Rezultate din textul definițiilor
ABSOLUT, -A, absoluti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice conditii si relatii, care nu este supus nici unei restrictii, care nu are limite; neconditionat, perfect, desavarsit. ◊ Monarhie absoluta = forma de guvernamant in care puterea legislativa, puterea executiva si cea judecatoreasca se afla in mainile monarhului; monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care, dupa unele conceptii filozofice, ar sta la baza universului. ◊ (Filoz.) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = factor de baza al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare; care se afla pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subinteles. II. Adv. (Serveste la formarea superlativului) Cu totul, cu desavarsire; exact, intocmai, perfect. Argumentare absolut justa. ◊ (Intarind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus (cu sensurile fr. absolu).
AMORALISM s. n. Conceptie care preconizeaza o atitudine indiferenta fata de morala; faptul de a nu recunoaste valabilitatea nici unei morale. – Din fr. amoralisme.
IMPERSONAL, -A, impersonali, -e, adj. Care nu se refera la nici o persoana; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme si constructii verbale) Care exprima o actiune ce nu este atribuita nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis si se intrebuinteaza numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.
VESNICIE, vesnicii, s. f. Durata care nu are nici inceput, nici sfarsit, care nu se supune nici unei determinari temporale; eternitate, vecie. ◊ Loc. adv. Pe (sau pentru) vesnicie = pentru totdeauna. ♦ Durata nelimitata in viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioada foarte lunga. [Var.: (inv. si pop.) vecinicie s. f.] – Vesnic + suf. -ie.
LIBER2, -A, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucura de libertate, de independenta individuala si cetateneasca, care are drepturi politice si cetatenesti depline. ♦ (Despre popoare, state, orase) Independent, neatarnat, nesupus (unei puteri straine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a actiona dupa vointa sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrangeri; slobod. ◊ Liber arbitru = libertate absoluta a vointei omului, postulata la idealismul filozofic1, in opozitie cu determinismul. 3. (Despre actiuni) Care nu este supus unei restrictii cu caracter arbitrar. ◊ Traducere libera = traducere care reda continutul originalului in formele proprii limbii in care se traduce, fara sa respecte riguros forma originalului. Versuri libere = randuri de poezie neprozodica, in care normele prozodice, daca apar, sunt aplicate necanonic, dupa dorinta autorului. Intrare libera = intrare fara plata intr-o sala de spectacol, pe un stadion etc. Lovitura libera = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitura acordata unei echipe drept compensatie pentru o infractiune sau o greseala comisa de echipa adversa. Profesiune libera = profesiune exercitata de o persoana pe cont propriu (fara sa fie angajata permanent intr-o institutie sau intreprindere). ◊ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoana care exercita o profesiune libera. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este in afara obligatiilor (profesionale). ◊ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla in afara obligatiilor (mai ales profesionale) pe o perioada de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligatiile (profesionale) pe care le are in mod obisnuit, a putea dispune de timpul sau. 5. (Despre banci, scaune, locuinte etc.) Care nu este ocupat, gol; neinchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligatii fata de altii; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, usor. ◊ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a tine un discurs, o prelegere etc. fara a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gandesti; c) a vorbi fara perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fara ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fara ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (In loc. adv.) In aer liber = in plin aer, in mijlocul naturii. Sub cerul liber = afara, intr-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.
SLOBOD, -A, s*****i, -de, adj. (Pop.; in concurenta cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucura de deplinatatea drepturilor politice si cetatenesti: liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatarnat. ♦ (Despre orase) Autonom. 2. (Despre oameni) Care se gaseste in stare de libertate, care nu este inchis, intemnitat. ♦ (Despre animale) Lasat in libertate. 3. Care nu este supus nici unei constrangeri, nici unei ingradiri; care are posibilitatea de a actiona in anumite imprejurari dupa propria sa vointa sau dorinta, care nu este impiedicat sa faca un anumit lucru. ◊ Expr. E slobod = e permis, e ingaduit. A avea mana sloboda = a fi darnic, generos. Cu inima sloboda = linistit, impacat. A ramane pe voia sloboda a cuiva sau a ceva = a fi la dispozitia cuiva sau a ceva. ♦ (Adverbial) In voie, nestingherit. 4. (Despre oameni si manifestarile, cuvintele lor) Lipsit de rezerva, de masura; prea familiar; indecent, licentios. ◊ Expr. A fi slobod la (sau de) gura = a vorbi prea mult si fara sfiala, depasind limitele bunei-cuviinte. 5. (Despre drumuri) Pe care se poate trece fara obstacole; pe care nu sunt impuse restrictii. ♦ (Despre locuri, scaune) Pe care nu l-a ocupat nimeni; gol. 6. (Despre timp) De care se poate dispune, in care esti scutit de obligatiile obisnuite. 7. (Despre lucruri care leaga, fixeaza, strang etc.) Care permite miscarile, care nu strange; p. ext. larg. ◊ Expr. A da (cuiva) frau slobod = a da (cuiva) libertate, a lasa (pe cineva) in voie, sa faca ce doreste. 8. (Substantivat, f.; in loc. adv.) Cu sloboda = fara bagaj, fara greutate sau incarcatura. – Din bg. sloboden.
