Rezultate din textul definițiilor
ALOPECIE s. f. Cadere temporara a parului in urma unei boli de piele, a unei boli infectioase etc. – Din fr. alopecie.

IMUNOTRANSFUZIE, imunotransfuzii, s. f. (Med.) Transfuzie de sange recoltat de la donatori vaccinati in prealabil contra unor boli infectioase. – Din fr. immunotransfusion.

INVAZIE, invazii, s. f. 1. Intrare neasteptata, navalire a unei armate inamice intr-o tara (cu scopul de a o cuceri, de a o subjuga); cotropire, invadare; p. ext. navalire, venire neasteptata si in numar mare a cuiva sau a ceva intr-un anumit loc. 2. Aparitie rapida si masiva, cu caracter de calamitate, intr-o regiune, a unor specii de plante sau de animale daunatoare sau parazite. 3. (Med.) Stadiu in evolutia ciclica a unei boli infectioase, care dureaza de la aparitia primelor semne de boala pana la instalarea fenomenelor clinice caracteristice. – Din fr. invasion, lat. invasio.

SOBOLAN, sobolani, s. m. Mamifer rozator omnivor din familia muridelor, mai mare decat soarecele, cu coada lunga acoperita cu solzi in forma de inele, care traieste in jurul locuintelor, hambarelor, depozitelor etc., provocand mari stricaciuni; guzgan (Rattus norvegicus). ◊ Sobolan negru (sau de casa) = sobolan care traieste in camari, in poduri etc., produce mari pagube si transmite diferite boli infectioase (Rattus rattus). Sobolan de apa = sobolan de culoare roscata, care traieste pe malul apelor (Arvicola terrestris). Sobolan moscat = desman. – Sobol + suf. -an.

VIRUS, virusuri, s. n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obisnuit, care se reproduce numai in interiorul celulelor vii si provoaca diverse boli infectioase; p. ext. toxina acestui agent. ♦ Fig. Sursa a unui rau moral. [Pl. si: (m.) virusi]. – Din fr., lat. virus.

LIMFOCITOZA, limfocitoze, s. f. Crestere a numarului limfocitelor din sange peste cel normal in unele boli infectioase. – Din fr. lymphocytose.

LOCA s. f. Denumire data unui grup de boli infectioase ale puietului de albine, provocate de un bacil care ataca larvele in varsta de 3-4 zile. – Din fr. loque.

ENDEMIE, endemii, s. f. Prezenta intr-o comunitate a unei boli infectioase sau de nutritie sub forma de cazuri sporadice care izbucnesc periodic in aceleasi regiuni. – Din fr. endemie.

ENDEMOEPIDEMIC, -A, endemoepidemici, -ce, adj. Care se refera la boli infectioase prezente in mod endemic intr-o populatie, dar care pot provoca uneori izbucniri epidemice. [Pr.: -mo-e-] – Endemie + epidemic.

EOZINOPENIE s. f. Scadere a valorilor normale ale granulatiilor eozinofile din sange, intalnita in unele boli infectioase. [Pr.: e-o-] – Din fr. eosinopenie.

RICKETTSIOZA, rickettsioze, s. f. (Med.) Denumire generica pentru o serie de boli infectioase cauzate de rickettsii. [Pr.: -si-o-] – Din engl. rickettsiosis, fr. rickettsiose.

ROZEOLA, rozeole, s. f. Mica pata rosiatica aparuta pe piele in eruptiile provocate de anumite boli infectioase (rubeola, rujeola, febra tifoida etc.) si in intoxicatii. ◊ Rozeola sifilitica (sau de sifilitic) = eruptie cutanata, de culoare roz, caracteristica sifilisului secundar. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. roseole.

SALMONELOZA, salmoneloze, s. f. Nume generic dat unui grup de boli infectioase ale mamiferelor si pasarilor, provocate de salmonela. – Din fr. salmonellose.

SERODIAGNOSTIC, serodiagnostice, s. n. Stabilire a diagnosticului unei boli infectioase prin cautarea prezentei si evolutiei anticorpilor specifici produsi de microbii respectivi. [Pr.: -di-ag-] – Din fr. serodiagnostic.

SEROTERAPIE s. f. Metoda terapeutica pentru tratarea si prevenirea unor boli infectioase prin administrarea serului luat de la un animal imunizat impotriva acestor boli. – Din fr. serotherapie.

BACTERIE ~i f. Microorganism unicelular microscopic, de natura vegetala, care provoaca unele boli infectioase. [Art. bacteria; G.-D. bacteriei; Sil. -ri-e] /<fr. bacterie

IMUNITATE ~ati f. 1) Capacitate (innascuta sau dobandita) a unui organism de a rezista la anumite boli infectioase sau la un produs nociv organismului. 2) Drept exclusiv acordat anumitor persoane (diplomati, personal administrativ etc.) de a nu se supune jurisdictiei statului in care activeaza. [G.-D. imunitatii] /<fr. immunite, lat. immunitas, ~atis

RECEPTIV ~a (~i, ~e) 1) Care recepteaza; cu proprietatea de a recepta. 2) (de-spre persoane) Care recepteaza usor impulsurile din afara (informatii, observatii etc.). 3) Capabil de a asimila, de a invata usor. 4) Care contracteaza usor o boala infec-tioasa; predispus la anumite boli infectioase. Organism ~. /<fr. receptif

ROZEOLA ~e f. Eruptie pe piele, in forma unor pete mici de culoare roz, provocata de unele boli infectioase. /<fr. roseole

SALMONELA f. Bacterie patogena intestinala care cauzeaza unele boli infectioase (febra tifoida, paratifosul etc.). /<fr. salmonella

SER ~uri n. 1) Component lichid al sangelui. 2) Lichid preparat din sange sau pe cale artificiala si utilizat in scopuri terapeutice. ◊ ~ imun ser care contine anticorpi meniti sa neutralizeze agentii patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infectioase. ~ artificial (sau fiziologic) solutie salina diluata, asemanatoare cu plasma sangvina, folosita pentru dizolvarea unor medicamente sau pentru inlocuirea pierderilor mari de lichide sau de sange. /<fr. serum, lat. serum

STREPTOCID n. Medicament din grupul sulfamidelor, folosit in tratamentul anghinei, meningitei epidemice, abceselor purulente si altor boli infectioase.

STREPTOMICINA f. Medicament folosit in tratamentul unor boli infectioase (tuberculoza, difterie, tularemie etc.). [G.-D. streptomicinei] /<fr. streptomycine

SULFADIMEZINA f. Medicament din grupul sulfamidelor folosit pentru combaterea pneumoniei, holerei, dizenteriei si altor boli infectioase.

OBSIDIONAL, -A adj. (Ist.) Referitor la asediul unui oras, de asediu. ♦ (Rar; despre boli infectioase) Care survine in cursul razboiului de transee. [< fr. obsidional, cf. lat. obsidio – asediu].

RICKETTSIE s.f. Parazit unicelular microscopic, care produce la oameni si la animale o serie de boli infectioase. [Gen. -iei. / < fr. rickettsie, cf. Ricketts – patologist american].

SERODIAGNOSTIC s.n. (Med.) Diagnostic al unor boli infectioase, constand in a pune in contact serul bolnavului cu microbul respectiv. [< fr. serodiagnostic].

