Rezultate din textul definițiilor
MAMALIGAR, mamaligari, s. m. 1. Persoana care mananca multa mamaliga. ♦ Epitet depreciativ folosit (in trecut) la adresa taranilor. 2. Epitet depreciativ pentru un om lipsit de personalitate si de energie. – Mamaliga + suf. -ar.
mancaCIOS, -OASA, mancaciosi, -oase, adj., s. m. si f. (Fiinta) care mananca mult (si des), care are mare pofta de mancare; (om) mancau. – manca + suf. -acios.
MANEA, man, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a ramane, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aseza, a sta. ◊ Expr. (Parca) i-au mas soarecii in pantece (sau in burta), se spune despre un om care este mereu flamand, caruia ii este mereu foame, care mananca mult, cu lacomie. [Prez. ind. si: mai; part. mas] – Lat. manere.
mancaU ~i m. depr. 1) Persoana care mananca mult si lacom. 2) fam. Persoana care nu munceste, traind din munca altora. /a manca + suf. ~au
cosulte s.m. sg. (reg.) cel care mananca mult; mancau, gaucios, gaman.
sparganie, sparganii, s.f. (reg.) 1. incapere foarte mare. 2. om care mananca mult; mancau.
ZDRAVAN, -A, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vanjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voiniceste. 2. Sanatos, teafar, intreg, neatins, nevatamat (la trup sau la minte). 3. Mare, tare, solid. Un par zdravan. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. mananca zdravan. – Din sl. sudravĩnu.
LACOM, A, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mananca si bea cu pofta exagerata; caruia ii place sa manance mult, mancacios. 2. Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”, „de”, „dupa”) Avid, nesatios. – Din sl. lakomu.
FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.
LINGAU, lingai, s. m. 1. Om caruia ii place sa manance mult (mai ales de la altii). 2. (Adesea adjectival) Om lingusitor si slugarnic. – Linge + suf. -au.
mancaT1 s. n. Faptul de a manca. ◊ Expr. A se pune pe mancat si pe baut = a manca mult, a manca bine. A tine (pe cineva) pe mancat si pe baut = a intretine (pe cineva). – V. manca.
RUMEGA, rumeg, vb. I. 1. Intranz. (Despre rumegatoare; la pers. 3) A mesteca a doua oara mancarea intoarsa din stomac. 2. Tranz. A mesteca ceva in gura; (depr.; despre oameni) a manca mult si incet. 3. Tranz. Fig. A medita pe indelete asupra unui fapt, a-l examina indelung. – Lat. rumigare.
COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zaharele (pl.), (grecism inv.) zumaricale (pl.). (A mancat multe ~.)
DULCIURI s. pl. cofeturi (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zaharele (pl.), (grecism inv.) zumaricale (pl.). (A mancat multe ~.)
BINE1 adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene
BURTA ~ti f. pop. 1) Parte a corpului, la om si la animale, dintre torace si bazin, in care se afla stomacul, intestinele si alte organe interne; pantece; abdomen. ◊ A sta cu ~ta la soare a sta degeaba; a trandavi. A-si face ~ta toba a manca mult, fara masura. 2) fig. Parte proeminenta (a unui obiect); pantece. [G.-D. burtii] /Orig. nec.
FALCOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are falci mari; cu falci mari. 2) pop. care mananca mult; mancacios. /falca + suf. ~os
HRANACI ~e adj. pop. 1) (despre animale) Care mananca bine, ingrasandu-se. 2) fam. iron. (despre persoane) care mananca mult. /hrana + suf. ~aci
LACOM ~a (~i, ~e) 1) Care bea si mananca mult si cu pofta; care nu se poate retine de la mancare. 2) fig. Care este stapanit de dorinta de a avea cat mai mult; hraparet. /<sl. lakomu
mancaCIOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival care mananca mult si cu lacomie. /a manca + suf. ~acios
mancaTOR ~i m. rar Persoana (sau alta fiinta) care mananca (mult). ◊ ~ de oameni canibal; antropofag. /a manca + suf. ~ator
POLIFAG, -A adj. 1. (Rar) care mananca mult; mancacios, mancau; care mananca orice, de toate. 2. (Despre animale) Care utilizeaza hrana variata (animala si vegetala). [< fr. polyphage, cf. gr. polys – numeros, phagein – a manca].
INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.
OMIDA, omizi, s. f. Larva fluturilor, daunatoare pomilor, cu corpul alcatuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A manca ca omizile = a manca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hraparet. – Din ngr. o midas.
FLAMANZIT, -A, flamanziti, -te, adj. Care nu a mancat de multa vreme; infometat, hamesit (de foame). – V. flamanzi.
mancaU, mancai, s. m. (Fam.) Om care mananca foarte mult sau care este lacom la mancare; om mancacios. – manca + suf. -au.
SPART2, -A, sparti, -te, adj. 1. Prefacut in bucati, in cioburi; plesnit, crapat; gaurit. ◊ Expr. (A fi) mana sparta = (a fi) risipitor. A manca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mananca foarte mult si cu lacomie. ♦ (Despre lemne) Taiat in bucati mici (potrivite pentru a fi arse in soba). ♦ (Despre pamant) Rascolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, ragusit, dogit. 2. (Despre ziduri, cladiri) Stricat, darapanat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de incaltaminte, de imbracaminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.
CONSUMA vb. 1. a folosi, a intrebuinta, a utiliza, (inv.) a metahirisi. (A ~ doi metri de sfoara pentru...) 2. v. pierde. (Si-a ~ toata ziua reparand bicicleta.) 3. v. manca. 4. v. bea. 5. a cheltui. (~ energie.) 6. (fig.) a inghiti, a manca. (Soba ~ multe lemne.) 7. a intra, a merge. (Se ~ mult unt la aceasta mancare.) 8. a (se) epuiza, a (se) ispravi, a (se) sfarsi, a (se) termina, (reg.) a (se) gati, (fig.) a (se) topi. (A ~ toate proviziile.)
BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.
BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis
SAPTE2 m. 1) Numar constand din sapte unitati. Adunati ~ cu cinci. ◊ A bea (sau a manca) cat ~ a bea sau a manca foarte mult. A nu se da pe ~ a se afla in plina putere (fizica sau intelectuala). 2) Cifra 7 sau VII. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. septem
A UMPLE umplu tranz. 1) (recipiente, incaperi, suprafete etc.) A face sa fie plin (pana la limita). ~ borcanul cu apa. ~ odaia cu miros neplacut. ◊ A(-si) ~ buzunarele a castiga bani multi, de obicei in mod ilicit. A(-si) ~ burta (sau pantecele) a manca prea mult. 2) (invelisuri de carne, de aluat, de legume etc.) A completa introducand inauntru un anumit preparat culinar (tocat). ~ o rata cu hrisca. ◊ ~ bors a pune la fermentat tarate amestecate cu huste si apa clocotita. 3) A face sa se umple. /<lat. implere
pilafgiu, pilafgii, s.m. (inv.) 1. cel ce mananca pilaf mult (porecla pentru turci). 2. persoana care facea sau vindea pilaf.
preamanca, preamananc, vb. I (inv.) a manca foarte mult; a se imbuiba, a se ghiftui.
BURDUF, burdufuri, s. n. 1. Sac facut din pielea netabacita (uneori din stomacul) unui animal (capra, oaie, bivol), in care se pastreaza sau se transporta branza, faina, apa etc. ◊ Expr. Burduf de carte = foarte invatat. A lega (pe cineva) burduf = a lega (pe cineva) foarte strans, incat sa nu se poata misca. (Reg.) A da pe cineva in burduful d******i = a nu se mai interesa de cineva. A se face burduf (de mancare) = a manca foarte mult. 2. Sac facut din stomacul vitelor sau din piele de miel ori de ied, in care se inmagazineaza aerul la cimpoi, la armonica etc. 3. Acoperitoare de piele care, in timp de ploaie, apara picioarele celor din trasura. ◊ Bocanci cu burduf = bocanci cu limba netaiata, prinsa de restul incaltamintei. 4. Perete ondulat, de piele sau din panza (cauciucata), asezat pe laturile puntii de comunicatie intre doua vagoane de calatori. 5. Basica (1) uscata, care, pe vremuri, se intrebuinta in locul geamurilor. 6. (Reg.) Copca in gheata. [Var.: burduv, burduh, burdus s. n.].
