Rezultate din textul definițiilor
CAMPTODACTILIE s.f. Imposibilitate de a intinde complet degetele ca urmare a unor procese patologice sau a unei malformatii congenitale. [Gen. -iei. / < fr. camptodactylie, cf. gr. kamptos – incovoiat, daktylos – deget].
PRELUXATIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulatii, caracterizata prin malformatii congenitale osoase, care predispune la luxatie. [Gen. -iei. / < fr. preluxation].
FETOSCOPIE s. f. examen endoscopic al fetusului, pentru detectarea unor malformatii congenitale. (< feto- + -scopie)
PRELUXATIE s. f. stare a unei articulatii, prin malformatii congenitale osoase, care predispune la luxatie. (< fr. preluxation)
TERATOGEN, -A adj. care produce malformatii congenitale. (< fr. theratogene)
TERATOGEN, -A (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru” + gennein „a produce”) adj. (Referitor la un factor fizic, chimic sau biologic). Care actioneaza asupra embrionului aflat in diferite stadii de dezvoltare, determinand anomalii, malformatii congenitale (de ex., daca virusul rubeolei actioneaza in primele luni de sarcina, poate determina surditate, stenoza pulmonara, microcefalie).
ABLEFARIE, ablefarii, s. f. malformatie congenitala caracterizata prin absenta partiala sau totala a pleoapelor. – Din fr. ablepharie.
ADACTILIE s. f. malformatie congenitala care consta in absenta tuturor degetelor. – Din fr. adactylie.
AGLOSIE s. f. malformatie congenitala care consta in lipsa limbii. – Din fr. aglossie.
CEBOCEFALIE, cebocefalii, s. f. (Med.) malformatie congenitala caracterizata prin nas turtit si ochi foarte apropiati. – Din fr. cebocephalie.
HEMIMELIE, hemimelii, s. f. (Med.) malformatie congenitala caracterizata prin absenta (extremitatilor) unui membru. – Din fr. hemimelie.
PALMATURA, palmaturi, s. f. (Med.) malformatie congenitala constand in unirea degetelor mainii printr-o pielita. – Din fr. palmature.
PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.
PLATFUS subst. malformatie congenitala a piciorului la care talpa este prea putin scobita; picior plat. – Din germ. Plattfuss.
POLIDACTILIE, polidactilii, s. f. malformatie congenitala caracterizata prin prezenta unui numar mai mare de degete decat cel normal (la maini sau la picioare). – Din fr. polydactylie.
MICROCEFALIE s. f. malformatie congenitala caracterizata prin dezvoltarea insuficienta a craniului si a creierului. – Din fr. microcephalie.
MONOPODIE, monopodii, s. f. 1. (Lit.) Structura metrica alcatuita dintr-un singur picior. 2. (Med.) malformatie congenitala caracterizata prin existenta unui singur picior. – Din fr. monopodie.
SINDACTILIE s. f. malformatie congenitala a mainii sau a piciorului constand in lipirea a doua sau a mai multor degete intre ele prin sudarea partilor moi, oasele ramanand separate. – Din fr. syndactylie.
SPINA, spine, s. f. (Med.) Proeminenta ascutita a unui os. * Spina bifida = malformatie congenitala a coloanei vertebrale caracterizata prin lipsa de sudura a arcurilor vertebrale, situata de obicei in regiunea lombara si sacrala. – Din lat., fr. spina bifida.
APROZOPIE s.f. malformatie congenitala caracterizata prin absenta fetei. [Gen. -iei. / < fr. aprosopie, cf. gr. a – fara, prosopon – fata].
BRAHIDACTILIE s.f. (Med.) malformatie congenitala caracterizata prin scurtimea degetelor. [Gen. -iei. / < fr. brachydactylie, cf. gr. brachys – scurt, daktylos – deget].
CEBOCEFALIE s.f. malformatie congenitala in care nasul este turtit, iar ochii foarte apropiati. [Gen. -iei. / < fr. cebocephalie, cf. gr. kebos – maimuta, kephale – cap].
CLINODACTILIE s.f. malformatie congenitala constand in devierea laterala a degetelor mainii. [Gen. -iei. / < fr. clinodactylie, cf. lat. clino – a inclina, gr. daktylos – deget].
CRIPTOFTALMIE s.f. (Med.) malformatie congenitala a ochilor, in care acestia, rudimentar dezvoltati, sunt acoperiti de pielea pleoapelor. [Gen. -iei. / < fr. cryptophtalmie].
