excrescente moi, negre-brune, pe partile subterane ale plantei. [Pr.: ra-ie] – Lat. aranea.

DERMATITA, dermatite, s. f. 1. Inflamatie a pielii; (la pl.) nume generic dat unei grupe de maladii inflamatorii ale pielii; dermita. 2. boala de piele periodica, la cabaline, ce se manifesta sub forma de rani care apar vara, se inchid iarna si reapar, in acelasi loc, la revenirea caldurilor. – Din fr. dermatite.

DERMATOFITIE, dermatofitii, s. f. boala de piele provocata de ciuperci microscopice parazite, localizate in pielea capului, in tesutul subcutanat si la radacina parului. – Din fr. dermatophitie.

DERMATOLOG, -A, dermatologi, -ge, s. m. si f. Medic specialist in boli de piele. – Din fr. dermatologue.

DERMATONEVROZA, dermatonevroze, s. f. boala de piele determinata de anumite tulburari ale sistemului nervos. – Din fr. dermatonevrose.

DERMATOVENEROLOGIE s. f. Parte a medicinii care studiaza bolile de piele si bolile venerice. – Din fr. dermatovenerologie.

DERMATOZA, dermatoze, s. f. Nume generic dat bolilor de piele. ◊ Dermatoze profesionale = boli de piele datorate contactului cu substante toxice in timpul procesului de munca. – Din fr. dermatose.

DERMATOZOONOZA, dermatozoonoze, s. f. boala de piele foarte contagioasa, provocata de localizarea unor artropode parazitare de dimensiuni foarte reduse. – Din fr. dermatozoonose.

SCUAMA, scuame, s. f. (Med.) Strat epidermic subtire care se descuameaza in unele boli eruptive si in anumite boli de piele. – Din fr. squame.

SEBOREE, seboree, s. f. boala de piele provocata de secretia excesiva a glandelor sebacee si adesea insotita de hipertrofie glandulara. – Din fr. seborrhee.

ACNEE f. boala de piele, manifestata prin aparitia cosurilor. [Art. acneea; G.-D. acneei; Sil. ac-ne-e] /<fr. acne

DERMATITA ~e f. 1) med. Inflamatie a pielii, provocata de agenti externi. 2) boala de piele la cai, manifestata prin aparitia in timp de vara a unor rani. /<fr. dermatite

DERMATOLOGIE f. Ramura a medicinei care se ocupa cu studiul bolilor de piele. [Art. dermatologia; G.-D. dermatologiei; Sil. -gi-e] /<fr. dermatologie

DERMATOZA ~e f. boala de piele. /<fr. dermatose

ECZEMA ~e f. boala de piele caracterizata prin leziuni, insotita de mancarime si eruptii. [G.-D. eczemei] /<fr. eczema, gr. ekzema

FOTODERMATOZA f. boala de piele provocata de actiunea razelor solare. /<fr. photodermatose

LUPUS n. boala de piele manifestata prin leziuni care distrug tesuturile; tuberculoza a pielii. /<fr. lupus

PADUCEL2 ~i m. pop. boala de piele la talpi sau la degetele picioarelor, care se manifesta printr-o mancarime puternica. /<lat. peducellus

PRURIGO n. boala a pielii manifestata prin eruptii de basicute persistente si prin mancarime. /<fr. prurigo

SEBOREE ~i f. boala a pielii care se manifesta prin tulburari ale functiei secretoare a glandelor sebacee. [Sil. -re-e] /<fr. seborrhee

VITILIGO n. boala de piele caracterizata prin aparitia de pete depigmentate de culoare alba. /<fr. vitiligo

acantoza s.f. boala de piele prin ingrosarea epidermei. (<fr. acanthose)

DERMATONEVROZA s.f. boala de piele determinata de o anumita tulburare a sistemului nervos. [< fr. dermatonevrose].

DERMATOZOONOZA s.f. boala de piele provocata de paraziti animali. [Pron. -zo-o-. / < fr. dermatozoonose].

FTIRIAZA s.f. (Med.) boala de piele produsa de paduchi; pediculoza. [Pron. -ri-a-. / < fr. phtiriase, cf. gr. phteir – paduche].

LICHENI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci si a unei alge, care cresc pe scoarta copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) planta din acest grup. 2. (Med.; la sg.) boala de piele caracterizata prin mici papule, avand cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].

PELADA s.f. boala de piele care se manifesta prin caderea parului (pe anumite portiuni). V. alopecie. [< fr. pelade].

RUPIA s.f. boala de piele manifestata prin cruste purulente care, dupa ce cad, lasa rani sangerande. [< fr. rupia, cf. lat. rupes – stanca].

DERMATITA s.f. 1. Inflamatie a pielii; nume generic dat unui grup de maladii inflamatorii ale pielii; dermita. 2. boala de piele, periodica la cai, caracterizata prin rani care apar vara. [< fr. dermatite].

DERMATOLOGIE s.f. Ramura a medicinii care studiaza pielea si bolile ei. [Gen. -iei. / < fr. dermatologie, cf. gr. dermapiele, logos – studiu].

