Rezultate din textul definițiilor
DROMOMANIE, dromomanii, s. f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. – Din fr. dromomanie.
DROMOMANIE s.f. Simptom intalnit la unii bolnavi psihici, manifestat printr-un impuls irezistibil de a calatori, de a vagabonda; poriomanie. [< fr. dromomanie, cf. gr. dromos – drum, mania – manie].
PSIHODRAMA, psihodrame, s. f. 1. (Psih.) Metoda de investigare si de diagnosticare precum si de terapeutica moderna care utilizeaza jocul dramatic improvizat pe o tema data pentru dezvaluirea gandurilor si a atitudinilor bolnavului psihic. 2. (In sociologie) Test folosit ca mijloc de selectie a candidatilor la anumite posturi care necesita multa dezinvoltura in contactul cu publicul. – Din fr. psychodrame.
OSPICIU, ospicii, s. n. Spital, sanatoriu in care sunt ingrijiti alienatii mintal, bolnavii psihic; casa de nebuni; balamuc. – Din lat. hospitium, fr. hospice, germ. Hospiz.
COPROFAGIE, coprofagii, s. f. 1. (Med.) Ingerare a materiilor f****e de catre bolnavii psihici in stadiu grav; scatofagie. 2. Insusire a insectelor de a fi coprofage. – Din fr. coprophagie.
PSIHODRAMA ~e f. 1) Metoda de diagnosticare si de tratament, care consta in utilizarea jocului dramatic improvizat pe o tema anumita in scopul dezvaluirii gandurilor si a atitudinilor bolnavului psihic. 2) (in sociologie) Test folosit ca mijloc de selectie a candidatilor la anumite posturi. /<fr. psychodrame
ARTTERAPIE s. f. terapie prin arta, bazata pe stimularea creativitatii artistice a bolnavilor psihici. (< arta- + -terapie2)
CONTENTIUNE s. f. 1. dezbatere ◊ cearta, disputa. 2. tensiune puternica a muschilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ◊ procedeu de stapanire fortata a bolnavilor psihici agitati; imobilizare a unui animal domestic in cursul examinarii, ingrijirii sau al unei interventii chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio)
PECULIU s. n. 1. suma de bani economisita de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificatie acordata unui sclav roman de catre stapanul sau. 2. economie realizata in folosul unui copil minor de catre tutorele sau, pana la emancipare. 3. suma mica, neinsemnata, economisita prin munca. 4. parte cuvenita unui condamnat din remuneratia muncii in timpul executarii pedepsei. ◊ remuneratia muncii efectuate de bolnavii psihici in cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium)
SUGESTIE ~i f. 1) Influenta exercitata asupra unei persoane pentru a provoca o anumita reactie. 2) Metoda curativa de influenta verbala, dirijata asupra psihicului unui bolnav, pentru a trata unele tulburari psihice. 3) Reprezentare sau fapt inspirat ori sugerat. Condica de ~i. [G.-D. sugestiei; Sil. -ti-e] /<fr. suggestion
PIROMANIE s. f. Forma de tulburare psihica in care bolnavul simte impulsul nestapanit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din fr. pyromanie.
PSIHOTERAPIE s. f. Metoda de tratare a bolnavilor prin influentarea psihicului lor, utilizandu-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din fr. psychotherapie.
ONIRIC, -A, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care apartine visului; care delireaza, care aiureaza din cauza unei obsesii sau unor halucinatii. ◊ Delir oniric = delir asemanator cu visul, care se manifesta in unele boli psihice si in care bolnavul se comporta ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este strain de ce se intampla in jurul lui, care traieste intr-o lume de vis. 2. (Despre creatii literare) care are ca tema principala situatiile onirice (1). – Din fr. onirique.
NEGATIVISM s.n. 1. Atitudine de ignorare voita a calitatilor cuiva sau a ceva. 2. Tulburare psihica manifestata prin tendinta bolnavului de a se opune oricarei solicitari din exterior. [Cf. fr. negativisme].
PUERILISM s. n. Stare patologica in care bolnavul se afla la nivelul psihicului unui copil. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puerilisme.
CECITATE f. med. Lipsa a vederii; ablepsie; orbire. ~ nocturna. ◊ ~ psihica boala caracterizata prin incapacitatea bolnavului de a recunoaste obiectele cu ajutorul vazului. ~ verbala incapacitatea de a citi sau de a intelege cele scrise; alexie. /<fr. cecite, lat. caecitas, ~atis
ERGOTERAPIE s. f. Metoda de tratament a unor boli psihice in care munca depusa de bolnav constituie factorul activ al vindecarii. – Din fr. ergotherapie.
POLIDIPSIE f. Sete excesiva manifestata la bolnavii de diabet sau de unele boli psihice. /<fr. polydipsie
PARAFRENIE s. f. boala psihica caracterizata prin halucinatii urmate de delir, bolnavul pastrandu-si totusi afectivitatea si capacitatea de munca. (< fr. paraphrenie)
PSIHOPLASTICITATE s. f. tendinta, capacitate la unii bolnavi de a simula unele sindroame patologice sub influenta reprezentarilor psihice. (< fr. psychoplasticite)
EXPERTIZA, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic facuta de un expert, la cererea unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala ori a partilor, asupra unei situatii, probleme etc. a carei lamurire intereseaza solutionarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport intocmit de un expert asupra cercetarilor facute. 2. (Med.; in sintagma) Expertiza medicala = a) stabilire, in urma unui examen medical, a capacitatii de munca a unui bolnav sau a unui om sanatos in conditiile solicitarilor fizice si psihice din diferite profesiuni; b) consultatie sau autopsie efectuata de medicul legist in cazuri de ranire, accident, viol, otravire, omor etc. – Din fr. expertise.
PSIHOZA s. f. 1. boala psihica manifestata prin grave tulburari ale comportamentului, gandirii si afectivitatii, de care bolnavul nu este constient. 2. obsesie, idee fixa. (< fr. psychose)
SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)
PSIHANALIZA s.f. 1. Teorie psihologica si tehnica psihoterapica enuntata de Sigmund Freud, bazata pe analiza proceselor psihice inconstiente si pe conflictul dintre diferitele sfere ale psihicului (eul si libidoul). V. freudism. 2. Metoda de tratament al bolilor neuropsihice, bazata pe asociatia libera (bolnavul trebuind sa relateze tot ce-i trece prin minte fara nici o retinere), pe analiza viselor si a unor reactii automate, in aparenta neinsemnate. [< fr. psychanalyse, cf. gr. psyche – suflet, analysis – analiza].
SOC s.n. Lovitura, ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri. ♦ Unitate de soc = formatie specializata in operatii indraznete asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare grava, brusca si violenta a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ◊ Soc nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de soc = metoda terapeutica constand din crearea unei perturbatii bruste bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui].
NOCTAMBULISM n. Stare patologica a psihicului, care se manifesta prin executarea automata si inconstienta, in timpul somnului, a unor actiuni complicate, de care bolnavul nu-si aminteste la trezire; somnambulism. /<fr. noctambulisme
EXTAZ, extaze, s. n. 1. Stare psihica de mare intensitate, caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare, imobilitate, scaderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinatii etc., care apare sub influenta unor ritualuri si practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasa in care bolnavul, urmarit de idei fixe si de exaltare mintala, este lipsit de senzatii si incapabil de miscari voluntare. 2. Admiratie profunda, netarmurita; adoratie, veneratie. – Din fr. extase.