Rezultate din textul definițiilor
GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoasa (la om). 2. Ridicatura de teren in forma de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul galbui sau brun, avand de jur-imprejur un inel alb, si cu palaria galbena-bruna (Armillaria mellea). ◊ Ghebe de brad = ciuperca comestibila cu palaria alba, subtire, carnoasa si cu piciorul lung si subtire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de padure = ciuperca comestibila cu palaria rosiatica ori bruna, catifelata (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (forma metatezata a lui *gibb(u)lus < gibbus).
PAINISOARA, painisoare, s. f. 1. Diminutiv al lui paine (1); painica, painita. 2. ciuperca comestibila, de culoare rosie-violacee, care creste prin padurile de stejar si de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile si necomestibile. – Paine + suf. -isoara.
TRUFA1, trufe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber). 2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din fr. truffe.
ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din padurile de conifere, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, bruna-roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (dupa zbarci1).
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
POPENCHI, popenchi, s. m. Numele a doua specii de ciuperci comestibile (Coprinus atramentarius si comatus). – Et. nec.
POPINCA, popinci, s. f. Numele a doua specii de ciuperci comestibile (Pholiota mutabilis si Pluteus cervinus). – Pop1 + suf. -inca.
NICORETE, nicoreti, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a doua specii de ciuperci comestibile de culoare galbuie sau alba-cenusie, cu palarie carnoasa (Tricholoma georgii si Clitopilus prunulus). – Et. nec.
A********E f. 1) la pl. Familie de ciuperci comestibile, care au palaria cu numeroase lamele (reprezentanti: rascovul, painisoara etc.). 2) ciuperca din aceasta familie. /<fr. a*********s
ciupercaRIE ~i f. 1) Cultura de ciuperci comestibile. 2) Incapere amenajata pentru o astfel de cultura. /ciuperca + suf. ~arie
GHEBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, avand picior galbui sau brun cu un inel alb imprejur si palarie galbena-bruna, care creste pe tulpina arborilor, provocand putrezirea lemnului. ~ de brad ciuperca comestibila, avand picior lung, subtire si palarie alba, carnoasa. ~ de padure ciuperca comestibila cu palarie de culoare rosiatica sau bruna, catifelata. /Din gheb
LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
TRUFA s.f. 1. (Liv.) Inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♦ Abuz de incredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violeta-negricioasa, avand forma unui cartof. 3. Produs de cofetarie preparat cu o crema de unt si ciocolata. [< fr. truffe, it. truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].
iutani (iutari), s.m. pl. (reg.) ciuperci comestibile cu carne alba si suc alb, frageda si iute, piperata la gust.
nemtisor, nemtisori, s.m. (pop.) 1. (la sg. art.) numele unui dans popular german si melodia dupa care se canta; nemteasca. 2. (la pl.) plante erbacee cu flori albastre, roz si albe care au calitati medicinale. 3. (la pl.) ciuperci comestibile; urechiuse.
popenchi, popenchi, s.m. (reg.) 1. ciuperca comestibila (caciula-sarpelui si buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statura; popandoc, poparda. 4. epitet glumet pentru un copil; popandoc, popandau. 5. (cu forma: popenc) om lenes; popanzac, popanzoi, poparda.
popinca, popinci, s.f. (reg.) 1. (la pl.) specii de ciuperci comestibile. 2. (la pl.) ghebe. 3. (la pl.) burete de casa.
popinici s.m. pl. (reg.) specii de ciuperci comestibile; popinci.
saraiji s.f. pl. (reg.) specie de ciuperci comestibile.