DERMATOVENEROLOGIE s.f. Ramura a medicinii care studiaza bolile de piele si venerice. [Gen. -iei. / < fr. dermato-venerologie].

DERMATOZA s.f. Denumire generica pentru bolile de piele. ◊ Dermatoze profesionale = boli de piele datorate contactului cu substante toxice in procesul de munca. [< fr. dermatose].

ECTIMA s.f. (Med.) boala de piele infectioasa, manifestata prin pete rosii mai mari decat cele de impetigo, mai profunde si cu aspect ulceros, care lasa cicatrice. [< fr. ecthyma, cf. gr. ekthyma].

ECZEMA s.f. boala de piele manifestata prin mancarime, eruptii, abcese etc. [< fr. eczema, cf. gr. ekzema – eruptie cutanata].

EPIDERMOFITIE s.f. boala de piele datorita unor ciuperci microscopice care se localizeaza in epiderma, fara a afecta parul. [Gen. -iei. / < fr. epidermophytie, cf. gr. epi – deasupra, derma – piele, phyton – planta].

FOLICULITA s.f. boala de piele caracterizata prin mici basicute pline cu puroi, localizate in jurul unui fir de par. [< fr. folliculite].

HERPES s.n. boala de piele manifestata prin aparitia unor grupuri de basicute cu lichid, localizate mai ales in jurul gurii, al nasului si al organelor genitale. [Pl. -suri. / < fr., gr. herpes].

IHTIOZA s.f. boala de piele care se caracterizeaza prin uscarea si intarirea tegumentelor si formarea de solzi asemanatori celor de peste. [Pron. -ti-o-. / < fr. ichtyose, cf. gr. ichthys – peste].

IMPETIGO s.n. boala de piele care se manifesta prin pete rosii acoperite de basicute. [< fr. impetigo].

pestriciune, pestriciuni, s.f. 1. (inv.) amestec de culori diferite. 2. (reg.) pistrui. 3. (reg.; la pl.) numele unei boli de piele.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

LUPUS s.n. boala a pielii (localizata pe fata) de natura tuberculoasa, manifestata prin plagi si prin noduli care distrug tesuturile. [< fr. lupus, cf. lat. lupus – ulcer].

praha s.f. sg. (reg.; cu sens colectiv) strat epidermic subtire, care se cojeste in unele boli de piele; scuama.

PEMFIGUS s.n. boala de piele caracterizata prin basici de diferite marimi, pline cu un lichid transparent sau galbui. [< fr. pemphigus, cf. gr. pemphix – basicuta].

PITIRIAZIS s.n. boala de piele contagioasa, manifestata prin eruptii de basicute care, uscandu-se, formeaza o coaja ce produce mancarimi; (pop.) pecingine. [Pron. -ri-a-, var. pitiriaza s.f. / < fr. pityriasis, cf. gr. pityron – tarate].

PSORIAZIS s.n. boala de piele necontagioasa, caracterizata prin pete acoperite de mici coji uscate, lucitoare. [Pron. -ri-a-. / < fr. psoriasis, cf. gr. psoriasis – mancarime].

SEBOREE s.f. boala de piele cauzata de o secretie excesiva a glandelor sebacee. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. seborrhee, cf. lat. sebum – seu, gr. rhein – a curge].

DERMATOFOBIE s. f. teama patologica de a nu contracta boli de piele. (< fr. dermatophobie)

DERMATOLOGIE s. f. ramura a medicinei care studiaza pielea si bolile ei. (< fr. dermatologie)

DERMATOVENEROLOGIE s. f. ramura a medicinei care studiaza bolile de piele si venerice. (< fr. dermato- venerologie)

DERMATOZA s. f. denumire generica pentru bolile de piele; dermopatie. (< fr. dermatose)

IHTIOL s. n. ulei sulfuros, din roci care contin fosile de pesti, folosit in tratamentul diverselor boli de piele. (< fr. ichtyol)

ACNEE s. f. boala de piele caracterizata prin aparitia unor cosuri, care adesea supureaza. – Fr. acne (< gr.).

XERODERMIE (‹ xero- + gr. derma „piele”) s. f. boala de piele caracterizata prin uscarea excesiva si generalizata a pielii, cauzata de cresterea stratului cornos al epidermei si scaderea secretiilor cutanate. X. apare in special in avitamitoza A.

PADUCEL (lat. peducellus) s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, inalt de c. 8 m, cu frunze ovale sau rombice si flori albe (Crataegus monogyna). Se cultiva uneori in scopuri ornamentale sau in perdele de protectie. este raspandit in Europa, Africa de Nord, V Asiei. In Romania creste frecvent, in toate regiunile, de la campie pana la alt. de 1.400 m. Fructele sunt comestibile si sunt folosite in ind. alimentara la prepararea marmeladelor. Frunzele, florile si fructele au utilizari in medicina ca hipotensive, vasodilatoare si sedative. 2. (Pop.) boala de piele la talpile picioarelor si intre degetele de la picioare, care se manifesta prin mancarimi.

ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.

DERMATOLOGIE s. f. Ramura a medicinii care se ocupa cu studiul pielii si al bolilor ei. – Din fr. dermatologie.

PRURIGO s. n. boala cronica de piele caracterizata prin aparitia unor leziuni superficiale persistente in forma de basicute, insotita de mancarime intensa. – Din fr. prurigo.

SCABIE s. f. boala parazitara a pielii, la oameni si la animale, produsa de un artropod, care se manifesta prin mancarime, iritatii, caderea parului etc.; raie. – Din lat. scabies.

ECTIMA, ectime, s. f. boala infectioasa de piele provocata de streptococi sau de stafilococi, manifestata prin pete mari rosii, pustule si ulceratii care se acopera cu cruste si lasa cicatrice. – Din fr. ecthyma.

EXANTEM, exanteme, s. n. Eruptie care apare pe piele in unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exantheme.

ECTIMA ~e f. boala infectioasa de piele, constand in aparitia unor pete mari rosii, purulente si ulceroase, care lasa cicatrice. /<fr. ectyma

FAVUS n. boala contagioasa a pielii, cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin caderea parului la om si la animale, a penelor la pasari. /<fr. favus

GALBEN2 ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

MICOZA ~e f. 1) boala provocata de microbi vegetali, care ataca pielea, unghiile, parul. 2) boala infectioasa a plantelor cauzata de ciuperci parazite. /<fr. mycose, germ. Mikose

PECINGINE ~i f. 1) boala contagioasa a pielii manifestata prin eruptii, care, uscandu-se, provoaca mancarime si formeaza o crusta, care apoi se cojeste, lasand pete albicioase. ◊ A se intinde (sau a se raspandi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. Rau care capata o amploare din ce in ce mai mare. 3) Petic de pamant cultivat de pe care a pierit vegetatia; loc gol intr-o semanatura. 4) Pata de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis

PSORIAZIS n. boala cronica de piele, localizata mai des la coate si la genunchi, care se manifesta prin aparitia unor puncte si plagi rosii, lucioase, acoperite cu coji albe-sidefii. [Sil. -ri-a-] /<fr. psoriasis

RAIE f. pop. 1) boala contagioasa a pielii (la om si la unele animale) cauzata de un parazit, care se manifesta prin aparitia unor bubulite si prin mancarime puternica; scabie. ◊ A se tine ca raia (de om) se spune despre cineva, de care nu poti scapa usor. 2) Situatie complicata si neplacuta; belea. 3) depr. Fiinta care pricinuieste cuiva neplaceri; pacoste. [G.-D. raiei] /<lat. aranea

SCABIE f. boala contagioasa a pielii, cauzata de o infectie parazitara, frecventa la om si la (unele) animale, care se manifesta prin aparitia pe corp a unor bubulite si prin mancarime puternica. [ G.-D. scabiei; Sil. -bi-e] /<lat. scabies

VARSAT2 n. pop. boala epidemica de natura virotica caracterizata prin eruptii de vezicule (sau pete rosii) pe suprafata pielii, care, uscandu-se, lasa cicatrice; variola. ◊ ~ negru variola hemoragica. ~ de vant boala contagioasa care se manifesta prin febra si eruptie veziculara; varicela. ~ mare boala contagioasa (frecventa la copii) care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii; scarlatina. ~ mic boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; pojar; cori. /v. a (se) varsa

ERITROMELIE s. f. boala cronica a pielii la nivelul extremitatilor corpului. (< fr. erythromelie)

ERUPE vt. intr. (despre magma, petrol etc.) a face eruptie; a tasni, a izbucni. 2. (despre pete, basicute pe piele, caracteristice unor boli) a aparea. (dupa lat. erumpere)

FAVUS s. n. boala contagioasa a pielii capului, cauzata de o ciuperca microscopica constand din leziuni profunde, insotite de distrugerea si caderea parului. (< fr. favus)

SCABIE s. f. boala contagioasa de piele, produsa de sarcopt, caracterizata prin aparitia unor mici vezicule care produc mancarime; raie. (< lat. scabies)

SCLERODERMIE s. f. boala prin ingrosarea pielii si a tesutului celular subcutanat. (< fr. slerodermie)

ERITEM, eriteme, s. n. Roseata in forma de pete, care apare pe pielea corpului in diferite boli. – Din fr. erytheme.

A SE DESCUAMA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre epiderma) A pierde coaja (din cauza unei boli contagioase sau de piele); a se coji. [Sil. -cu-a-] /<fr. desquamer, lat. desquamare

EXANTEM ~e n. Eruptie care apare pe piele in cazul unor boli contagioase. /<fr. exantheme

MANCARICI n. fam. Senzatie de furnicare a pielii (provocata de diferite boli, de intepatura unor insecte etc.) si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarime. ◊ A avea ~ a nu avea astampar; a se fatai. A avea ~ pe limba a fi limbut; a vorbi neintrebat. /mancare + suf. ~ici

MANCARIME ~i f. Senzatie de furnicare a pielii (provocata de diferite boli, de intepatura unor insecte etc.) si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ A avea ~ de (sau la) limba a) a nu fi in stare sa pastreze tacerea; b) a fi vorbaret; palavragiu. /mancare + suf. ~ime

SCUAMA s.f. 1. (Med.) Strat epidermic care se desface de pe piele in urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. 2. (Bot.) Frunzisoara tare care protejeaza mugurii, receptaculul etc. [Pron. scua-ma, var. (2) scvama s.f. / < fr. squame, cf. lat. squama – solzi].

EXANTEM s.n. (Med.) Eruptie pe piele care insoteste unele boli, ca rujeola, scarlatina etc. [Pron. eg-zan-. / < fr. exantheme, cf. gr. exanthema – raspandire, inflorire].

EXANTEM s. n. eruptie pe piele care insoteste unele boli ca rujeola, scarlatina etc. (< fr. exantheme, gr. exanthema)

SCUAMA s. f. strat epidermic care se desface de pe piele in urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. (< fr. squame)

NEUROFIBROMATOZA, neurofibromatoze, s. f. boala caracterizata prin aparitia pe piele a unor pete pigmentare sau a unor tumori care isi au originea in tesutul fibros al tecilor nervilor. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurofibromatose.

DESCUAMA, pers. 3 descuameaza, vb. I. Refl. (Despre epiderma) A se coji in urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.

DESCUAMAT, -A, dcscuamati, -ie, adj. (Despre piele) Care s-a cojit in urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – V. descuama.

PURPURA2 ~e f. boala manifestata prin aparitia pe piele si pe mucoase a unor pete rosii hemoragice, ca urmare a distrugerii capilarelor sangvine. /<lat., fr. purpura

NODOS, -OASA adj. 1. Eritem nodos = simptom al anumitor boli, caracterizat prin aparitia pe piele a unor noduli tari sau a unor basicute seroase. 2. Acoperit cu noduri din distanta in distanta. [< nod + -os, cf. lat. nodosus].

NEUROFIBROMATOZA s.f. boala caracterizata prin aparitia pe piele a unor pete sau a unor tumori care isi au originea in neurofibroame. [< fr. neurofibromatose].

NODOS, -OASA adj. cu noduri. ♦ eritem ~ = simptom al anumitor boli, caracterizate prin aparitia pe piele a unor noduri tari sau a unor basicute seroase. (< lat. nodosus)

URTICARIE s. f. boala alergica prin eruptia pe piele a unor basicute insotite de mancarime. (< fr. urticaire)

ULCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (fara tendinta de cicatrizare) care apare pe suprafata pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boala caracterizata prin prezenta unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. boala a arborilor, pricinuita de distrugerea treptata a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcere, lat. ulcus, -eris.

NODOS, nodoase, adj. (In sintagma) Eritem nodos = simptom al mai multor boli (contagioase), caracterizat prin aparitia pe pielea corpului a unor noduli tari sau a unor basicute seroase. – Nod + suf. -os.

ERITRODERMIE, eritrodermii, s. f. boala manifestata prin roseata generalizata a pielii, vezicule, edeme etc. – Din fr. erythrodermie.

ROZEOLA, rozeole, s. f. Mica pata rosiatica aparuta pe piele in eruptiile provocate de anumite boli infectioase (rubeola, rujeola, febra tifoida etc.) si in intoxicatii. ◊ Rozeola sifilitica (sau de sifilitic) = eruptie cutanata, de culoare roz, caracteristica sifilisului secundar. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. roseole.

VEZICULA s.f. (Med.) 1. Vezica mica. 2. Nume dat unor basicute pline cu lichid care se ivesc pe piele si pe mucoase in diferite boli. ◊ Vezicula biliara v. biliar. [< fr. vesicule, cf. lat. vesicula].

ELEFANTIAZIS s.n. (Med.) boala caracterizata prin ingrosarea exagerata a pielii, generalizata la membrele inferioare si la organele genitale externe, care sunt deformate printr-un edem enorm. [Pron. -ti-a-. / < fr. elephantiasis, cf. lat. elephantiasis – lepra].

SCLERODERMIE s.f. boala manifestata prin intarirea si ingrosarea pielii si a tesuturilor subcutanate. [Gen. -iei. / < fr. sclerodermie, cf. gr. skleros – dur, dermapiele].

URTICARIE s.f. boala alergica, manifestata prin eruptia pe piele a unor basicute insotite de mancarime. ♦ (P. ext.) Eczema. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzica].

BLASTOMICOZA s. f. boala provocata de blastomicete, care afecteaza pielea, plamanii, muschii etc. (< fr. blastomycose)

VEZICULA s. f. 1. vezica de dimensiuni mici. 2. nume dat unor basicute pline cu lichid care se ivesc pe piele si pe mucoase in diferite boli. ♦ e seminale = glande perechi anexe ale aparatului genital barbatesc, inapoia vezicii. (< fr. vesicule, lat. vesicula)

BOLFA, bolfe, s. f. (Pop.) Nodul, umflatura produsa, de obicei sub piele, de o lovitura sau de o boala. – Cf. ucr. bolfa.

