Rezultate din textul definițiilor
HARZOB, harzoabe, s. n. (Reg.) 1. Funie groasa folosita la coborarea sau la ridicarea greutatilor din adancime. ◊ Expr. (Ir.) (A se crede) coborat cu harzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mandru, ingamfat. A cadea cu harzobul din cer = a veni, a pica pe neasteptate; a se realiza de la sine. 2. Lada care odinioara servea de scena si in spatele careia papusarul manuia papusile; lada papusilor. 3. Cosulet din cetina de brad, in care se pastreaza unii pesti. – Din bg. varzop „legatura”.
MIC, -A, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obisnuite; de proportii reduse. ◊ Litera mica = minuscula. Degetul (cel) mic = cel mai subtire si mai scurt dintre degete, asezat langa inelar. ◊ Loc. adv. In mic = pe scara redusa, fara amploare. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupa o suprafata redusa. ♦ Cu capacitate redusa, putin incapator; stramt. ♦ Scurt; marunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mancare din carne (de vaca) tocata, de forma unor carnaciori. condimentati si fripti direct pe gratar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prapastii etc.) Putin adanc sau (relativ) ingust. ♦ Subtire. ♦ Ingust. Palarie cu boruri mici. 2. Putin numeros: redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Putin intens; slab, incet, stins2. scazut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care dureaza putin; scurt. 5. De varsta frageda; nevarstnic; tanar. ◊ (Substantivat) Cei mici = copiii. ◊ Loc. adv. De mic = din copilarie. ◊ Expr. Cu mic, cu mare sau mic si mare = toata lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau,. cel mai„) Mezin. 6. Fara (prea) mare valoare; neinsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de noblete sufleteasca, de caracter; meschin, josnic. ◊ Expr. Mic la minte = redus, marginit. 8. Care se afla pe o treapta inferioara intr-o ierarhie. ◊ Socru mic = tatal miresei; (la pl.) parintii miresei. Soacra mica = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.
SUS1 adv. 1) Intr-un loc situat la o inaltime mai mare decat altul; la inaltime; deasupra. ◊ De jos in ~ la deal; in ascensiune. Cu fundul in ~ a) intors cu fata in jos; rasturnat; b) in dezordine; c) morocanos; suparat; indispus. De ~ a) de deasupra; din partea mai ridicata; din inaltime; b) pornind de la conducere, de la centru; c) facand parte din clasele bogate; privitor la clasele privilegiate. De ~ si pana jos din cap pana in picioare; in intregime; tot. A se tine (sau a fi, a umbla) cu nasul pe ~ a fi infumurat. A vorbi de ~ a vorbi arogant; a vorbi cu dispret. A lua (sau a privi) pe cineva de ~ a trata pe cineva ca pe un inferior; a privi cu dispret. A privi (sau a masura) cu ochii (pe cineva) de ~ in (sau pana) jos a examina (pe cineva) cu atentie sau cu neincredere. Cei de ~ sefii (unei colectivitati). Cele de mai ~ cele spuse sau scrise anterior. 2) In directie verticala; in inaltime; deasupra. ◊ In ~ a) ridicat; b) spre un loc mai inalt; la deal; c) in aer; in directia cerului; d) in directia izvorului unei ape curgatoare. Mai ~ a) spre o inaltime mai mare; b) mai spre nord. Mai ~ de mai mult de...; peste... A sari in ~ a-si manifesta brusc bucuria, spaima etc.; a tresari; a izbucni. Cu un cap mai ~ mult superior. Mainile ~ ! ordin prin care cineva e prevenit sa se predea. ~! comanda adresata cuiva pentru a se ridica in picioare. Pe ~ a) pe deasupra; b) prin aer; c) purtat in brate; d) cu forta; fortat. 3) In cer; in rai. ◊ De ~ din cer; de la Dumnezeu. Cel de ~ Dumnezeu. 4) muz. Inaltat; ridicat. ◊ ~ si tare a) (in mod) hotarat, categoric, raspicat; b) in auzul tuturor; deschis. /<lat. susum
PREEMINENT, -A adj. Mai presus decat altii; mult superior ca merite, ca rang. [Cf. fr. preeminent].
