Rezultate din textul definițiilor
ECHIVOC, -A, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta in mai multe feluri, cu doua intelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, indoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situatie ambigua. 2. S. n. Masura a efectului perturbatiilor asupra comunicatiilor prin canale, exprimand cantitatea de informatie care ramane netransmisa din cauza perturbatiilor. – Din fr. equivoque, lat. aequivocus.

CASATA ~e f. Produs de cofetarie preparat din mai multe feluri de inghetata consistenta dispusa in straturi. /<it. cassata, fr. cassate

ECHIVOC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care are mai multe sensuri; cu posibilitatea de a interpreta in mai multe feluri; ambiguu. 2) (despre actiuni, purtari etc.) Care trezeste indoieli; care da de banuit; indoielnic; dubios; suspect. /<fr. equivoque, lat. aequivocus

MASA1 mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

RETICULOENDOTELIAL, -A adj. Tesut reticuloendotelial = tesut conjunctiv format din mai multe feluri de celule. [< fr. reticulo-endothelial].

TUTIORISM s.n. Tendinta in teologia morala catolica de a obliga la interpretarea cea mai riguroasa a normelor care pot fi interpretate in mai multe feluri. [Pron. -ti-o-. / < it. tuziorismo, cf. lat. tutior – mai sigur].

alici (-cesc, -it), vb. – A se zari, a se deslusi. Sl. liciti „a se contura, a se arata” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica in mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allugere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent in mai multe der. verbale.

ECHIVOC, -A adj. (Despre un cuvant, o expresie) Care poate fi interpretat in mai multe feluri; ambiguu. ♦ Necuviincios. ♦ (Despre o actiune, o purtare etc.) Indoielnic, ambiguu, suspect. // s.n. Cuvant, propozitie cu dublu sens, dintre care un sens este adesea obscen, grosolan; atitudine, purtare, situatie neclara care are mai multe aspecte (dintre care unele sunt neplacute). [< fr. equivoque, it. equivoco, cf. lat. aequus – egal, vox – voce].

ECHIVOC, -A I. adj. care poate fi interpretat in mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz. ◊ (despre atitudine, purtare etc.) indoielnic, ambiguu, suspect. II. s. n. 1. cuvant, propozitie cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan. ◊ ambiguitate. 2. (telec.) masura a efectului perturbatiilor asupra comunicatiilor prin canale, reprezentand cantitatea de informatie care ramane netransmisa. (< fr. equivoque, lat. aequivocus)

HETEROGAM, -A, heterogami, -e, adj. (Despre plante) Care are doua sau mai multe feluri de flori. – Din fr. heterogame.

POLIVITAMINA, polivitamine, s. f. Preparat farmaceutic care contine mai multe feluri de vitamine. – Poli - + vitamina.

MULTIPLU, -A, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Numar intreg divizibil cu un numar intreg dat; produs rezultat din inmultirea unui numar dat cu un numar intreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea-tip, considerate in raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este in numar mai mare si de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structura complexa, care prezinta aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.

FURAJ ~e n. Produs de natura vegetala (mai rar animala sau minerala), folosit ca hrana pentru animalele erbivore domestice; nutret. ◊ ~e combinate nutret sub forma de granule, obtinut pe cale industriala din amestecul a mai multor feluri de produse (vegetale, animale si minerale). /<fr. fourrage

MULTIPLU ~a (~i, ~e) Care se compune din mai multe unitati (sau elemente); care este de mai multe feluri. /<fr. multiple, lat. multiplus

POLIMETRIE f. 1) Fenomen de prezenta intr-o opera poetica a mai multor metri prozodici. 2) Proces de imbinare concomitenta a mai multor feluri de masuri intr-o compozitie muzicala. /<it. polimetria

POLICULTURA s.f. Sistem de exploatare a solului care consta in a obtine mai multe feluri de produse de pe aceeasi proprietate. [< fr. polyculture].

DANTELARIE s.f. Mai multe (feluri de) dantele. ♦ (Fig.) Lucru, contur etc. asemanator unei dantele. [Gen. -iei. / < dantela].

HETEROGAM, -A adj. Referitor la heterogamie. ♦ (Despre plante) Care are doua sau mai multe feluri de flori. [< fr. heterogame].

POLIMETRIE s.f. Combinarea simultana a doua sau a mai multor feluri de masuri in muzica scrisa pentru doua sau mai multe voci. [Gen. -iei. / < it. polimetria, cf. gr. polys – mult, metron – masura].

POLIVITAMINA s.f. Preparat farmaceutic care contine mai multe feluri de vitamine. [< fr. polyvitamine].

DANTELARIE s. f. 1. mai multe (feluri de) dantele. 2. (fig.) lucru, contur etc. asemanator unei dantele. (< dantela + -rie)

HETEROCARPIE s. f. prezenta de fructe sau seminte de mai multe feluri la aceeasi planta. (< fr. heterocarpie)

TOROCALA, torocale, s. f. (Reg.) Amestecatura de mai multe feluri de mancare, respingatoare la gust si la vedere.

CIORBA, ciorbe, s. f. fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.

FRAZA, fraze, s. f. 1. Imbinare de propozitii, care se afla in raport de coordonare sau de subordonare, exprimand una sau mai multe judecati. ♦ fel de exprimare. 2. (In sintagma) Fraza muzicala = unitate muzicala alcatuita dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.

CAT5 cata (cati, cate) 1) (cu valoare de numeral nehotarat): Cate in luna si in stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotarat) ~ timp. ◊ Cata frunza si iarba in numar foarte mare. Cate si mai cate (cate si mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe si marunte. Nu stiu ~ (sau cata, cati, cate) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus

VARIAT, -A adj. care are multe aspecte; felurit, diferit, variu. (< fr. varie)

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei.De4 + intre.

cerb m. (lat. cervus, it. cat. pg. cervo, pv. cerb, fr. cerf, sp. ciervo). Un fel de caprioara mult mai mare si cu coarnele mai ramificate.

coaca (oa dift.) f., pl. e (bg. sirb. kuka, cirlig. V. cocaie, cocirla). Vest. Numele a diferite unelte curbe, precum: cobilita, cujba, scoaba s. a. Dun. (dupa forma gitului curb). Un fel de bitlan mult mai mic de cit cel obisnuit (ardea nycticorax).