URTICARIE, urticarii, s. f. boala care se manifesta prin aparitia pe piele a unor basicute de culoare rosie, insotite de mancarime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczema. [Var.: urticare s. f.] – Din fr. urticaire.

ERUPTIE, eruptii, s. f. 1. Iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc; p. gener. tasnire, izbucnire. 2. Aparitia unor pete, a unor basicute, placi, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor boli (contagioase); (concr.) totalitatea acestor pete, placi, pustule etc. aparute [Var.: eruptiune s. f.] – Din fr. eruption, lat. eruptio, -onis.

ARICEALA f. 1) boala a vitelor (mai ales la cai) caracterizata prin inflamarea pielii de la incheietura piciorului, deasupra copitei. 2) boala a vitei de vie care se manifesta prin aparitia unor umflaturi pe partea lemnoasa. /arici + suf. ~eala

BRANCA1 f. 1) boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete vinete, umflarea gatului si lipsa poftei de mancare. 2) pop. boala infectioasa, manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; erizipel; orbalt. 3) Planta erbacee fara frunze, avand flori albe-verzui, dispuse in spic. ◊ ~a-porcului planta erbacee melifera, avand tulpina si frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.

BUBAT1 n. pop. boala contagioasa, caracterizata prin aparitia pe suprafata pielii a unor bubulite purulente, care, dupa vindecare, pot lasa urme definitive; variola; varsat. /buba + [vars]at

CIANOZA f. Coloratie albastra a pielii sau a mucoaselor, aparuta la unele boli cardiace sau pulmonare, datorita insuficientei de oxigen in sange. [Sil. ci-a-] /<fr. cyanose

CLOASMA ~e f. Pigmentatie a pielii provocata de sarcina sau de anumite boli (hepatite, anemii etc.). [Sil. clo-as-ma] /<fr. chloasme

ERIZIPEL n. boala infectioasa manifestata prin imflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila. /<fr. erysipele, lat. erysipelas

NODOS ~oasa (~osi, ~oase): Eritem ~ simptom a mai multor boli, care se caracte-rizeaza prin aparitia pe piele a unor noduri tari sau a unor basicute seroase. /nod + suf. ~os

ORBALT1 ~uri n. pop. boala infectioasa manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; branca; erizipel. /<ung. orbanc

SPUZEALA ~eli f. pop. Aparitie de pete rosii, bubulite sau basicute pe piele sau pe mucoase in cazul unor boli sau intoxicatii; eruptie. /a spuzi + suf. ~eala

TRICOFITIE f. boala contagioasa (provocata de tricofiton), care ataca pielea capului si duce la caderea parului. [G.-D. tricofitiei] /<fr. tricophytie

BLASTOMICOZA s.f. boala provocata de blastomicete, care afecteaza pielea, plamanii, muschii etc. [< fr. blastomycose, cf. gr. blastos – germen, mykes – ciuperca].

VERGETURA s.f. (Med.; mai ales la pl.) Dunga provenind din intinderea excesiva a pielii in timpul sarcinii sau in unele boli. [< fr. vergeture, cf. lat. virga – varga].

spanjini, spanjinesc, vb. IV (reg.; despre animale si corpul lor) a trata diferite boli infigand un fir de spanz sub piele; a spanzui.

TRICOFITIE s.f. boala contagioasa cauzata de tricofiton, care ataca pielea capului, provocand caderea parului; (pop.) chelbe. [Gen. -iei. / < fr. trochophytie].

ELEFANTIAZIS s. n. boala parazitara caracterizata prin ingrosarea exagerata a pielii, la nivelul membrelor si al aparatului genital, care dau omului un aspect monstruos; edem enorm, pahidermic. (< fr. elephantiasis)

PORFIRIE s. f. boala caracterizata prin eruptii de vezicule pe pielea expusa luminii. (< fr. porphyrie)

VERGETURA s. f. nume dat unor dungi provenind din intinderea excesiva a pielii in timpul sarcinii sau in unele boli. (< fr. vergeture)

SCLERODERMIE, sclerodermii, s. f. boala caracterizata printr-o intarire si ingrosare a pielii si a tesuturilor celulare subcutanate si care produce uneori atrofii si deformatii mari (ale tegumentelor). – Din fr. sclerodermie.

CUTIREACTIE s.f. (Med.) Test pentru decelarea diverselor boli (tuberculoza, alergie), constand in a depune pe pielea scarificata a bratului o picatura de antigen, care produce sau nu o reactie vizibila. [Pron. -re-ac-. / < fr. cuti-reaction].

XANTOMATOZA s.f. boala caracterizata prin aparitia de xantome pe piele si in diferite organe, datorita cresterii in sange a colesterolului. [< fr. xanthomatose].