VIRUS s.n. Germen inframicrobian, agent patogen al multor boli infectioase; inframicrob. ♦ (P. ext.) Toxina acestui microb. ◊ Virus filtrant = agent patogen, ale carui dimensiuni (sub 0,2 microni) ii permit sa treaca prin filtrele de portelan, provocand boli infectioase la om, la animale si la plante. ♦ (Fig.) Agent de contagiune morala. [Pl. -usuri, (s.m.) -usi. / < fr., lat. virus].

VACCIN s.n. Preparat biologic care contine anumiti virusi atenuati si care este inoculat unui individ in scop preventiv sau curativ impotriva unei boli infectioase sau virulente. ♦ Urma lasata pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus].

BACTERIE s.f. Nume generic dat unor microorganisme unicelulare microscopice, dintre care unele provoaca boli infectioase. [Gen. -iei. / < fr. bacterie, cf. lat. bacteria].

BACTERIOLOGIC, -A adj. Referitor la bacterii sau la bacteriologie. ♦ Arma bacteriologica = mijloc criminal de exterminare in masa, constand in raspandirea de bacterii producatoare de boli infectioase. [< fr. bacteriologique].

CONTAGIOZITATE s.f. Caracter molipsitor al unei boli infectioase. [Pron. -gi-o-. / cf. fr. contagiosite].

CURBATURA s.f. Durere musculara insotita de o senzatie de oboseala care preceda unele boli infectioase. [< fr. courbature].

ROZEOLA s.f. Eruptie pe piele in forma de pete mici, cauzata de diferite boli infectioase sau intoxicatii. [Pron. -ze-o-. / < fr. roseole].

SEROTERAPIE s.f. Tratament (preventiv) al unor boli infectioase prin administrare de seruri. [Gen. -iei. / < fr. serotherapie, cf. lat. serum – ser, gr. therapeia – tratament].

CURBATURA s. f. durere musculara insotita de o senzatie de oboseala care preceda unele boli infectioase. (< fr. courbature)

ENDEMOEPIDEMIC, -A adj. referitor la boli infectioase endemice care pot produce uneori izbucniri epidemice. (< endem/ic/ + epidemic)

FLEBOTOM I. s. m. tantar din regiunile mediteraneene sau tropicale, care poate transmite omului diverse boli infectioase. II. s. n. lanteta folosita in flebotomie. (< fr. phlebotome)

HEPATOMEGALIE s. f. crestere a volumului ficatului, in diverse boli infectioase, toxice etc. (< fr. hepatomegalie)

OBSIDIONAL, - adj. 1. (ant.) referitor la asediul unui oras, de asediu. 2. (despre boli infectioase) care survin in cursul razboiului de transee. (< fr. obsidional, lat. obsidionalis)

RESUTA s. f. 1. reaparitie a simptomelor unei boli infectioase in timpul convalescentei; recidiva (2). 2. (fig.) recadere (in aceeasi greseala). (< fr. rechute)

RICKETTSIA [-CHE-TI-] s. f. parazit unicelular microscopic, care produce la oameni si la animale o serie de boli infectioase. (< fr. rickettsie)

RICKETTSIOZA s. f. denumire generica pentru o serie de boli infectioase, epidemice, provocate de rickettsie, care se manifesta prin febra, eruptii cutanate si tulburari neurologice. (< fr. rickettsiose)

ROZEOLA s. f. eruptie cutanata in forma de pete mici, in diferite boli infectioase sau in intoxicatii. (< fr. roseole)

VIRUS s. n. /s. m. 1. germen inframicrobian, agent patogen al multor boli infectioase; (p. ext.) toxina acestui agent. ♦ ~ filtrant = ultravirus. 2. (fig.) sursa de contagiune morala. 3. program cu efecte distructive asupra calculatoarelor. (< fr., lat. virus)

BACTERIE, bacterii, s. f. Nume generic dat unor organisme microscopice unicelulare, de natura vegetala, dintre care unele cauzeaza boli infectioase. – Fr. bacterie.

BACTERIOLOGIC, -A, bacteriologici, -ce, adj. Care se refera la bacterii sau la bacteriologie. ◊ Arma bacteriologica = mijloc criminal de exterminare in masa a unei populatii pasnice, folosit de un agresor imperialist si constand in raspandirea de bacterii producatoare de boli infectioase. Razboi bacteriologic = razboi criminal in care se folosesc arme bacteriologice. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bacteriologique (< gr.).

CHAIN [tʃein], Sir Ernst Boris (1906-1979), biochimist englez. A elucidat structura chimica a penicilinei si a experimentat, impreuna cu Florey, actiunea ei asupra diferitelor boli infectioase. Premiul Nobel pentru medicina si fiziologie (1945), impreuna cu A. Fleming si H.W. Florey.

TIFOS1 s. n. Nume generic dat mai multor boli infectioase si epidemice: a) febra tifoida; b) tifos exantematic; c) pesta bovina. – Fr. typhus (lat. lit. typhus).

ADENOVIROZE (< fr.) s. f. Grup de boli infectioase cu evolutie benigna, produse de adenovirusuri, afectand aparatul respirator, conjunctiva, ganglionii mezenterici; pot fi si infectii inaparente.

COMBATERE (‹ combate) s. f. 1. Actiunea de a combate; lupta. 2. (LOG.) Demonstrare a falsitatii sau netemeiniciei unei teze. 3. (FITOPAT.) Totalitatea masurilor ce se aplica in vederea prevenirii patrunderii daunatorilor si parazitilor intr-o cultura agricola ori padure, precum si pentru distrugerea lor. In functie de mijloacele utilizate c. poate fi: chimica (cu substante chimice), biologici (se recurge la pradatori sau agenti patogeni ai daunatorilor), mecanica (santuri, curse), fizica (ardere, afumare), integrata (combinarea unor procedee fizice, chimice, biologice, mecanice) etc. 4. (MED.) Complex de masuri pentru eradicarea unei boli infectioase constind din tratament adecvat, izolarea bolnavilor, masuri de carantina, dezinfectii si deratizare etc.

ACTINOMICOZA s. f. 1. boala infectioasa (la oameni si la animale) provocata de anumite ciuperci si bacterii, care se manifesta prin aparitia unor abcese cronice. 2. (In sintagma) Actinomicoza cartofului = boala a cartofului provocata de bacteria Actynomices scabies; raia cartofului. – Din fr. actinomycose.

boala, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) boala copiilor = epilepsie. boala lunga (sau mare) = febra tifoida. boala seaca = tuberculoza pulmonara. boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

BOTRIOMICOZA, botriomicoze, s. f. boala infectioasa a cailor, caracterizata prin formarea unor tumori asemanatoare cu fibroamele. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose.

BRUCELOZA, bruceloze, s. f. boala infectioasa si contagioasa (a vitelor si a oamenilor), care se manifesta la om prin febra mare, transpiratie, marirea splinei etc. – Din fr. brucellose.

CHIMIOPROFILAXIE, chimioprofilaxii, s. f. Profilaxia bolilor infectioase cu substante chimioterapice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimioprophylaxie.

GRIPA, gripe, s. f. boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, localizata la nivelul aparatului respirator, care se manifesta prin stare generala proasta, febra, inflamatia cailor respiratorii superioare, dureri musculare si de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afectiuni sezoniere care se manifesta prin febra si catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GURMA, gurme, s. f. boala infectioasa a manjilor si a cailor tineri, manifestata prin febra, catar nazal si abcese ale unor ganglioni. – Din fr. gourme.

HOLERA, holere, s. f. 1. boala epidemica grava, adesea mortala, caracterizata prin crampe stomacale foarte dureroase, varsaturi si diaree, care duce la o puternica deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera in cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima in cineva. 2. boala infectioasa a pasarilor, cu evolutie grava, provocata de un microb; pasteureloza. 3. Epitet dat unei fiinte urate si rele. – Din lat. cholera, ngr. cholera, ucr. holera.

IMUN, -A, imuni, -e, adj. Care prezinta imunitate; care nu poate contracta o anumita boala infectioasa. – Din fr. immun, lat. immunis.

INCIDENTA, incidente, s. f. 1. Intalnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumina intre ele sau cu o suprafata. ◊ Punct de incidenta = punct in care o raza de lumina intalneste un corp sau suprafata de separatie a doua medii. Unghi de incidenta = unghi format de raza incidenta cu perpendiculara in punctul de incidenta. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de imbolnavire provocate de o anumita boala infectioasa pe o perioada data, raportata la populatia totala. – Din fr. incidence.

INTRADERMOREACTIE, intradermoreactii, s. f. Reactie imuna folosita pentru stabilirea diagnosticului in bolile infectioase si pentru a cerceta susceptibilitatea organismului fata de agenti toxici, fata de antibiotice etc. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. intradermo-reaction.

JIGODIE, jigodii, s. f. boala infectioasa, de natura virotica, a cainilor tineri, care se manifesta prin tulburari generale, atrofia muschilor etc. (si se termina cu moartea animalului). ◊ Caine jigarit; potaie, javra, jigaraie. ◊ P. ext. Animal, lighioana, jiganie. – Cf. magh. zsigora.

MENINGITA, meningite, s. f. boala (infectioasa) care consta in inflamarea meningelor si care se manifesta prin dureri de cap, varsaturi, intepenirea cefei, febra. – Din fr. meningite.

MICROB, microbi, s. m. Nume generic dat unor fiinte vii unicelulare, microscopice, care traiesc in sol, in apa, in aer, in corpul plantelor sau al animalelor si care sunt agenti ai bolilor infectioase, ai fermentatiilor, ai putrefactiilor, etc. – Din fr. microbe.

PALUDISM s. n. boala infectioasa provocata de un hematozoar (prin intepatura tantarilor anofeli); malarie; friguri palustre. – Din fr. paludisme.

VACCIN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secretii microbiene, care se administreaza prin injectii sau pe cale bucala unui om sau unui animal in scop preventiv (pentru a capata imunitate impotriva bolilor infectioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urma, semn, cicatrice ramasa pe corp in urma administrarii unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.

VACCINA, vaccine, s. f. boala infectioasa virotica a bovinelor, caracterizata prin prezenta unor pustule a caror serozitate se inoculeaza la om pentru a-i crea imunitate fata de variola. – Din fr. vaccine.

VARICELA, varicele, s. f. boala infectioasa si contagioasa benigna, de natura virotica, care apare mai ales la copii si care se caracterizeaza prin aparitia pe piele a unor basicute care nu lasa cicatrice; varsat de vant. – Din fr. varicelle.

VARIOLA, variole, s. f. boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, care se caracterizeaza prin aparitia pe suprafata pielii a numeroase pustule care, dupa vindecare, lasa cicatrice definitive; varsat1. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variole.

ZONA s. f. (In sintagma) Zona Zoster = boala infectioasa virotica localizata in ganglionii spinali si caracterizata prin dureri si prin eruptii veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.

MALARIE, malarii, s. f. boala infectioasa provocata de hematozoarul palustru (transmis prin intepatura tantarilor anofeli), caracterizata prin puternice accese de friguri; paludism, friguri (palustre). – Din it. malaria. Cf. fr. malaria, germ. Malaria.

MAMITA, mamite, s. f. boala infectioasa care consta in inflamarea ugerului la animalele in lactatie. – Din fr. mammite.

RECURENT1, -A, recurenti, -te, adj. (Med.; despre boli) Care revine, care recidiveaza. ◊ Febra recurenta = boala infectioasa caracterizata prin alternarea starilor febrile cu stari nefebrile. – Din fr. recurrent.

SCARLATINA, scarlatine, s. f. boala infectioasa, contagioasa si epidemica (mai ales la copii), care se manifesta prin febra, dureri de gat si o eruptie rosie pe tot corpul, urmata de descuamare. – Din fr. scarlatine.

PAPATACI subst. (Med.; in sintagma) Febra papataci = boala infectioasa si contagioasa produsa de un virus. – Din lat. [Phlebotomus] pappatasi (sau pappatasii), numele stiintific al insectei care transmite boala.

PARATIFOS s. n. boala infectioasa acuta cu simptome intestinale, inrudita cu febra tifoida, produsa de bacili; febra paratifoida. – Para1- + tifos (dupa fr. paratyphus).

PARATUBERCULOZA, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburarilor observate la unii tuberculosi. 2. (Med. vet.) boala infectioasa la rumegatoare. – Din fr. paratuberculose.

ANTIBIOTIC, -A, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanta organica solubila, produsa de unele microorganisme animale si vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiti microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizeaza in tratamentul bolilor infectioase. 2. Adj. Care tine de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.

ANTRAX, antraxe, s. n. boala infectioasa si contagioasa (la animale si la oameni), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si cutanate; dalac, buba-neagra, carbune. – Din fr. anthrax.

VIBRIOZA s. f. (Med.) boala infectioasa a taurinelor si a ovinelor, provocata de vibrioni. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. vibriose.

POLIOMIELITA, poliomielite, s. f. boala infectioasa epidemica sau contagioasa provocata de un virus specific, care produce leziuni anatomice in substanta cenusie a maduvei spinarii, atingand celulele nervoase motorii, si care se manifesta prin febra, tulburari digestive, somnolenta si dureri in muschii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantila. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelite.

PSITACOZA, psitacoze, s. f. boala infectioasa provocata de un virus transmis mai ales de papagali; boala papagalilor. – Din fr. psittacose.

PUERPERALA adj. (In sintagma) Febra puerperala = boala infectioasa care apare la lauze, in urma patrunderii in uter a unui agent patogen. [Pr.: pu-er-] – Din fr. puerperale.

ORNITOZA, ornitoze, s. f. boala infectioasa intalnita la pasari si transmisibila la om, care se manifesta, la pasari, prin conjunctivita, coriza, diaree si tulburari generale, iar la om prin pneumonii, tulburari circulatorii si digestive etc. – Din fr. ornithose.

RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.

LEPTOSPIROZA, leptospiroze, s. f. boala infectioasa, comuna animalelor si omului, provocata de leptospira si care se manifesta prin febra, icter etc. – Din fr. leptospirose.

LETARGIC, -A, letargici, -ce, adj. Care tine de letargie, privitor la letargie. ◊ Encefalita letargica = boala infectioasa a encefalului, caracterizata prin febra, somnolenta si paralizie. – Din fr. lethargique.

LEUCOCITOZA, leucocitoze, s. f. Crestere patologica a numarului de globule albe din sange (in procesul de aparare a organismului contra bolilor infectioase). [Pr.: le-u-] – Din fr. leucocytose.