DIDELFIE s.f. (Med.) malformatie congenitala a aparatului genital feminin, constand din existenta a doua v******i, doua coluri si doua utere. [Gen. -iei. / < fr. didelphie].
EPISPADIAS s.n. malformatie congenitala constand din deschiderea uretrei pe fata dorsala a p*******i. [Pron. -di-as. / < fr. epispadias, cf. gr. epi – deasupra, spadon – ruptura].
HEMIMELIE s.f. (Med.) malformatie congenitala caracterizata prin absenta extremitatii mainilor si picioarelor. [Gen. -iei. / < fr. hemimelie, cf. gr. hemi – jumatate, melos – extremitate].
HIPOSPADIAS s.n. (Med.) malformatie (congenitala) caracterizata prin situarea meatului dedesubtul p*******i. [Pron. -di-as. / < fr. hypospadias].
LAGOSTOM s.n. malformatie congenitala in care buza superioara este crestata ca la iepure; bot de iepure. [< fr. lagostome].
POLIPODIE s.f. malformatie congenitala constand in prezenta unui numar mai mare de picioare. [Gen. -iei. / < fr. polypodie].
PSEUDOENCEFALIE s.f. (Med.) malformatie congenitala caracterizata prin absenta encefalului, care este inlocuit de o tumoare vasculara. [Gen. -iei. / < fr. pseudoencephalie, cf. gr. pseudos – fals, enkephalos – creier].
VENTRICULOTOMIE s.f. (Med.) 1. Deschidere chirurgicala a unui ventricul cerebral. 2. Deschidere chirurgicala a unui ventricul al inimii pentru a repara o malformatie congenitala sau dobandita. [Gen. -iei. / < fr. ventriculotomie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. tome – taiere].
CICLOCEFALIE s.f. (Med.) malformatie congenitala constand in lipsa totala sau partiala a organelor olfactive si situarea ochilor, uniti, intr-o singura orbita. [< fr. cyclocephalie].
CICLOPIE s.f. (Med.) malformatie congenitala constand in dezvoltarea unui singur glob ocular. [< fr. cyclopie].
DIPLOCEFALIE s.f. (Biol.) malformatie congenitala caracterizata prin existenta a doua capete pe un acelasi trunchi. [< fr. diplocephalie].
SINDACTILIE s.f. malformatie congenitala a mainii sau a piciorului, constand in lipirea degetelor intre ele. [Gen. -iei. / < fr. syndactylie, cf. gr. syn – cu, daktylos – deget].
SPINA s.f. Proeminenta ascutita (a unui os). ♦ Spina bifida = malformatie congenitala a coloanei vertebrale, constand din indepartarea a doua vertebre intre ele, de obicei in regiunea lombara. [< fr., lat. spina-bifida].
ACROCEFALIE s. f. malformatie congenitala constand in tuguierea craniului; oxicefalie. (< fr. acrocephalie)
ANOFTALMIE s. f. lipsa (congenitala) a globilor oculari. ♦ ~ ciclopica = malformatie congenitala constand in unirea ochilor si a orbitelor rudimentar dezvoltate. (< fr. anophtalmie)
APROZOPIE s. f. malformatie congenitala caracterizata prin absenta fetei. (< fr. aprosopie)
BRAHIMELIE s. f. malformatie congenitala prin dezvoltarea incompleta sau scurtimea membrelor; micromelie. (< fr. brachymelie)
CICLOPIE s. f. malformatie congenitala in dezvoltarea unui singur glob celular. (< fr. cyclopie)
CORISTOM s. n. malformatie congenitala cu aspect tumoral, asemanator hematomului. (< fr. choristome)
DIDELFIE s. f. malformatie congenitala a aparatului genital feminin, cu existenta a doua v****e si doua utere independente. (< fr. didelphie)
ECTROMELIE s. f. malformatie congenitala constand in lipsa unuia sau a mai multor membre. (< fr. ectromelie)
EPISPADIAS s. n. malformatie congenitala constand din deschiderea uretrei pe fata dorsala a p*******i. (< fr. epispadias)
EURICEFALIE s. f. malformatie congenitala avand existenta unui craniu cu diametru lateral foarte mare. (< fr. eurycephalie)
FOCOMELIE s. f. malformatie congenitala constand in aceea ca mainile si picioarele, ca niste bonturi, sunt inserate direct pe trunchi. (< fr. phocomelie)
HAMARTOM s. m. malformatie congenitala cu aspect tumoral datorata proliferarii unor elemente histologice. (< fr. hamartome)
HEMIMELIE s. f. malformatie congenitala prin absenta partiala a unei extremitati distale a unui membru al corpului. (< fr. hemimelie)