CLIPER, clipere, s. n. Nava rapida cu panze, de mari dimensiuni, cu cel putin trei catarge si cu puntea superioara mult ridicata la prora si la pupa. – Din fr., engl. clipper, germ. Klipper.
SUPRAPUTERE s. f. stat a carui putere economica si militara este mult superioara celei a altor state. (dupa fr. surpuissance)
SABIE s.f. (Iht.) In general, peste marin din fam. xiphiidae (pesti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai putin alungit. Pestii-sabie propriu-zisi (istiophoridae) populeaza Oceanul Pacific si pe cel Indian, precum si pe cel Atlantic, pe tarmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la pestele-spada, prevazut cu dinti, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o inotatoare dorsala lunga, inalta (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), in variate culori, de la argintiu (white marlin), la albastrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au inotatoarea dorsala foarte inalta, ca o panza de corabie sau evantai, numiti de aceea si pesti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius si americanus).
UNIVERSITATE, universitati, s. f. Institutie de invatamant superior cu mai multe facultati si sectii. ◊ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in care se preda ca disciplina de baza marxism-leninismul. Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca forma principala de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor institutii. – Din fr. universite, lat. universitas, -atis.
UNIVERSITATE ~ati f. 1) Institutie de invatamant superior, avand mai multe facultati. ~atea de Stat din Moldova. ~ privata. ◊ ~ populara institutie pentru adulti, care ofera cursantilor cunostinte generale din variate domenii. 2) Cladire unde se afla aceasta institutie. [G.-D. universitatii] /<fr. universite, lat. universitas, ~atis
INSTITUT s.n. 1. Institutie, asezamant (de pe langa o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetari stiintifice. ♦ Institutie de invatamant superior (cu mai multe facultati). ♦ (In trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local in care functioneaza asemenea institutii. 2. (La pl.) Opera care cuprinde principiile dreptului roman din epoca imparatului Iustinian. [< fr. institut, cf. lat. institutum – lucru stabilit].
INSTITUT s. n. 1. institutie, asezamant unde se fac cercetari stiintifice. ◊ institutie de invatamant superior (cu mai multe facultati). ◊ (in trecut) liceu particular. ◊ local in care functioneaza asemenea institutii. 2. (pl.) opera care cuprinde principiile dreptului roman din perioada imparatului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum)
OPISTODONTIE s. f. situare a dintilor frontali ai arcadei inferioare mult inapoia celor superiori. (< fr. opisthodontie)
VIBRANT, -A adj. 1. Care vibreaza, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoana vibranta (si s.f.) = consoana produsa prin atingerea usoara a varfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formand succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe si foarte scurte. 2. (Fig.) Emotionant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].
UNIVERSITATE s.f. Institutie de invatamant superior care cuprinde mai multe facultati. ♦ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in sistemul invatamantului de partid. ♦ Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca principala forma de activitate cicluri de prelegeri in diverse domenii. ♦ Cladirea unde este instalata o asemenea institutie. [Cf. fr. universite, lat. universitas].
CAMPUS s. n. ansamblu de cladiri apartinand uneia sau mai multor institutii de invatamant superior in afara oraselor. (< engl., fr. campus)
CATARINIENI s. m. pl. grup de maimute superioare cu septul nazal mult ingustat, narile apropiate si coada scurta, neprehensila. (< fr. catarhiniens)
general (generala), adj. – Care este comun tuturor fiintelor sau obiectelor din aceeasi categorie. Fr. general. – Der. general, s. m. (grad de ofiter superior), din fr., cu multe var. inv. sau pop.: gheneral, ghenerar, ghineral, ghinarar(iu), intrare in limba din sec. XVIII prin intermediul rus. – Der. (din fr.) generalisim, s. m.; generalitate, s. f.; generaliza, vb.
ALELOPATIE (germ. {i}; {s} gr. allelon „reciproc” + pathos „suferinta”) s. f. (BIOL.) Influenta reciproca a plantelor superioare, de cele mai multe ori inhibitoare, prin intermediul substantelor chimice numite coline.
ANTRACIT, antracite, s. n. Carbune de pamant de calitate superioara, avand in compozitia sa mult carbon, putine substante volatile si apa, de culoare neagra lucioasa, foarte dens, fiind un pretios combustibil. – Din fr. anthracite.