CIUMA, ciume, s. f. 1. boala infectioasa si epidemica foarte grava, caracterizata prin febra mare, diaree, delir, tumefactii ale ganglionilor etc.; pesta. 2. Fig. Persoana foarte urata (si foarte rea). 3. Fig. Mizerie, napasta, nenorocire mare. ◊ Ciuma bruna = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = planta erbacee acvatica cu tulpina lunga, subtire, ramificata, care se fixeaza prin radacini pe fundul apelor (Elodea canadensis).Lat. cyma „umflatura”.

MICOZA, micoze, s. f. 1. Nume generic dat bolilor infectioase provocate de ciuperci microscopice; microsporie. 2. boala infectioasa si contagioasa a plantelor, provocata de ciuperci parazite. – Din fr. mycose, germ. Mikose.

CLORAMFENICOL s. n. Antibiotic puternic, folosit in tratamentul bolilor infectioase; cloromicetina. – Din fr. chloramphenicol.

MONONUCLEOZA s. f. (In sintagma) Mononucleoza infectioasa = boala infectioasa acuta, provocata de un virus, frecventa la copii si la tineri, care se manifesta prin febra si prin cresterea numarului de limfocite si de monocite din sange. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. mononucleose.

ECTIMA, ectime, s. f. boala infectioasa de piele provocata de streptococi sau de stafilococi, manifestata prin pete mari rosii, pustule si ulceratii care se acopera cu cruste si lasa cicatrice. – Din fr. ecthyma.

ERIZIPEL, erizipele, s. n. boala infectioasa si contagioasa datorita unui streptococ, care se manifesta prin inflamarea si inrosirea unei portiuni delimitate a pielii, localizata cel mai adesea la fata si la membre; branca, orbalt. – Din fr. erysipele, lat. erysipelas.

CONTAGIA, contagiez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) contamina, a (se) molipsi de o boala infectioasa. [Pr.: -gi-a] – Din fr. contagier.

EXANTEMATIC, exantematice, adj. n. (in sintagma) Tifos exantematic = boala infectioasa si epidemica grava, care se manifesta prin temperatura foarte ridicata, convulsii si eruptii pe piele. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthematique.

DIZENTERIE, dizenterii, s. f. boala infectioasa contagioasa care se manifesta prin ulceratii intestinale, dureri abdominale violente si diaree cu sange. – Din fr. dysenterie, lat. dysenteria.

TIFOIDA adj. (In sintagma) Febra tifoida = boala infectioasa, contagioasa si epidemica, provocata de un bacil specific, manifestata prin febra mare, tulburari intestinale, stare de toropeala si care se transmite prin apa de baut, prin fructe si prin legume nespalate etc.; tifos, lingoare, boala lunga. – Din fr. typhoide.

COLIBACILOZA, colibaciloze, s. f. boala infectioasa provocata de tipuri patogene de colibacili care invadeaza organismul uman si care se manifesta prin simptome generale (diaree, febra, lipsa de pofta de mancare etc.) si locale, mai ales renale. – Din fr. colibacillose.

TETANOS s. n. boala infectioasa grava, caracterizata printr-o contractie permanenta si foarte dureroasa a muschilor; falcarita. – Din fr. tetanos.

TRAHEOMICOZA, traheomicoze, s. f. (Bot.) boala infectioasa si contagioasa a plantelor, provocata de unele ciuperci. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tracheomycose.

RECEPTIV, -A, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a receptiona, de a primi cu usurinta impresii din afara; care primeste cu interes observatiile care i se fac (si tine seama de ele). ♦ Care invata, care asimileaza usor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu usurinta o boala (infectioasa). – Din fr. receptif.

RECEPTIVITATE, s. f. Insusirea de a fi receptiv; predispozitie de a primi cu usurinta impresii sau influente din afara. ♦ Capacitatea unui substrat biologic de a suferi influenta unui agent exterior. ♦ (Med.) Predispozitie a organismului de a contracta cu usurinta o boala (infectioasa), ca urmare a scaderii mijloacelor sale de aparare. – Din fr. receptivite.

TUBERCULOZA, tuberculoze, s. f. boala infectioasa si contagioasa produsa de localizarea bacilului Koch la plamani, la intestine, la oase etc. care poate provoca distrugerea tesutului, supuratii etc.; boala seaca. – Din fr. tuberculose.

TULAREMIE, tularemii, s. f. boala infectioasa si contagioasa a animalelor rozatoare, produsa de o bacterie si transmisibila animalelor domestice si oamenilor, manifestata prin febra, frisoane, varsaturi etc. – Din fr. tularemie.

RUJET s. n. boala infectioasa a porcilor, care se manifesta prin febra si prin aparitia unor pete rosii pe piele si care se poate transmite la om prin carnea de porc infectata; branca. [Var.: ruget s. n.] – Din fr. rouget.

RUBEOLA, rubeole, s. f. boala infectioasa si contagioasa acuta, provocata de un virus, care se manifesta prin eruptie cutanata, prin febra, marirea ganglionilor cervicali, tuse etc. [Pr.: -be-o-] – Din fr. rubeole.

SPIROCHETOZA, spirochetoze, s. f. boala infectioasa provocata de spirocheti. – Din fr. spirochetose.

STREPTOMICINA, streptomicine, s. f. Substanta antibiotica sub forma de pulbere alba, solubila in apa, extrasa dintr-o specie de mucegai, folosita in tratamentul unor boli (infectioase). – Din fr. streptomycine.

AFTOS ~oasa (~osi, ~oase): Febra ~oasa boala infectioasa specifica animalelor rumegatoare, caracterizata prin febra si eruptii localizate pe mucoasa bucala si intre unghii, care poate fi transmisa si omului. /<fr. aphteuse

ANTRAX ~uri n. boala infectioasa a vitelor (transmisibila si omului), manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps. [Sil. an-trax; Pl. si antraxe] /<fr. anthrax

BACTERIOZA f. boala infectioasa provocata de bacterii. /<fr. bacteriose

COLIBACILOZA f. boala infectioasa provocata de colibacili patogeni. /<fr. colibacillose

DIFTERIE ~i f. boala infectioasa provocata de bacilul difteric care, localizandu-se in faringe, formeaza membrane false ce impiedica respiratia si inghitirea alimentelor; anghina difterica. [Art. difteria; G.-D. difteriei; Sil. -ri-e] /<fr. diphterie

DIZENTERIE ~i f. boala infectioasa, caracterizata prin dureri acute, ulceratii intestinale si diaree cu sange. [Art. dizenteria; G.-D. dizenteriei; Sil. -ri-e] /<fr. dysenterie, lat. dysenteria

ECTIMA ~e f. boala infectioasa de piele, constand in aparitia unor pete mari rosii, purulente si ulceroase, care lasa cicatrice. /<fr. ectyma

ENDEMIE ~i f. boala infectioasa specifica unei regiuni, care se datoreste conditiilor prielnice pentru pastrarea virulentei agentilor patogeni. /<fr. endemie

ERIZIPEL n. boala infectioasa manifestata prin imflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila. /<fr. erysipele, lat. erysipelas

EXANTEMATIC ~ca (~ci, ~ce): Tifos ~ boala infectioasa si epidemica grava, care se manifesta prin febra mare, convulsii si eruptii pe piele. /<fr. exanthematique

IMUNOTERAPIE f. med. Metoda terapeutica care consta in folosirea unor preparate imunizatoare (seruri, vaccinuri) in tratamentul bolilor infectioase. [G.-D. imunoterapiei] /<fr. immunotherapie