BURTA, burti, s. f. 1. (Pop.) Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din stomac de vaca. ◊ Expr. (Fam.) A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult. 2. Fig. Partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte. – Et. nec.
GHIFTUI, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Fam. si peior.) A da sa manance sau a manca extrem de mult, excesiv; a (se) indopa, a (se) imbuiba. – Et. nec.
GHIFTUIT, -A, ghiftuiti, -te, adj. (Fam. si peior.) Care a mancat extrem de mult, excesiv; indopat2, imbuibat. – V. ghiftui.
INAPETENTA s. f. Lipsa de pofta de mancare, intalnita in multe boli febrile, digestive, cronice etc.; anorexie. – Din fr. inappetence.
ZAMARIE, zamarii, s. f. (Reg.) mancare cu zeama multa; cantitate mare de zeama. – Zama + suf. -arie.
ZAMURCA s. f. (Reg.) mancare cu prea multa zeama. [Var.: zamarca] – Cf. z(e)ama.
ANOREXIE s. f. Lipsa a poftei de mancare, intalnita in multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetenta. ♦ Anorexie mintala = repulsie fata de alimente, insotita de pierderea totala a poftei de mancare. – Din fr. anorexie.
POPESTE adv. (Pop. si fam.) In felul popilor (1), ca popii. ◊ Expr. A calca popeste = a fi mandru fara motiv, a-si da ifose, a face pe grozavul. A dormi (sau a manca) popeste = a dormi (sau a manca) zdravan, strasnic, mult. – Popa + suf. -este.
OMIDA ~zi f. Larva de fluturi cu corpul vermiform, daunatoare arborilor si culturilor agricole. ◊ A manca ca ~zile a manca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omidas
POPESTE adv. 1) In felul popilor; cum obisnuiesc popii; ca popii. 2) fig. Foarte mult; zdravan. A manca ~. /popa + suf. ~este
soican, soicani, s.m. (reg.) 1. (deprec.) persoana care mananca si bea mult. 2. persoana voinica si frumoasa.
tarboseala, tarboseli, s.f. (reg.) cheag pisat in zer; mancare, zeama fiarta mult.
BURTA, burti, s. f. 1. Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din pantece de vaca. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult (avand pantecele mare). 2. Fig. Partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte.
TOROCALA, torocale, s. f. (Reg.) Amestecatura de mai multe feluri de mancare, respingatoare la gust si la vedere.
ZAMURCA s. f. (Reg.) mancare cu prea multa zeama. [Var.: zamarca s. f.] – Din zeama + suf. -arca.
ZAMARIE, zamarii, s. f. (Reg.) mancare cu zeama multa; cantitate mare de zeama. – Din zeama + suf. -arie.
USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi intr-o mancare, a condimenta, a iuti cu usturoi. – Din usturoi.
SARATURA, saraturi, s. f. 1. Faptul de a fi sarat; sare continuta de ceva. 2. Teren bogat in saruri minerale solubile, cu fertilitate scazuta; p. ext. pasune care se intinde pe un astfel de loc. 3. mancare preparata cu (prea multa) sare; aliment conservat cu sare. – Sara + suf. -atura sau lat. salatura.
ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).
PLACHIE, plachii, s. f. 1. mancare de peste preparata cu multa ceapa si cu mult untdelemn, rumenita la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din pasat, cu carne, cu peste, cu ciuperci sau numai cu grasime. – Din ngr. plaki.
LACOMIE, lacomii, s. f. Pofta pe care o are cineva de a manca sau de a bea mult; fig. dorinta necumpatata de castig, de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lacomie = lacom. – Lacom + suf. -ie.
PLACHIE ~i f. 1) Fel de mancare preparata din peste (cu multa ceapa, ulei si condimente) si data la cuptor. 2) reg. Fel de mancare pregatita din orez (cu lapte si zahar sau dulceata) si data la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki
POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti
TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob
SARATURA ~i f. 1) Produs alimentar (peste, carne, branza, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. mancare in care s-a pus prea multa sare. /a sara + suf. ~atura
SCAZUT adj. 1. v. redus. 2. ingrosat. (mancare ~.) 3. imputinat, micsorat, redus. (Numarul lor e acum mult ~.) 4. coborat, redus. (Nivelul ~ al apei.) 5. v. ieftin. 6. demonetizat, depreciat, devalorizat. (Cursul ~ al leului.) 7. coborat, jos, redus, scoborat. (Temperatura ~.) 8. v. diminuat. 9. v. incet. 10. mic, slab. (Intensitatea ~ a glasului.) 11. v. mediocru. 12. diminuat, (inv. si pop.) micsorat, (fig.) stirbit. (Cu reputatia ~.)