HORSAF, horsafuri, s. n. (Reg.) Ciorba de prune afumate sau de visine; un fel de compot cu multa zeama. – Din tc. hosaf.

MANUNCHI, manunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grau, de iarba etc. care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta. 3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Pl. si: (rar, m.) manunchi.Var.: manuchi s. n.] – Lat. manuclus.

PAPRICAS, papricasuri, s. n. 1. Un fel de tocana (cu multa boia de ardei rosu si adesea cu galusti de faina). 2. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. si: papricas] – Din magh. paprikas.

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

MUSAFIRLAC, musafirlacuri, s. n. (Inv.; azi depr.) 1. Vizita; p. ext. schimb de vizite, petrecere. 2. (Cu sens colectiv) Musafiri multi si de tot felul. – Din tc. misafirlik.

SELECTIV, -A, selectivi, -e, adj. 1. (Despre sisteme fizico-chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere intre mai multe elemente de acelasi fel. ♦ (Despre radioreceptie; p. ext. despre aparate de radioreceptie) Care are proprietatea de a prinde oscilatiile a caror frecventa este egala cu frecventa pe care este acordat. 2. Care se efectueaza prin selectie, care se bazeaza pe selectie. – Din fr. selectif.

CUPLAJ, cuplaje, s. n. 1. Faptul de a cupla; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Organ de masina care face legatura intre doi arbori coaxiali pentru a transmite rotatia si puterea de la arborele conducator la arborele condus. 3. Manifestatie sportiva alcatuita din doua sau mai multe meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. – Din fr. couplage.

CULEGERE ~i f. 1) v. A CULEGE. 2) Publicatie care cuprinde mai multe lucrari de acelasi fel. ~ de poezii. /v. a culege

MACLA ~e f. Concrestere regulata si simetrica a doua sau a mai multor cristale de acelasi fel. /<fr. macle

MANUNCHI ~uri n. 1) Cantitate de plante cu tulpina subtire care poate fi cuprinsa cu mana. 2) Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel. 3) inv. Parte a unui obiect (vas, instrument, usa etc.) de care se apuca sau se tine cu mana; maner. ~ de coasa. /<lat. manuclus

DIVERS, -A adj. Care prezinta mai multe fete, diferit, variat; felurit. ◊ Fapt divers = fapt obisnuit, neinsemnat. // s.f.pl. Chestiuni (mai mici) de mai mica importanta. [< fr. divers, it. diverso, lat. diversus].

cring (cranguri), s. n.1. (Inv.) Cerc, ciclu. – 2. (Inv.) Firmament. – 3. (Bucov.) Cadran de ceas. – 4. Padurice, mai ales in valea unui riu, formind un fel de insula mai mult sau mai putin rotunda. Sl. krǫgu „cerc” (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), cf. sb. krug „ogor circular”. Este dublet al lui crug, s. n. (ciclu; orbita, sfera), din sb. sau rus. krug. Sensul de „padure”, explicabil prin sinuozitatile riurilor in care se formeaza, coincide cu crivina; cf. o explicatie diferita, dar mai putin probabila, in DAR. Cf. creanga.Der. cringos, adj. (acoperit de arbori); crinjel, s. n. (Munt., bucata rotunda; forma caracteristica a excrementului omenesc).

COORDONARE s. f. 1. actiunea de a coordona. 2. raport, relatie intr-un enunt intre doua sau mai multe propozitii ori parti de propozitie pe acelasi plan gramatical, nedependente una de cealalta. ◊ raport intre mai multe notiuni de acelasi fel, subordonate aceleiasi notiuni. (< coordona)

adunare f., pl. ari. Actiunea de a sau de a se aduna. Reuniune, societate (p. a petrece, a se sfatui s. a.): a vorbi intr' o mare adunare. Obsteasca adunare (rom. corect Adunarea Obsteasca), numele primului parlament romanesc. Adunarea deputatilor, camera. Adunarile legiuitoare, parlamentu. Aritm. Operatiunea pin [!] care mai multe numere de acelasi fel se grupeaza intr' unu singur (se reduc la unu singur). Arm. Semnalu de goarna sau trompeta (in ainte [!] si de darabana) pin [!] care se cheama toti soldatii la un loc. V. claca.

amiant n., pl. e si uri (vgr. amiantor, nespurcat, d. miatno, spure. V. miazma). Silicat duplu de calce si de magnezie [!], varietate de azbest filamentos si incombustibil. – Cei vechi credeau ca amiantu e un fel de [?] in care nu arde; il scarmanau, il torceau si-si faceau fete de masa si servete care se aruncau in foc cind se murdareau, si ast-fel se albeau mai mult de cit pin [!] spalare. In pinza de amiant se ardeau mortii ilustri, a caror cenusa nu trebuia sa se amestece cu a rugului. Din amiant se fac astazi fitiluri care ard in ulei fara sa se consume si hirtie pretioasa (fiind-ca nu arde). S' a uzitat la facut tunici de pompieri.

FREZA3, freze, s. f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gat in sec. XVI-XVII. – Din fr. fraise.

FEBRA s. f. 1. Temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se misca alternativ in directii opuse; a se legana, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotarare, a fi instabil; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua in asa fel incat una sau mai multe dintre marimile sale caracteristice sa ia succesiv valori pozitive si negative, simetrice in raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

COLORAT, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

INTAI2 num. ord. (cand preceda un substantiv, se folosesc formele hotarate intaiul, intaia). 1) Care preceda pe al doilea; primul. Locul ~. Clasa ~. Intaiul pacient.De mana ~ de calitatea cea mai buna; foarte buna. felul ~ fel de bucate fierbinti, continand mult lichid. Intaiul-nascut copilul nascut inaintea celorlalti copii; primul copil. 2) rar Care este inainte; in frunte (prin importanta sau valoare); care este mai remarcabil. Calitatea ~. /<lat. antaneus

FREZA2 s.f. (Rar) Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gat in sec. XVI. [< fr. fraise].