nici o adj. f., g.-d. nici unei
IRATIONAL ~a (~i, ~e) Care nu este rational; contrar logicii; ilogic. ◊ Numar ~ numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi. [Sil. -ti-o-] /<lat. irrationalis, fr. irrationnel
IMPERSONAL, -A adj. Care nu este personal; (fig.) lipsit de personalitate, de originalitate. ◊ (Gram.; despre verbe, constructii etc.) Care arata o actiune neatribuita nici unei persoane. [Cf. fr. impersonnel, it. impersonale].
IRATIONAL, -A adj. Impotriva gandirii logice, contrar logicii; nerational. ♦ (Mat.) Numar irational = numar care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatie irationala = ecuatie a carei necunoscuta intra sub un radical. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].
LIBER, -A adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restrictii. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtari, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].
NECONDITIONAT, -A adj. Nesupus nici unei conditii, fara rezerve. [Pron. -ti-o-. / < ne- + conditionat, cf. fr. inconditionne].
HETAIRISM s. n. 1. stare de promiscuitate in prima faza a comunei primitive, in care raporturile s*****e nu erau supuse nici unei reglementari sociale. 2. conditia, obiceiurile hetairelor. (< fr. hetairisme)
IMPERSONAL, -A adj. care nu se refera la o persoana, nu vizeaza direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ◊ (despre verbe, constructii verbale) care exprima o actiune neatribuita nici unei persoane. ◊ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis)
IRATIONAL, -A adj. 1. care este impotriva gandirii logice, contrar ratiunii. 2. (mat.) numar ~ = numar real care nu este egal cu catul nici unei perechi de numere intregi; ecuatie ~a = ecuatie a carei necunoscuta intra sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)
NECONDITIONAT, -A adj. nesupus nici unei conditii; fara rezerve. (dupa fr. inconditionne)
ABSOLUT2, -A, absoluti, -te, adj. 1. Care nu este supus nici unei restrictii; nelimitat. ♢ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit in viitor, care reprezinta cunoasterea completa a lumii obiective. (In filozofia idealista) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = presupus factor de baza al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare. 3. (Mat.; despre marimi) A carui valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care e raportat. ◊ Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 4. Desavarsit, complet. – Fr. absolu (lat. lit. absolutus).
ABSOLUT, -A, absoluti, -te, adj., s. n., adv. I. 1. Adj. Care este independent de orice conditii si relatii, care nu este supus nici unei restrictii, care nu are limite; neconditionat, perfect, desavarsit. ◊ Monarhie absoluta = forma de guvernamant in care puterea legislativa, puterea executiva si cea judecatoreasca se afla in mainile monarhului; monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. 2. S. n. Principiu vesnic, imuabil, infinit, care, dupa unele conceptii filozofice, ar sta la baza universului. ◊ (Fil.) Spirit absolut, idee absoluta sau eu absolut = factor de baza al universului, identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, in legatura cu notiuni de crestere sau de scadere cantitativa) Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte fenomene asemanatoare; care se afla pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevar absolut = adevar care nu poate fi dezmintit. 4. Adj. (Mat.; despre marimi) A carei valoare nu depinde de conditiile in care a fost masurat sau de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoarea aritmetica a radacinii patratului unei marimi. 5. Adj. (Lingv.; in sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subinteles. II. Adv. (Serveste la formarea superlativului) Cu totul, cu desavarsire; exact, intocmai, perfect. Argumentare absolut justa. ◊ (Intarind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus, fr. absolu.
TOTUNA adv. 1. La fel, acelasi lucru. Expr. A-i fi (cuiva) totuna, se spune cand, din mai multe alternative, cineva nu da preferinta nici uneia, socotindu-le pe toate pe acelasi plan. 2. (Rar) Intruna, fara a se opri. – Tot + una.
COMPLET2, -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.
NITAM-NISAM adv. (Pop. si fam.) Pe neasteptate, deodata (si in mod nepotrivit); nici una, nici alta; pe nepusa masa; tam-nisam. [Var.: netam-nesam, (rar) netam-nisam adv.] – Din bg. ni tam, ni sam „nici aici, nici acolo”; „nicaieri”.