JIGODIE ~i f. 1) boala infectioasa a cainilor tineri, de cele mai multe ori letala, manifestata prin atrofia muschilor si tulburari generale. 2) pop. fam. Caine jigarit, care trezeste mila si repulsie; javra; jigaraie; potaie; cotarla. 3) fam. Animal salbatic (fioros); dihanie; jivina; jiganie; lighioana. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

LETARGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de letargie; propriu letargiei. Somn ~. ◊ Encefalita ~ca boala infectioasa care ataca encefalul, caracterizata prin febra, somnolenta si paralizie. 3) si substantival Care sufera de letargie. /<fr. lethargique

MALARIE f. boala infectioasa, provocata de agentii patogeni introdusi in organism prin intepatura tantarului anofel si manifestata prin temperatura inalta si frisoane repetate la intervale regulate; friguri; paludism. /<it., fr. malaria

MENINGITA f. boala infectioasa constand in inflamatia meningelor. /<fr. meningite

MICOZA ~e f. 1) boala provocata de microbi vegetali, care ataca pielea, unghiile, parul. 2) boala infectioasa a plantelor cauzata de ciuperci parazite. /<fr. mycose, germ. Mikose

ORBALT1 ~uri n. pop. boala infectioasa manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; branca; erizipel. /<ung. orbanc

REUMATISM ~e n. boala infectioasa si alergica care afecteaza organele aparatului locomotor si inima si se manifesta prin diverse tulburari. [Sil. re-u-] /<lat. rheumatismus, it. reumatismo

RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina erecta inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis

SALMONELOZA ~e f. boala infectioasa a mamiferelor si a pasarilor provocata de salmonela, transmisibila si la om prin carnea si ouale infectate. /<fr. salmonellose

TETANOS n. boala infectioasa grava, cauzata de un bacil si manifestata prin contractii musculare dureroase de maxima intensitate. /<fr. tetanos

VERTICILIOZA s.f. boala infectioasa a plantelor, provocata de unele ciuperci, al caror miceliu se dezvolta mai ales in organele conducatoare, impiedicand circulatia sevei. [Pron. -li-o-. / < fr. verticilliose].

AGLUTININA s.f. Anticorp care se acumuleaza in sange in cazul bolilor infectioase si al imunizarii artificiale. [< fr. agglutinine].

MEDULOCULTURA s.f. (Med.) Metoda de diagnostic in bolile infectioase, constand din cultivarea germenilor din maduva osoasa. [< fr. medulloculture].

MIXOMATOZA s.f. (Med.) 1. Stare caracterizata prin formarea de mixoame multiple. 2. boala infectioasa a iepurilor de casa, provocata de un ultravirus. [< fr. myxomatose].

NECROBACILOZA s.f. (Med.) boala infectioasa a animalelor domestice, care se manifesta prin focare necrotice si purulente. [< fr. necrobacillose].

NEUROINFECTIE s.f. boala infectioasa a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection].

PEBRINA s.f. boala infectioasa a viermilor de matase, manifestata prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. [< fr. pebrine].

PIOSEPTICEMIE s.f. (Vet.) boala infectioasa foarte grava, care se iveste la manji, vitei, miei etc. [Gen. -iei. / < fr. pyosepticemie].

PSITACOZA s.f. boala infectioasa a papagalilor, transmisibila si omului. [< fr. psittacose, cf. gr. psittakos – papagal].

PUERPERAL, -A adj. Referitor la nastere, la femeile lauze. ◊ Febra puerperala = boala infectioasa care apare la lauze datorita patrunderii in uter a unor microbi. [Pron. pu-er-. / < fr. puerperal, cf. lat. puerpera – lauza].

RECURENT, -A adj. Care revine spre locul de origine. ♦ (Despre boli) Care revine, recidiveaza. ◊ Febra recurenta = boala infectioasa cu aceleasi simptome cu febra tifoida; (mat.) serie recurenta = serie al carei fiecare termen se calculeaza cu ajutorul termenilor care il preceda. [< fr. recurrent, cf. lat. recurrens < recurrere – a veni inapoi].

RICKETTSIOZA s.f. boala infectioasa, provocata de rickettsie, caracterizata prin febra, eruptii cutanate si tulburari neurologice. [< fr. rickettsiose].

RINOSCLEROM s.n. (Med.) boala infectioasa caracterizata printr-o secretie cronica si infiltratia sclerozanta a mucoasei nazale. [Pl. -oame. / < fr. rhinosclerome, cf. gr. rhis – nas, skleroma – tumoare dura].

SECHESTRA vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A retine pe cineva cu forta, ilegal. 2. A izola in caz de boala infectioasa. ♦ A detasa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. sequestrer, cf. lat. sequestrare].

SUETA s.f. (Med.) boala infectioasa si contagioasa datorata unui virus, care se caracterizeaza prin transpiratii intense. [Pron. su-e-. [< fr. suette].

TIFOIDA adj.f. Febra tifoida = boala infectioasa epidemica manifestata prin febra mare, tulburari digestive si printr-o stare generala de lancezeala si de toropeala. [Pron. -fo-i-. / < fr. typhoide, cf. gr. typhos – sfarseala, eidos – forma].

VIBRIOZA s.f. boala infectioasa la taurine si ovine cauzata de vibrioni, care provoaca avorturi si sterilitate. [Pron. -bri-o-. / < fr. vibriose].

ZOONOZA s.f. (Med.) boala infectioasa sau parazitara la animale, transmisibila omului. [< fr. zoonose].

ZONA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin eruptii de vezicule herpetice, localizate pe o singura parte a corpului si dispuse pe traiectul unui nerv. ◊ Zona zoster = boala infectioasa caracterizata prin eruptii pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centura].

VIROZA s.f. Nume generic dat bolilor infectioase provocate de virusuri. [< fr. virose].

ACTINOMICOZA s.f. (Med.) boala infectioasa produsa de o ciuperca, constand din abcese cronice. ◊ Actinomicoza cartofului = boala a cartofului, provocata de o bacterie; raia comuna a cartofului. [< fr. actinomycose, cf. gr. aktis – raza, mykes – ciuperca].

VACCINA s.f. boala infectioasa la vaci si la cai, produsa de un virus, care, inoculat la om, ii asigura imunitatea la variola. [< fr. vaccine].

VARICELA s.f. boala infectioasa si contagioasa cauzata de un virus, care se caracterizeaza prin temperatura ridicata si o eruptie de pete rosii cu aspect de basici; (pop.) varsat de vant. [< fr. varicelle].

BOTRIOMICOZA s.f. (Vet.) boala infectioasa a cailor, caracterizata prin formarea unor tumori asemanatoare cu fibroamele. [< fr. botryomycose].

CHIMIOPROFILAXIE s.f. (Med.) Profilaxia bolilor infectioase cu ajutorul substantelor chimioterapice. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimio-prophylaxie].

CONVULSIV, -A adj. Care produce, care se manifesta prin convulsii, cu convulsii. ◊ Tuse convulsiva = boala infectioasa, care se manifesta mai ales la copii, caracterizata prin tuse puternica cu convulsii; tuse magareasca. [< fr. convulsif].

ERIZIPEL s.n. boala infectioasa manifestata prin inflamarea si inrosirea unei parti din piele si prin febra; (pop.) branca, orbalt. [< fr. erysipele, cf. gr. erysipelas].

GURMA s.f. (Vet.) boala infectioasa a manjilor, manifestata prin scurgere nazala si abcese ale ganglionilor limfatici. [< fr. gourme].

IMUNOTRANSFUZIE s.f. Transfuzie de sange recoltat de la donatori imunizati in prealabil fata de o boala infectioasa. [Gen. -iei. / < fr. immunotransfusion].

LETARGIC, -A adj. Care tine de letargie. ◊ Encefalita letargica = boala infectioasa a encefalului, care se manifesta prin febra, somnolenta si paralizie. [Cf. fr. lethargique, lat. lethargicus].

MALARIE s.f. boala infectioasa transmisa de tantarul anofel, care se manifesta prin friguri puternice si intermitente; paludism. [< fr., it. malaria, germ. Malaria < it. malo – rau, aria – aer].

OREION s.n. boala infectioasa epidemica, manifestata prin inflamarea glandei parotide. [Pron. -re-ion. / < fr. oreillons].

PARATUBERCULOZA s.f. 1. Termen incluzand totalitatea tulburarilor observate la unii tuberculosi. 2. boala infectioasa la rumegatoare, provocata de un microb inrudit cu bacilul tuberculozei. [< fr. paratuberculose].

PIROPLASMOZA s.f. boala infectioasa la cal, la vite sau la oi, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. [< fr. piroplasmose].

RUJEOLA s.f. boala infectioasa de copii, foarte contagioasa, caracterizata prin eruptii rosii pe piele; (pop.) pojar. [Pron. -je-o-. / fr. rougeole].

RUJET s.n. boala infectioasa la porci, manifestata prin aparitia unor pete roscate si febra. [< fr. rouget].

SALMONELOZA s.f. (Med.) boala infectioasa provocata de salmonela la animale si pasari, transmisibila si omului, putand provoca accidente intestinale sau abortive; paratifoza. [< fr. salmonellose].

SCARLATINA s.f. boala infectioasa si epidemica, care se intalneste mai des la copii si care se manifesta prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. [< fr. scarlatine].

STREPTOMICINA s.f. Substanta antibiotica cristalizata, folosita in tratamentul unor boli (infectioase). [< fr. streptomycine].

TETANOS s.n. boala infectioasa provocata de un bacil care se gaseste in pamant si care se manifesta prin contractia permanenta si dureroasa a muschilor. [< fr. tetanos, cf. lat., gr. tetanos].

TUBERCULOZA s.f. boala infectioasa si contagioasa cauzata de bacilul Koch; ftizie; (pop.) oftica. [< fr. tuberculose].

TULAREMIE s.f. boala infectioasa, la om si la animale, care afecteaza ganglionii limfatici periferici, datorandu-se unui microb specific, si care se manifesta prin febra, frisoane, voma etc. [Gen. -iei. / < fr. tularemie].

ACTINOMICOZA s. f. boala infectioasa, comuna omului si animalelor, cauzata de o ciuperca microscopica. ♦ a cartofului = boala a cartofului, provocata de o bacterie. (< fr. actinomycose)

AFTOZA s. f. boala infectioasa generala, datorata unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc. (< fr. aphtose)

BACTERIOZA s. f. denumire generica pentru bolile infectioase cauzate de bacterii. (< fr. bacteriose)

BOTRIOMICOZA s. f. boala infectioasa, frecventa la cai si la om, caracterizata prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame. (< fr. botryomycose)

BRUCELOZA s. f. boala infectioasa transmisibila omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, dureri de cap etc.; febra de Malta. (< fr. brucellose)

CLORAMFENICOL s. n. antibiotic cu spectru larg, activ in tratamentul bolilor infectioase; cloromicetina. (< fr. chloramphenicol)

COLIBACILOZA s. f. boala infectioasa provocata de colibacil. (< fr. colibacillose)

CONVULSIV, -A adj. care produce, care se manifesta prin convulsii. ♦ tuse ~a = boala infectioasa la copii care se manifesta prin tuse puternica cu convulsii. (< fr. convulsif)

DIZENTERIE s. f. boala infectioasa manifestata prin dureri abdominale, tenesme, ulceratii pe intestine si diaree cu sange. (< fr. dysenterie, lat. dysenteria)

EPIDEMIE s. f. boala infectioasa care afecteaza un numar mare de indivizi, intr-un timp scurt. (< fr. epidemie, lat. epidemia)

ETEROINFECTIE s. f. boala infectioasa datorata introducerii in organism a unor germeni provenind din exterior. (< fr. hetero-infection)

EXANTEMATIC adj. tifos ~ = boala infectioasa si epidemica manifestata prin febra mare, convulsii si eruptii pe piele. (< fr. exanthematique)

GURMA s. f. boala infectioasa a manjilor prin scurgerea nazala si abcese ale ganglionilor limfatici. (< fr. gourme)

HOLERA s. f. 1. boala epidemica contagioasa, caracterizata prin diaree, varsaturi, dureri stomacale, adesea mortala. 2. boala infectioasa la pasari. 3. (fig.) fiinta urata si rea. (< lat., ngr. cholera, ucr. holera)

IMUNOTRANSFUZIE s. f. transfuzie de sange recoltat de la donatori imunizati in prealabil fata de o boala infectioasa. (< fr. immunotransfusion)

INCIDENTA s. f. 1. intretaiere a unui fascicul de radiatii cu o suprafata. ♦ punctul de ~ = punct in care un fascicul de radiatii intalneste o suprafata; unghi de ~ = unghi pe care il face un asemenea fascicul cu perpendiculara in punctul de incidenta; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident si normala in punctul de incidenta. 2. situatie a unei propozitii incidente. 3. (biol.) prezenta unui caracter, normal sau patologic, intr-o populatie oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de imbolnavire provocata de o boala infectioasa intr-un interval de timp, raportata la populatia totala. ◊ (in radiologie) situatie a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) fata de sursa de radiatii. 5. (fig.) repercusiune, consecinta. (< fr. incidence)

INTRADERMOREACTIE s. f. reactie cutanata inflamatorie care apare in urma unei injectii intradermice cu un antigen microbian, virotic sau parazitar, in diagnosticul bolilor infectioase. (< fr. intradermo-reaction)

INVAZIE s. f. 1. patrundere pe teritoriul unui stat a fortelor armate apartinand altui stat. 2. perioada de inceput in bolile infectioase. 3. napadire, navalire; revarsare puternica. (< fr. invasion, lat. invasio)

LISTERIOZA s. f. boala infectioasa provocata de listeria, la unele specii de animale, caracterizata prin hipertonie si meningoencefalita. (< fr. listeriose)

MALARIE s. f. boala infectioasa provocata de hematozoarul palustru, care se manifesta prin friguri puternice si intermitente; paludism. (< fr., it. malaria)

MEDULOCULTURA s. f. metoda de diagnostic in bolile infectioase, constand din cultivarea germenilor din maduva osoasa. (< fr. medulloculture)

MICOPLASMOZA s. f. boala infectioasa provocata de micoplasme. (< fr. mycoplasmose)

MIXOMATOZA s. f. boala infectioasa si mortala a iepurilor de casa, datorita unui ultravirus care provoaca edeme si inflamatii purulente ale pleoapelor. (< fr. myxomatose)

NECROBACILOZA s. f. boala infectioasa a animalelor domestice, datorita unui bacil care provoaca focare necrotice si purulente. (< fr. necrobacillose)

NEUROINFECTIE s. f. boala infectioasa a sistemului nervos. (< fr. neuroinfection)