DIVERS, -A I. adj. care prezinta mai multe aspecte, trasaturi; diferit, variat; felurit. ♦ fapt ~ = fapt obisnuit, neinsemnat. II. s. f. pl. chestiuni marunte, de mica importanta. (< fr. divers, lat. diversus)

FASCICUL s. n. 1. manunchi, reunire de mai multe obiecte, lucruri de acelasi fel. ◊ manunchi de radiatii, de provenienta comuna, care strabat prin acelasi punct. ♦ (mat.) ~ de drepte = multime de drepte care trec printr-un punct fix. ◊ grup de fibre musculare, nervoase sau conjuctive, avand acelasi traiect si aceeasi distributie. 2. tesut vegetal conducator, din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. (< fr. fascicule, lat. fasciculus)

PLURAL adj., s. n. (categorie gramaticala) care indica doua sau mai multe fiinte, lucruri de acelasi fel. (< lat. pluralis, germ. Plural)

alt-fel ori altfel adv. In alt mod, nu asa: azi e asa, dar ieri a fost alt-fel. Daca nu, in alt caz: ai avut noroc c' ai nemerit [!] drumu, ca, alt-fel, te-ar fi mincat lupii. In colo, in alta privinta: e violent, dar alt-fel e om bun. A fi mai alt-fel, a fi mai deosebit (mai ales in bine): aici par' ca-i lumea mai alt-fel. De alt-fel, in alta privinta, si fara asta, in colo: de alt-fel, am spus eu de mult ca asa se va intimpla.

capitul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a unei carti: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsa intr´un capitul si (fig.) subiectu despre care vorbesti: vorbim despre capitulu calatoriilor. Corp de canonici (la catolici): episcopu si capitulu lui. Bot. Un fel de inflorire a mai multor flori (de ex. a compuselor). – Si capitol (dupa it.).

TIR1 s. n. 1. Ramura sportiva practica cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri si calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la tinta. 2. felul in care o arma (de foc) trimite proiectilul spre tinta. Arma cu tir lung. 3. Tragere la tinta in procesul de instruire militara. – Din fr. tir.

PLURAL, -A, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticala care arata ca este vorba de doua sau de mai multe fiinte sau lucruri de acelasi fel. ◊ Pluralul autoritatii (sau al maiestatii) = pluralul folosit in locul singularului in vechile acte oficiale, cand autoritatile vorbeau despre ele insele. Pluralul autorului = pluralul folosit in locul singularului in opere stiintifice, publicistice si oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales in vorbirea populara) de referire la persoana proprie in discutia cu cineva considerat superior. Pluralul politetii (sau al reverentei) = pluralul folosit in locul singularului in formule de adresare respectuoasa catre cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indica pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atentie plurala = atentie distributiva. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.

RATUSCA, ratuste, s. f. 1. Diminutiv al lui rata; ratisoara, ratuca; pui de rata, boboc. 2. Joc de copii constand din aruncarea unei pietricele in apa in asa fel incat aceasta sa faca mai multe sarituri la suprafata apei inainte de a se scufunda; p. restr. fiecare dintre aceste sarituri. – Rata + suf. -usca.

INVETERAT ~ta (~ti, ~te) (despre persoane si manifestarile lor) Care este intr-un anumit fel (mai ales, negativ) de foarte mult timp. Un alcoolic ~. /<fr. invetere, lat. inveteratus

MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta.multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

PLURAL ~a (~i, ~e) si substantival : (Numar) ~ forma a categoriei gramaticale a numarului care indica ca este vorba de doua sau mai multe persoane ori lucruri (de acelasi fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural

CIMA s.f. (Bot.) Inflorescenta formata dintr-un ax principal terminat cu o floare si avand lateral mai multe axe secundare ramificate in acelasi fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lastar].

COMUN, -A adj. 1. Care apartine mai multora sau tuturor; folosit de toti sau de mai multi; obstesc. ◊ Drept comun = totalitatea legilor cu aplicare generala; substantiv comun = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor comun = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor comun = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu comun = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor comun = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ A face cauza comuna cu cineva = a fi de partea cuiva (intr-o chestiune, intr-o discutie etc.). 2. Obisnuit, normal. ◊ Loc comun = idee care apare la mai multi sau la toti in acelasi fel, banalizandu-se prin deasa ei intrebuintare. 3. Banal, de rand. // s.n. Ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ In comun = laolalta, impreuna. ◊ A iesi din comun = A se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. [< lat. communis, cf. fr. commun].

FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].

CIMA s. f. inflorescenta dintr-un ax principal terminat cu o floare si avand lateral mai multe axe secundare ramificate in acelasi fel. (< fr. cyme)

LA FACON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul in care dai pretuieste mai mult decat ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. si Bis dat qui cito dat.

cravata f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care in limba lui se numeste Hrvat. Supt [!] vechea monarhie franceza erau niste regimente de cavalerie usoara compuse mai mult din Croati, care purtau un fel de cravata). Bucata de stofa care se leaga ca ornament in prejuru gitului. V. baider.

PLACHIE, plachii, s. f. 1. Mancare de peste preparata cu multa ceapa si cu mult untdelemn, rumenita la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din pasat, cu carne, cu peste, cu ciuperci sau numai cu grasime. – Din ngr. plaki.

PLACHIE ~i f. 1) fel de mancare preparata din peste (cu multa ceapa, ulei si condimente) si data la cuptor. 2) reg. fel de mancare pregatita din orez (cu lapte si zahar sau dulceata) si data la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki

bazalt n., pl. uri (fr. basalte, d. lat. basaltes, cuv. african). Min. Un fel de stinca vulcanica de un negru mai mult sau mai putin inchis. Bazalt artificial, un fel de peatra artificiala de un ros caramiziu intrebuintata la facut trotuare s.a.

centon n., pl. oane (lat. cento, -onis, macat compus din bucati cusute). Poezie compusa din versuri luate de la alti autori, numita ast-fel pin [!] analogie cu macatu compus din mai multe bucati.

cotilion n., pl. oane (fr. cotillon, dim. d. cotte [fusta taraneasca], cuv. germanic. D. fr. vine engl. coat, haina. V. redingota). Un fel de dans sau, mai bine zis, mai multe dansuri la un loc, intrerupte de pauze in timpu carora se primesc diferite daruri. V. revelion.