TRICROMATIC, -A, tricromatici, -ce, adj. Care se refera la cele trei culori fundamentale sau la sistemul tricromatic; tricolor (1). ◊ (Fiz.) Sistemul tricromatic = sistem de reprezentare a culorilor, bazat pe faptul experimental ca orice culoare poate fi reprodusa prin amestecul a trei culori fundamentale, mereu aceleasi, si care trebuie astfel alese incat nici una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. – Tri- + cromatic.
niciuna pr. f., g.-d. niciuneia; pl. niciunele, g.-d. niciunora
nici unul pr. m., g.-d. nici unuia; pl. nici unii, g.-d. nici unora
DOI2 doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
NEUTRU ~a (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu adera la nici una dintre partile aflate in conflict; care promoveaza o politica de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimanui. 3) Care este lipsit de proprietati bine pronuntate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; sters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de baza. [Sil. ne-u-; Acc. si neutru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro
INDEPENDENTA s.f. 1. Stare in care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatarnare. ♦ Stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau inclinare de a face sau de a privi ceva in mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< fr. independance].
REMIZA s.f. I. 1. Partida de sah in care nici una dintre parti nu castiga. 2. Forma de retribuire a muncii potrivit careia pentru munca prestata se acorda o cota procentuala. ♦ Comision dat la o vanzare, la o cumparare etc.; reducere, rabat. II. 1. Constructie pentru adapostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. [< fr. remise].
artut (-ta), adj. – Siret, viclean. Cuvint rar, mentionat o singura data de Puscariu, ZRPh., XVII, 110, pe baza unui glosar trans.; pare a fi un hapax mai putin vechi decit crede Puscariu, poate o deformare locala a unui cuvint sas., de ex. hart. Totusi, Puscariu si DAR se gindesc la un lat. *artutus, de la artus „membru” (ca nasutus de la nasus), si il explica printr-un sens intermediar de „flexibil, agil”. REW 679 il relationeaza cu ars „arta”, si 751 cu astutus. nici una dintre aceste ipoteze nu pare posibila.
nicicare pron. neg., adj. neg. (pop.) 1. (pron. neg.) nici unul, nici una. 2. (adj. neg.) nici un nici o.
SCOR s.n. (Sport) Raportul dintre punctele castigate si cele pierdute intr-o competitie. ♦ Scor alb = rezultatul unui meci in care nici una dintre echipe nu a reusit sa marcheze vreun gol; meci nul. [Pl. -ruri. / < fr., engl. score].
INDEPENDENTA s. f. 1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ◊ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< fr. independance)
imbuiba (imbuib, imbuibat), vb. – 1. A ghiftui, a indopa cu mincare. – 2. (Refl.) A minca lacom, in exces. – 3. A creste din abundenta, a se inmulti. Origine necunoscuta. nici una din explicatiile date pina acum nu pare multumitoare. Dupa Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incerta a lui „sfirc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Puscariu 72 si REW 4286a; insa autorul a renuntat mai tirziu la aceasta ipoteza, convingindu-se ca glosarea era incorecta. Dupa Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuere, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, si Rosetti, I, 167, care stabileste o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic, cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci, cf. buiac; insa explicatia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri”, cu care DAR admite ca s-a incrucisat.
imburda (-dez, imburdat), vb. – A trinti, a dobori. Origine necunoscuta. De la bord „pietricica”, dupa Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catir”, dupa Puscariu, Dacor., III, 838 si DAR; din mag. borda „coasta”, dupa Draganu, in DAR; din lat. abhorridus, dupa Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; insa nici una din aceste explicatii nu pare pertinenta. Pare a fi vorba mai curind de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai in compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprima ideea de hurducatura a unei carute, cf. hurduc.
impindura (-r, at), vb. – A imprastia, a raspindi a intinde. – Var. impindara, impandra. Origine incerta. Dupa Laurian, din lat. *impendulo, de la impendere „a folosi”. Pentru Tiktin (si Scriban), in legatura cu raspindi, dar der. este neclara. DAR crede ca este vorba de o var. de la impana, pe baza unui lat. *„impinnulāre”, ca disimulare nn › nd; si Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandere „a extinde”. nici una din aceste explicatii nu pare convingatoare. Cuvintul este rar, in Munt.
netam nesam adv. – Cu de-a sila, cu sila, fara voie, nicu una, nici doua. – Var. nitam nisam, nesam netam. Bg. ni tam ni sam „nici acolo nici aici” (Tiktin; Candrea), cf. rom. nici una nici doua.
oacar (oacara), adj. – (Oaie) alba cu pete negre pe bot. – Mr. oacar(n)a. Origine necunoscuta. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oaches (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav in dialectul aroman, 76); sau bg. vakalu „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, in loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingatoare. Trebuie sa existe o legatura ca oaches.
pastaie (pastai), s. f. – Teaca, coaja. – Var. pastare, pastau, inv. postaie. Mr. pastal’e, pistal’e. Origine indoielnica. Mr. pare sa indice prezenta unui etimon lat. terminat in -alia; s-a propus *pistalia, din pistare „a urlui” (Candrea-Dens., 1351; Pascu, I, 143; Graur, BL, V, 109); *quassitalia, din quassare „a rupe” (Puscariu, Dacor., III, 679); *pyxitalia, din pyxis „capsula” (Giuglea, Dacor, X, 60); sau din alb. pistaie (Candrea). nici una din aceste explicatii nu pare suficienta. – Der. pastaios, adj. (cu pastai, cu coaja). Din rom. provine rut. pastaja.