PAPATACI s. n. 1. febra ~ = boala infectioasa si contagioasa produsa de un virus, manifestata prin febra, dureri de cap si oboseala. 2. (fig.) persoana care tolereaza lucruri dezonorante sau insultatoare pentru propriul sau interes; om las, comod. (< it. pappataci)

PARATUBERCULOZA s. f.. 1 forma de tuberculoza atipica. 2. boala infectioasa la rumegatoare, provocata de un microb inrudit cu bacilul tuberculozei. (< fr. paratuberculose)

PASTEURELOZA PAS-To-/ s. f. boala infectioasa grava a animalelor si pasarilor domestice, manifestata prin septicemie hemoragica; holera pasarilor. (< fr. pasteurellose)

PEBRINA s. f. boala infectioasa a viermilor de matase, prin mici pete negre care apar pe pielea acestora. (< fr. pebrine)

PIOSEPTICEMIE s. f. boala infectioasa grava, la manji, vitei, miei etc. (< fr. pyosepticemie)

PIROPLASMOZA s. f. boala infectioasa la animalele domestice, asemanatoare cu malaria, datorata unui parazit care distruge globulele rosii si provoaca febra mare. (< fr. pyroplasmose)

PSITACOZA s. f. boala infectioasa virotica a papagalilor, transmisibila si omului, sub forma unei pneumonii. (< fr. psittacose)

PUERPERAL, -A adj. referitor la nastere, la femeile lauze. ♦ febra ~a = boala infectioasa la lauze, datorata patrunderii in uter a unui agent patogen. (< fr. puerperal)

RECURENT, -A I. adj. 1. care revine la punctul de pornire; palindromic. 2. (despre boli) care recidiveaza. ♦ febra ~a = boala infectioasa avand aceleasi simptome ca febra tifoida. 3. (mat.) serie ~a = serie al carei fiecare termen se calculeaza cu ajutorul termenilor care il preceda; iterativ (3). II. s. m. f. (jur.) cel care face recurs (1). (< fr. recurrent, lat. recurrens)

RUJET s. n. boala infectioasa la porci, manifestata prin aparitia unor pete roscate si febra. (< fr. rouget)

SALMONELOZA s. f. boala infectioasa provocata de salmonela la animale si pasari, transmisibila si omului, putand provoca accidente intestinale sau abortive; paratifoza. (< fr. salmonellose)

SEPTICOLOGIE s. f. studiu al comportarii organismului in cursul bolilor infectioase. (< fr. septicologie)

SODOKU s. n. boala infectioasa din Extremul Orient, cauzata de un spirochet transmis prin muscatura de sobolan, si manifestata prin febra si eruptii cutanate. (< fr., engl. sodoku)

SPIROCHETOZA s. f. boala infectioasa (sifilis, febra recurenta etc.) produsa de un spirochet. (< fr. spirochetose)

TIFOIDA adj. febra ~ = boala infectioasa epidemica, provocata de bacilul tific, care se manifesta prin febra mare, tulburari digestive si printr-o stare generala de toropeala. (< fr. typhoide)

TULAREMIE s. f. boala infectioasa la iepure si transmisibila omului, datorata unui microb specific care afecteaza ganglionii limfatici periferici, manifestandu-se prin febra, frisoane, voma. (< fr. tularemie)

VACCINA s. f. boala infectioasa la vaci si la cai, produsa de un virus, care, inoculat la om, ii asigura imunitatea la variola. (< fr. vaccine)

VIBRIOZA s. f. boala infectioasa la taurine si ovine, cauzata de vibrioni, care provoaca avorturi si sterilitate. (< fr. vibriose)

VIROZA s. f. denumire generica pentru bolile infectioase provocate de virusuri. (< fr. virose)

ZONA s. f. ~ zoster = boala infectioasa virotica, localizata in ganglionii spinali si caracterizata prin dureri si eruptii eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. (< fr. zona)

ZOONOZA s. f. boala infectioasa sau parazitara la animale, transmisibila omului. (< fr. zoonose)

imun (imuna), adj. – Care nu poate contracta o boala infectioasa, scutit de. Lat. immunis (sec. XIX). – Der. (din fr.) imunitate, s. f.; imuniza, vb.

ANTRAX s. n. boala infectioasa (la animale si oameni) manifestata prin abcese care cuprind toate straturile pielii; dalac. – Fr. anthrax (< gr.).

ZONA (In expr.) Zona Zoster = boala infectioasa caracterizata prin eruptii pe traiectul nervilor senzoriali. – Fr. zona (< gr.).

CLOROMICETINA (‹ fr. {i}; {s} gr. myket- „ciuperca”) s. f. Antibiotic extras din Streptomyces venezuelae, preparat si pe cale sintetica, cu utilizare larga in tratamentul bolilor infectioase; cloramfenicol, clorocid.

RICKETSIOZA (‹ fr.) s. f. boala infectioasa provocata de o bacterie din genul Rickettsia. R. se manifesta prin febra foarte mare, stare de prostratie si aparitia de eruptii cutanate caracteristice, netratate avand o evolutie grava ce poate duce la moarte. De obicei, r. sunt localizate geografic si apar sub forma de cazuri izolate, dar unele (mai ales tifosul exantematic) pot afecta colectivitati mari.

POPOVICI, Ilie T. (1902-1982, n. Budai, jud. Orhei, Basarabia), medic veterinar roman. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor si director (1949-1962) al Institutului de Patologie si Igiena Animala din Bucuresti. Lucrari in domeniul bolilor infectioase ale animalelor domestice („Vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase a oilor si caprelor cu ajutorul culturilor vii de capromyes agalactice”, „O noua metoda de vaccinare antirabica folosita in combaterea turbarii la animale”); cercetari asupra mecanismului actiunii imunogene a hidroxidului de aluminiu („Rolul focarului inflamator”).

BLENORAGIE, blenoragii, s. f. boala venerica infectioasa, manifestata prin mancarime, senzatie de usturime, scurgeri purulente etc.; gonoree. – Din fr. blennorragie.

PESTA, peste, s. f. 1. boala grava, infectioasa si epidemica, provocata de o bacterie si manifestata prin tumori, hemoragie, febra mare etc.; ciuma. 2. (Med. vet.; de obicei cu determinari care indica felul) Denumire generica data unui grup de boli (cu evolutie acuta) provocate de virusuri la taurine, porcine, cabaline si pasari. – Din fr. peste.

TIFOS, tifosuri, s. n. Nume dat mai multor boli febrile, infectioase si epidemice; a) febra tifoida; b) tifos exantematic, v. exantematic; c) pesta bovina. – Din ngr. tifos, fr. typhus.

GONOREE f. med. boala venerica infectioasa, provocata de gonococi, care se manifesta prin inflamarea mucoaselor organelor genitale si prin scurgeri purulente; blenoragie. /<fr. gonorrhee

GRIPA s.f. boala epidemica infectioasa, manifestata mai ales prin febra, afectiuni respiratorii si dureri musculare. [< fr. grippe].

PESTA s.f. (Med.) boala grava, infectioasa si epidemica, manifestata prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. ♦ (Vet.) boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice, care se caracterizeaza printr-o evolutie acuta si o raspandire rapida. [< fr. peste, cf. lat. pestis].

SIFILIS s.n. boala venerica infectioasa provocata de un spirochet, care se transmite prin contagiune sau prin ereditate; lues. [< fr. syphilis].