POPESTE adv. 1) In felul popilor; cum obisnuiesc popii; ca popii. 2) fig. Foarte mult; zdravan. A manca ~. /popa + suf. ~este

BOBINA, bobine, s. f. Piesa cilindrica servind la infasurarea atei, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din aceasta piesa si firul infasurat pe ea. ♦ (Electrotehnica) Ansamblu de spire in serie, format prin infasurarea in comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire infasurate (pe un suport) in asa fel incat sa nu se desire sau sa se incurce. Bobina de ata.Fr. bobine.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

caprita f., pl. e. Capra mica. Un fel de loboda albicioasa (atriplex litoralis) care place foarte mult vitelor si din care ele maninca pina ce se unfla [!] si mor. (Ca sa se evite asta, vita trebuie sa fie silita sa alerge pina ce se mistuie putin caprita mincata).

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

multIME ~i f. 1) Numar sau cantitate mare de fiinte sau de lucruri de acelasi fel. 2) Grup numeros (de fiinte) neorganizat; droaie; gramada. [G.-D. multimii] /mult + suf. ~ime

RATUSCA ~te f. (diminutiv de la rata) Joc de copii constand in aruncarea unei pietricele in apa in asa fel, incat aceasta, inainte de a se scufunda, sa faca mai multe sarituri pe suprafata ei. /rata + suf. ~usca

A VaNTURA vantur tranz. 1) (cereale) A trece prin vanturatoare. 2) fig. A face sa se imprastie, sa se spulbere. A-i ~ pe navalitori. 3) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand; a pritoci. 4) A misca intr-o parte si in alta; a agita. ~ caciulile in aer. 5) fig. (vorbe, vesti, stiri) A interpreta in fel si chip; a comenta in mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a calatori mult. /<lat. ventulare

APOS, -OASA, aposi, -oase, adj. 1. Care contine (prea multa) apa; apatos; bogat in apa. 2. Fig. De natura sau de felul apei. ◊ Umoare apoasa = lichid transparent care se afla intre corneea si cristalinul ochiului. – Lat. aquosus.

COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ◊ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit. Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire. A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata. A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de forma inelara. ◊ Colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Imprejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd. 3. Rotocol de fum (de tigara). – Din sl. kolacĩ.

PAPRICAS ~uri n. fel de mancare pregatita din bucati de carne si din cartofi, cu mult sos si boia de ardei. [Sil. -pri-] /<ung. paprikas

RATIONAMENT s.n. 1. Operatie mintala cu ajutorul careia din doua sau mai multe judecati se obtine o judecata noua, care decurge logic din primele. 2. fel de a rationa; judecata. V. silogism. [Pron. -ti-o-, pl. -te, -turi. / cf. rationnement, it. razionamento].

pravalie (pravalii), s. f.s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

GRAFIC, -A, grafici, -ce, adj., GRAFIC, grafice, s. n., GRAFICA s. f. I. Adj. 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o marime, variatia unei marimi sau raportul dintre doua sau mai multe marimi variabile; care apartine acestei metode. 2. Care tine de sau privitor la felul in care se realizeaza o tiparitura. II. 1. S. n. Reprezentare prin desen a unei marimi, a variatiei unei marimi sau a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, harti etc. a unor date din diverse domenii de activitate. 2. S. f. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. – Din fr. graphique.

MONOCULTURA, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiasi plante mai multi ani in sir pe acelasi teren. 2. Predominare a plantatiilor de un anumit fel, in cadrul unei tari, al unei regiuni etc. – Din fr. monoculture.

CONSERVA, conserve, s. f. Produs alimentar fabricat in asa fel incat, pastrat in ambalaje speciale sau in borcane ermetic inchise, isi mentine multa vreme nealterate calitatile. – Din fr. conserve.

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (Carica papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.

AFILIA vb. I. refl. (Despre organizatii, institutii, societati) A se alatura altei organizatii, institutii sau societati de acelasi fel, subordonandu-i-se. ♦ tr. A stabili anumire raporturi de subordonare intre mai multe societati. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. affilier, cf. lat. affiliare – a lua ca fiu].

stichiu, s.n. (reg.; in expr.) a pune stichiu = a face sa nu se mai atinga nimeni de un lucru, ascunzandu-l; a inceta de a-l mai folosi; a se pune cu stichiu (pe cineva) = a starui mult pe langa cineva pentru a-l determina sa actioneze intr-un anumit fel.

PARITATE s. f. 1. egalitate numerica. ◊ (mat.) proprietate a unui numar intreg de a fi divizibil cu 2. 2. echivalenta valorica. 3. valoarea, exprimata in aur, a mai multor unitati monetare. ♦ ~ monetara = raportul valoric dintre cantitatea de metal pretios de acelasi fel continuta in unitatile monetare a doua tari: ~ valutara = exprimarea valorilor paritare intr-o valuta. (< fr. parite, lat. paritas)

TOTUNA adv. 1. La fel, acelasi lucru. Expr. A-i fi (cuiva) totuna, se spune cand, din mai multe alternative, cineva nu da preferinta nici uneia, socotindu-le pe toate pe acelasi plan. 2. (Rar) Intruna, fara a se opri. – Tot + una.

mult3 ~e n. Numar mare (de obiecte sau de fiinte). ◊ ~e si de toate fel de fel de lucruri. ~e si marunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neinsemnate. A nu sti ~e a) a se supara usor; b) a trece la actiune. /<lat. multus

BRICOLAJ s.n. (Frantuzism) Actiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (fam.) treburi marunte. ♦ Practicarea pe langa gospodarie in timpul liber a tot felul de lucrari marunte. [< fr. bricolage].

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

UBICVIST, -A adj. (Despre plante) Care se dezvolta la fel de bine in orice mediu. ♦ (Fam.) Cel care pare a fi in mai multe locuri deodata. [< fr. ubiquiste, cf. lat. ubique – pretutindeni].