DESCUAMA vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

DESCUAMA vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)

VARIOLA s. f. boala virotica, ce se manifesta prin aparitia pe piele a unor pustule care lasa urme dupa ce se usuca; varsat. (< fr. variole)

PETESIE, petesii, s. f. (Med.; mai ales la pl.) Pata de culoare rosie-visinie, de dimensiuni reduse, care apare pe piele datorita unei rupturi capilare, de obicei in diferite boli infectocontagioase, in purpura etc. – Din fr. petechie.

MELANOZA, melanoze, s. f. 1. (Med.) Denumire generica pentru pigmentatia in exces a pielii si mucoaselor datorita acumularii difuze de melanina. 2. (Bot.) boala a vitei de vie cauzata de ciuperci. – Din fr. melanose.

boala boli f. 1) Tulburare a starii normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afectiune. ~ infectioasa. ~ epidemica. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagra) epilepsie. ~ de zahar diabet. Boli profe-sionale boli care survin in urma exercitarii unei profesii. ~ mintala psihoza. A baga pe cineva in ~e a) a baga groaza in cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supara tare pe cineva. 2) fig. Obisnuinta anormala, nedirijata de vointa si de ratiune; inclinatie excesiva si condamnabila; viciu; patima. [G.-D. bolii; Sil. boa-la; Pl. si boale (in expresii)] /<sl. boli

LEPRA ~e f. 1) boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra

LEPTOSPIROZA s.f. boala infecto-contagioasa, caracterizata prin temperatura, colorare icterica a pielii si a conjunctivelor datorita leptospirei. [< fr. leptospirose].

PORFIRIE s.f. boala care se manifesta prin eruptii de vezicule pe pielea expusa luminii. [Gen. -iei. / < fr. porphyrie, cf. gr. porphyra – purpura].

ERITEM s.n. Afectiune a pielii, manifestata prin pete rosii, care apare in unele boli. [Pl. -me, -muri. / < fr. erytheme, cf. gr. erythema – roseata].

ROZEOLA s.f. Eruptie pe piele in forma de pete mici, cauzata de diferite boli infectioase sau intoxicatii. [Pron. -ze-o-. / < fr. roseole].

PURPURA2 s. f. boala printr-o eruptie de pete rosii hemoragice, pe piele si mucoase. (< fr. purpura)

CLOROZA (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Forma de anemie, intilnita mai frecvent la fetele tinere, caracterizata prin culoarea palida-verzuie a pielii si prin scaderea considerabila a hemoglobinei. 2. Simptom de boala intilnit la plante, manifestat prin ingalbenirea frunzelor, ca urmare a diminuarii sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variatii sezoniere ale unor factori de mediu (lumina, temperatura, umiditate), deficienta sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficienta fierului determinata de excesul de calciu), actiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), actiunea unor substante toxice.

OSTEOZA (‹ fr.; {s} osteo-) s. f. ~fibrochistica = afectiune datorata unei secretii exagerate de hormon paratiroidian si caracterizata prin decalcifiere osoasa generalizata, fracturi multiple si depuneri de saruri de calciu in piele si in diverse organe (inima, rinichi etc.) Sin. boala lui Recklinghausen, hiperparatiroidism.

SORICEL, soricei, s. m. 1. Diminutiv al lui soarece; soricut. 2. (Pop.) boala a vitelor care se manifesta prin umflaturi mari sub piele. – Soarece + suf. -el.

TRICOFITIE, tricofitii, s. f. boala parazitara contagioasa produsa de unele ciuperci microscopice care ataca pielea capului, provocand caderea parului si formarea pe piele de cruste si placi; chelbe. – Din fr. trichophytie.

SORICEL ~i m. pop. (diminutiv de la soarece) boala a vitelor caracterizata prin aparitia unor umflaturi dureroase sub piele. /soarece + suf. ~el

MICOZA s.f. 1. (Bot.) boala a plantelor provocata de anumite ciuperci. 2. (Med.) Afectiune a pielii datorita unor microbi vegetali, care se pot localiza fie pe piele, fie pe firul de par; pecingine. [< fr. mycose, germ. Mikose, cf. gr. mykes – ciuperca].

XERODERMIE s.f. boala congenitala caracterizata prin uscarea si descuamarea continua a pielii. [Gen. -iei. / < fr. xerodermie, cf. gr. xeros – uscat, dermapiele].

DERMATOREE s.f. Transpiratie abundenta care survine in anumite boli febrile. [Pron. -re-e. / < fr. dermatorhee, cf. gr. dermapiele, rhein – a curge].

ERIZIPEL s.n. boala infectioasa manifestata prin inflamarea si inrosirea unei parti din piele si prin febra; (pop.) branca, orbalt. [< fr. erysipele, cf. gr. erysipelas].

EXANTEMATIC, -A adj. Tifos exantematic = boala molipsitoare manifestata prin febra mare, convulsii si eruptii pe piele. [Pron. eg-zan-. / < fr. exanthematique].