preajma s. f. – Apropiere, imprejurimi. In preajma, aproape de; in jur de; circa. – Var. prejma, prejmet. Origine necunoscuta. S-a gindit la sl. premo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la sl. prezda „inainte” (Miklosich, Etym. Wb., 241), prezdinu „inainte” (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la sl. su prezda „dinainte”; dar nici una dintre aceste explicatii nu este satisfacatoare fonetic. – Der. imprejmui, vb. (a incercui); imprejmuire, s. f. (cerc; gard; regiune); imprejmuitor, adj. (vecin cu).
taraboi (-oiuri), s. n. – Zarva, galagie, larma. Origine incerta, probabil expresiva. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); taraba (Tiktin); alb. terboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). nici una din aceste solutii nu pare posibila.
niciCARE pron. nehot. (Pop.) nici unul; nici una. – Din nici + care.
odinioara adv. – 1. Odata. – 2. Demult, in timpuri stravechi. – Var. (inv.) danaoara, dinaoara; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o data”; cf. de doua ori (explicatie comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oara), sugerata de Candrea, pare mai dificila, caci rom. ar presupune forma redusa a art. f., o in loc de una). Cf. nici odinioara (var. inv. nice danaoara) „niciodata”, a carei comp. a fost reprodusa in niciodata. Var. moderne cu sensul „de curind, acum o clipa”. – Cf. oara.
POMENEALA s. f. (In expr.) nici pomeneala (de... sau sa...) = nici urma (de asa ceva), nici vorba (despre una ca asta); cu nici un chip. – Pomeni + suf. -eala.
ALTUL ~ta (~tii, ~tele) pron. nehot. (tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau cu lucrul despre care s-a vorbit sau care este de fata). ◊ Unul ca ~ la fel; deopotriva. Pana una ~ta deocamdata. nici unul, nici ~ nimeni. /<lat. alter
LAI, LAIE, lai, adj. (Pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; alege! nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. – Cf. alb. laja.
AORIST s.n. Forma temporala a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericeasca etc.) care exprima aspectul momentan al unei actiuni trecute, fara nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fara, oristos – marginit, determinat].
AORIST s. n. forma verbala a unei limbi care exprima aspectul momentan al unei actiuni trecute, fara nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat)
A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare
A MALCI ~esc tranz. reg.: A o malci a nu spune nici o vorba (din cauza unei emotii puternice); a amuti. /<sl. mlutati
SONANTA, sonante, s. f. Consoana a carei emisiune nu comporta nici un zgomot si care are unele caracteristici articulatorii si functionale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoana sonanta. – Din fr. sonnante.
TRAUMATISM, traumatisme, s. n. 1. Leziune suferita de un organism viu prin loviri violente, taieturi, intepaturi etc.; trauma (1); p. ext. ansamblul tulburarilor de ordin local si general care apar in urma actiunii unui agent extern violent; p. restr. soc traumatic. 2. Stare psihica patologica a unui organism care, nemaiputand sa suporte o e*******e excesiva, din cauza unei traume (2) suferite, nu mai reactioneaza in nici un fel, devenind insensibil la orice alt e******t. – Din fr. traumatisme.
DEZNADEJDE, (rar) deznadejdi, s. f. Stare sufleteasca extrem de apasatoare specifica omului care nu mai are nici o nadejde (in rezolvarea sau indreptarea unei situatii); desperare. – Dez- + nadejde.
PROTEST s. 1. (rar) protestatie, (inv.) protes-taciune. (Si-a exprimat cu vehementa ~ul.) 2. crac-neala, cracnire, murmur, (pop.) carteala, (inv.) rapstire. (Nu se aude nici un ~.) 3. (FIN.) protestare, (rar) protestatie. (~ul unei polite.)
CALCAN2 (‹ tc.) s. n. Zid exterior al unei cladiri, in care nu se amenajeaza nici o deschidere, destinat sa fie acoperit de un zid asemanator al cladirii vecine.
CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.
LECUI, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) ingriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sanatos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) insanatosi. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un pret sa faca ceva (in urma unei intamplari neplacute). – Leac + suf. -ui.
RAGAZ ~uri n. 1) Timp liber, disponibil pentru a face ceva; vreme limitata, pe care o are la dispozitie cineva. Nu are nici o clipa de ~. 2) Schimbare a datei de indeplinire a unei obligatii; amanare; pasuire. ◊ A (nu) da cuiva (nici un) ~ a (nu) da cuiva timpul necesar pentru a face un lucru in conditii normale; a (nu) pasui. 3) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; repaus; pauza; recreatie. Da-mi putin ~ sa ma gandesc. ◊ Fara ~ fara intrerupere; necontenit. A nu avea ~ a nu avea liniste; a nu avea tihna. /Orig. nec.