CONTRAPUNCT s.n. 1. Prezenta simultana a doua sau mai multe melodii cu caracter independent. ♦ Melodie care se canta concomitent cu tema intr-o lucrare muzicala. 2. Tehnica de a compune muzica pe mai multe voci; (p. ext.) arta de a compune melodii. ♦ Parte a muzicii care studiaza acest fel de compozitie. [< it. contrappunto, cf. fr. contrepoint].

centauree f., pl. ei sau tot ee (vgr. kentaureia, lat. centaurea. V. cintaur). Numele stiintific al mai multor plante din familia compuselor, ca abriboiu, albastrita, ghiocu, zglavocu, vinetica, floarea griului, un fel de scai s. a.

ESALONA, esalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un intreg in mai multe parti la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o suma de bani in asa fel, incat plata sa se efectueze pe rand si la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe esaloane. – Din fr. echelonner.

SOLUTIE s.f. 1. Amestec omogen format din doua sau mai multe substante, dintre care una este de obicei lichida. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obtinut. ♦ fel de a dezlega o problema, o dificultate; rezolvare. 3. Solutie de continuitate = intrerupere a continuitatii; separare a partilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].

DINTAI adj. invar. (De obicei precedat de „cel”) 1. Primul dintr-o serie de lucruri, fiinte, fenomene de acelasi fel. ♦ (Adverbial) In primul moment, (mai) intai. 2. Primul ca importanta, ca valoare, ca rang etc. dintre mai multi. [Var.: (reg.) dentai adj. invar.] – De + intai.

COORDONATOR1 ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care coordoneaza mai multe actiuni sau activitati. ◊ Conjunctie ~oare conjunctie care leaga doua parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnateur

DECOLTA vb. I. tr. A croi (o rochie, o haina etc.) in asa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori si a spatelui) sa ramana descoperita; a rascroi mult in jurul gatului o rochie, o haina etc. [< fr. decolleter].

GARNITURA, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a impodobi sau a completa un lucru. ♦ Adaos constand din legume, salata etc., care se serveste la friptura. 2. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care completeaza, intaresc sau protejeaza o piesa, micsorandu-i uzura; piesa care asigura imbinarea perfecta a doua elemente prin care circula un fluid. 3. Grup de mai multe lucruri de acelasi gen care impreuna formeaza un ansamblu unitar. ♦ Totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de acelasi fel folosite intr-un atelier sau intr-o exploatare. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi gen ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de litere si de semne cu caractere tipografice identice, cuprinzand toate corpurile caracterului respectiv. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 4. Totalitatea jucatorilor care alcatuiesc o echipa sportiva; formatie. – Din fr. garniture.

UBICVIST, -A, ubicvisti, -ste, adj. 1. (Despre plante) Care traieste si se dezvolta la fel de bine in conditii de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla in mai multe locuri deodata. – Din fr. ubiquiste.

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

antilopa f., pl. e (fr. antilope, d. engl. antelope). Un fel de caprioara care traieste in cirduri in Africa, Asia si mai rar in Europa. (Is multe feluri de antilope, intre altele chear [!] gazela. Ele-s foarte fricoase, dar se imblinzesc usor).

briu n., pl. briie, briuri, si brine ca friu. (vsl. brunia, chiurasa. V. birnet). Cingatoare de pinza lata si invirtita de mai multe ori in prejuru corpului: i-a crescut barba pina la briu, apa le venea pina la briu. Un fel de dans si o melodie taraneasca. Dunga in prejuru unei case ori unei coloane. Orice dunga in general: briie de lumina. Munt. Podina la stog, baza claii de jos pina unde incepe conu. V. chimir.

PRIVIRE ~i f. 1) v. A PRIVI. ◊ Cu ~ la referitor la. 2) fel de a privi al cuiva; cautatura. ~ calda. ~ rautacioasa. 3) Examinare cu ochii. ◊ A sorbi cu ~ea a privi cu mult nesat. A arunca o ~ a privi in fuga. /v. a (se) privi

MULTIPLU, -A adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. Fiecare unitate de masura care este mai mare decat unitatea de masura fundamentala a unui sistem metric, considerata in raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].

MULTIPLU, -A I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt numar; in care se cuprinde de un numar exact de ori un alt numar. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. numar intreg divizibil cu un alt numar intreg dat. 2. fiecare dintre unitatile de masura mai mari decat unitatea fundamentala a unui sistem de masuri de greutati. (< fr. multiple)

CATRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, inspre, la. Catre casa.Expr. De catre = dinspre, de la... ♦ (Pop.) Aproape de..., pe langa. Zari catre un desis un fel de casa (ISPIRESCU). 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Catre seara. 3. Fata de... Am aratat asprime catre multi (NEGRUZZI). ♦ (Inv.) Impotriva, in contra. Razvratit catre cer (BALCESCU). 4. (Precedat de prep. „de”) De. Eliberarea patriei noastre de catre Armata Sovietica. 5. (Cu sens final; inv.) Cu scopul... pentru...Sa randuiasca tunuri... catre impuscare (ARHIVA ROMANEASCA). [Var.: (reg.) catra prep.] – Lat. contra.

COMUN, -A I. adj. 1. care apartine mai multora sau tuturor; care intereseaza pe mai multi sau pe toti; obstesc. ◊ (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generala; substantiv ~ = substantiv care serveste la indicarea obiectelor de acelasi fel; factor ~ = numar cu care se inmultesc toti termenii unei sume; divizor ~ = numar intreg cu care se impart exact mai multe numere intregi date; multiplu ~ = numar divizibil prin mai multe numere intregi date; numitor ~ = numitor care apartine mai multor fractii. ◊ a face cauza ~a cu cineva = a fi de partea cuiva. 2. obisnuit, normal, frecvent. ◊ loc ~ = idee, lucru stiut de toata lumea; banalitate. 3. mediocru, banal, de rand. II. s. n. ceea ce apartine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcatuit pe baze obstesti. ◊ in ~ = laolalta, impreuna. ◊ a iesi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobisnuit. (<fr. commun, lat. communis)

catifeluta f., pl. e (d. catifea). Panglicuta de catifea. Un fel de viorica mai mare de diferite colori [!], cultivata pin [!] gradini (viola tricolor). – In Munt. Mold. i se zice mai mult pansea (fr. pensee), ceia ce e un barbarizm. In Trans. i se zice Trei-frati-patati.