POJAR, (2) pojaruri, s. n. 1. boala contagioasa (la copii), caracterizata prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola. 2. (Inv. si reg.) Foc mare; incendiu. ♦ Fig. Lumina purpurie a zorilor sau a amurgului. 3. Caldura mare, arsita. ♦ Fig. Inflacarare, ardoare, patos; pasiune, patima. – Din sl. pozaru.

BOLFA ~e f. pop. Umflatura sub piele, provenita, de obicei, in urma unei lovituri sau a unei boli; tumoare dura; nod. /cf. ucr. bol'fa

RUBEOLA ~e f. boala contagioasa, cauzata de o infectie virotica, caracterizata prin eruptii pe piele, febra si inflamatii gan-glionare. /<fr. rubeole

RUJEOLA s.f. boala infectioasa de copii, foarte contagioasa, caracterizata prin eruptii rosii pe piele; (pop.) pojar. [Pron. -je-o-. / fr. rougeole].

ERUPTIE ~i f. 1) Izbucnire brusca si violenta din pamant (a lavei vulcanilor, gazelor, titeiului etc.). ~ vulcanica. ◊ ~ solara crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 2) Aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute, constituind simptomul unei boli. [G.-D. eruptiei; Sil. -ti-e] /<fr. eruption, lat. eruptio, ~onis

ROZEOLA ~e f. Eruptie pe piele, in forma unor pete mici de culoare roz, provocata de unele boli infectioase. /<fr. roseole

XANTOMATOZA ~e f. boala caracterizata prin cresterea colesterolului in sange si prin acumularea acestuia in piele sau in diverse organe, sub forma unor noduli galbeni-portoca-lii. /<fr. xanthomatose

ERUPTIE s.f. 1. Iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc.; erupere, tasnire, izbucnire. ◊ Eruptie vulcanica = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei si de revarsarea ei sub forma de lava; vulcanism. 2. Eruptie solara = crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 3. Aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute in cazul unor boli. [Gen. -iei, var. eruptiune s.f. / cf. fr. eruption].

ICTER s.n. boala a ficatului constand in trecerea fierii in sange si in ingalbenirea pielii si a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) galbinare. [< fr. ictere, cf. gr. ikteros].

ERUPTIE s. f. 1. iesire brusca si violenta din pamant a unui gaz, a titeiului, a lavei etc. ♦ ~ vulcanica = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei si de revarsarea ei sub forma de lava; vulcanism. 2. ~ solara = crestere brusca a stralucirii unei regiuni a cromosferei. 3. aparitie pe piele a unor pete rosii sau a unor basicute in cazul unor boli. (< fr. eruption, lat. eruptio)

EXANTEMATIC adj. tifos ~ = boala infectioasa si epidemica manifestata prin febra mare, convulsii si eruptii pe piele. (< fr. exanthematique)

LEPTOSPIROZA s. f. boala infectocontagioasa produsa de leptospira, caracterizata prin temperatura si colorare icterica a pielii si a conjunctivelor. (< fr. leptospirose)

RUJEOLA s. f. boala infectocontagioasa (la copii), caracterizata prin febra usoara si eruptii rosii pe piele; pojar. (< fr. rougeole)

CORI m. pop. boala de copii contagioasa care se manifesta prin aparitia de pete rosii pe piele; rujeola; pojar. /<rus. kori

POJAR ~uri n. pop. 1) Foc mare care se propaga, cauzand pierderi materiale; incendiu. 2) boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; cori. /<sl. pozaru

VARIOLA s.f. boala epidemica infecto-contagioasa, produsa de un virus si manifestata prin aparitia pe piele a unor pustule care lasa urme dupa ce se usuca; (pop.) varsat. [Pron. -ri-o-. / < fr. variole, cf. lat. variola < varius – patat].

PEBRINA s. f. boala infectioasa a viermilor de matase, prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. (< fr. pebrine)

ANTRAX s. n. boala infectioasa (la animale si oameni) manifestata prin abcese care cuprind toate straturile pielii; dalac. – Fr. anthrax (< gr.).

ICTER, ictere, s. n. boala a ficatului si a veziculei biliare, care se caracterizeaza prin coloratia galbena a pielii si a mucoaselor bolnavului, provocata de impregnarea acestora cu pigmenti biliari; galbinare. – Din ngr. ikteros. Cf. lat. icterus, fr. ictere.

VARIOLA, variole, s. f. boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, care se caracterizeaza prin aparitia pe suprafata pielii a numeroase pustule care, dupa vindecare, lasa cicatrice definitive; varsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole.

PEBRINA s.f. boala infectioasa a viermilor de matase, manifestata prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine].

HIPERPARATIROIDISM s. n. boala manifestata prin decalcifierea generalizata a oaselor si prin depuneri de saruri de calciu in piele si in diverse organe. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperparathyroidisme.

MORVA, morve, s. f. boala contagioasa la cai sau la alte animale, caracterizata prin ulceratii pe mucoasa nazala, pe piele si pe alte organe, si care se poate transmite si la om, fiind mortala; rapciuga. – Din fr. morve.