HEMISPONDILIE s. f. malformatie congenitala a coloanei vertebrale, caracterizata prin absenta a jumatate din vertebre. (< fr. hemispondylie)
HIPOONICHIE s. f. malformatie congenitala constand in atrofierea unghiilor. (dupa engl. hyponychium)
LAGOSTOM s. n. malformatie congenitala cu buza superioara crestata ca la iepure. (< fr. lagostome)
MICROCEFALIE s. f. malformatie congenitala prin dezvoltarea insuficienta a craniului si a creierului; nanocefalie. (< fr. microcephalie)
MONOPODIE s. f. 1. structura metrica foarte simpla, dintr-un singur picior. 2. malformatie congenitala constand din prezenta unui singur picior. (< fr. monopodie)
PALMATURA s. f. malformatie congenitala a mainii constand din reunirea printr-o pielita a degetelor. (< fr. palmature)
PLATFUS s. n. malformatie congenitala a piciorului, la care talpa este prea putin scobita; picior plat. (< germ. Plattfuss)
POLIDACTILIE s. f. malformatie congenitala constand in prezenta unor degete suplimentare. (< fr. polydactylie)
POLIPODIE s. f. malformatie congenitala in prezenta unui numar mai mare de picioare. (< fr. polypodie)
RAHISCHIZIS s. n. malformatie congenitala a rahisului (1), care prezinta o fenta a canalului vertebral. (< fr. rachischisis)
SECHESTRATIE s. f. 1. sechestrare. 2. necroza a unui os. ♦ ~ pulmonara = malformatie congenitala a plamanului prin irigarea anormala a unei parti a acestuia de o artera din aorta. (< fr. sequestration, lat. sequestratio)
SPINA s. f. 1. (ant.) mic zid care impartea circul sau hipodromul in sens longitudinal. 2. proeminenta ascutita (a unui os). ♦ a bifida = malformatie congenitala a coloanei vertebrale, constand din indepartarea a doua vertebre intre ele, in regiunea lombara. (< fr., lat. spina /bifida/)
ANOMALIE (‹ fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regula; spec., abatere de la caracterul normal al contructiei sau formei unui organ, a unei parti a corpului sau a intregului organism; (in sens larg) malformatie congenitala. ♦ A. de temperatura = abatere a temperaturii medii a unui punct fata de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimica = deviatie a continutului in elemente chimice al unei portiuni de teren fata de fondul general al regiunii sau al scoartei terestre. ♦ A. geofizica = deviatie a caracteristicilor geofizice, evidentiata prin masuratori pe o anumita suprafata, in raport cu fondul general al regiunii sau scoartei Pamintului. ♦ A. magnetica = deviatie a cimpului magnetic al Pamintului de la valorile normale. Poate fi: continentala (supr. 10-100.000 km2; ex. a.m. din Siberia de Est), regionala (1-10 km2) si locala, datorata prezentei zacamintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.
TERATISM s.n. (Med.) malformatie, monstruozitate congenitala. [< fr. teratisme, cf. gr. terras – monstru].
BILOGIE s. f. malformatie c******a congenitala caracterizata prin asocierea unei comunicari interventriculare cu o ingustare a aortei pulmonare. (< fr. bilogie)
TERATISM s. n. malformatie, monstruozitate congenitala. (< fr. teratisme)
congenital ~a (~i, ~e) (despre proprietati, trasaturi, particularitati) Care se trag din viata intrauterina; din nastere; innascut. malformatie ~a. C****n ~. /<fr. congenital
ECTROMELIE s.f. (Med.) malformatie constand in lipsa congenitala, partiala sau totala, a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. ectromelie, cf. gr. ektroma – a*****n, melos – extremitate, membru].
malformatie f. Defect de conformatie congenitala; anomalie fizica. /<fr. malformation
malformatie, malformatii, s. f. (Med.) Anomalie morfologica congenitala a unui organ, a unui aparat sau sistem sau a unei parti a corpului unei fiinte. – Din fr. malformation.
malformatie s.f. Viciu de conformatie congenitala. [Gen. -iei, var. malformatiune s.f. / < fr. malformation, cf. lat. malus – rau, formatio – alcatuire].
malformatie s. f. viciu de conformatie congenitala. (< fr. malformation)