MACLA, macle, s. f. Forma de cristalizare in care doua sau mai multe cristale se alipesc sau se intrepatrund, alcatuind o simetrie fata de un plan sau un ax; cristal format in acest fel. – Din fr. macle.

JERBA s. f. 1. buchet de flori asezat in asa fel incat toate sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. coloana de apa produsa de caderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiasi tinte. ♦ ~ nucleara = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fantani arteziene al caror jet da impreuna imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)

UNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este numai unul; singur de felul sau. ~cul exemplar. 2) Care se impune prin calitati neobisnuite; caracterizat prin originalitate deosebita; exceptional. Soarta ~ca. 3) Care este acelasi pentru mai multe situatii. Principiu ~. Solutie ~ca. 4) Care formeaza o unitate indisolubila. Miscare ~ca. Front ~. /<lat. unicus, fr. unique

OMOGEN, -A adj. 1. Care prezinta omogenitate; de acelasi fel, de aceeasi substanta, de aceeasi natura. ♦ Ale carui parti se unesc sau au o structura unitara. 2. (Mat.; despre functii cu mai multe variabile) Ale carei valori raman proportionale pentru variabile proportionale. [Var. homogen, -a adj. / < fr. homogene, cf. gr. homos – asemanator, genos – gen].

LIPICI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanta care serveste la lipit (hartia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secreta o substanta lipicioasa. 3. S. n. Fig. (Pop. si fam.) Ceea ce atrage, incanta sau seduce in faptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. si adv. Cu lipici = incantator, atragator, fermecator, seducator. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin infatisare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se indragosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.

TOT2 adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat.~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi.~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

ORGAN1, organe, s. n.1. Parte din corpul unei fiinte vii, care indeplineste una sau mai multe functii vitale sau utile vietii. ♦ Gura; p. ext. voce, glas. 2. Parte componenta a unui mecanism, a unei masini, formata din una sau din mai multe piese, avand o anumita functie. 3. Fig. Mijloc, instrument de actiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenenta) Ziar, revista. 4. Grup de persoane care indeplineste o functie politica, sociala, administrativa etc.; institutie politica, sociala, administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. – Din ngr. organon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.

CIORBA ~e f. fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui.~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba

hat adv.mult, tare, foarte. Rut. het (Weigand, Dialekte der Bukowina, Leipzig, 1904, p. 96; DAR). Este rar in Munt. Cihac, II, 505, pleaca de la mag. hat „la fel”.

MASINA s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta forma de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus in miscare de o forta in scopul obtinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse in miscare prin diferite feluri de motoare: a) locomotiva; b) batoza; c) automobil. 3. (Pop.) Masinarie; mecanism. [Var. machina s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].

RUTINA1 s. f. 1. capacitate, indemanare castigata printr-o practica indelungata. ◊ (depr.) deprindere de a lucra, de a gandi mecanic, mereu in acelasi fel; respectare prea servila a unor reguli si deprinderi invechite. 2. (inform.) set de instructiuni din ansamblul unui program de prelucrare a datelor, la servirea mai multor programe, cand operatiile sunt comune; (sub)program de folosinta curenta sau repetitiv, care asigura o functie bine definita. (< fr., engl. routine)

LABARTAT, -A, labartati, -te, adj. 1. (Despre haine) Care si-a stricat forma, largindu-se prea mult; deformat. ♦ (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate intre ele sau prea distantate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltari prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Prea rar, taraganat. ♦ (Despre gesturi) Care arata lipsa de vioiciune, incetineala, lene. – V. labarta.

ADITIE ~i f. 1) Adaos de lucruri de acelasi fel; adaugare. ◊ Reactie de ~ reactie chimica prin care se introduc atomi sau molecule intr-o molecula cu caracter nesaturat. 2) mat. Operatie de adunare a doua sau mai multe numere. /<lat. additio, ~onis, fr. addition

MENIU s. n. 1. lista a felurilor de mancare si a bauturilor servite la o masa, la un banchet etc. 2. (inform.) parte a unui program, afisata pe ecranul calculatorului care ofera utilizatorului mai multe optiuni. (< fr. menu)

COPULATIV, -A adj. 1. (Despre conjunctii) Care uneste parti de propozitii sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb auxiliar care leaga subiectul de numele predicativ; propozitie copulativa = propozitie coordonata care exprima asocierea fata de coordonata ei. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte unite de acelasi predicat. [Cf. lat. copulativus, fr. copulatif].

DISTRIBUTIE s. f. 1. distribuire; repartitie. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesa de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor multimi (electroni, atomi, molecule) dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza, energie etc.). 3. dirijarea si repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei masini care comanda automat diferite faze de functionare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozitiilor pe care un element (sunet, morfem) il poate ocupa intr-un cuvant sau intr-o fraza. (< fr. distribution, lat. distributio)

HIDRA, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capat, gura inconjurata de 6-8 tentacule si, la celalalt capat, un fel de disc cu care se fixeaza pe un suport (Hydra); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos inchipuit ca un sarpe urias cu mai multe capete, care, taiate, cresteau la loc. [Var.: idra s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.

ZEAMA zemuri f. 1) fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

COPULATIV, -A adj. 1. (despre conjunctii) care leaga (parti de) propozitii de acelasi fel. ♦ verb ~ = verb in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura intre subiect si numele predicativ; copula (1); propozitie ~a = propozitie coordonata legata prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecati afirmative) care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus)

CARD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de pasari, de pesti) de acelasi fel care umbla impreuna. 2) Grup de oameni adunati la un loc sau care merg impreuna; ceata; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) in ~ cu cineva a se intovarasi cu cineva. 3) Timp nedelimitat; multa vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd

POPESTE adv. (Pop. si fam.) In felul popilor (1), ca popii. ◊ Expr. A calca popeste = a fi mandru fara motiv, a-si da ifose, a face pe grozavul. A dormi (sau a manca) popeste = a dormi (sau a manca) zdravan, strasnic, mult. – Popa + suf. -este.