EXANTEMATIC ~ca (~ci, ~ce): Tifos ~ boala infectioasa si epidemica grava, care se manifesta prin febra mare, convulsii si eruptii pe piele. /<fr. exanthematique

PELAGRA s.f. boala provocata de o alimentatie insuficienta si lipsita de vitamine, care se manifesta prin inflamarea pielii, plagi pe corp, vomitari, diaree si tulburari psihice. [< fr. pellagre, cf. lat. pellispiele, gr. agra – apucare].

XANTOMATOZA, xantomatoze, s. f. boala provocata de tulburarea metabolismului, caracterizata prin cresterea colesterolului in sange si prin acumularea acestuia in piele sau in diverse organe sub forma unor noduli galbeni-portocalii. – Din fr. xanthomatose.

PELAGRA, pelagre, s. f. boala provocata de lipsa din alimentatie a unor vitamine si proteine, care se manifesta prin inflamatia pielii, plagi pe corp, tulburari gastrice si nervoase etc. – Din fr. pellagre.

POLIGLOBULIE, poliglobulii, s. f. boala caracterizata prin cresterea anormala a numarului de globule rosii din sange si manifestata prin roseata pielii, prin cresterea tensiunii arteriale si prin marirea splinei; policitemie. – Din fr. polyglobulie.

EXANTEMATIC, exantematice, adj. n. (in sintagma) Tifos exantematic = boala infectioasa si epidemica grava, care se manifesta prin temperatura foarte ridicata, convulsii si eruptii pe piele. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthematique.

RUJET s. n. boala infectioasa a porcilor, care se manifesta prin febra si prin aparitia unor pete rosii pe piele si care se poate transmite la om prin carnea de porc infectata; branca. [Var.: ruget s. n.] – Din fr. rouget.

PELAGRA s. f. boala cronica provocata de o alimentatie insuficienta, lipsita de vitamine si proteine animale, manifestata prin inflamarea pielii, plagi pe corp, vomitari, diaree si tulburari psihice. (< fr. pellagre)

AMPRENTA ~e f. 1) Urma lasata de un obiect pe o suprafata plastica. ◊ ~e digitale urme lasate de neregularitatile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urma lasata de o idee, de o stare psihica, de o boala. ~a timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /<fr. empreinte

RUJEOLA ~e f. boala contagioasa si infectioasa, frecventa la copii, care se manifesta printr-o eruptie de pete rosii pe piele si pe mucoase. /<fr. rougeole

HIPODERMOZA, hipodermoze, s. f. boala parazitara a animalelor rumegatoare mari, provocata de larvele unei muste care se localizeaza in straturile profunde ale pielii. – Din fr. hypodermose.

ERIZIPEL, erizipele, s. n. boala infectioasa si contagioasa datorita unui streptococ, care se manifesta prin inflamarea si inrosirea unei portiuni delimitate a pielii, localizata cel mai adesea la fata si la membre; branca, orbalt. – Din fr. erysipele, lat. erysipelas.

PELAGRA f. boala cauzata de insuficienta in alimentatie a unor vitamine si manifestata prin tulburari digestive, nervoase si prin lezarea pielii si a mucoaselor. /<fr. pellagre

AMPRENTA s.f. Urma lasata de un obiect (prin apasare pe o suprafata plastica). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitatile pielii de pe buricele degetelor mainii. ♦ (Fig.) Urma lasata de o idee, de o stare psihica, de o boala etc. [< fr. empreinte].

LEPRA, (2) lepre, s. f. 1. boala contagioasa cronica, frecventa mai ales in regiunile tropicale, produsa de un bacil specific si caracterizata prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macina, submineaza; racila, plaga. 2. Fig. Om lipsit de constiinta, de caracter, fara scrupule. – Din ngr. lepra.

ULCER1 s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizeaza si care are tendinta sa se intinda si sa supureze; ulcus. 2. boala a arborilor, cauzata de distrugerea treptata a straturilor lemnoase. (< fr. ulcere, lat. ulcus)

VARICELA, varicele, s. f. boala infectioasa si contagioasa benigna, de natura virotica, care apare mai ales la copii si care se caracterizeaza prin aparitia pe piele a unor basicute care nu lasa cicatrice; varsat de vant. – Din fr. varicelle.

SCARLATINA s. f. boala infectocontagioasa (la copii), manifestata prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. (< fr. scarlatine)

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneste sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simt, muschi, glande etc.) si care este format din manunchiuri de fibre reprezentand prelungirile neuronului inconjurate de o teaca constituita din mielina. ◊ boala de nervi = boala nervoasa. Bolnav de nervi = persoana care sufera de o boala nervoasa. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la cearta, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criza nervoasa, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi usor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervura (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sustinut. – Din lat. nervus, it. nervo.

SCARLATINA ~e f. boala contagioasa si epidemica, cauzata de o infectie microbiana, frecventa la copii, care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii. /<ngr. skarlatina, fr. scarlatine

SCARLATINA s.f. boala infectioasa si epidemica, care se intalneste mai des la copii si care se manifesta prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. [< fr. scarlatine].

NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.



Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)