JUDET ~e n. Unitate administrativ-teritoriala de rang superior, avand in componenta mai multe orase si comune. /<lat. judicium
PINOT, pinoturi, s. n. Numele mai multor soiuri de vita de vie superioare de origine franceza, cultivate pentru obtinerea vinului; p. ext. vin produs din strugurii acestor soiuri. [Pr.: pino] – Din fr. pinot.
LARINGE, laringe, s. n. (Anat.) Partea superioara a traheii, formata din mai multe cartilaje, in structura careia intra si coardele vocale; beregata. – Din it. laringe. Cf. fr. larynx.
CATARINIENI s.m.pl. Grup de primate superioare, cu narile apropiate, septul nazal mult ingustat si cu coada scurta, neprehensila, care traiesc in Africa, Asia si unele insule australiene; (la sg.) maimuta din acest grup. [Pl. -ni-eni, sg. catarinian, var. catarine s.n.pl. / < fr. catarhiniens].
NEC PLURIBUS IMPAR (lat.) nu inegal mai multor (astri) – Deviza (cu sensul de „superior”, „fara pereche”) inscrisa pe emblema regala al lui Ludovic al XIV-lea, care reprezenta un soare luminind intregul Glob. Chintesenta a orgoliului nemasurat.
SᾹO FRANCISCO [səu frəsisku] Rio ~, fl. in E Braziliei; 3.199 km (de la izv. lui Rio das Velhas); supr. bazinului hidrografic: 631, 2 mii km 2. Izv. din Sierra da Canastra, din partea central-sudica a statului Minas Gerais, dela 1.276 m alt., si curge pe directie predominanta S-NNE pana in aval de Juazeiro, dupa care se indreapta spre E, varsandu-se in Oc. Atlantic la 96 km NE de Aracaju. In partea superioara are un curs rapid, cu multe cascade (din care trei au o cadere de c. 80 m), dupa care se angajeaza pe o vale adanca. Este o importanta artera de comunicatie intre Oc. Atlantic si tinuturile interioare ale tarii. Hidrocentrale (barajele si lacurile de acumulare Tres Marias, Sobradinho, Itaparica); irigatii. Navigabil in cursul inferior si mijlociu, in aval de Pirapora, pe c. 1.400 km. Afl. pr.: Rio das Velhas si Rio Grande.
CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.
ANTICAMERA, anticamere, s. f. (In institutii) Camera in care stau cei care asteapta sa fie primiti. ◊ Expr. A face anticamera = a astepta (mult) pana a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.). – It. anticamera.
SImultAN, -A, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre actiuni, fenomene si evenimente) Care are loc in acelasi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Var.: (inv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.
SImultAN, -A adj. Care se petrece, care are loc in acelasi timp; concomitent. // s.n. Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara, care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultane, cf. lat.t. simultaneus < simul – in acelasi timp].
SELECTIONAT, -A, selectionati, -te, adj. Ales dintre mai multi (dupa criterii de valoare); p. ext. de calitate superioara. ♦ (Substantivat) Persoana sau echipa aleasa prin selectie in vederea participarii la competitii sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultura si animale domestice) Obtinut prin metoda selectiei artificiale; cu insusiri imbunatatite prin selectie. [Pr.: -ti-o-] – V. selectiona.
BARAJ s.n. 1. Obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. ♦ Lucrare provizorie intr-un put de mina, care opreste patrunderea apelor in timpul saparii acestuia. 2. Piedica; bariera. ♦ Lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 3. Foc dens si rapid de artilerie sau de arme automate, care are drept scop sa opreasca atacul inamicului. 4. (Sport) Intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sau concurenti aflati la egalitate intr-o categorie superioara sau pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. [Pl. -je, -juri. / < fr. barrage].
MAXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o marime variabila; maxim. ♦ Punct, limita superioara. ◊ La maximum = in cel mai inalt grad. // adv. Cel mult. [< lat., fr. maximum].
POLITEHNIC, -A adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialitati tehnice. ♦ institut ~ (si s. f.) = insitutie de invatamant superior care pregateste specialisti in diferite domenii ale stiintelor tehnice. (< fr. polytechnique)
ARHIFONEM, arhifoneme, s. n. (Fon.) Unitate fonologica superioara fonemului, caracterizata prin imbinarea unor trasaturi distinctive provenind din mai multe foneme inrudite. – Din fr. archiphoneme.