TRUFA s. f. 1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ◊ abuz de incredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata. 4. nas al unui caine. (< fr. truffe)
galben (galbena), adj. – 1. De culoarea aurului, a lamiiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S. m. si f.) Nume dat unor animale domestice cu parul galben. – 5. Ducat, moneda veche de aur, de marime si valoare variabila. – 6. (S. f.) Varietate de struguri de provenienta din Odobesti. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbinus (Puscariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbere (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amariio. Der. galbenas, s. m. (ducat, moneda; persoana care stringe darile, inv.) galbenare (var. galbinare), s. f. (icter; rar, galbenus; cimbru, Serratula tinctoria); galbinatec, adj. (rar, galbui); galbeneala, s. f. (paliditate, culoare galbuie; vopsea galbena; rar, dropica); galbenel, s. m. (ducat, moneda; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); galbenea, s. f. (hrenita, Nasturtium); galbinica, s. f. (musetel, Matricaria chamomilla); galbenet, s. n. (galbeni, banet); galbenet (var. galbinet), adj. (oaches); galbenicios, adj. (galbui; palid); galbenita, s. f. (planta, Galeobdolon luteum); galbeniu, adj. (galbui); galbenus, s. m. (planta, Crepis setosa); galbenus, s. n. (partea centrala, sferica, de culoare galbena a oului); galbenut, s. m. (varietate de ciuperci comestibile); galbior, adj. (galbui); galbior, s. m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); galbiu (var. galbui), adj. (galbui); galburiu, adj. (galbui), provenind dintr-o incrucisare cu alburiu; galbenime, s. f. (galbejeala); ingalbeni (var. galbeni, (in)galbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-si pierde culoarea); ingalbenitor, adj. (care face sa devina galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).
gheb (-buri), s. n. – 1. Cocoasa. – 2. Specie de ciuperci comestibile (A******s melleus). – Var. ghib, gheaba. Lat. *glibba, probabil in loc de *gibbla ‹ *gibbula, cuvint folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Puscariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. gaba „ciuperca” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibila din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul intrebarii der. din lat., fara motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocosat); ghebosi (var. (in)ghebosa), vb. (a cocosa; a indoi, a incovoia); inghebeji, vb. (Olt., a goni, a haitui). – Din rom. provine mag. gob „cocoasa” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).
nicoreata (nicorete), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscuta. Cihac, II, 216, il pune in legatura cu sl. niknoti „a incolti”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).
opintic (opintici), s. m. – Varietate de ciuperci comestibile (Armillaria mellea; Clavaria botrytis). Mag. pentok (Scriban). In Mold.
ZBARCIOG, zbarciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, bruna-negricioasa sau cenusie-roscata (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbarciog = manifestand neplacere, dispret etc. ◊ Compus: zbarciogi-grasi = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu palaria zbarcita, carnoasa si umflata, roscata, negricioasa sau alba-galbuie (Gyromitra). – Comp. sb. smrcak (dupa zbarci).
HRIB, hribi, s. m. ciuperca comestibila, cu palaria de culoare bruna-galbuie si cu piciorul alb, gros; manatarca (Boletus edulis). – Din ucr. hryb.
IUTARI s. m. pl. (Reg.) ciuperca comestibila cu palaria alba-galbuie, cu carnea alba, iute la gust (Lactarius piperatus). – Iute + suf. -ar.
PITA, pite, s. f. (Reg.) 1. Paine. ◊ Compus: pita-vacii = ciuperca comestibila, cu palaria roscata-cenusie, cu carne alba, care devine albastra in contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Fig. Hrana necesara pentru trai; mijloace de existenta; p. ext. slujba, functie, post. – Din bg. pita.
URECHIUSA, urechiuse, s. f. 1. Diminutiv al lui ureche. 2. ciuperca comestibila cu palaria in forma de palnie de culoare galbena-portocalie sau roscata (Cantharellus cibarius). ♦ (Bot.) Urechea-babei. 3. (Pop.) Coltunasi umpluti cu carne, care se fierb in supa. – Ureche + suf. -usa.
MANATARCA, manatarci, s. f. ciuperca comestibila cu palaria carnoasa, foarte bombata, de culoare bruna-galbuie si cu piciorul solid, de obicei umflat la baza; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.
PITARCUTA, pitarcute, s. f. ciuperca comestibila cu palaria emisferica, rosie-caramizie, cu piciorul gros si cu carnea alba (Boletus versipellis). – Pitarca + suf. -uta.
PITOASCA, pitoaste, s. f. (Reg.) Specie de ciuperca comestibila, inrudita cu manatarca (Boletus granulatus). – Pita + suf. -oasca.
VINETEA, -ICA, vinetele, s. f. (Bot.) 1. (In forma vinetea) Albastrea. 2. (In forma vinetica) Vinerita. 3. (In forma vinetica) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu palaria tare, carnoasa, de culoare alba, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinetica cu lapte = ciuperca comestibila cu palaria carnoasa, aurie sau portocalie, care contine un suc laptos si dulce (Lactarius volenus). – Vanat + suf. -ea, -ica.
F******L, f******i, s. m. ciuperca comestibila cu palaria carnoasa de culoare ruginie, galbuie sau alburie, prevazuta cu numerosi ghimpi pe partea inferioara (Hydnum repandum). – F****s + suf. -el.
CIUCIULETE, (1) ciuciuleti, s. m. 1. ciuperca comestibila cu palaria zbarcita, galbuie sau bruna-roscata, cu piciorul cilindric, alb si gol in interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, in expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) pana la piele. – Cf. ciuciuli.
COCARLA, cocarle, s. f. Mica ciuperca comestibila, cu palaria galbena-roscata, cu gust si cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius). – Et. nec.
DRELA, drele, s. f. ciuperca comestibila de forma unui cornet sau a unei urechi, care creste pe trunchiul unor arbori (Auricularia mesenterica). – Cf. ucr. drehli.
RAMUREA, -ICA, ramurele, s. f. 1. Diminutiv al lui ramura. 2. (La pl.) ciuperca comestibila cu tulpina groasa si cu fructificatiile foarte ramificate (Clavaria botrytis). – Ramura + suf. -ea, -ica.
RASCOV, rascovi, s. m. ciuperca comestibila cu palaria de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu, care creste prin padurile de fag si de brad si care secreta un latex (Lactarius deliciosus). – Cf. ucr. ryzok, ryzka.
CRAITA, craite, s. f. I. 1. Nume dat la doua specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternica si ramificata, cu frunze opuse, penat-divizate si cu flori galbene-portocalii, cu miros patrunzator; vazdoaga, ochesele (Tagetes e****a si patula). 2. Varietate de ciuperca comestibila, a carei palarie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbena-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in Oltenia; melodie dupa care se executa acest dans. III. (Rar; la jocul de carti) Dama. [Var.: creita s. f.] – Crai + suf. -ita.
BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba
CIUCIULETE ~ti m. 1) ciuperca comestibila cu palaria zbarcita si cu piciorul alburiu, gol inauntru; zbarciog. 2) Bucata (nu prea mare) sferica dintr-un material; cocolos. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarca. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete
COCARLA ~e f. Mica ciuperca comestibila, cu palaria galbena-roscata, cu gust si miros de usturoi. /Orig. nec.
CRAITA ~e f. (diminutiv de la craiasa) 1) Fiica a craiului. 2) Planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-portocalii, cu miros puternic; vazdoaga. 3) ciuperca comestibila cu palaria purpurie pe deasupra si galbena-aurie pe dedesubt. [Sil. cra-i-] /crai + suf. ~ita
DRELA ~e f. ciuperca comestibila de culoare intunecata care creste pe trunchiul unor arbori. /<cf. ucr. drehli
HULUBITA ~e f. 1) pop. Femela a hulubului; porumbita. 2) fig. Fata sau femeie indragostita. 3) ciuperca comestibila cu palaria divers colorata, carnoasa, cu gust dulce-acrisor, frumos mirositoare, ce creste prin paduri. /hulub + suf. ~ita
IUTAR ~i m. ciuperca comestibila cu palaria alba-galbuie si cu carnea alba, iute la gust; burete-iute. /v. a iuti
MANATARCA ~arci f. ciuperca comestibila cu piciorul alb, gros si cu palaria bruna-galbuie; hrib. /<bg. manatarka
NICORETE ~ti m. ciuperca comestibila, cu palarie groasa, alba-cenusie sau galbuie. /Orig. nec.
OPINTIC ~ci m. 1) Planta erbacee cu tulpina scunda, paroasa, cu frunze verzi-bru-mate, lucioase si cu flori galbene, grupate in varful tulpinii. 2) la pl. reg. ciuperci comestibile, care cresc in grupuri prin padurile de fag si de brad; ghebe. /Orig. nec.
PASTRAV2 ~i m. ciuperca comestibila de forma unei scoici, de culoare cenusie-inchisa, care creste pe trunchiuri de copaci. /<bulg. pastavra
PAINISOARA ~e f. (diminutiv de la paine) ciuperca comestibila, de culoare rosie-violacee, care creste prin paduri de fag si de stejar. /paine + suf. ~isoara
PITARCA pitarci f. pop. ciuperca comestibila cu picior gros si cu palaria bombata, de culoare cenusie-deschisa sau bruna. /pita + manatarca
PITARCUTA ~e f. ciuperca comestibila cu picior alb, acoperit cu niste solzi longitudinali si cu palaria rosie, portocalie, galben-bruna sau alba. /pitarca + suf. ~uta
POPENCHI ~ m. ciuperca comestibila cu piciorus subtire si palarie tuguiata. /Orig. nec.
RASCOV ~i m. ciuperca comestibila cu piciorul galben-roscat si cu palaria portoca-lie-caramizie, care creste prin padurile de fag si de brad. /cf. ucr. ryzok, ryzka
SAMPINION ~i m. reg. ciuperca comestibila, cu picior scurt si gros si cu palarie alb-cenusie; ciuperca-de-baligar; ciuperca-de-gunoi. /<fr. champignon
TRUFA ~e f. 1) ciuperca comestibila in forma de cartof, de culoare violeta-negricioasa, care se dezvolta in pamant. 2) Preparat alimentar din crema de ciocolata. /<lat. trufa
TURTA2 ~e f. Planta erbacee cu tulpina foarte scurta, cu frunze ghimpoase, adanc crestate, si cu flori asezate in capitule. ◊ ~a-vacii ciuperca comestibila, cu palaria lipicioasa, de culoare galben-roscata sau cafenie. /<lat. turta
URECHIUSA ~e f. ciuperca comestibila de culoare galbena-portocalie, cu margini valuroase, ridicate in sus; urechea-babei. /ureche + suf. ~usa
ZBARCIOG ~gi m. ciuperca comestibila cu palaria zbarcita, de culoare inchisa si cu picior alburiu; ciuciulete. /cf. sb. smrtak
ciopartan, ciopartani, s.m. (reg.) specie de ciuperca comestibila.
moita, moite, s.f. (reg.) 1. grindel, molan (peste). 2. ciuperca comestibila galbena-verzuie.
pitac3, pitace, s.n. (reg.) 1. paine mica, pita. 2. (in expr.) pitacu-d******i = ciuperca comestibila cu piciorul scurt si gros, cu palaria mare in forma de castron, de culoare galbena-bruna, care creste pe trunchiurile putrede de brad; lamaita, urechea-babei.
pitoasca, pitoaste, s.f. (reg.) 1. specie de ciuperca comestibila, inrudita cu manatarca; pitarca. 2. femeie scunda si grasa. 3. obiect scurt si gros.
popelca, popelci, s.f. (reg.) manatarca (ciuperca comestibila).
porcan1, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.
prahaita, prahaite, s.f. (reg.) ciuperca comestibila de culoare maslinie.
CLAVAR s. m. specie de ciuperca comestibila, pe copaci, sub forma de tufe galbene sau albicioase; bureti. (< fr. clavaire, lat. clavaria)
hrib (hribi), s. m. – (Mold.) ciuperca comestibila (Boletus edulis). – Var. hriba. Sl. chribu „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Cihac, II, 143; DAR), cf. rut. hryb „ciuperca”, pol. grzyb, slov. hrib, mag. hirip; cf. si girba. Var. se foloseste si in Mold. si Trans., cu sensul de „cartof”.
riscov (rascovi), s. m. – ciuperca comestibila (A******s deliciosus, Lactarius volemus). Var. riscovel, roscov(an). Sl. ryzdi „roscat” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 314), dar lipseste etimonul apropiat; cf. rut. ryzok (Candrea), rus. ryzik (Tiktin). – Der. roscovan, adj. (balai, cu ten roscat), contaminare dintre riscov si rosu.
VACARUS, vacarusi, s. m. ciuperca comestibila care creste pe trunchiuri de fag si de stejar (Polyporus brumalis).
RAMURELE (‹ ramura) s. f. pl. ciuperca comestibila, inalta de 7-15 cm, cu fructificatii carnoase, ramificate coraliform avand aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare alba sau galbuie, cu extremitatile ramurilor roz, rosii sau purpurii, creste in paduri de foioase sau conifere izolata sau formand grupuri numeroase in jurul arborilor.
RASCOV (cf. ucr. ryzok, ryzka) s. m. ciuperca comestibila, de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Palaria, masurand 5-15 cm in diametru, este convexa la ciupercile tinere, capatand apoi forma de palnie. Secreta latex rosu-portocaliu cu gust dulce; creste in padurile de brad si de fag si in pajisti.
CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.
cusma (cusme), s. f. – 1. Caciula de blana. – 2. (Banat) Patura de lina. – 3. (Mold.) Varietate comestibila de ciuperca. Sl. kucima, in parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Galdi, Dict., 88); cf. rut., slov. kucma, pol. kuczma. – Der. cusmar, s. m. (fabricant de caciuli).
COPRIN s. n. ciuperca bazidiomiceta comestibila, din familia a********e, cu palaria indoita in jos, care creste pe gunoaie: burete-de-roua. (< fr. coprin)
LACTAR s. m. ciuperca bazidiomiceta, comestibila, din familia a********e, cu palaria de culoare portocalie, care creste prin padurile de fag si de brad si care secreta un latex alb sau colorat; roscov. (< fr. lactaire, lat. lactarius)
RUSULA s. f. numele unor ciuperci (unele comestibile) din familia a********e, cu palaria tare, carnoasa, galbena, verde, rosie sau bruna violacee; vinetica. (< fr. russule, lat. russula)
HULUBITA, hulubite, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbita. 2. Denumire populara data mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu palaria de diferite culori vii si atragatoare, cu carnea alba, cu gustul dulce-acrisor si cu mirosul placut (Russula). – Hulub + suf. -ita.
HRIB ~i m. pop. ciuperca de padure comestibila, cu piciorul alb, gros si cu palaria bruna-galbuie; manatarca. ◊ ~-tiganesc ciuperca otravitoare, asemanatoare cu hribul. /<ucr. hryb
BOLET s. m. ciuperca cu spori, comestibila, din clasa bazidiomicete, cu palarie groasa, care creste pe copaci; manatarca, hrib. (< fr. bolet, lat. boletus)
AMANITA s. f. specie de ciuperci, din familia a***********r, comestibile, dar si otravitoare, care cresc vara si toamna prin paduri. (< fr. amanite)
MALAIET ~iata (~ieti, ~iete) 1) (despre unele ciuperci, legume etc.) Care are partea comestibila moale si fainoasa. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de vigoare si energie; molatic; molau. /malai + suf. ~iet
ciuperca ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka
PITARCA, pitarci, s. f. (Reg.) Numele a doua specii de ciuperci inrudite cu manatarca, dintre care una este comestibila (Boletus scaber), iar cealalta comestibila sau otravitoare (Boletus luridus). – Probabil contaminare intre pita si manatarca.
pitarca, pitarci, s.f. (reg.) 1. numele a doua specii de ciuperci inrudite cu manatarca, dintre care una este comestibila, iar cealalta otravitoare. 2. (in forma: chitoarca) haina rupta; zdreanta, fleandura.
comestibil ~a (~i, ~e) Care poate servi drept aliment pentru om; bun de mancat. ciuperci ~e. /<lat. comestibilis, fr. comestible
ciuperca (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).
MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.