NIMERI, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi in tinta. 2. Intranz. A sosi (pe neasteptate, din intamplare) intr-un anumit loc, intr-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din intamplare). 3. Tranz. A gasi pe cineva sau ceva (din intamplare sau alegand intre mai multe posibilitati). 4. Intranz. A gasi calea potrivita pentru o anumita situatie sau imprejurare; a izbuti sa realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se intampla ca ceva sau cineva sa fie intr-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se intampla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereala, la intamplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemeri vb. IV] – Din bg. nameria.

COLECTIV1 ~a (~i, ~e) 1) Care se face impreuna; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Munca ~a. Opera ~a. Contract ~. 2) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; comun; obstesc. Proprietate ~a. 3) Care exprima notiunea de totalitate, de colectivitate. ◊ Substantiv ~ substantiv care numeste o pluralitate de obiecte de acelasi fel, luate ca un tot intreg. /<fr. collectif, lat. collectivus

CUPLAJ s. n. 1. cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj. 3. program sportiv din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. (< fr. couplage)

DES1 deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

CUPLAJ s.n. 1. Cuplare; legatura realizata intre doua sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul campului electromagnetic variabil. 2. Dispozitiv demontabil pentru legarea a doua circuite electrice sau a doua elemente ale unui sistem tehnic. 3. (Sport) Program sportiv alcatuit din doua meciuri (de acelasi fel) care se desfasoara in continuare pe acelasi teren. [< fr. couplage].

cazac m. (rus. kazak, d. turc. kazak, om liber, vagabond). Un fel de cavalerist rusesc. Fig. Om militaros si brutal. – Cazacii is niste Tatari rusificati stabiliti in sudu Rusiii, mai ales pe linga Don. Au fost independenti pina la Petru cel Mare al Rusiii si s´au batut de multe ori cu Polonii, Tatarii, Moscovitii si Romanii. Une-ori mercenari ai Polonilor si ai Romanilor, formau trupe de aparare la hotare. Astazi formeaza cavaleria usoara a Rusiei, iar in vechime erau trupe de Cazaci si la Romani. V. zaporojan.

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

COPULATIV, -A, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjunctii) Care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb care intra in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura dintre subiect si numele predicativ. Propozitie copulativa = propozitie coordonata, legata de coordonata ei printr-un raport de asociere in interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.

ROLADA s. f. 1. prajitura de forma unui sul, umpluta cu dulceata, crema etc. 2. fel de mancare din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, care se coace in cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratura, in ariile de opera si in tehnica de belcanto, din cantarea cu virtuozitate a mai multor note pe una si aceeasi silaba. (< fr. roulade)

SELECTA, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selectiona dupa un criteriu stabilit. ♦ A-si arata preferinta, a aprecia, a distinge (dintre mai multi). 2. Tranz. A separa, in vederea izolarii dintr-o multime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radioreceptie si de telegrafie) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. – Cf. selectiv, selector.

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

braga f., pl. bragi (rus. braga, rut. braha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brace, un fel de griu alb din care se facea bere; fr. brais, vfr. bras, malt; germ. brei, terci. V. Bern. la braga si morky si cp. cu borhot si vilced). Drojdie ramasa dupa ce s’a scos rachiu. Un fel de bautura racoritoare fermentata opaca mucilaginoasa nahutie care se prepara ferbind meiu cu faina. Continutu unui pahar de braga: a bea o braga, doua bragi. – In nord braha, fara pl. – Braga e o bautura foarte gustoasa si igenica si e consumata foarte mult de popor vara. Cu comerciu ei se ocupa foarte mult Bulgarii.

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

GRAFIC, -A s.n. 1. Privitor la metoda, la felul de a reprezenta (ceva) prin linii sau figuri. 2. Referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. // s.n. Reprezentare prin desen a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; diagrama. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „scris”, „desenat”, „tiparit”. [Cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus].

GRUP, grupuri, s. n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemanatoare, aflate laolalta. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelasi fel, reunite pe baza caracteristicilor functionale si alcatuind un tot. Grup electrogen.Grup sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta (si, uneori, cu cada de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (in mod stabil sau temporar) pe baza unei comunitati de interese, de conceptii etc.; grupa, colectiv. ◊ Loc. adv. In grup = mai multi laolalta, in colectiv. In grupuri de cate... = cate (atatia) deodata. ◊ Expr. Grupuri-grupuri = (in) mai multe cete sau gramezi. ♦ Spec. Fractiune politica; grupare formata din reprezentantii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (Mat.) Multime de elemente in care fiecarei perechi de elemente ii corespunde un element din aceeasi multime, in care este adevarata asociativitatea oricare ar fi elementele multimii, in care exista un element neutru si un element opus legii de compunere a multimii. – Din fr. groupe.

OGOR, ogoare, s. n. Bucata de pamant cultivata sau cultivabila; tarina. ♦ Camp semanat cu acelasi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricola. ♦ Teren arabil folosit ca pasune timp de un an, pentru a fi mai fertil in anii urmatori; parloaga. ◊ Ogor negru = teren arat, grapat etc., dar nesemanat timp de un an pentru a se reface. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamantare. – Din bg., scr. ugar.

SCRIS1, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Masina de scris = masina folosita pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. si adv. In scris = notat (pe hartie). 2. fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitura (1), scriptura (4), scrisoare (3). 3. Actiunea de a scrie (2), de a redacta o compozitie, o opera. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezulta in urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseste multe neologisme in scrisul sau. ♦ Totalitatea operelor scrise apartinand unui popor, unei natiuni, unui scriitor. Scrisul romanesc.V. scrie.