AUTOCRATIE s.f. Forma de guvernamant in care intreaga putere este concentrata in mana unei singure persoane, neingradita in exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].
BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb, balan, plavan. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; sa se decida intr-un fel. nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat balaia in sat = s-a luminat de ziua. – Din bal + suf. -ai.
PAGAN, -A, pagani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care se inchina zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de crestini celor care sunt de alta religie decat cea crestina sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care apartine unei religii politeiste sau cultului civilizatiei antice greco-romane sau care se refera la antichitatea greco-romana; p. restr. turcesc. 3. S. m. si f. Persoana care se abate de la dogmele religiei (crestine); eretic. 4. S. m. si f. Fig. Om rau la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Patimas, salbatic, cumplit. – Lat. paganus.
RECOMBINARE (‹ re2 + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.
MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.
SUFLARE s. I. 1. v. respiratie. 2. suflu. (Dintr-o ~ a facut sa zboare hartia de pe masa.) 3. tragere. (~ nasului.) 4. v. bataie. 5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Olt.) reveneala. (Nu se simtea nici o ~ de vant.) II. 1. v. poleire. 2. (TEHN.) sablaj, sablare, sablat. (~ unei piese metalice.)
UNIVERSALITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplica fara nici o discriminare si in mod egal in toate statele. ◊ caracterul unei organizatii internationale de a fi deschisa tuturor statelor lumii care-i accepta statutul. (< fr. universalite, lat. universalitas)
ZLOT, zloti, s. m. Unitate monetara a Poloniei. ♦ Moneda de aur care a circulat in Europa centrala si rasariteana. ♦ Moneda de argint care, la inceputul sec. XIX, valora 30 de parale. ◊ Expr. A nu plati nici un zlot (rau) in ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o consideratie cuiva sau la ceva. ♦ Nume dat odinioara in Transilvania unei monede austriece; moneda de argint de doua coroane. – Din pol. złoty.
OGAR, ogari, s. m. Caine de vanatoare cu botul lung, cu corpul inalt, subtire si zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fuga. ◊ Expr. nici caine, nici ogar, se spune despre cel care nu apartine in mod clar unei specii sau unei grupari, unei tagme, care se gaseste intr-o pozitie (sociala, profesionala etc.) confuza. (Slab) ca un ogar = foarte slab (si lipsit de vlaga). – Din magh. agar.
NECREDINCIOS, -OASA, necredinciosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Om) care isi calca cuvantul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se increde (usor) in ceva. 3, (Om) care nu crede in nici o doctrina religioasa; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, in special de la dogmele religiei crestine; eretic. ♦ Spec. (Inv. si pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.
BOABA ~e f. Fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe
LEAC ~uri n. Substanta folosita pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de ~ planta medicinala. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A gasi ~ul a gasi mijlocul de a rezolva ceva. (nici) de ~ catusi de putin; deloc. /<sl. leku
NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].
CUANTOR s. m. (LOG.) Operator logic, redat printr-un simbol, ce indica masura in care este considerata o multime de obiecte din domeniul de definitie al variabilei logice. Principalii c. sint: c. universal, redat prin cuvinte ca: „toti”, „orice”, „nici unul” etc., iar simbolic prin (∀); c. existential, redat prin cuvinte ca: „unii”, „exista cel putin un...” etc., iar simbolic prin (∃).
MULTIME, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ Multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.
INTRODUCERE s. 1. v. bagare. 2. bagare, bagat, punere, varare, varat. (~ vinului in sticle.) 3. bagare, bagat, trecere, varare, varat. (~ atei prin urechea acului.) 4. bagare, intrare, varare, varat. (~ lui prin spartura zidului.) 5. v. inglobare. 6. (livr.) implementare. (~ a unei noi tehnologii in fabricarea ...) 7. v. initiere. 8. v. instituire. 9. preambul, preliminarii (pl.). (Fara nici o ~, a atacat problema.) 10. v. prefata.
MISTRET1 ~eata (~eti, ~ete) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrisor. 2) rar Care provine de pe urma unei incrucisari a doua specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rau. /<lat. mixticius
AVANTAJ s. 1. beneficiu, castig, folos, profit, (inv. si reg.) seama, (inv.) folosinta, (inv.,in Transilv.) dobanda, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. afacere, chilipir, castig, folos, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa ...) 3. favoare, inlesnire, privilegiu, usurinta, (pop. si fam.) hatar. (I-a facut unele ~e.) 4. favoare, privilegiu. (Se bucura de ~ul de a-l cunoaste.) 5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.) 6. v. superioritate.
ABSURD, -A, absurzi, -de, adj. Care contrazice gandirea logica; care nesocoteste legile naturii si ale societatii; contrar bunului simt. ♢ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui rationament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand ca nici un alt punct de vedere afara de cel propus nu se poate sustine. – Fr. absurde (lat. lit. absurdus).
CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.
SIMBRIE ~i f. inv. 1) Plata acordata unei persoane angajate la stapan. ◊ A fi sluga fara ~ a munci din greu fara nici un castig. A tine pe cineva cu ~ a avea pe cineva in calitate de angajat. 2) Salariu platit soldatilor mercenari; solda. 3) Intovarasire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D.simbriei; Sil sim-bri-] /sambra + suf. ~ie
DESPOT s.m. 1. (Ist.) Suveran cu puteri absolute, care guverna arbitrar, dupa bunul sau plac, neingradit de nici o lege; tiran. ♦ (Fig.) Om tiranic, excesiv de autoritar cu ceilalti. 2. Guvernator autonom al unei provincii din Imperiul bizantin. [Cf. ngr. despotis, fr. despote, gr. despotes – stapan].
VARSTA1 ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta
FOLOS s. 1. v. avantaj. 2. afacere, avantaj, chilipir, castig, pricopseala, profit, (Transilv. si Maram.) hazna, (fam. si ir.) scofala. (Nu e nici un ~ sa ...) 3. avantaj, binefacere, dar, privilegiu. (~oasele tehnicii moderne.) 4. eficacitate, eficienta, operativitate, productivitate, randament, valoare. (~ul unei metode.) 5. serviciu. (A adus imense ~oase stiintei.) 6. v. utilitate.
PRICINA ~i f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; cauza; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fara (nici o) ~ nemotivat; fara indreptatire. Din ~ ca fiindca; pentru ca; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei actiuni, manifestari sau stari; temei. A stabili ~a. ◊ A cauta (cuiva) ~ a cauta motiv de cearta cu cineva. A gasi (cuiva) ~ a gasi cuiva motiv de cearta. 3) inv. Actiune judecatoreasca; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se impotrivi; b) a (nu) intra in conflict cu cineva. 4) Situatie neplacuta; necaz. 5) inv. Afacere care necesita rezolvare; treaba; chestiune; problema. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. pritina
minune (minuni), s. f. – Miracol, minunatie. Origine indoielnica. Se considera der. din lat. mirāri, prin intermediul unei forme *miriōnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar aceasta forma nu a fost confirmata de nici un alt rezultat rom. si nici un e sigur ca rezultatul rom. ar fi corect. Dupa Puscariu 1094, din a mira, prin intermediul unei der. *mirune. Cretu 348 se gindea la lat. mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, si Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, der. expresiv de la mira, ca clati(na), rusi(na), timpi(na). Der. minuna, vb. (a se mira; refl., a se uimi, a fi uluit); minunat, adj. (miraculos; de mirare, grozav); minunatie, s. f. (miracol, minune).
FIGURANT, -A, figuranti, -te s. m. si f. 1. Persoana care participa la desfasurarea actiunii unei piese de teatru, a unei opere sau a unui film numai prin prezenta fizica sau prin gesturi, atitudini etc., fara sa rosteasca nici o replica. ♦ Persoana care este prezentata la desfasurarea unui eveniment, la o intamplare etc., fara a participa efectiv la ea. – Din fr. figurant.
PISCATURA s. 1. v. intepatura. 2. v. ciupitura. 3. intepatura. (~ a vinului, a unei mancari picante.) 4. farama, fir, pic, picatura, strop, (reg.) piculete, strelice, tara, (Mold. si Munt.) sleama, (fig.) scanteie. (nici o ~ de...)
IREVERSIBILITATE (‹ fr.) s. f. Proprietate a unei transformari de a fi ireversibila. ◊ (BIOL.) Ireversibilitatea evolutiei = legitate conform careia un organism nu mai poate reveni, nici macar partial, la starea o data parcursa in sirul stramosilor sai, deoarece fiecare specie, fiecare etapa in evolutia filogenetica a unei ramuri filetice reprezinta un unicat din punct de vedere genetic, morfofiziologic, ecologic, biogeografic. De ex. vertebratele terestre au provenit filogenetic din grupul pestilor; unele mamifere, in mod secundar, s-au readaptat la mediul acvatic (ex. cetaceele), dar nu au redevenit pesti, ci au ramas mamifere.
UNA SALUS VICTIS: NULLAM SPERARE SALUTEM (lat.) o e singura salvare pentru cei invinsi: sa nu spere in nici o salvare – Vergiliu, „Eneida”, II, 354. Indemn adresat de Enea luptatorilor sai in ultima noapte a Troiei, spre a le trezi curajul.
PREGATIRE s. 1. aranjare, preparare, preparat, (rar) preparatie. (~ celor necesare la drum.) 2. v. gatit. 3. aranjare, facere. (~ patului.) 4. (la pl.) preparative (pl.). (~ de nunta.) 5. v. formare. 6. instruire, indrumare. (~ unei fete pentru viata de gospodina.) 7. v. meditare. 8. v. invatatura. 9. v. formatie. 10. v. capacitate. 11. cunostinta, (inv.) stiinta. (Nu avea nici o ~ in acest domeniu.)