POLITEHNIC, -A, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se refera la mai multe stiinte tehnice. ◊ Institut politehnic (si substantivat, f.) = institutie de invatamant superior unde se pregatesc cadre de specialisti in diferite domenii ale stiintelor tehnice. – Din fr. polytechnique.
SELECTIONAT, -A adj. 1. ales; de calitate superioara. ◊ (s. f.) echipa sportiva din jucatori alesi prin selectionare din mai multe echipe. 2. (despre animale si plante) obtinut prin selectie artificiala. (< fr. selectionne)
MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se gaseste la mijlocul unei linii, al unei suprafete, al unui spatiu etc. ◊ Deget mijlociu (si substantivat, n.) = deget care se afla intre aratator si inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia; mezin. 3. Care se situeaza intre extrema superioara si cea inferioara in ceea ce priveste dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu2. 4. (Sport; in sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (si substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte si haltere, situata intre semimijlocie si semigrea. Categorie mijlocie (mica) (si substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii intre 67 si 71 kg la box si 68 si 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.
POLITEHNIC, -A adj. Care priveste, care se refera la, care cuprinde mai multe stiinte, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (si s.f.) = institutie de invatamant superior unde se pregatesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – arta].
SELECTIONAT, -A adj. Ales (cu ingrijire); de calitate superioara. ♦ s.f. Echipa sportiva formata din jucatori alesi prin selectionare din mai multe echipe. ♦ (Despre animale si plante) Obtinut prin selectie artificiala. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. selectionne].
CARTAN [cartã], 1. Elie Joseph C. (1869-1951), matematician francez. Prof. univ. la Sorbona. A publicat lucrari in domeniul geometriei diferentiale, al teoriei grupurilor si de fizica matematica. M. de onoare al Acad. Romane (1931). 2. Henri C. (1904-2008), matematician francez. Fiul lui C. (1). Prof. univ. la Paris. Unul dintre conducatorii Scolii Normale Superioare si fondator al grupului Bourbaki. Lucrari de teoria functiilor complexe cu mai multe variabile si de algebra omologica.
EPIDERMA, epiderme, s. f. 1. Epiteliu care acopera corpul omului si al animalelor superioare, avand la animalele nevertebrate un singur strat de celule, iar la cele vertebrate mai multe straturi. 2. Tesut vegetal exterior de protectie al plantelor, format de obicei dintr-un singur strat de celule. – Din fr. epiderme, lat. epidermis.
LARINGE (‹ it.) s. n. Organul esential al fonatiei, care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. Reprezinta primul segment al cailor respiratorii, fiind un conduct aerian, interpus intre faringe si trahee, in partea mediana si anterioara a gatului, format din mai multe cartilaje articulate intre ele si puse in miscare de un aparat muscular complex. Orificiul superior al l., denumit glota, este inchis in momentul deglutitiei de epiglota. Sin. (pop.) beregata.
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).
MASLIN, maslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioara si alba-argintie pe partea inferioara, pieloase, lucioase, si cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult in regiunile mediteraneene pentru lemnul si mai ales pentru fructele lui, bogate in ulei (Olea europaea). 2. Ramura de maslin (1), simbol al pacii. – Din maslina (derivat regresiv).
GIGANT ~ti m. si adjectival 1) Persoana care are o talie anormala, ce o depaseste cu mult pe cea medie; om de proportii vadit exagerate. 2) fig. Persoana care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, ~antis
MAXIMUM I. s. n. 1. punct, limita superioara. 2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. ♦ la ~ = in cel mai inalt grad. II. adv. cel mult. (< fr., lat. maximum)
CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „suvita”) subst. Formatie de nori izolati cu aspect de bancuri sau benzi subtiri, situati la limita superioara a troposferei (c. 10.000 m alt.) si alcatuiti numai din cristale de gheata, avind de cele mai multe ori culoare alba stralucitoare.
CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru sau masa speciala, asezata de obicei pe o estrada, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ Unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Din lat. cathedra.
SUPRASATURAT, -A, suprasaturati, -te, adj. 1. (Despre solutii) Care contine mai multa substanta dizolvata decat cantitatea corespunzatoare coeficientului de solubilitate la temperatura ordinara; care se afla intr-o concentratie superioara aceleia corespunzatoare tensiunii maxime a vaporilor pentru temperatura respectiva. 2. Fig. (Fam.) Satul peste masura de ceva. – Supra- + saturat (dupa fr. sursature).
CATEDRA, catedre, s. f. 1. Pupitru (sau masa) asezat de obicei pe o estrada, pentru profesori, oratori etc. ◊ Expr. A vorbi (ca) de la catedra = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post in invatamant; functie de profesor. ♦ Unitate de baza dintr-o institutie de invatamant superior, in cadrul careia se desfasoara activitatea didactica, metodica si de cercetare stiintifica in domeniul uneia sau mai multor discipline. – Lat. lit. cathedra.
CLASA ~e f. 1) Grup de obiecte, fenomene sau fiinte cu insusiri comune. 2): ~ sociala grup de oameni constituit istoric care se deosebeste de alte grupuri prin situatia economica. 3) biol. Categorie sistematica superioara ordinului si inferioara increngaturii. ~a flagelatelor. 4) mat. Fiecare dintre grupurile a cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. ~a unitatilor. 5) Unitate organizatorica de invatamant compusa dintr-un numar de elevi de aceeasi varsta. Elev in ~a a doua. 6) Sala de studii intr-o scoala. ~-laborator. 7) Grup de elevi care studiaza acelasi obiect sub conducerea unui specialist. ~ de pian. 8) Categorie ce se atribuie unor compartimente de tren, de nava etc. conform gradului de confort. Cupeu de ~a intai. 9) Rang, categorie in care este incadrat cineva potrivit functiei detinute. [G.-D. clasei] /<fr. classe, lat. classis
A PROROGA prorog tranz. 1) (sedinte sau adunari ale forurilor superioare sau legislative cu date fixate prin lege) A amana pentru o data ulterioara. 2) (termene) A face sa dureze mai mult decat este prevazut de lege. /<fr. proroger, lat. prorogare
SCOALA scoli f. 1) Institutie de invatamant elementar. 2) Institutie de invatamant specializata. ~ muzicala. 3) Cladire unde se afla aceasta institutie. 4) Totalitate a institutiilor de invatamant de toate treptele; sistem de invatamant. ◊ ~ superioara denumire comuna pentru intreg sistemul de invatamant superior. 5) fig. Proces de acumulare a cunostintelor dintr-un domeniu. A face ~. 6) Curent intr-un domeniu de activitate, avand mai multi adepti. ~a flamanda. [G.-D. scolii] /<sb. skola, pol. szkola
CLONCAN, cloncani, s. m. 1. (Inv. si reg.) Nume dat mai multor pasari (corbi, ulii, vulturi) care scot strigate specifice asemanatoare. 2. Epitet depreciativ dat in trecut unor oameni de vaza, unor functionari superiori, unor fruntasi politici. – Clonc + suf. -an.
MAI interj. (Fam.) 1. Cuvant de adresare catre una sau mai multe persoane de s*x masculin, mai rar feminin, care marcheaza intre vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; ba. 2. Cuvant folosit pentru a exprima admiratie; mirare, nedumerire; neincredere; nemultumire; ironie. [Var.: ma interj.] – Et. nec.
SPADA s.f. (Iht.) Peste marin din fam. xiphiide (pesti-sabie), numit si peste-cu-spada sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de pana la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit in forma de spada, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinti, cu marginile ascutite ca niste cutite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuieste preponderent in Marea Mediterana si in Atlantic, fiind foarte apreciat ca peste de consum, cu carne alba, delicata; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.
ACOLADA (< fr., gr.) s. f. 1. Semn grafic care uneste, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea fata de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formand un unghi. Folosita frecvent atat in arhitectura gotica tarzie, cat si in cea orientala, la incheierea partii superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, usi, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand din imbratisarea data de senior si atingerea umarului cu latul spadei.
LATERAL, -A adj. 1. de pe o latura, de pe laturi, laturalnic. ♦ arie ~a (sau periferica) = zona situata la periferia teritoriului in care se vorbeste un dialect sau o limba. ◊ (fig.) secundar, indepartat, fara legatura directa cu ceva. ♦ gandire ~a = proces specific gandirii creatoare, urmarind obtinerea a cat mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoana ~a (si s. f.) = consoana articulata cu varful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lasand aerul sa se scurga de o parte si de alta a limbii. (< fr. lateral, lat. lateralis)
MIXTURA s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substante, materiale lichide sau granulare. ◊ medicament dintr-un amestec de mai multe substante. ◊ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfaramate pentru separarea substantelor utile. 3. (muz.) registratie la orga care consta din adaugarea la sunetul fundamental a catorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)
2) cer n., pl. uri (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). Bolta albastra care se pare ca inveleste pamintu. Aer, atmosfera: ceru e senin. Paradis, rai: Imparatia cerurilor. Clima: ceru unei tari. Fig. Dumnezeu, providenta: gratie cerului. A ridica in cer, a lauda mult. A rascoli ceru si pamintu, a face tot posibilu, toate incercarile. Focu cerului, fulgeru. Ceru unui tablou, partea care reprezenta [!] ceru. Ceru gurii, palatu, partea superioara a gurii de la dinti pina la inghititoare.
REDAN, redane, s. n. 1. Lucrare simpla de fortificatie, alcatuita dintr-un zid in forma de unghi iesit in afara, folosita in trecut pentru apararea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat in forma de dinti alaturati, folosit in arhitectura evului mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate in partea superioara a unui zid construit pe un teren inclinat. 4. Aliniere a cladirilor de-a lungul unei strazi, astfel incat un colt al lor sa fie iesit mai mult in strada. 5. Suprafata proeminenta, in forma de treapta, pe fundul cocei unei ambarcatii sau al unui hidroavion (ori al flotoarelor acestuia), care asigura alunecarea acestora pe apa cu o rezistenta redusa la inaintare. – Din fr. redan.
CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).
LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
FIN2 ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denota multa gingasie; plin de gingasie. Fata ~a. 3) Care se impune prin grosime foarte mica; foarte subtire (si transparent). Panza ~a. 4) Care se impune prin calitate foarte buna; de calitate superioara. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtari alese; manierat. 6) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o sensibilitate delicata; caracterizat prin nuante subtile. Aluzie ~a. 7) (despre simturi) Care vadeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternica. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relatii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituala deosebita. Observatie ~a. /<fr. fin
DOMINA, domin, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, conceptii etc.) A tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanirea sa; a stapani. ♦ Refl. A reusi sa nu-si dea pe fata sentimentele, gandurile etc. a se retine, a se stapani. 2. Tranz. si intranz. A intrece (cu mult) prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare, a se inalta deasupra tuturor. 3. Intranz. si tranz. A se impune prin numar sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (intr-o competitie sportiva). – Din fr. dominer, lat. dominari.
SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.
SAULT SAINTE MARIE, oras in SE Canadei (Ontario), situat pe raul Saint Marys (care face legatura intre lacurile superior si Huron); 74,5 mii loc. (2003). Hidrocentrala. Ind. metalurgica (fonta, otel), cocso-chimica, de prelucr. a lemnului, textila, a hartiei si alim. Turism. Fundat in 1622 de exploratorul francez Etienne Brule. In 1669, aici s-au stabilit mai multi misionari. Oras din 1912.
LATERAL, -A, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; laturalnic. ◊ Arie (sau suprafata) laterala = marimea suprafetei unui corp prismatic, fara suprafetele bazelor lui. Arie laterala = zona situata la periferia teritoriului unde se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ Fig. Secundar. 2. (In sintagma) Consoana laterala (si substantivat, f.) = consoana articulata prin atingerea varfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, in timp ce suflul de aer iese prin cele doua deschizaturi lasate de marginile limbii. „L” este o consoana laterala. 3. (In sintagma) Gandire laterala = proces specific gandirii creatoare, avand ca scop obtinerea a cat mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. lateral, lat. lateralis.
DUPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. hartie, carton din doua straturi de pasta lipite prin presare. ◊ (poligr.) procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare, prin combinarea a doua procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe doua nivele. 6. parbriz lamelar din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune, dupa ce s-a introdus intre ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)
GENERAL2-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)
GENERAL, -A adj. 1. Comun, aplicabil unui mare numar de persoane, de fiinte sau de lucruri dintr-o anumita categorie. ♦ Care priveste multa lume, la care ia parte multa lume. 2. Universal. ♦ Care priveste (se ocupa de) ceva in linii mari, in ansamblu, in ceea ce are esential. ♦ (Despre notiuni) Care rezulta dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care exista pe o mare intindere. 4. (Despre functii, grade etc.) De rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, a unei intreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofica care desemneaza unitatea trasaturilor fundamentale ale unei clase de obiecte si procese care, desemnand esentialul, se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. [Cf. fr. general, it. generale, lat. generalis].
SINTEZA s. f. 1. metoda de cunoastere constand din recompunerea unui tot din partile sale componente. ◊ reunire. ◊ lucrare, opera care abordeaza datele esentiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. ◊ (mil.) document de raportare a situatiei si informare a esalonului superior, la sfarsitul zilei de lupta sau al unei actiuni. 2. operatie, metoda prin care se obtine un compus chimic din elementele lui sau din compusi mai simpli. 3. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a doua sau mai multe culori. ◊ recompunere a elementelor in care a fost descompusa imaginea transmisa la distanta. ♦ a sunetelor = a) tehnica de generare pe cale electronica a sunetelor. b) tehnica de procesare prin care se reduce redundanta semnalelor vorbirii umane. 4. (fil.) unitate dialectica a laturilor contrare ◊ (la Hegel) etapa finala a triadei, fuziunea contrariilor (teza si antiteza). (< fr. synthese)
DUPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. Masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. Hartie sau carton format din doua straturi de pasta lipite prin presare in stare umeda. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare constand din combinarea a doua procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe doua niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune dupa ce s-a introdus intre ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].
COLECTIV, -A adj. 1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun, obstesc, social. // s.n. Grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, avand interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, supunandu-se unei discipline liber consimtite si acceptand o conducere unica. ◊ Colectiv de catedra = totalitatea cadrelor didactice din invatamantul superior, grupate in cadrul unei catedre. [Cf. fr. collectif, lat. collectivus].
PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.
PLURAL, -A, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticala care arata ca este vorba de doua sau de mai multe fiinte sau lucruri de acelasi fel. ◊ Pluralul autoritatii (sau al maiestatii) = pluralul folosit in locul singularului in vechile acte oficiale, cand autoritatile vorbeau despre ele insele. Pluralul autorului = pluralul folosit in locul singularului in opere stiintifice, publicistice si oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales in vorbirea populara) de referire la persoana proprie in discutia cu cineva considerat superior. Pluralul politetii (sau al reverentei) = pluralul folosit in locul singularului in formule de adresare respectuoasa catre cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indica pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) multilateral. ◊ Atentie plurala = atentie distributiva. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.
SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.
CLASA s. f. 1. grup de obiecte, fenomene, fiinte cu insusiri comune. ◊ (log.) ansamblu de elemente avand anumite insusiri comune care satisfac o conditie sau un criteriu dat. 2. ~ sociala = grup mare de oameni, istoriceste constituit, carora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelasi loc in sistemul productiei sociale, acelasi raport fata de mijloacele de productie, acelasi rol in organizarea muncii , acelasi mod de obtinere a partii de care dispun din bogatia societatii, o psihologie si o constiinta sociala proprie. 3. categorie sistematica a regnului animal sau vegetal, intre increngatura si ordin. 4. fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. 5. unitate de baza in invatamant, cuprinzand elevi de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de pregatire, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. ◊ sala in care se tin cursurile unui asemenea grup de elevi. 6. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 7. categorie, grad, rang stabilite dupa valoare, dupa merit. ♦ de (mare) ~ = de calitate superioara, de mare valoare. (< fr. classe, germ. Klasse)
INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.
MESTER, -A, mesteri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ◊ Expr. Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. si f., adj. (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte. 3. S. m. si f. (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.
PROTOCOL s.n. 1. Regula de ceremonial folosita la anumite acte cu caracter solemn sau in relatiile diplomatice. ♦ Serviciu pe langa institutii superioare, insarcinat cu luarea masurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabileste modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretari, se stipuleaza prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere in cadrul unei conferinte internationale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document in care se consemneaza schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotarari sau a unei intelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].