GRIPA s. f. boala epidemica infectioasa prin febra, afectiuni respiratorii si dureri musculare; influenta (3). (< fr. grippe, germ. Grippe)

PESTA s. f. 1. boala grava, infectioasa si epidemica, prin febra, hemoragii si tumori care apar la subsuori si la gat; ciuma. 2. boala contagioasa la rumegatoare, porci si pasari de curte, produsa de virusuri specifice. (< fr. peste)

SIFILIS s. n. boala venerica infectioasa, cu evolutie cronica, provocata de un spirochet transmis prin contagiune sau prin ereditate, cu ulceratie si leziuni pe diferite organe; lues. (< fr. syphilis)

TIFOS s. n. nume dat mai multor boli febrile infectioase si epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolenta. (< ngr. tifos, fr. typhus)

BLENORAGIE, blenoragii, s. f. boala venerica infectioasa constand din inflamarea mucoasei organelor genitale. – Fr. blennorragie (<gr.).

PERITONITA, peritonite, s. f. boala de natura infectioasa care consta in inflamarea peritoneului. – Din fr. peritonite.

VIRULENTA, virulente, s. f. Insusirea de a fi virulent; insusire a microbilor patogeni de a se inmulti in tesuturile vii ale organismului, rezistand la reactiile de aparare ale acestuia; grad de intensitate infectioasa a unei boli. – Din fr. virulence, lat. virulentia.

MOLIPSITOR adj. (MED.) 1. contagios, infectios, (rar) contaminant, infectant, (pop.) lipicios, (reg.) mutator, (inv.) acolisitor, ciumas, ciumos, impartitor, smreduitor. (boala ~oare.) 2. v. infectios.

RUJEOLA ~e f. boala contagioasa si infectioasa, frecventa la copii, care se manifesta printr-o eruptie de pete rosii pe piele si pe mucoase. /<fr. rougeole

SERODIAGNOSTIC ~ce n. Metoda de diagnosticare a unor boli, de obicei infectioase, cu ajutorul unor reactii ale serului sangvin. /<fr. serodiagnostic

VIRULENTA s.f. Insusirea de a fi virulent; gradul de intensitate infectioasa a unei boli. [Cf. fr. virulence, lat. virulentia].

ECTIMA s.f. (Med.) boala de piele infectioasa, manifestata prin pete rosii mai mari decat cele de impetigo, mai profunde si cu aspect ulceros, care lasa cicatrice. [< fr. ecthyma, cf. gr. ekthyma].

CONTAGIOS, -OASA I. adj. (despre boli) molipsitor; contaminant. ◊ infectios. II. s. m. f., adj. (suferind) de o boala molipsitoare. (< fr. contagieux, lat. contagiosus)

ECTIMA s. f. boala de piele infectioasa manifestata prin pete rosii, mai mari decat cele de impetigo, mai profunde si cu aspect ulceros, care lasa cicatrice. (< fr. ecthyma, gr. ekthyma)

VIRULENTA s. f. insusirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infectioasa a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia)

infectios, -OASA, infectiosi, -oase, adj. (Despre boli) Provocat de o infectie; care se transmite de la o fiinta la alta, care produce infectie; molipsitor, contagios, infectant. [Pr.: -ti-os] – Din fr. infectieux.

PIELONEFRITA, pielonefrite, s. f. boala inflamatorie, de natura infectioasa, a bazinetului si a rinichiului. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyelonephrite.

REUMATISM (< lat., it. germ.; {s} gr. rheuma „scurgere a umorilor”) 1. Denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului locomotor (in special ale articulatiilor si ale tesuturilor inconjuratoare), avand drept cauze: o infectie (de obicei streptococica), o reactie inflamatorie articulara si periarticulara sau o patogenie inflamatorie alergica. Principalele boli reumatismale sunt: r. poliarticular acut, poliartrita cronica evolutiva (artrita reumatoida), spondilita. ◊ R. poliarticular acut = boala acuta, de natura infectioasa, frecventa la copii si la tineri, consecutiva amigdalitei si caracterizata prin transpiratii si tumefactii dureroase ale articulatiilor. boala se complica frecvent cu imbolnavirea inimii (endocardita, pericardita etc.), pleurezie, nefrita etc. si evolueaza in puseuri, avand tendinta de rtecidiva. 2. Durere reumatica.

infectios ~oasa (~osi, ~oase) (despre boli, procese) Care are proprietatea de a se transmite de la un organism la altul; contagios; molipsitor; pestilential. [Sil. -ti-os] /<fr. infectieux

ECZEMA, eczeme, s. f. boala de piele, acuta sau cronica, de natura infectioasa sau alergica, caracterizata prin eruptii, abcese, leziuni umede sau uscate (insotite de mancarimi intense). – Din fr. eczema.

LIPICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se lipeste cu usurinta. 2) pop. (despre boli) Care se transmite de la un organism la altul; infectios; contagios; molipsitor. 3) (despre persoane) Care stabileste cu usurinta legaturi cu alte persoane. /a lipi + suf. ~icios

CIUMAS ~a (~i, ~e) inv. 1) (despre persoane bolnave) Care poate contamina pe altii; contagios. 2) (despre boli) Care se transmite de la un individ la altul; molipsitor; infectios; contagios; pestilential. /ciuma + suf. ~as

BOTKIN, Serghei Petrovici (1832-1889), medic rus. Prof. univ. la St. Petersburg. Prin studiu sau asupra rolului sistemului nervos in producerea bolilor, a pus baza conceptiei nerviste in patologie. A demonstrat natura infectioasa a icterului hepatic si hemoragic.

FEBRA s. f. 1. Temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

boala boli f. 1) Tulburare a starii normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afectiune. ~ infectioasa. ~ epidemica. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagra) epilepsie. ~ de zahar diabet. boli profe-sionale boli care survin in urma exercitarii unei profesii. ~ mintala psihoza. A baga pe cineva in ~e a) a baga groaza in cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supara tare pe cineva. 2) fig. Obisnuinta anormala, nedirijata de vointa si de ratiune; inclinatie excesiva si condamnabila; viciu; patima. [G.-D. bolii; Sil. boa-la; Pl. si boale (in expresii)] /<sl. boli

CONTAGIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre boli) Care contagiaza; cu proprietatea de a se transmite de la un individ la altul; molipsitor; infectios; pestilential. 2 si substantival (despre persoane) Care poate contagia pe altii; susceptibil sa transmita o boala. 3) Care favorizeaza o contagiune; cu proprietatea de a contribui la o contagiere. Agent ~. Miasma ~oasa. [Sil. -gi-os] /<fr. conta-gieux, lat. contagiosus, ~onis

PESTILENTIAL ~a (~i, ~e) 1) (despre boli) Care are proprietatea de a se transmite de la om la om (ca pesta); molipsitor; contagios; infectios. 2) (despre mirosuri, emanatii, aer) Care este foarte neplacut; respingator in cel mai inalt grad; fetid. [Sil. -ti-al] /<fr. pestilentiel, germ. pestilenzialisch

IMUNOLOGIE (‹ fr.; {i} fr. immun[ite] „imunitate” + gr. logos „studiu”) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul reactiilor organismului fata de agenti infectiosi si de produsele lor toxice (in special in reactiile dintre anticorpi si antigeni, deci imunitatea umorala), precum si cu aspecte ale imunitatii celulare. Studiaza si afectiunile in care organismul produce anticorpi fata de propriile sale celule (boli autoimune).



Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)