DISCRIMINANT, -A adj. (Mat.) Care face o separatie intre doi termeni. // s.m. Relatie intre coeficientii unei ecuatii de gradul al doilea care indica daca aceasta poseda doua radacini distincte, o radacina dubla sau nu admite nici o radacina; realizant. [Cf. lat. discriminans, it. discriminante, fr. discriminant].
REFLEXIE (‹ lat., fr., germ.) s. f. (FIZ.) Fenomen de reintoarcere a undelor electromagnetice (inclusiv a luminii, a sunetului, a radiatiilor corpusculare etc.) in mediul din care au venit atunci cand cad pe suprafata altui mediu. Datorita r. luminoase se pot vedea obiectele care nu emit lumina. ◊ R. totala = r. pe care o sufera radiatiile electromagnetice (inclusiv luminoase) care vin dintr-un mediu mai dens pe suprafata unui mediu mai putin dens, sub un unghi de incidenta superior unei unei anumite limite, caracteristica fiecarei perechi de medii; in cel de-al doilea mediu, desi este si el transparent, nu patrunde nici o fractiune a energiei radiatiilor electromagnetice (inclusiv luminoase).
MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.
CONDAMNA vb. tr. 1. a osandi printr-o hotarare jude-catoreasca, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrange, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare. 5. a inchide definitiv, a bloca (o fereastra, o usa etc.). (< fr. condamner)
TEMATIC, -A, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care tine de o tema, privitor la o tema, facut pe anumite teme. 2. Adj. (In sintagma) Vocala tematica = vocala care nu poate fi considerata nici sufix, nici desinenta, si care, adaugata la radacina unui cuvant, formeaza impreuna cu aceasta o tema. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esentiala a unei lucrari literare, artistice, stiintifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thematique, (3) germ. Thematik.
SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.
IEPURE ~i m. Mamifer rozator de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coada scurta si cu picioarele de dinapoi mai lungi decat cele de dinainte (vanat pentru carne si blana). ◊ ~-de-casa iepure domestic, crescut pentru carne si blana. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine alearga dupa doi ~i nu prinde nici unul cel care incearca sa faca concomitent doua lucruri nu reuseste sa faca nici unul. A nu sti de unde sare ~ele a nu sti de unde poate aparea o sansa (in realizarea unui lucru, in rezolvarea unei probleme etc.). A impusca (sau a prinde) doi ~i deodata a infaptui (cu succes) doua actiuni deodata. Cati ~i la biserica nimeni. Umbra-~elui planta erbacee cu tulpina inalta avand frunze inguste, lungi si flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris
A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere
SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. Element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia
SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba
ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema
NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis
FANTOMA, fantome, s. f. Fiinta ireala pe care cred (sau pretind) ca o vad unii oameni cu imaginatia tulburata sau pe care o creeaza fantezia scriitorilor; naluca, stafie, strigoi, fantasma, aratare. ♦ Fig. Ceea ce are o existenta incerta, fictiva, ceea ce (nici) nu exista in realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantoma. – Din fr. fantome.
DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.
NEGRU1 n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum
ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!
SIMBRIE, simbrii, s. f. 1. (Pop.) Rasplata in bani (sau in natura) care se dadea unei persoane angajate pentru un timp in serviciul cuiva; salariu, leafa. ♦ ◊ Expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) sluga fara simbrie = a munci (din greu) pentru cineva fara nici un profit material. ♦ Spec. Solda pe care o primeau soldatii mercenari. ♦ Recompensa, rasplata (materiala sau morala). 2. (Reg.) Slujba platita cu simbrie (1). 3. (Inv. si reg.) Arenda; chirie; plata data pentru arenda sau chirie. – Sambra + suf. -ie.
vioara (-ori), s. f. – Violina, scripca. It. viola, dar der. nu este clara. Prezenta lui r, care nu poate reprezenta decit un l lat., nu a fost explicata; motiv pentru care s-a crezut intr-o der. directa din lat. *vῑvula (Meyer-Lubke apud Puscariu 1903; Draganu, Dacor., II, 623; cf. REW 9357) sau intr-o creatie expresiva (Giuglea, Dacor., III, 594). Der. din mag. viola (Galdi, Dict., 169) nu este mai probabila, nici cea din ngr. βιολί (Cihac, II, 711). Oricum, nu poate fi decit cuvint relativ modern, ca si instrumentul pe care-l denumeste; asa ca sintem siliti sa presupunem ca r se datoreaza unei analogii, probabil cu vior ‹ viu. – Der. violonist, s. m. (violonist); viorar, s. m. (rar, violonist).
DROJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.
DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De4 + parte.
MISCARE ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca
SPERANTA ~e f. 1) Sentiment al unei persoane care spera; credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; nadejde. ~ zadarnica. ◊ In ~a ca sperand ca; nadajduind ca. A avea ~ a spera; a nadajdui. A nutri ~a a spera in adancul sufletului. A pierde orice ~ a inceta cu totul de a mai spera; a se descuraja complet. Nu mai este nici o ~ totul este pierdut. 2) Persoana sau lucru care constituie obiectul acestui sentiment; nadejde. Unica ~. [G.-D. sperantei] /<it. speranza
PRET ~uri n. 1) Expresie baneasca a valorii unei marfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpara ceva. ~ de contract. ~ cu amanuntul. ◊ A avea ~ a) a se vinde usor; b) a avea valoare. De ~ scump; pretios. Cu orice ~ a) oricat de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ in nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebita; merit. ◊ A ajunge la ~ a ajunge sa fie apreciat; a capata valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. A sti ~ul a sti ce valoreaza (cineva sau ceva). /<lat. pretium
VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi. ◊ A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus
SIR ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ◊ In ~ in rand. ~uri-~uri unii dupa altii. A se tine ~ a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. ~ de munti. ~ de case. 4) Inlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ◊ Fara ~ fara nici o legatura logica. /<lat. sira
BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.
TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit1, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).
SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.
REMANIA, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificari in organizarea unei institutii, in compozitia unui guvern etc. 2. A transforma partial o masina, o instalatie sau o constructie, dupa o deteriorare, cu scopul readucerii in starea de functionare sau pentru a-i imbunatati caracteristicile functionale. 3. A inlatura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescriptiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.
NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.
irosi (irosesc, irosit), vb. – A consuma, a cheltui, a prapadi, a risipi. – Var. (f)i(e)rosi. Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca in (a)coperi, (a)meninta, (a)mesteca etc. Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normala in fata lui i, cf. fi › hi, fier › hier, fires › hires etc. Cihac, II, 660 (urmat de DAR si Scriban) pleaca de la ngr. φυραίνω, aorist φύραισα „a se micsora”, care pare a se potrivi si mai putin, formal si semantic. Der. propusa de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ ngr. ἰερώνω (care este forma simpla de la afierosi) nu pare probabila, intrucit acest cuvint nu a avut nici o circulatie populara. – Der. (f)iroseala, s. f. (risipa).
RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)
oteri (oteresc, oterit), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mincari, a irita, a strepezi dintii. 2. A se dezgusta, a se incrunta. – 3. A se supara, a se bosumfla. – Var. otari, otari. Origine indoielnica. Trebuie sa aiba legatura cu sb. ceriti se „a ride sarcastic” (Scriban), bg. ocervam „a-si arata coltii” (Candrea), bg. cerja se „a lua un medicament”, rus. sceriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comuna a acestor cuvinte nu este clara. Oricum, nu e posibila der. din sl. ostriti „a ascuti” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oterime, s. f. (Mold., dezgust); oteros, adj. (Mold., inv., groaznic).
LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit in tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarba (sau buruiana) de leac = planta medicinala. ◊ Expr. A cauta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (dupa cineva sau ceva) ca dupa iarba de leac = a cauta cu infrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A gasi (cuiva) leacul = a gasi mijlocul de a stapani pe cineva, de a rezolva ceva, a gasi ac de cojocul cuiva. 2. (In expr.) Fara (de) leac de... = fara nici un pic de... (In constructii negative) (nici) de leac = catusi de putin, deloc. – Din sl. leku.
DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis
VARZA, verze, s. f. Planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.
PLATI, platesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (in bani sau in natura) a unui bun obtinut sau cumparat, a unei consumatii etc. ◊ Expr. A plati cu capul (sau cu viata etc.) = a fi omorat pentru o greseala, o indrazneala, o fapta necugetata etc. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna (pe cineva) cu varf si indesat pentru o paguba sau o suferinta. ♦ A achita un impozit, o obligatie etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morala), a scapa de o obligatie. 2. Tranz. A rasplati cu bani o munca efectuata, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a pretui, a face. ◊ Expr. A nu plati (nici) o ceapa (degerata) sau (nici) doua parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti.
A INGHETA inghet 1. intranz. 1) (despre unele lichide, in special despre apa) A se preface in gheata (la o temperatura mai joasa de zero grade); a deveni gheata. 2) (despre corpuri care contin apa) A se intari din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorti de frig; a degera. 4) (despre oameni si despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scazute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se misca (din cauza unor emotii puternice); a ramane nemiscat; a impietri; a inlemni; a inmarmuri; a incremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sangele in vine) a incremeni (de spaima). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorba. 2. tranz. 1) A supune inghetului; a preface in gheata. 2) A face sa amorteasca de frig. 3) fig. A face sa ramana nemiscat; a incremeni. /<lat. inglaciare