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

PROBABILITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. 2. (stat. mat.) raportul dintre numarul cazurilor favorabile si al celor total posibile dintr-o experienta etc. ♦ teoria ~tatii = teorie despre fenomene sau evenimente intamplatoare, repetabile, cu caracter de masa; calculul ~tatilor = capitol al matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau eveniment dintr-un complex de fenomene ori evenimente de acelasi fel. (< fr. probabilite, lat. probabilitas)

cioflingar (cioflingari), s. m. – Om de nimic, secatura, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incerta. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu exista dificultati; la fel de bine insa ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a carui der. este mai dificila fonetic dar se potriveste mai bine sensului. Dupa Graur 139, din. tig. coχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabila explicatia semantismului propusa de Graur, ca pantofarii obisnuiau sa poarte haine mai mult sau mai putin occidentale. Daca etimonul este exact, este vorba de o legatura care apare adesea, intre notiunea de „pantofar” si cea de „inselator”, cf. potlogar, papugiu, a incalta, a potcovi, etc.

CARD, carduri, s. n. 1. Grup mare de animale mamifere, de pasari, de pesti de acelasi fel, care se afla impreuna. 2. (De obicei peior.) Ceata (mare) de oameni. ◊ Expr. A se pune (sau a intra) in card cu cineva = a se asocia, a se intovarasi cu cineva (in vederea unor actiuni reprobabile). 3. (Fam.) multime, sir (de ani, de zile). ◊ Loc. adv. De (la) un card de vreme = de un timp incoace. Un card de ani = foarte multi ani. – Din scr. krd.

TRANSFORMA, transform, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) schimba infatisarea, a da sau a capata alt aspect, alta forma; a (se) schimba, a (se) preface. ♦ Spec. (A-si) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi. 2. Tranz. (Mat.) A construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimband anumite elemente si pastrand altele, potrivit anumitor formule. ♦ A schimba in cantitati echivalente o forma de energie in alta forma de energie. 3. Intranz. (La unele jocuri sportive) A obtine, prin executarea reusita a unei lovituri (de pedeapsa), unul sau mai multe puncte in avantajul echipei sale. – Din fr. transformer, lat. transformare.

PROBABILITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este probabil; aparenta de adevar, posibilitate cu multe sanse de realizare. ♦ Dupa toate probabilitatile = dupa cat se pare. 2. Marime folosita in formularea legilor statistice ale fenomenelor, care nu sunt perfect determinate prin anumite conditii experimentale date. ♦ Teoria probabilitatii = teorie despre evenimente intamplatoare cu caracter de masa; calculul probabilitatilor = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul probabilitatilor producerii unui fenomen sau a unui eveniment dintr-un complex de fenomene sau de evenimente de acelasi fel. [Cf. lat. probabilitas, fr. probabilite].

alac m. ca planta si n., pl. uri, ca marfa, iar in P. P. si e (ruda cu sp. alaga, un fel de griu, si cu lat. alica, alac. Ung. alakor vine d. rom.). Un fel de griu mic rosiatic cu invelis ca orzu (triticum spelta). Un fel de orz fara tepi cu boabele asezate in trei rinduri duple [!] (Se numeste si caplagea). Alacu (triticum spelta) e una din cerealele cele mai vechi. Era cultivat in Egipt, in Grecia si in imperiu roman. E mai putin productiv decit alte feluri de griu, dar e mai rezistent contra diversilor paraziti si e mai rustic, din care cauza se cultiva de ordinar in regiunile muntoase. Exista mai multe varietati. Faina de alac e de un alb frumos.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, mamele ale caror fiice.Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – Fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. anal. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

LEGATURA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

barba f., pl. e si barbi (lat. barba, it. pv. sp. pg. barba, fr. barbe). Paru care creste imprejuru falcilor la barbati sau pe supt falci la capre s.a. Barbie. Numele popular al mai multor plante, variabil de la un gen la altu: barba boierului, o planta erbacee ranunculacee cu flori albastre, numita si „chica voinicului” (nigella damascena); barba caprei, o ciuperca (colocera viscosa sau claviaria viscosa); barba imparatului, 1) curcubeu, din familia cariofileelor, cu flori mari purpurii (lychnis coronaria, agrostemma coronaria sau coronaria tomentosa); 2) noptita, jalapa; barba popii, coada pricolicilor; barba Sasului sau ursului, coada calului, paru porcului, o planta erbacee (equisetum arvense), ale carei tulpine, fiindca contin silice, se intrebuinteaza la lustruitu metalelor; barba Ungurului, un fel de garoafa care creste pin pasuni si stinci varoase (dianthus spiculifolius).

GEN, genuri, s. n. 1. fel, soi, tip (pe care le reprezinta un obiect, o fiinta, un fenomen etc.). ♦ fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obtinuta prin clasificarea creatiilor artistice dupa forma, stil, tema. ◊ Pictura de gen = pictura care infatiseaza aspecte ale vietii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale in care se impart operele literare si care cuprind creatiile asemanatoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticala bazata pe distinctia dintre fiinte si obiecte, precum si dintre fiintele de sex masculin si cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematica, subordonata familiei, care cuprinde una sau mai multe specii inrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasa de obiecte care au note esentiale comune si cuprind cel putin doua specii. – Din lat. genus, -eris.

GEN1 s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ◊ stil personal, maniera de a compune. 3. totalitatea lucrarilor muzicale reunite prin tematica, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume inanimate, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasa de obiecte care au note esentiale comune, cuprinzand cel putin doua specii. (< lat. genus)

GEN s.n. 1. fel, soi, varietate. ♦ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. Diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ♦ Stil personal, maniera de a compune. 3. Totalitatea lucrarilor muzicale clasificate in functie de tematica, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume neinsufletite, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietati cu trasaturi comune importante. // (Si in forma geno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) neam”, „origine”, „generatie”. [< lat. genus].

Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus intemeietor al cetatii Gordium. De mult, intr-o vreme cind Phrygia era macinata de neintelegeri interne, un oracol prezisese ca ele vor lua sfirsit daca va fi ales rege primul om care va urca cu carul sau la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu taran. El a fost ales rege si, drept multumire, i-a inchinat lui Zeus carul sau. Oistea acestui car era legata cu un nod atit de complicat, incit nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reusit s-o faca i s-a fagaduit, in dar, regatul Asiei. Se spunea ca mai tirziu, Alexandru Macedon l-a taiat cu sabia, indeplinind, in felul acesta, oracolul.



Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)