GASTROLATRU, -A s.m. si f. (Fam.) Persoana care se preocupa foarte mult de stomacul sau, care traieste doar pentru mancare. [< fr. gastrolatre].
CASA ~e f. reg. mancare preparata din crupe si apa (sau lapte) cu multa grasime. /<rus. kasa
LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula
ROSBRAT ~uri n. mancare pregatita din carne de vita fripta inabusit cu multa ceapa. /<germ. Rostbraten
PAPRICAS ~uri n. Fel de mancare pregatita din bucati de carne si din cartofi, cu mult sos si boia de ardei. [Sil. -pri-] /<ung. paprikas
CASA s. f. mancare, asemanatoare cu pilaful, preparata din arpacas sau din mei, cu multa grasime. – Din rus. kasa.
PROVENI vb. 1. a purcede, (inv.) a proceda, (fig.) a izvori. (~ dintr-un trecut indepartat.) 2. v. des-cinde. 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a iesi, a se naste. (Ce ~ din pisica soareci mananca.) 5. v. deriva. 6. v. decurge. 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (multe consecinte ~ de aici.) 8. v. rezulta. 9. v. emana.
MASA1 mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) mancarea servita; bucate. 3) mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa
ROS, ROASA, rosi, roase, adj. 1. Distrus (la suprafata) prin actiunea lenta a unui agent exterior; uzat, deteriorat; subtiat, macinat. ♦ Fig. Care a avut mult de-a face cu..., care e plictisit de..., care e consumat de... 2. Fig. mancat, macinat, consumat, chinuit de... – V. roade.
NESATIOS, -OASA, nesatiosi, -oase. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se multumeste cu ce are, care cauta sa obtina, sa acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesatul (2). 2. Care nu se simte niciodata satul; care nu are sat la mancare, la bautura; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mancaruri) Care nu satura. 3. Fig. Care nu poate fi astamparat, potolit, stapanit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesat, cu placere, cu voluptate. [Pr.: -ti-os] – Ne- + satios.
nesaturare s.f. (inv.) 1. faptul de a fi nesatios; lacomie la mancare. 2. faptul de a nu se multumi cu ce are, de a cauta sa obtina tot mai mult; lacomie.
GINGAS (GINGAS), -A, gingasi, -e, adj. 1. (Despre fiinte si obiecte) Plapand, firav; delicat, fin1. ♦ (Despre manifestarile fiintelor) Plin de delicatete (sufleteasca); sensibil. 2. (Despre oameni si animale) Mofturos, dificil la mancare. ♦ (Despre plante) Care nu rezista la frig sau la caldura excesiva. 3. (Despre lucruri, actiuni etc.) Care cere multa pricepere pentru a putea fi dus la bun sfarsit; anevoios, dificil. – Din magh. dial. dsingas.
LUNGI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.
SAVURA vb. I. tr. A gusta, a manca sau a bea ceva cu placere, pe indelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i placea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].
SAVURA vb. tr. 1. a gusta, a manca sau a bea ceva cu placere, pe indelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i placea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)
BATAIE s. 1. incaierare, lupta, (rar) incaier, incaieratura, (reg.) incaierat, (fam.) tavaleala, tranteala. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corectie, (pop. si fam.) bruftuiala, chelfaneala, ciomageala, mustruluiala, paruiala, scatoalca, (fam. fig.) scarmanare, scarmanatura, tarnuiala, tarnuire, (arg.) mardeala. (A mancat o ~ zdravana.) 3. v. infrangere. 4. bocaneala, bocanire, bocanit, bocanitura, ciocaneala, ciocanire, ciocanit, ciocanitura, (reg.) tocanire, tocanit. 5. v. impreunare. 6. v. boiste. 7. v. scornire. 8. v. haituire. 9. v. falfait. 10. suflare, suflu, (inv. si pop.) suflat, (reg.) zaliste. 11. v. palpitatie. 12. v. timp. 13. bataie de joc v. batjocura.
RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
CIORBA ~e f. Fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui. ◊ ~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba
MENIU s. n. 1. lista a felurilor de mancare si a bauturilor servite la o masa, la un banchet etc. 2. (inform.) parte a unui program, afisata pe ecranul calculatorului care ofera utilizatorului mai multe optiuni. (< fr. menu)
GREVA, greve, s. f. Incetare organizata a activitatii intr-una sau mai multe intreprinderi, institutii etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritatile sa satisfaca unele revendicari (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a manca, folosit de cineva in semn de protest. – Din fr. greve.
EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.
A MUSCA musc 1. tranz. 1) A apuca cu dintii strangand (pana la durere, ranire, invinetire, rupere etc.). ◊ A-si ~ mainile a regreta amarnic, considerandu-se vinovat de ceva; a se cai. A-si ~ limba a regreta mult cele spuse anterior. ~ pamantul (sau tarana) a cadea la pamant ranit sau mort. 2) (despre unele animale, mai ales despre insecte) A intepa producand o senzatie dureroasa; a manca; a ciupi; a pisca. M-a ~t un sarpe. 3) fig. (despre ger, soare etc.) A produce o senzatie dureroasa; a pisca. 4) (o bucata dintr-un aliment) A rupe cu dintii pentru a manca. 5) fig. A ataca rautacios cu ironii sau cu vorbe; a intepa; a inghimpa; a impunge. 2. intranz. (mai ales despre caini) A avea obiceiul de a ataca, ranind cu dintii. /Orig. nec.
TOCMAI adv. 1. chiar, exact, intocmai, (inv. si pop.) savai, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) asasi. (~ asa s-a intamplat.) 2. chiar, drept, exact, intocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (inv., in Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Il nimereste ~ in frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ buna de mancat.) 4. chiar, indeosebi, (inv. si pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, inca. (~ de anul trecut trebuia sa ...) 6. chiar, (prin Ban. si Transilv.) bas. (Nu s-a intamplat ~ de multa vreme.) 7. (pop.) hat, taman, (prin Olt.) tomite. (~ in Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 9. prea. (Nici ~ tanara, nici ~ batrana.)
ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema
A SORBI sorb tranz. 1) (bauturi sau mancaruri lichide) A bea sau a manca tragand in gura putin cate putin. 2) A inghiti dintr-o data (lasand vasul gol). 3) fig. A trage in piept cu nesat; a inspira adanc. ~ mireasma trandafirilor. ◊ ~ pe cineva cu ochii (sau din ochi, cu privirea) a se uita cu multa dragoste la cineva; a fi indragostit de cineva. /<lat. sorbere
ROLADA s. f. 1. prajitura de forma unui sul, umpluta cu dulceata, crema etc. 2. fel de mancare din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, care se coace in cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratura, in ariile de opera si in tehnica de belcanto, din cantarea cu virtuozitate a mai multor note pe una si aceeasi silaba. (< fr. roulade)
A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.
POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).
CIORBA, ciorbe, s. f. Fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.
NUMARA, numar, vb. I. Tranz. 1. A socoti cate unitati sunt intr-un sir, intr-o serie, intr-un grup etc.; a determina numarul de elemente dintr-o multime; a afla, a inregistra, a verifica numarul unui sir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i numara (cuiva) imbucaturile (sau inghititurile) = a tine cuiva socoteala de cat mananca, a da cuiva mancarea cu zgarcenie. A numara pe degete = a fi in numar foarte redus. 2. A enunta pe rand un sir de numere in ordine crescanda sau descrescanda. ◊ Expr. pana numeri la trei = imediat, intr-o clipa. 3. A da ceva cu numar, socotind; p. ext. a plati(in bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva in acelasi numar, in acelasi grup; a cuprinde, a ingloba, a reuni un anumit numar. ◊ Expr. A nu numara zile multe = a mai avea putin de trait. ♦ Refl. A face parte din..., a intra in categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.
TOT2 adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus