Rezultate din textul definițiilor
PALID, -A, palizi, -de, adj. 1. (Despre fata sau despre parti ale fetei) Care este fara culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fara culoare; livid, pal. 2. (Despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care raspandeste o lumina slaba; fara stralucire; stins2. 3. (Despre culori) Care este putin intens, care este sters, estompat sau spalacit; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin estompata sau spalacita. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; sters; searbad. – Din lat. pallidus, it. pallido.

METAN s. n. Gaz din grupa hidrocarburilor, fara culoare si fara miros, care arde in aer cu flacara albastruie si care se formeaza din materia organica in descompunere. – Din fr. methane.

NEON s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fara miros si fara culoare, folosit la umplerea unor lampi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. neon.

TERN, -A, terni, -e, adj. (Livr.) Fara luciu, sters, spalacit; fig. fara relief, fara culoare; mohorat, monoton. – Din fr. terne.

ETAN m. Gaz fara culoare si fara miros care se degaja din sonda. /<fr. ethane

INCOLOR ~a (~i, ~e) 1) Care nu are culoare; fara culoare. Un gaz ~. 2) fig. Care este lipsit de individualitate; fara expresie; sters; fad; palid; searbad; spalacit. /<fr. incolore

PIRIDINA s.f. Substanta organica lichida, fara culoare si cu miros neplacut, care se gaseste in uleiul de oase si in gudron. [< fr. pyridine].

blafard (-da), adj. – Palid, fara culoare. Fr. blafard (sec. XX). Este galicism, care apare uneori in literatura contemporana.

TERN, -A adj. (Liv.) Sters, mat, spalacit; (fig.) fara relief, fara culoare; monoton. [< fr. terne].

ACROMIC, -A adj. fara culoare. (< fr. acrhromique)

TERN, -A adj. 1. fara luciu, sters, mat. 2. (fig.) fara relief, fara culoare, spalacit, uniform, monoton. (< fr. terne)

ACROMIC, A adj. (Rar) fara culoare. [< fr. achromique].

GRAFICA s.f. Arta scrisului, a desenului fara culori si a desenului tehnic. [Gen. -cii. / cf. fr. graphique, germ. Graphik].

NUANTA s.f. 1. Fiecare dintre varietatile, dintre gradele prin care trece o culoare fara a-si pierde calitatile specifice. 2. (Fig.) Diferenta usoara (aproape imperceptibila) intre doua lucruri de acelasi gen. ♦ (Muz.) Varierea executiei din punctul de vedere al intensitatii sonore. 3. Ceea ce reprezinta o conotatie, un adaos la caracterul esential, de baza. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance].

GRAFIC, -A I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ♦ arte e = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematica a raportului dintre marimi variabile; diagrama. III. s. f. arta scrisului, a desenului fara culori si a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

spelb (-ba), adj.fara culoare, spalacit. Origine incerta. Pare sa fie it. scialbo „alb”. Lipseste din toate dictionarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceara). Nu exista probe de uz popular.

TARCAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; baltat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fara gust. /<ung. tarka

ACROMATOFIL, -A adj. Care nu are afinitate pentru coloranti. [Cf. gr. afara, chromaculoare, philos – amator].

ACROMAZIE s.f. (Med.) Pierdere a culorii normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. achromasie, cf. gr. afara, chromaculoare].

ACROMATIC, -A adj. Care nu se coloreaza cu diferiti coloranti. ♦ (Despre instrumente optice) Care da imagini fara irizatii; care nu descompune razele de lumina in culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. afara, chromaculoare].

ACROMATOPSIE s.f. (Med.) Incapacitatea de a distinge culorile. [Gen. -iei. / < fr. achromatopsie, cf. gr. afara, chromaculoare, opsis – vaz].

ACROMIE s.f. (Med.) Decolorare a pielii din lipsa de pigment. [Gen. -iei. / < fr. achromie, cf. gr. afara, chromaculoare].

HORTENSIE s.f. Planta ornamentala cu flori mari, de diferite culori si fara miros. [< fr. hortensia].

INCOLOR, -A adj. Lipsit de culoare. ♦ (Fig.) fara personalitate, searbad, sters. [Cf. fr. incolore, it. incoloro, lat. incolor].

INCOLOR, -A adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fara personalitate; searbad, sters. (< fr. incolore, lat. incolor)

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale, rar despre pasari) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. V. pestrit. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fara gust. ♦ (Ir., despre oameni) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori tipatoare; colorat fara gust. ♦ (Ir.) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

HORTENSIE, hortensii, s. f. Planta ornamentala cu flori mari, fara miros, de culoare roz, violeta sau alba (Hydrangea opuloides). – Din fr. hortensia.

SADEA adj. invar. 1. Care nu este amestecat cu altceva, de un singur fel; pur, curat. ♦ (Despre tesaturi, par etc.) Care are o singura culoare; uniform colorat; fara desen. ♦ (Adverbial) Cu totul, complet, pe de-a-ntregul. 2. Autentic, veritabil, adevarat. – Din tc. sade.

PROTANOPIE s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea rosul. [< fr. protanopie, cf. gr. protos – primul (rosul e socotita prima dintre culorile spectrului), afara, ops – vedere].

pojita, pojite, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fara lana, de culoare alba, folosita in cojocarie; mesina. 2. piele de oaie (cu lana pe ea) folosita la confectionarea cojoacelor si a altor obiecte de imbracaminte. 3. sipca de lemn fixata pe grinzile unui pridvor, pe partea din afara.

BALTATURA, baltaturi, s. f. Obiect colorat fara gust, cu culori multe si neasortate, incarcat. ♦ Pata de culoare deschisa la animalele baltate. – Din baltat + suf. -ura.

BALTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; tarcat. 2) (despre animale) Care are asemenea par; tarcat. 3) fam. (despre haine, stofe, tesaturi etc.) Care este colorat fara gust, in prea multe culori tipatoare. Basma ~ta. ◊ A umbla dupa boi ~ti a umbla fara rost. /<lat. balteatus

PALID ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido

UNI adj. invar. (Frantuzism) fara neregularitati, egal. ♦ fara ornamente; (spec.; despre stofe) fara desene, de o singura culoare. [Pron. uni. / < fr. uni].

UNI2 NI/ adj. inv. fara neregularitati, egal. ◊ fara ornamente; (despre stofe) fara desene, de o singura culoare. (< fr. uni)

INCOLOR, -A, incolori, -e, adj. Care nu are culoare, care nu e colorat. ♦ Fig. fara personalitate, fara stralucire; sters, searbad. – Din fr. incolore, lat. incolor.

OBLET, obleti, s. m. Peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie, cu gura oblica, fara mustati, care traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Oblet mare = peste migrator, asemanator cu obletul, lung, cu carnea grasa si gustoasa; tuscov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -et.

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii); a intrezari. ◊ Expr. A zari ca prin sita (sau ca printr-o panza) = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. si refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva; a remarca. 3. Refl. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. 4. Intranz. (Pop.) A straluci, a lumina. – Din zare.

FAD ~da (~ zi, ~ de) 1) (despre mancaruri) Care este lipsit de gust; searbad; insipid. 2) fig. Care este lipsit de expresie; fara expresivitate; sters; inexpresiv; decolorat; palid. culoare ~da. Frumusete ~da. /<fr. fade

TRANSANT ~ta (~ti, ~te) 1) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care hotaraste fara a admite contraziceri; categoric. 2) (despre culori) Care se deosebeste izbitor una de alta; contrastant. /<fr. tranchant

BALTAT, -A, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori deschise formind pete. ♦ (Substantivat, f.) Baltata romaneasca = rasa de taurine cu insusiri mixte (lapte si carne), creata in Transilvania, Banat si Bucovina la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, prin incrucisarea vacilor locale din rasa sura de stepa cu tauri simmenthal. De culoare baltata alba cu galben, vacile au in medie o greutate de 550 kg si o productie anuala de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; imbracat fara gust.

ZARI, zaresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslusit (din cauza departarii sau a intunecimii). ◊ Expr. (Intranz.) A zari ca prin sita = a vedea numai conturul obiectelor, fara a distinge bine forma si culoarea; a vedea neclar, ca prin ceata. ♦ A vedea (ceva) numai in treacat, in fuga. ♦ Intranz. (Rar) A vedea. ◊ Refl. impers. De la maria-ta se zarea la el si de la el la maria-ta (DELAVRANCEA). 2. Tranz. A observa, a baga de seama, a descoperi pe cineva sau ceva. 3. Refl. impers. A se arata, a se ivi; a aparea, a se vedea. ◊ Expr. A se zari de ziua = a se face ziua, a se revarsa zorile, a se lumina de ziua. (Rar) A se zari de luna = a aparea, a iesi luna. Incepe-a se zari de luna Si-i liniste pe drum (COSBUC). 4. Intranz. (Pop.) A straluci. Casele lui Dobriseanu... zaresc ca soarele (TEODORESCU). – Din zare.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

AXANTOPSIE s.f. (Med.) Imposibilitate de a distinge culoarea galbena. [< fr. axantopsie, cf. gr. afara, xanthos – galben, opsis – vedere].

SARBEZI, sarbezesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre lapte) A se altera, a se acri. 2. (Despre vopsele) A-si pierde culoarea, stralucirea. 3. Fig. (Despre oameni) Adeveni slab, palid, fara putere. – Din sarbad (= searbad).

SPELB, -A, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fata lor) Palid; galben. ♦ (Despe ochi) Lipsit de o culoare precisa si de expresie; spalacit. 2. (Despre bauturi) fara gust; fad, searbad. – Et. nec.

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) Parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

STRAPONTINA s. f. scaun fara spatar, rabatabil, in salile de spectacol, pe culoarele de tren, in trasura, autobuz. (< fr. strapontin, it. strapontino)

CEGA (‹ scr.) s. f. Peste dulcicol, din familia acipenseridelor, raspindit in bazinul Dunarii, Rusia Centrala, de Sud si fluviile Siberiei; lung de c. 60-70 cm, de c. 4 kg, cu bot lung, mustati franjurate, fara solzi, cu placute osoase si scuturi, de culoare gri-inchis pina la gri-bej (Acipenser ruthenus).

ACIANOPSIE s.f. (Med.) Defect al vederii constand in imposibilitatea de a distinge culoarea albastra. [Gen. -iei. / < fr. acyanopsie, cf. gr. afara, kyanos – albastru, opsis – vedere].

ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) Peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.

LOBODA ~e f. 1) Planta erbacee care creste pe marginea drumurilor si in semanaturi. ◊ A se plimba (sau a umbla) ca voda prin ~ a umbla ingamfat si fara griji, crezandu-se persoana importanta. 2) Planta erbacee cu frunze de culoare galbena sau rosie, comestibile. /<sl. loboda

NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

porcan1, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

ANORTIT (‹ fr. {i}; {s} gr. an-fara” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat in calciu, de culoare alb-rosiatica, cenusiu, cu luciu sticlos. Este intilnit in geode, in unele bombe vulcanice si in rocile magmatice ultrabazice. Se utilizeaza ca fondant la fabricarea portelanului si faiantei.

sulfina (-ne), s. f. – Iarba-de-piatra (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcina, sulvina, sufulf. Lat. sulfῑna, planta nedeterminata, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care deriva de la sulphur „sulf”, se explica prin culoarea florilor (Scriban, R. critica, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postuleaza *sulfina, fara a-i cunoaste existenta). Legatura cu sl. zlutu „galben”, pol. zołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabila. Var. sulcina este ciudata, dar cf. suf, suc si sufari. Sufulf trebuie sa rezulte dintr-o contaminare cu mag. szulfu „cimbru” (Cihac, II, 527).

STERS2, STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.

PASTRUGA, pastrugi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion

TRITANOPIE s.f. (Med.) Defect al ochiului de a nu vedea culoarea violeta a spectrului solar. [Gen. -iei. / < fr. tritanopie, cf. gr. trit- – a treia, anfara, ops – vedere].

IMACULAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte de culoare alba) Care este de o albeata perfecta; care nu are nici o urma de atingere; fara nici o pata. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufleteste; plin de candoare; fara nici un pacat; cast; pur. /<fr. immacule, lat. immaculatus

ESEU s.n. 1. Studiu de proportii reduse, in care autorul ataca probleme de ordin filozofic, literar, stiintific etc., expunand un punct de vedere personal, fara a epuiza subiectul. 2. Incercare; proba. ♦ (Filat.) Proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite, din care se alege cea care va ramane prototipul definitiv al intregului tiraj. 3. (La rugbi) Asezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].

CARACUDA ~e f. 1) Peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) Nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. Persoana fara valoare. /<bulg. karakuda

VESTED ~da (~zi, ~de) 1) (despre plante) Care este fara vlaga si fragezime; ofilit. 2) fig. (despre persoane) Care si-a pierdut prospetimea fizica; ofilit. 3) fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzura; sters; spalacit. /<lat. vescidus

ZAHARINA s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil in apa, cu o putere de indulcire mult mai mare decat a zaharului, dar fara nici o valoare nutritiva. [cf. fr. saccharine].

ESEU s. n. 1. studiu de proportii reduse asupra unor probleme filozofice, literare, stiintifice etc., care expune un punct de vedere personal, fara intentia de a epuiza subiectul. 2. incercare; proba. ◊ proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite, din care se alege cea care va ramane prototipul definitiv al intregului tiraj. 3. (sport) incercare. ◊ (rugbi) asezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. (< fr. essai)

FULGER, fulgere, s. n. 1. Fenomen atmosferic care consta intr-o descarcare electrica luminoasa produsa intre doi nori sau in interiorul unui nor. ◊ Sedinta (sau miting) fulger = sedinta (sau miting) care se convoaca pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegrama fulger = telegrama transmisa (in schimbul unei suprataxe) mai repede decat telegramele obisnuite. ◊ Loc. adj. si adv. Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuteala fulgerului, iute, scurt; subit. ◊ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albastruie sau rosiatica, care se deplaseaza relativ incet sub influenta curentilor de aer, disparand brusc, cu sau fara explozie. ◊ Fulger electronic = blit. – Lat. fulger (=fulgur, -is).

ESEU, eseuri, s. n. 1. Studiu de proportii restranse asupra unor teme filozofice, literare sau stiintifice, compus cu mijloace originale, fara pretentia de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Incercare. 3. Proba preliminara de marci postale pe hartie si in culori diferite in vederea alegerii prototipului definitiv al intregului tiraj. – Din fr. essai.

STRAPONTINA, strapontine, s. f. Scaun rabatabil fara spatar, fixat de un perete sau de un alt scaun alaturat, folosit intr-o sala de spectacole, pe culoarul unui tren, in trasura, in autobuz etc. [ Var.: strapontin s. n.] – Din fr. strapontin.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.

VIOLENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care vadeste violenta; caracterizat prin cruzime; crancen. 2) Care actioneaza sau se exprima fara a se retine; impulsiv; impetuos. Persoana ~ta. ◊ Moarte ~ta moarte prin asasinare sau survenita in urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanta foarte vie; batator la ochi; tipator; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vaca, de vitel, de porc sau de cal, de culoare naturala, tabacita cu substante vegetale ori sintetice, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fara caracter). – Din ucr. tovar.

ALB2 ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

SOMN2 ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, inzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som

PAL1, -A, pali, -e, adj. (Despre oameni si despre fata lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Putin intens, sters; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin intensa, stearsa; (despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care raspandeste o lumina slaba; care este fara stralucire; stins, palid. – Din fr. pale.

MOALE1 moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagra, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incaltamintei de piele si al hamurilor; p. ext. crema de ghete. 2. Fig. (Pop. si fam.) Lucru fara nici o valoare, fara nici o insemnatate. – Din germ. Wachs.

PSILOMELAN (‹ fr. {i}; {s} gr. psilosfara par” + melan „negru”) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, care apare in mase foarte fin cristaline, adesea sub forma de stalactite, eflorescente etc. de culoare neagra si cu luciu semimetalic sau mat. Este un minereu de mangan.

SINCER, -A, sinceri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care exprima intocmai ceea ce gandeste, care actioneaza fara prefacatorie sau ganduri ascunse; franc, leal, loial; cinstit, deschis. ♦ (Despre sentimente, actiuni, manifestari ale oamenilor) Care reflecta sau dovedeste sinceritate (1). 2. Conform cu anumite legi, cu anumite principii; corect. 3. (Rar; despre culori) Curat, pur. – Din fr. sincere, lat. sincerus.

MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.

STAMBA, (2) stamburi, s. f. 1. Tesatura de bumbac cu desene imprimate in culori, folosita la confectionarea imbracamintei de vara pentru femei. 2. (La pl.) Varietati de stamba (1). ♦ Obiecte de imbracaminte confectionate din stamba (1). 3. (Inv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da in stamba = a-si arata fara sa vrea proasta crestere (sau cusururile); a se face de ras. [Pl. si: stambe] – Din ngr. stamba, it. stampa.

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani.~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

AVOCADO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritiva, avand forma de para, de culoare verde-inchis, cu un sambure mare cat o nuca la mijloc. Taiat in jumatati de-a lungul, se obtin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse delicatese (fructe de mare, paste picante) si servite drept gustare; exista si o varietate fara sambure, utilizata in special pentru prepararea cocteilurilor; fr. avocat; engl. avocado, alligator pear; germ. Avocado.

RACHETA1 s.f. 1. Vehicul spatial fusiform, fara echipament de sustentatie, la care carburantul necesar arderii este amestecat sau cuprins in combustibilul folosit. ◊ Motor-racheta = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteza a unui jet gazos. 2. Cartus special, cu materii explozibile (colorante), care ard producand lumina de diferite culori. [< germ. Rakete, rus. raketa, engl. rocket].

TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.

RACHETA1 s. f. 1. vehicul spatial fusiform, fara echipament de sustentatie, propulsat cu ajutorul unui motor cu reactie. ♦ ~ cosmica = racheta de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteza a unui jet gazos; ~ meteorologica = racheta recuperabila, dotata cu aparate speciale de masura, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la 150 km altitudine. 2. cartus special, cu materii explozibile, care ard producand lumina de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.



Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)