Dex origine sociala

OBARSIE, obarsii, s. f. 1. Punct de plecare, inceput, origine. 2. Locul unde s-a nascut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (sociala). 3. Locul de unde incepe sa se formeze albia unui rau; izvor. 4. Culme, muchie, varf. – Din sl. obrusije.

ARISTOCRATIE ~i f. 1) Patura sociala privilegiata datorita situatiei sale economice si originii sociale; nobilime. 2) fig. Varfurile privilegiate ale unei clase, ale unui grup social. [G.-D. aristocratiei] /<fr. aristocratie, gr. aristokratia

OBARSIE ~i f. 1) Punct de plecare; punct initial; origine. 2) Apartenenta sociala sau etnica; matca; ascendenta; provenienta; origine. 3) Loc de nastere; bastina. 4) Loc de unde porneste albia unei ape curgatoare; izvor. /<sl. obrusi

ASCENDENTA ~e f. Apartenenta sociala sau etnica; origine; obarsie; provenienta. [G.-D. ascendentei] /<fr. ascendance, it. ascendenza

CASTA ~e f. 1) (in India si in alte state orientale) Clasa sociala delimitata prin origine, ocupatii si privilegii comune. 2) Grup social inchis cu privilegii si cu spirit exclusivist. /<fr. caste

prostac, -a, adj., s.m. si f. (inv.) 1. (adj.; despre obiecte) de calitate inferioara, ordinar, prost. 2. (adj.; despre oameni) dintr-o patura sociala inferioara, de origine umila, de rand, de jos, din popor. 3. (s.m.) om fara multa carte, simplu, om neinstruit, nestiutor.

prostaciune, prostaciuni, s.f. (reg.) care provine dintr-o patura sociala inferioara, de origine umila, de jos, din popor.

RADEK, Karl Bernhardovici (pe numele adevarat Karl Sobelsohn), (1885-1939), om politic rus de origine poloneza. Initial social-democrat, dupa revolutia rusa din 1917 adept al miscarii comuniste. In fruntea Kominternului (1920-1924). Trotkist, l-a sprijinit ulterior pe Stalin. A detinut functii importante in Partidul Comunist. Victima a epurarilor staliniste.

MATCA matci f. 1) Fagas al unei ape curgatoare; albie. 2) Izvor al unei ape curgatoare. 3) Apartenenta sociala sau etnica; obarsie; origine; ascendenta; provenienta. 4) Albina femela care depune oua; regina. [G.-D. matcii] /<bulg., sb. matka

PROVENIENTA ~e f. Aparenta sociala sau etnica; obarsie; origine; ascendenta; matca. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza

ARISTOCRATIE, aristocratii, s. f. Patura a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucura de mari privilegii, datorate originii, bogatiei si pozitiei sale sociale; p. gener. (in oranduirea sclavagista) clasa sociala dominanta, formata din marii posesori de pamant si de sclavi; (in oranduirea feudala) clasa sociala dominanta a nobililor. – Din fr. aristocratie.

CASTA s. f. 1. (la hindusi, egipteni si la alte popoare orientale) categorie sociala inchisa, strict delimitata prin originea comuna, ocupatii, privilegii, cult religios etc. ◊ (p. ext.) grup social inchis care isi apara cu strictete privilegiile; clan, clica. 2. ansamblu de indivizi in cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care indeplinesc aceleasi functii. (< fr. caste, port. casta)

CASTA, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale inchise si strict delimitate prin originea comuna, prin profesiunea si prin privilegiile membrilor lor, in care este impartita societatea in India si in alte tari orientale; p. gener. grup social inchis care isi pastreaza privilegiile si interesele (egoiste). ◊ Expr. Spirit de casta = spirit ingust, exclusivist. – Din fr. caste.

MIT ~uri n. 1) Povestire de origine populara, cu continut fabulos, care explica in mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii si viata sociala. 2) Lucru sau realitate lipsita de un temei real. /<ngr. mithos, fr. mythe

AXIOLOGIE s.f. Disciplina filozofica care se ocupa cu studiul sistematic al originii, esentei, clasificarii, ierarhizarii si functiei sociale a valorilor ; teorie generala a valorilor. ◊ Axiologia artei = perspectiva specifica asupra artei, care pune in centrul ei valoarea operei. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / cf. fr. axiologie, germ. Axiologie < gr. axia – valoare, logos – teorie].

CASTA s.f. Fiecare dintre clasele sociale inchise si strict delimitate prin originea comuna, prin privilegiile membrilor lor etc., in care era impartita societatea din India si din alte tari orientale; (p. ext.) grup social inchis care isi apara izolarea si privilegiile sale egoiste. ◊ Spirit de casta = spirit ingust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasa pura].

MIT s. n. 1. povestire fabuloasa, cu caracter sacru, prima treapta a cunoasterii, care expune diversele credinte ale popoarelor despre originea universului si fenomenelor naturale sau sociale, despre zei si eroi legendari, explica diversele sentimente fundamentale etc. 2. (fig.) nascocire, poveste, basm. (< fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos)

CASTA, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale inchise si strict delimitate prin originea comuna, prin profesiunea si prin privilegiile membrilor ei, in care este impartita societatea in India si in alte tari orientale; p. ext. grup social inchis care isi pazeste interesele (egoiste). ◊ Spirit de casta = spirit ingust, inchis, exclusivist. – Fr. caste.

origine, origini, s. f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; inceput, provenienta; izvor, obarsie. ◊ Loc. adj. De origine = a) de provenienta, de natura; b) originar. 2. Apartenenta prin nastere la o anumita familie, la un anumit grup social, la o anumita natiune. ◊ Loc. adj. De origine = de obarsie, de bastina, de neam, de nationalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvant). 3. Punct pe o linie, pe o suprafata sau in spatiu, de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotatie sau cu o gradatie, de la care incepe numerotatia sau gradatia. [Var.: origina s. f.] – Din lat. origo, -inis, fr. origine.

GINTA, ginti, s. f. Grup de oameni care provin dintr-un stramos comun, formand unitatea (4) de productie fundamentala a comunei primitive; forma de organizare sociala proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ◊ (Jur.) Dreptul gintilor = dreptul international. – Din lat. gens, -ntis.

RACOVSKI, Cristian (1873-1941), om politic roman de origine bulgara. Publicist. Membru al Comitetului Executiv al Partidului social-Democrat din Romania (ales dupa reorganizarea acestuia in 1910). A participat la Conferinta de la Zimmerwald (1915). In 1917 a plecat in Rusia, unde a activat in organismele Internationalei III. A cazut victima epurarilor staliniste.

ANTROPOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul originii si evolutiei biologice a omului (facand abstractie de conditiile social-istorice in care se dezvolta acesta) – Fr. anthropologie

ANTROPOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul originii si evolutiei biologice a omului (facand abstractie de conditiile social-istorice in care se dezvolta acesta). – Fr. anthropologie.

POLIGENEZA s. f. Conceptie dupa care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu deriva dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneza. Cf. fr. polygenisme.

POLIGENEZA s.f. Conceptie potrivit careia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu deriva dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [Dupa fr. polygenisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine].

POLIGENEZA s. f. 1. conceptie potrivit careia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu deriva dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. 2. descendenta din mai multe linii parentale. (< fr. polygenese)

origine ~i f. 1) Moment initial al unei existente; punct de plecare; sursa. 2) Apartenenta sociala sau etnica; obarsie; provenienta; ascendenta; matca. 3) mat. Punct geometric, situat pe o axa, in raport cu care se stabileste pozitia oricarui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, ~inis, fr. origine

ANTROPOLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul originii, evolutiei si variabilitatii biologice a omului, in corelatie cu conditiile naturale si social-culturale. – Din fr. anthropologie

BOAS, Franz (1858-1942), antropolog american de origine americana. Initiatorul morfologismului (istoricismului), din perspectiva catuia cultura apare ca indisolubil legata de grupul social, de limba, practicile cotidiene si riturile acestuia („Gindirea omului primitiv”, „Antropologia si viata moderna”).

MONOGENEZA s.f. Sistem bazat pe un singur mod de reproducere. ♦ Conceptie potrivit careia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. deriva dintr-un izvor comun. [< fr. monogenese, cf. gr. monos – unic, genesis – origine].

origine s. f. 1. inceput, provenienta; izvor, obarsie. 2. apartenenta prin nastere la o anumita familie, la un grup social, o natiune etc. ◊ etimologie (a unui cuvant). 3. (mat.) punct fix de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine)

HAMADHᾹNῙ (al-Hamadani) (pe numele adevarat Bazi’az-Zamān Abu al-Fadl Ahmad ibn al-Husayn al Hamadhānῑ) (c. 969-c. 1008), poet si prozator arab de origine persana. Initiator al genului literar numit macama. Opera lui, adevarata fresca, cu accente picaresti, a vietii sociale cotidiene din Orientul musulman, s-a impus prin originalitate si rafinament.

SLANG [SLENG] s. n. 1. ansamblu de cuvinte si expresii de origine populara pe care englezii le folosesc in vorbirea curenta. 2. argou englez al unei meserii, al unui grup social. (< engl. slang)

ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.

NATIUNE s.f. Forma de comunitate etnica-sociala a oamenilor, produs al dezvoltarii societatii pe o treapta superioara, avand ca trasaturi definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii si culturii, o anumita factura psihica. [Pron. -ti-u-, var. natie s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].

CONTA, Vasile (1845-1882, n. Ghindaoani, jud, Neamt), filozof roman. Prof. univ. de drept civil la Iasi. Autorul unui sistem filozofic materialist, cuprinzand o teorie senzualist-empirista a cunoasterii, o analiza evolutionista a faptului biologic, o teorie de determinismului universal, numit „fatalism” aplicata si fenomenelor psihice si sociale („Bazele metafizicii”, „Teoria ondulatiunii universale”, „Teoria fatalismului”). Sub influenta lui A. Compte si H. Spencer a sustinut posibilitatea sociologiei ca stiinta („originea speciilor”).

origine s.f. 1. Obarsie; inceput; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenenta prin nastere la o anumita familie, un grup social, o natiune etc. 3. (Mat.) Punct fix de la care se masoara coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvant). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine].

POPPER [popə], Sir Karl Raimund (1902-1994), filozof si ganditor politic britanic de origine austriaca. Prof. univ. la Londra. A propus o epistemologie in jurul ideii de confirmare indirecta a teoriilor stiintifice prin falsitatea sistematica a alternativelor lor de catre experienta („Logica cercetarii”, „Postscriptum la logica descoperirii stiintifice”). Aplicand aceleasi metode in stiintele sociale, a aratat ca dezvoltarea societatii este determinata de deciziile oamenilor, neexistand legi ale dezvoltarii istorice (Platon, Hegel, Marx), si pledeaza pentru libertatea criticii si necesitatea schimbarii neviolente a conducatorilor („Societatea deschisa si dusmanii sai”, „Mizeria istoricismului”). Alte lucrari: „Conjuncturi si respingeri”, „Lumea lui Parmenides”.

LITERATURA, literaturi, s. f. 1. Arta sau creatie artistica al carei mijloc de exprimare este limba; beletristica. ◊ Literatura populara = literatura (1) anonima, care, transmisa pe cale orala, devine, dintr-o opera individuala la origine, o creatie colectiva. Literatura culta = literatura (1) care apartine unor autori individuali cunoscuti ca atare si transmisa prin scris. ◊ Expr. (Peior.) A face literatura = a ocoli esentialul unei probleme prin artificii de exprimare. 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, ale unei tari, ale unui grup social etc. 3. Totalitatea operelor scrise care se refera la un anumit domeniu (al cunoasterii) Literatura muzicala. 4. Totalitatea lucrarilor cu privire la o anumita problema, la un anumit subiect; bibliografie. – Din fr. litterature, lat. litteratura.

CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.

COLONIE¹, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social si cultural in care isi desfasoara viata si lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; tara in care s-a nascut cineva si al carei cetatean este. ◊ Patrie-mama (sau -muma) = tara din care s-a desprins o alta tara, o provincie etc., care este legata de prima prin unitate nationala, de limba, cultura, etc. ♦ Orasul, satul, regiunea in care s-a nascut cineva; pamant natal, loc de bastina. ♦ Tara in care cineva se stabileste definitiv, fara sa-i apartina ca origine, dar fiind recunoscut ca cetatean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltarii cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.