Rezultate din textul definițiilor
PLOMBA, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata si a astupa o carie dentara cu o plomba, a pune o plomba. 2. A construi un imobil intre doua cladiri intre care urmeaza sa se incadreze. 3. A astupa gropile dintr-o imbracaminte rutiera cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.
PLOMBA, plombe, s. f. 1. Lucrare executata de dentist pentru a astupa o carie dentara; (concr.) material special alcatuit din amalgam, portelan etc., folosit pentru aceasta lucrare. 2. Imobil construit in golul dintre alte doua cladiri. – Din germ. Plombe.
scorboroseala, scorboroseli, s.f. (reg.) carie dentara.
PLOMBA s.f. 1. Lucrare executata de un dentist pentru a astupa o carie dentara; amalgam, portelan etc. care se pune intr-un dinte sau intr-o masea cariata. 2. Constructie inserata intr-un grup de alte cladiri (asemanatoare) de care este lipita si incadrata. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].
PLOMBA s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentara. ◊ amalgam, portelan etc. care se pune intr-un dinte, intr-o masea cariata. 2. constructie care completeaza spatiul gol dintre alte doua constructii. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)
FLUORIZA, fluorizez, vb. I. Tranz. A adauga fluor in apa potabila sau a aplica in mod repetat fluorura de sodiu in scopul reducerii frecventei si al prevenirii cariilor dentare. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluoriser.
A FLUORIZA ~ez tranz. 1) (materiale) A impregna cu fluor (pentru a face impermeabil). 2) (apa potabila) A trata cu fluor (pentru a preveni cariile dentare). [Sil. flu-o-] /<fr. fluoriser
CARIOS, -OASA adj. Referitor la caria dentara. [Pron. -ri-os. / < germ. karios].
caria vb. I. refl. (Despre dinti) A face carii, a se strica, a se gauri prin aparitia unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iaza. / < fr. carier].
FLUORIZA vb. I. tr. 1. A impregna cu fluor un obiect pentru a-l face impermeabil. 2. A trata cu fluor apa de baut in scopul combaterii cariilor dentare. [Pron. flu-o-. / cf. it. fluorizare, fr. fluoriser].
ANTIcarie adj. inv. (despre substante) care combate cariile dentare. (dupa engl. anticarious)
CARIOGENEZA2 s. f. proces de formare a unei carii dentare. (< fr. cariogenese)
CARIOS, -OASA adj. 1. (bot.) gaunos; ros de viermi. 2. referitor la caria dentara. (< germ. karios)
FLUORIZA vb. tr. 1. a impregna cu fluor un obiect pentru a-l face impermeabil. 2. a trata cu fluor apa de baut in scopul combaterii cariilor dentare. (< fr. fluoriser)
CEMENT1 s. n. 1. praf cu care se cementeaza piesele de otel. ♦ ~ dentar = material in obturatia cariilor si la fixarea unor proteze. 2. substanta la radacina dintelui. (< fr. cement)
CEMENT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care serveste la cementarea otelului. 2. (Med.; in sintagma) Cement dentar = material folosit in obturatia provizorie a cariilor si la fixarea unor proteze. – Din fr. cement.
OBTURATIE, obturatii, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Inchidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavitati. ◊ Obturatie dentara = astuparea terapeutica a cavitatii unui dinte cariat. – Din fr. obturation.
OBTURATIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavitati. ◊ Obturatie dentara = astuparea terapeutica a cavitatii unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturatiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio].
OBTURATIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavitati. ♦ ~ dentara = astuparea terapeutica a cavitatii unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio)