Rezultate din textul definițiilor
INSPIRATIE, inspiratii, s. f. 1. Inhalare a aerului in plamani, primul timp al respiratiei. 2. Fig. Avant, forta, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maxima tensiune creatoare. 3. Fig. Idee, solutie aparuta pe neasteptate in constiinta. [Var.: inspiratiune s. f.] – Din fr. inspiration, lat. inspiratia.
MUCENIC2, -A, mucenici, -ce, subst. 1. S. m. si f. Martir din primele timpuri ale crestinismului; p. gener. persoana care sufera, care se sacrifica pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sarbatoare crestina pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se praznuieste la 9 martie. – Din sl. muceniku.
MATINEU ~e n. 1) Spectacol care are loc in timpul primei jumatati a zilei. 2) Festivitate organizata la gradinita sau la scoala (in prima jumatate a zilei). /<fr. matinee
ANACRUZA s. f. 1. silaba neaccentuata care preceda primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedand primul timp tare al unei masuri. (< fr. anacrouse)
ALLENBY [ælənbi], Edmund Henry Hynman, viconte de (1861-1936), maresal britanic. In timpul primului razboi mondial, comandant al trupelor britanice pe frontul din Franta, iar in 1917-1918 al fortelor Antantei din Egipt si din Palestina.
AMIENS [amiẽ], oras in N Frantei (Picardia), pe Somme: 154,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod feroviar. Filaturi si tesaturi de lina, incalt., metalurgie si produse alim. Universitate. Cetate puternica in ev. med. Cea mai mare catedrala gotica din Franta (sec. 13), cu sculpturi celebre. Monumente din sec. 15-18. Muzeul Picardiei (decorat de Puvis de Chavannes). La A. s-a incheiat, la 27 mart. 1802, un tratat de pace intre Marea Britanie si Franta cu aliatele ei, Spania si Republica Batava. Teatrul unor violente lupte in timpul primului razboi mondial (1918).
CAKSTE, Janis (1859-1927), om politic leton. A luptat pentru recunoasterea independentei tarii sale in timpul primului razboi mondial. Presedinte al Consiliului Popular Leton (1918), a reprezentat interesele tarii sale la Conferinta de pace de la Paris, care a recunoscut independenta Letoniei. primul presedinte al Republicii (din 1922).
CAPORETTO, localit. pe riul Isonzo, unde a avut loc o operatiune militara de anvergura in timpul primului razboi mondial (24 oct.-26 dec. 1917), in care armatele austro-germane au infrint trupele italiene, provocindu-le mari pierderi in oameni si materiale („dezastrul de la Caporetto”). Azi Kobarid (Slovenia).
CIHOSKI, Henry (1871-1950, n. Tecuci), general roman. Inspector de armata (1927), ministru de Razboi (1928-1930). S-a remarcat in timpul primului razboi mondial in luptele de pe Valea Oltului, a Topologului, precum si la Marasti.
ANACRUZA (< fr., gr.) s. f. (MUZ.) 1. Nota sau grup de note muzicale anterioare primului timp tare din masura. 2. Silaba care premerge seria ritmica a unui vers.
CIRESOAIA, defileu pe cursul mijlociu al Trotusului, la NV de Tirgu-Ocna. In timpul primului razboi mondial (9-11 sep.t 1917) aici s-a desfasurat o mare actiune ofensiva a trupelor romane impotriva pozitiilor germane.
RENAULT [reno], grup automobilistic francez fondat (1898) la Boulogne-Billancourt de Louis R. (1877-1944), impreuna cu fratii sai Marcel (1872-1903) si Fernand (1865-1909) sub numele de „Fratii R.”. In timpul primului Razboi Mondial a realizat productie de razboi (tancuri, motoare de avion). Nationalizat (1945), sub numele de „Regia nationala a uzinelor R.”, a inceput sa produca si echipamente ind., ustensile, materiale feroviare si automobilistice, echipamente agricole. Din 1996, a devenit majoritar privata (56%).
HAIG [heig], Douglas, conte Bemersyde (1861-1928), feldmaresal britanic. Comandant al Corpului 1 Armata (1914), al Armatei 1 (1915) si al Corpului Expeditionar Britanic (1915-1918) in timpul primului razboi mondial. A luat parte la bataliile de pe Somme, de la Ypres si Cambrai (1917), unde a folosit pentru prima data tancurile. Memorii.
HAMILCAR BARCA (Fulgerul) (c. 290-228 i. Hr.), general cartaginez. Tatal lui Hannibal. Comandant al fortelor cartagineze din Sicilia in timpul primului razboi punic (247-241 i. Hr.); a inabusit rascoala mercenarilor cartaginezi (241-238 i. Hr.). In 237, a initiat o politica de cuceriri teritoriale in S Pen. Iberice (unde se gaseau bogate mine de argint). A murit in timpul luptei cu triburile celtibere.
REGULUS, Marcus Attilius (?-250 i. Hr.), general si om politic roman. Comandant al corpului expeditionar roman care a debarcat in timpul primului Razboi Punic in N Africii (256 i. Hr.). A infrant flota cartagineza la Ecnomos, in largul coastelor Siciliei, in una din marile batalii navale ale Antic. Infrant de cartaginezi si facut prizonier (255 i. Hr.), a fost trimis la Roma pentru a media pacea (c. 250 i. Hr.), dar cunoscand fortele slabite ale cartaginezilor, a pledat pentru continuarea razboiului. Reintorcandu-se in captivitate, conform angajamentului, a fost ucis de cartaginezi.
LACOUR-G***T [lakur gaie], Goerges (1856-1934), istoric francez. A publicat mai multe studii despre romani („Chestiunea romanilor din Austro-Ungaria”, „Romanii din Transilvania sub jugul maghiar”, „Trecutul Romaniei”); in timpul primului razboi mondial a sustinut cauza unitatii politice a poporului roman. M. de onoare al Acad. Romane (1919).
SAXA-COBURG-GOTHA, casa regala britanica (1901-1917) care a succedat dinastia de Hanovra, la moartea ultimei sare reprezentante, regina Victoria (22 ian. 1901). Numele dinastiei de Saxa-Coburg-Gotha vine de la sotul reginei Victoria (din 1840), nascut german, principele Albert (Franz Albrecht August Karl Emmanuel) de Saxa-Coburg-Gotha (1819-1861), ca principe consort al reginei Victoria. Intr-o vie atmosfera antigermana din timpul primului Razboi Mondial, regele George V (1910-1936) a proclamat, la 17 iul. 1917, ca descendentii masculini ai reginei Victoria au adoptat numele de familie Windsor (asa se numeste un castel, situat in orasul New Windsor, comitatul Berkshire, din S Angliei, la 32 km S de Londra, principala resedinta a regilor englezi incepand cu sec. 11, din timpul lui William Cuceritorul).
PERSHING [pə:rʃiŋ], John Joseph (1860-1948), general american. A servit in razboaiele cu Cuba (1898), Filipine (1899-1903 si 1906-1913) si Mexic impotriva lui Pancho Villa (1916). Comandant al Corpului Expeditionar S.U.A. in Europa (1917-1919) in timpul primului Razboi Mondial, Sef al Marelui Stat-Major al S.U.A. (1921-1924). Memorii.
INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim2. Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).
PRIORITATE s. f. Insusirea de a fi primul in timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanta, ca valoare, ca demnitate; precadere, primordialitate, intaietate. ◊ Prioritate de trecere = intaietate si ordine de trecere printr-o intersectie nedirijata a unui vehicul in raport cu celelalte care sosesc in acelasi timp din directii diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorite.
PRANZ ~uri n. 1) Masa luata la amiaza. ◊ ~ul (cel) mic a) masa de dimineata; b) timpul cand se ia aceasta masa. 2) Mancare consumata la amiaza. 3) timpul mesei de la amiaza. ◊ Inainte de ~ perioada de timp din prima jumatate a zilei; inainte de amiaza; inainte de masa. /<lat. prandium
PRIORITAR ~a (~i, ~e) Care este primul in timp, in rang sau in drepturi; caracterizat prin intaietate. [Sil. pri-o-] /<fr. prioritaire
SECUND1 ~da (~zi, ~de) Care urmeaza imediat dupa primul (loc, timp, importanta, rang etc.); al doilea. /<lat. secundus, fr. second
INCUBATIE, incubatii, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturala sau artificiala, a embrionului de pasari sub influenta anumitor factori fizici (temperatura, umiditate etc.). 2. timpul cuprins intre primul contact al organismului cu microbii sau cu virusii unei boli si primele simptoame ale bolii provocate de acestia. [Var.: incubatiune s. f.] – Din fr. incubation, lat. incubatio, -onis.
PROCURARE s. 1. v. cumparare. 2. furnizare, livrare, (inv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism inv.) teslim, teslimat. (~ la timp a materiei prime.) 3. obtinere. (~ biletelor de tren.)
BONIFICATIE s.f. Bonificare. ♦ Compensatie in bani care se da pentru o dauna, reprezentand o reducere sau o marime a unui profit. ♦ (Sport) Avantaj constand din imbunatatirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasati intr-o competitie. [Gen. -iei. / cf. fr. bonification].
BONIFICATIE s. f. 1. bonificare. 2. compensatie in bani pentru o dauna, reprezentand o reducere sau o marire a unui profit. 3. (sport) avantaj constand din imbunatatirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasati, intr-o competitie. (< fr. bonification)
BALCH, Emil Greene (1867-1961), sociolog, om politic si economist american. Lider al miscarii femeilor pentru pace in timpul si dupa primul razboi mondial. Fondatoare a Ligii Internationale a Femeilor pentru Pace si Libertate (1919). Premiul Nobel pentru pace (1946), impreuna cu J.R. Mott.
RICHELIEU [riʃəlio], familie nobiliara franceza. 1. Armand Jean DU PLESSIS de (1585-1642), om politic si c******l francez (din 1622. Reprezentant al absolutismului in Franta. Ca prim-min. (1624-1642), in timpul domniei lui LUdovic XIII, a fost conducatorul de fapt al Frantei. Prin infrangerea hughenotilor (cucerirea cetatii La Rochelle), prin inlaturarea tendintelor autonomiste ale marilor seniori feudali si printr-o serie de reforme (finante, armata si legislatie), a consolidat monarhia absoluta. Pe plan extern, a luptat impotriva hegemoniei Habsburgilor in Europa, Franta participand (din 1635), alaturi de principii protestanti germani si de Suedia, impotriva Sfantului Imp. Roman de Natiune Germana si a Spaniei, in Razboiul de 30 de ani (1618-1648). A manifestat interes pentru literatura si arte. A contribuit la intemeierea (1635) Academiei Franceze. 2. Armand Emmanuel DU PLESSIS, conte de Chinon, duce de Fronsac (1766-1822), general si om politic francez. Emigrat in Rusia (1790), a devenit guvernator al provinciei Odessa (1803-1814). Reintors in Franta a devenit prim-min. (1815-1818, 1820-1821) obtinand plecarea Aliatilor din Franta si acceptarea ei in Sfanta Alianta.
SALANDRA, Antonio (1853-1932), om politic italian. Liberal. Dec mai multe ori ministru; prim-min. (1914-1916). In timpul mandatatului sau, Italia a intrat in razboi de partea Antantei. A facut parte din din delegatia italiana la Conferinta de Pace de la Paris (1919). Sprijinitor al revenirii lui Mussolini la putere.
PRIORITATE s. 1. antecedenta, anterioritate. (~ in timp.) 2. intaietate, precadere, preponderenta, primat, primordialitate, (inv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordata unei probleme.) 3. v. drept de preferinta.
PROXIM, -A adj. cel mai apropiat (in timp si spatiu). ♦ gen ~ = primul termen al unei definitii, care se refera la notiunea in sfera careia intra obiectul definit. (< lat. proximus)
BOTHA [bota], Louis (1862-1919), general si om politic sud-african. Comandant suprem al armatei bure (din 1900) in timpul Razboiului Anglo-Bur (1899-1902). prim-min. al Transvaalului (1907-1910). primul prim-min. al Uniunii Sud-Africane (1910-1919).
SECUND, -A, secunzi, -de, num. ord., adj., s. n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat dupa primul in ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ◊ Ofiter secund (si substantivat, m.) = ofiter care indeplineste functia de adjunct al unui capitan de vas. Arbitru secund (si substantivat, m.) = arbitru care ajuta pe arbitrul principal in conducerea unei competitii sportive. 2. S. n. Voce care acompaniaza o voce prima si care se gaseste pe locul al doilea in executarea unei melodii cantate din gura sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.
BENZ [bent], Carl Friedrich (1844-1929), inginer si inventator german. A construit, in acelasi timp si independent de Daimler, primul automobil (1885) inzestrat cu un motor cu ardere interna in patru timpi si cu aprindere prin scinteie electrica.
BULL RUN [bul-ran], piriu in E S.U.A. (V******a). Aici s-au desfasurat doua batalii importante in timpul Razboiului de Secesiune. In prima (21 iul. 1861) trupele federale au invins. In cea de-a doua (29-30 aug. 1862) armatele confederate, sub conducerea generalului R. Lee, au obtinut o stralucita victorie.
OTTONIAN, Stilul ~, nume dat stilului definitoriu al artei (pictura, sculptura si alte arte vizuale) din Sfantul Imperiu German in sec. 10 si 11 (in timpul imparatilor Ottoni si a primilor lor succesori din Casa Saliana, 950-1050), caracterizat prin importanta acordata reprezentarii figurii umane si prin gesturile emfatice ale personajelor. Denumirea provine de la numele lui Otto I cel Mare.
FRECVENTA, frecvente, s. f. 1. Repetare deasa si regulata a unei actiuni, a unui fapt. ♦ (In invatamant) Participare a studentilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Marime care arata de cate ori se produce un fenomen intr-o unitate de timp. ◊ Curent de inalta (sau de joasa) frecventa = curent electric care isi schimba sensul de un numar mare (sau mic) de ori intr-o unitate de timp. 3. (Fon.; in sintagma) Frecventa fundamentala = prima armonica a unui semnal complex; fundamentala. – Din lat. frequentia, fr. frequence.
INCUBATIE ~i f. 1) Proces de dezvoltare a embrionului in ou. 2) Perioada de timp cat dureaza acest proces. 3) Perioada de timp dintre momentul contagiunii si aparitia primelor simptome ale unei boli. [G.-D. incubatiei] /<fr. incubation, lat. incubatio, ~onis
TERTINA ~e f. 1) Poezie cu forma fixa compusa din strofe a cate trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea, in timp ce al doilea vers rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare. 2) Strofa dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina
PROXIM, -A adj. Cel mai apropiat, foarte apropiat (in timp si in spatiu). ♦ Gen proxim = primul termen al unei definitii, care se refera la notiunea in sfera careia intra obiectul definit. [< lat. proximus].
TENSIUNE s. f. 1. stare a ceea ce este intins; intindere. ◊ (fig.) incordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al muschilor, al coardelor vocale in timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima faza a articularii unui sunet. 2. (fiz.) forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ◊ presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. ~ arteriala = presiune exercitata de fluxul sangvin asupra arterelor si asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)
lazaret (lazareturi), s. n. – 1. Leprozerie. – 2. Infirmerie. It. lazzaretto, prin intermediul germ. Lazarett; pare sa fi fost introdus in timpul ocupatiei austriece in Oltenia, in prima jumatate a sec. XVIII.
ALEKSEI MIHAILOVICI, tar al Rusiei (1645-1676) din dinastia Romanov. In timpul domniei lui apar in Rusia primele elemente ale absolutismului; politica externa activa; sub domnia lui s-a realizat alipirea Ucrainei la Rusia (1654).
BOTANICA (‹ fr. {i}) s. f. Ramura a biologiei care se ocupa cu studiul plantelor, cercetind structura, activitatea vitala si dezvoltarea lor, relatii cu mediul, repartizarea lor in spatiu si timp, clasificarea, originea si evolutia lor. primele consemnari cunoscute despre plante dateaza din timpul lui Teofrast (c. 372-287 i. Hr.) si Discoride (sec. 1 i. Hr.). Datorita descoperirii microscopului (sec. 17) si dezvoltarii metodei experimentale, b. marcheaza un salt calitativ; in cadrul ei isi delimiteaza aria de cercetare, separindu-se, o serie de discipline: anatomia si fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetatorii romani s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcatuit cea mai veche harta geobotanica de la noi), Tr. Savulescu, I. Prodan, D. Brandza, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyarady.
PLANIFICA, planific, vb. I. Tranz. 1. A intocmi un plan; a programa, a organiza si a conduce pe baza de plan; a organiza o activitate, intocmind planul dupa care sa se desfasoare diferitele ei faze. 2. A determina cantitatea de materiale, materii prime etc. necesare unei activitati. ♦ A repartiza timpul de munca (pe diferite ramuri de activitate). ♦ A prevedea, a include intr-un plan. – Dupa fr. planifier.
SOSIRE s. 1. ajungere, sosit, venire, venit. (~ lui la timp.) 2. (concr.) potou, tinta. (Calul a ajuns primul la ~.) 3. venire, (fig.) coborare. (~ serii.) 4. venire, venit, (reg.) venita. (~ iernii.)
DIMINEATA ~eti f. Interval de timp intre zori si pana la pranz; prima parte a zilei. ◊ De ~ (de) la inceputul zilei. Spre ~ inainte de a se zori. In faptul ~etii in zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain
APROVIZIONA vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, munitii, marfuri, materii prime etc. 2. refl. A-si face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / < fr. approvisionner].
NORMA s. f. 1. regula, dispozitie obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maxima de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumata pentru obtinerea unei unitati de produs. 5. numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (mat.) numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma)
CANA (CANA GALILEII), mic tirg din Galileea, unde Hristos, in timpul unui ospat de nunta, a savirsit primul sau miracol schimbind apa in vin.
CONCILIU (‹ lat. concilium) s. n. Adunare de preoti catolici convocata pentru a hotari in chestiuni de dogma, morala si disciplina bisericeasca. ◊ C. ecumenic = c. la care sint convocati toti episcopii Bisericii catolice, prezidat de papa. Biserica catolica recunoaste 21 de c.e., in timp ce Biserica ortodoxa nu accepta decit primele sapte c.e. ◊ C. local = c. reunind episcopii unei tari (c. national) sau ai unei regiuni ecleziastice (c. provincial) pentru a hotari in probleme privind clerul din tara sau regiunea respectiva. V. sinod; sobor.
MORULA, morule, s. f. primul stadiu in dezvoltarea embrionara a metazoarelor, in timpul caruia embrionul capata aspectul de mura. – Din fr. morula.
CRONO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) timp”, „de timp”. [ Var. cron-. / < fr. chrono-, cf. gr. chronos].
PRE- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „anterior in timp”, „anterior”, „inainte de”. 2. „anterior in spatiu”, „inainte de”. 3. „Evoluat”, „ridicat”, „eminent”. 4. „Superlativ”, „foarte”, „prea”. [< fr. pre-, cf. lat. prae].
NOPEU s. n. ingrosare a firelor textile finite, in timpul fabricatiei, datorita aglomerarii de fibre din materia prima. (< fr. nope)
BRINCOVENESC, -EASCA (‹ Brincoveanu) adj. Care apartine epocii lui Brincoveanu. ♦ Arta b. = denumire data creatiei artistice din Tara Romaneasca, de la sfirsitul sec. 17 si din primele decenii ale sec. 18. Dezvoltata cu precadere in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, se caractecterizeaza in arhitectura prin folosirea foisoarelor si a logiilor, printr-o bogata decoratie sculptata si pictata. Repertoriul ornamental este variat, realizind o originala sinteza intre elementele de inspiratie orientala si occidentala, integrate viziunii autohtone (manastirea Hurezi, palatele de la Mogosoaia, Potlogi). Ansamblurile de fresca prezinta tendinte realiste in tratarea portretelor (Pirvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare inflorire, caracterizindu-se prin bogatia ornamentatiei, care foloseste mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) si zoomorfe.
CALAFAT, oras in jud. Dolj, port pe stg. Dunarii; 20.542 loc. (1991). Expl. de argile, nisipuri si pietrisuri. Filatura si tesatorie de bumbac; intreprinderi de prelucr. metalelor, electrotehnice, de mat. de constr. (prefabricate din beton, caramida), de mobila si alim. (morarit si panificatie, zahar, conserve de legume, lapte praf, unt). Mentionat documentar din 1424. Declarat oras in 1855. C. a avut rol tactic si strategic in timpul Razboiului de independenta (1877-1878), cind a devenit teatrul primelor schimburi de focuri de artilerie intre oastea romana si cea turceasca. Muzeu de istorie, de arta si etnografie. Monumentul „1877”.
PROXIM, -A, proximi, -e, adj. (Livr.) Cel mai apropiat (in timp sau in spatiu). ◊ (Log.; in sintagma) Gen proxim = primul termen relevant al unei definitii, cel mai apropiat ca sens de notiunea de definit. – Din lat. proximus.
RECUL, reculuri, s. n. Miscare indarat a unui corp solid, produsa pe baza unei forte de reactie, de miscarea unui alt corp considerat ca are sensul de deplasare inainte si care, de obicei, are masa mult mai mica decat primul corp. ♦ Distanta parcursa de un corp solid in timpul miscarii sale inapoi, provocata prin reactie. – Din fr. recul.
SEMILUNA, semiluni, s. f. 1. Parte a discului Lunii, in forma de semicerc, luminata de Soare in timpul uneia dintre fazele astrului; Luna privita in faza primului si a ultimului patrar. 2. Semn simbolic al islamismului reprezentand forma pe care o are Luna in faza primului patrar. ♦ Fig. Imperiul Otoman; turcii; mahomedanismul. – Semi- + luna.
COLOSTRU n. Lapte matern secretat timp de cateva zile dupa nasterea copilului, care formeaza prima hrana a sugarului. /<lat., fr. colostrum, it. colostro
PROSIE ~i f. pop. Teren agricol cultivat pentru prima data dupa ce a fost lasat un anumit timp parloaga; paragina arata. /v. sl. prosje
RECUL ~uri n. 1) Miscare inapoi a unui corp, ca reactie la miscarea inainte a altui corp, aflat in legatura cu primul. ~ul armei. 2) Distanta parcursa de un corp in timpul miscarii inapoi, produsa prin reactie (ca efect contrar). /<fr. recul
AVAN- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „inainte”, „anterior” (in timp si spatiu). [Var. avant-. /< fr. avant].
PRIM, -A adj., num. ord. 1. Cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ◊ Materie prima = material prin a carui prelucrare se obtin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai insemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioara. 3. Pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. // Element prim de compunere savanta cu sensul „intai”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].
tifla (-le), s. f. – 1. Gest batjocoritor constind din apropierea degetului mare de virful nasului miscind in acest timp celelalte degete. – 2. (Inv.) Noroc, belsug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin; Pascu, II, 56; Candrea; Galdi 261). Sensul al doilea se explica prin semnificatia ngr. „orbire, halucinatie”.
LUNI s. f. prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa duminica. ♦ (Adverbial) in timpul zilei de luni; (in forma lunea) in fiecare luni. – Lat. *lunis (= lunae [dies]).
BABA ~e f. 1) Femeie de o varsta inaintata; femeie batrana. ◊ Zilele ~ei (sau ~ele) primele doua saptamani din luna martie, care se caracterizeaza prin timp schimbator. (De-a) ~a-oarba joc de copii in care unul dintre ei, legat la ochi, trebuie sa-i prinda pe ceilalti jucatori. (De-a) ~a-gaia joc de copii in care unul dintre ei o face pe closca care isi apara puii, iar altul pe gaia, care vrea sa-i fure. 2) inv. Femeie batrana care pretinde ca ar putea vindeca bolile cu ajutorul mijloacelor empirice (descantece, vraji, buruieni). /<sl. baba
ANTECEDENT s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. 2. primul element al unei judecati ipotetice. ♦ prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care preceda in timp. ♦ (Geogr.) Care este stabilit inaintea unei deformari tectonice. [Cf. fr. antecedent, it. antecedente, lat. antecedens].
CERNICA 1. Lac artificial pe valea Colentinei, la 7 km E de Bucuresti; 341 ha. Ad. max.: 3 m. Pescuit. Amenajat ca loc de agrement pentru locuitorii Capitalei. 2. Com. in Sectorul Agricol Ilfov, pe Colentina; 8.579 loc. (1991). Complex turistic. Iazuri si helesteie. Asezare si necropola din Neoliticul timpuriu (milen. 4 i. Hr.); manastire zidita in 1608 de vornicul Cernica Stirbei, in timpul domniei lui Radu Serban, ulterior reconstruita si restaurata (1781). Deasupra primei biserici a manastirii se afla Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, construita in 1815. Biserica principala a manastirii este Biserica Sf. Gheorghe (construita intre anii 1831-1842), in jurul careia se afla chiliile. Colectie de arta.
NORMA, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de munca necesara pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operatii sau o cantitate de produse care trebuie sa fie obtinuta intr-o unitate de timp in anumite conditii tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie prima, de combustibil etc. necesara pentru obtinerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din norma.
ABONAMENT ~e n. Document prin care, in schimbul unei sume de bani, se obtine, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicatie, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement
BALOTAJ ~e n. Situatie creata in timpul unor alegeri, cand nici unul dintre candidati nu obtine la primul tur numarul necesar de voturi, ceea ce determina repetarea alegerilor. /<fr. ballottage
PANAGHIE ~i f. 1) Icoana mica avand zugravit chipul Fecioarei Maria. 2) (in manastiri) Bucata de prescura care se mananca in prima saptamana dupa Pasti. 3) Prescura pe care preotul o ridica in timpul rugaciunii facute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. ◊ A ridica (cuiva) ~a a) a face parastas unui mort; b) a injura pe cineva. [G.-D. panaghiei] /<sl. panagija, ngr. panagia
prim2-, -A num. ord., adj. 1. cel dintai (in spatiu sau in timp); care se afla in fruntea unei serii. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural care nu admite alti divizori decat pe 1 si pe el insusi; materie ~a = materie bruta prin a carei prelucrare se obtin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai insemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioara. 2. pe treapta cea mai inalta, intaiul in categoria respectiva. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)
HALBAN [albã], Hans (1877-1964), fizician francez de origine austriaca. A descoperit (1939), impreuna cu Fr. Joliot-Curie si L. Kowarski, emisia de neutroni care are loc in timpul fisiunii uraniului. Impreuna cu L. Kowarski, a participat la construirea primului (1947) si a celui de-al doilea (1952) reactor nuclear pe baza de apa grea.
A MOS/I ~esc 1. tranz. 1) (femei) A ajuta in timpul nasterii in calitate de moasa. 2) (copii nou-nascuti) A ingriji in primele ore dupa nastere; a taia cordonul ombilical. 3) fig. A da sfaturi insistente si inutile. 2. intranz. A lucra incet si fara spor. /Din moasa
GLACIAR, -A adj. Referitor la procesul sau timpul de aparitie a glaciatiei. // s.n. Pleistocen. // (In forma glacio-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) gheata”, „glaciatie”, „ghetar”. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. glaciaire < lat. glacies – gheata].
SECUND, -A I. adj. imediat dupa primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofiter de nava care ajuta sau inlocuieste pe comandant. 2. persoana care ajuta pe o alta in munca, in afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondeaza pe arbitrul principal in conducerea unei competitii. ◊ (box) tehnician (antrenor) care isi asista elevul la coltul ringului in timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniaza o voce prima. 2. titlu interior al cartilor si brosurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua fata a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)
PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.
INAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; dinainte; anterior. A se duce ~. ◊ A-i iesi cuiva ~ a intampina pe cineva. A i-o lua cuiva ~ a intrece pe cineva. 2) Intr-o perioada de timp trecuta; in trecut. Mai ~ vreme. 3) Mai intai; la inceput. ◊ ~ de toate in primul rand. Mai ~ a) mai demult; b) mai repede decat altcineva; mai devreme; c) in primul rand; la inceput. ~-mergator a) premegator; inaintas; precursor; b) persoana cu vederi progresiste. 4) In continuare; mai departe. De azi (sau de acum, de aici) ~. ◊ Zi-i (spune) ~! Continua! 5) (cu valoare de interjectie) Strigat exprimand indemnul de a inainta. Ura! ~! /<lat. in ab ante
data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.
AMUNDSEN [a:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. primul care a strabatut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pina in Alaska) si primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A disparut in reg. Polului Nord in timpul incercarilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. Marea ~, mare in partea meridionala a Oc. Pacific, in Antarctica, in dreptul Tarii Byrd, cu adincimi de peste 1.000 m, acoperita permanent de gheturi. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Inghetat) cuprins intre ins. Banks, Victoria si litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; latime: 213 km. Ad. max.: 285 m.
CASNIC2, -A, casnici, -ce, adj. 1. Care tine de casa1, de gospodarie. ◊ Industrie casnica = activitate de prelucrare a materiilor prime la domiciliul producatorului, in cadrul unor procese de munca simple. 2. Care isi petrece timpul liber acasa, in familie. – Din casa1 + suf. -nic.
astinomie (astinomii), s. f. – Politia urbana din Bucuresti, creata in timpul ocupatiei rusesti din 1807-12, paralel cu cea numita agie, si condusa de patru boieri de prima categorie; a fost reintrodusa in 1820-1. Ngr. ἀστυνωμία.
BOBOC ~ci m. 1) Pui de gasca sau de rata. ◊ Toamna se numara ~cii rezultatul unei munci se apreciaza la sfarsit. A paste (sau a pazi) ~cii a pierde timpul in zadar. 2) fig. Floare care abia incepe sa se deschida. 3) fig. Persoana care abia face primii pasi intr-un domeniu de activitate; novice; incepator; debutant. /<ngr. bubuki
LUNA2 ~i f. Interval de timp egal cu a douasprezecea parte a anului. ◊ ~a lui cuptor luna iulie. ~a de miere prima perioada dupa casatorie. Pe ~ lunar. /<lat. luna
AVANS s.n. 1. Plata anticipata a unei sume de bani. 2. Pozitia si avantajele cuiva care se afla inainte; interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva este inaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. [Pl. -uri. / < fr. avance].
AVERESCU, Alexandru (1859-1938, n. Ismail), maresal si om politic roman. A parcurs toate gradele militare, de la sublocotenent (1881), la general de brigada (1906) si maresal (1930). Comandant al Scolii Superioare de Razboi (1894-1895). Atasat militar la Berlin (1895-1898); ca sef al Marelui Stat Major (1911-1913) a elaborat planul de lupta al armatei romane in timpul celui de-al doilea razboi balcanic; ministru de razboi (1907-1909). Exceptional comandant de osti, erou al primului razboi mondial, A. a obtinut rasunatoarele victorii de la Marasti si Oituz (1917). Ministru in repetate rinduri, prim-ministru (1918, 1920-1921, 1926-1927), ministru secretar de stat si consilier regal (1938). A infiintat (1918) si condus Liga (din 1920 Partidul) Poporului; a militat pentru consolidarea statului national unitar roman, impotriva curentelor extremiste, pentru un regim parlamentar-constitutional. Teoretician si ginditor militar („Tactica”, „Notite zilnice din razboi. 1916-1918”). M. de onoare al Acad. (1923).
BOYLE [bɔil], Robert (1627-1691), fizician si chimist irlandez. A dat prima definitie a elementului chimic (1661) si a pus bazele analizei chimice calitative. A descoperit, in acelasi timp cu E. Mariotte, ca produsul dintre presiunea si volumul unui gaz perfect, supus unei transformari izoterme, ramine constant (legea B.-Mariotte).
BONIFICATIE, bonificatii, s. f. Bonificare. ♦ Avantaj acordat primilor clasati intr-o cursa ciclista pe etape, care consta in scaderea unor secunde sau minute din timpul realizat de acestia in etapa respectiva. – Din fr. bonification.
INCUBATIE s.f. 1. timp care se scurge de la patrunderea microbilor sau a virusului in organism si pana la aparitia primelor simptome ale unei boli. 2. Proces de dezvoltare naturala sau artificiala a embrionului de pasare pana la transformarea lui in pui. [Gen. -iei, var. incubatiune s.f. / < fr. incubation, cf. lat. incubatio].
PRO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia: 1. „inainte”; „pentru”; „in loc de”; „in caz de”. 2. „anterior”, „prioritar” (in timp si in spatiu). [< fr., it. pro-, cf. lat. pro – care sta inainte, in locul lui, gr. pro – inainte; in favoarea].
RADIOTELESCOP (‹ fr.) s. n. Instalatie alcatuita dintr-o antena paraboloidala sau dintr-un grup de antene dirijate, precum si din receptoarele electronice aferente, care serveste la receptia si al studierea radioundelor emise de corpurile ceresti. primul r. a fost construit in 1937 de inginerul american Grote Reber, la Wheaton, Illinois. De-a lungul timpului, o serie de specialisti s-au angajat in efortul de perfectionare a r.: dintre ei remarcandu-se Baade, W., Hanbury-Brown, R., Hewish, A., Lowell, A.C.B. si Sir Ryle, M. s.a. Intre cele mai cunoscute r. sunt cele de la Jodrell Bank (Cheshire), la S de Manchester, construit intre 1951 si 1957, si la Cambrigde (Marea Britanie), cel de la Institutul de Radioastronomie Max Planck (Germania), de la Arecibo (Puerto Rico) si cel de la Very Large Array (S.U.A.). Cu ajutorul r. au fost descoperite, intre altele, intense emisii radio ale planetei Jupiter si au putut fi masurate temperaturile tuturor planetelor.
DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis
NORMA s.f. 1. Regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva. ♦ (Estet.) Regula, canon al creatiei artistice. 2. Totalitatea conditiilor minimale pe care trebuie sa le indeplineasca un sportiv pentzru a se califica, a obtine un titlu. 3. Criteriu, mijloc de apreciere. 4. Cantitate de produse care trebuie realizata de un muncitor intr-o unitate de timp. 5. Numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii, imprimate cu litere mici in coltul stang de jos al primei pagini din fiecare coala de tipar. 6. (Mat.) Numar pozitiv care se asociaza anumitor marimi matematice si care generalizeaza proprietatile, valorile absolute ale numerelor si ale modului numerelor complexe. [Cf. lat. norma, fr. norme, rus. norma].
APERTURA s.f. 1. Deschidere, deschizatura. 2. Grad de deschidere a gurii in timpul articulatiei unui fonem. ♦ Caracteristica a aparatelor microscopice, fotografice etc. data de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersectie al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].
APERTURA s. f. 1. deschizatura, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator in timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristica a aparatelor microscopice, fotografice etc. data de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersectie al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)
CISTERCIENI (‹ fr.) s. m. pl. Membri ai unei congregatii benedictine fundate in 1098 de Sf. Robert, la Citeaux (linga Dijon). Au reintrodus viata simpla initiala a Ordinului Benedictin. In prima jumatate a sec. 12, centrul lor a devenit abatia Clairvaux, fundata de Sf. Bernard. Congregatia fost dizolvata in timpul Revolutiei Franceze. In Romania au fundat manastirea Igris (1179) in Banat, iar in 1202 manastirea Cirta (jud. Sibiu). V. trapist (1).
POLE POSITION [poul pəziʃn] (loc. engl.) expr. engl. (In cursele de automobilism) Pozitie de plecare a pilotului, din prima linie, in partea interioara a pistei, avantajoasa in debutul cursei. Se realizeaza prin obtinerea celui mai bun timp, pe o tura a circuitului.
GAGARIN, Iuri Alekseevici (1934-1968), pilot-cosmonaut rus. primul om care a zburat in spatiul cosmic (la 12 apr. 1961, efectuand o rotatie in jurul Pamantului). A murit in timpul unui zbor de antrenament cu avionul.
NERO (Tiberius Claudius Drusus Germanicus) (pe numele adevarat Lucius Domituis Claudius N.), imparat roman (54-68 d. Hr.), ultimul din dinastia iulio-claudica. A instituit o guvernare autoritara si cruda, soldata cu asasinate, printre care cel al mamei sale Agrippina, al fratelui sau Britannicus, al sotiei sale Octavia si al lui Seneca, profesorul si mentorul sau. In ultimii ani ai domniei a avut numeroase aparitii grotesti in public in calitate de conducator de care de curse, cantaret si actor, impunand adulatia, prin teroare, din partea apropiatilor sai si neglijand problemele statului. In timpul sau, un urias incendiu a mistuit Roma (64 d. Hr.); banuit de acest fapt, N. a dat vina pe primii crestini, incepand persecutiile impotriva lor. S-a sinucis dupa izbucnirea rascoalei legiunilor din Spania si Africa.
JUNKERS [junkərs], Hugo (1859-1935), inventator si industrias german. Pionier in domeniul constructiei monoplanelor si a aparatelor de zbor cu structura in intregime metalica. In 1910 a infiintat, la Dessau, o fabrica de avioane, unde, ulterior, s-au construit aparate aparate de zbor folosite de Germania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. A mai construit motoare Diesel pentru avioane si a proiectat unul dintre primele motoare cu turboreactie.
LACTANTIU (Lucius Caecilius Firmianus, zis Lactantius (v. 260-c. 325), retor latin. Unul dintre parintii Bisericii crestine. Prof. de retorica la Nicomedia, a fost supranumit de umanistii Renasterii „Cicero al crestinatatii” pentru eleganta stilului sau. Initial stoic, dupa convertirea la crestinism (303) este influentat de euhemerism. Lucrarea sa Institutiones divinae reprezinta prima incercare in latina de sintetizare a doctrinei crestine, iar De mortibus persecutorum contine numeroase informatii despre Imperiul Roman in timpul lui Diocletian si Constantin cel Mare.
TOT2 adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus
POST2 s. n. 1. loc in care se exercita o anumita activitate; functie, slujba. 2. loc in care se gaseste un planton, o santinela (in timpul garzii), o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. 3. instalatie cuprinzand aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de incaperi, mijloace tehnico-sanitare si personal calificat pentru acordarea primelor ingrijiri accidentatilor si bolnavilor. 4. categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)
PAS2 s. n. 1. distanta care separa doua spire consecutive ale unei elice sau doua filete ale unui surub, masurata paralel cu axa de rotatie. ♦ ~ de dintare = distanta cuprinsa intre planurile mediane a doi dinti consecutivi ai unui pinion sau ai unei roti dintate. 2. (inform.) operatie unitara intr-o rutina de calculator sau suboperatie in executarea unei instructiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporara dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanta creata intre un parinte si unul dintre copiii lui, astfel incat posibilitatea acestuia de a primi o gena oarecare se injumatateste datorita meiozei. (< fr. pas)
GAZDUI, gazduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva in casa sa o anumita vreme, dandu-i adapost (si mancare). 2. Intranz. A ramane (sa locuiasca si sa manance) catva timp in casa cuiva. – Gazda + suf. -ui.
CETATEA DE BALTA, com. in jud. Alba, pe Tirnava Mica; 3.406 loc. (1991). Expl. de gaze naturale si argile. Prefabricate din beton. Statie de c. f. Veche cetate, mentionata pentru prima oara in 1204; biserica reformata (sec. 13-15); castel construit in anii 1615-1624, refacut in sec. 18. Impreuna cu terit. inconjurator, a constituit, incepind din 1489, pina in timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu, un apanaj al domnilor Moldovei.
timp s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp, (Transilv.) scopot. (In acest ~, el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatire = perioada de injumatatire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~ ...) 17. (MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.)
HALLEY [hæli], Edmond (1656-1742), astronom si geofizician englez. Prof. univ. la Oxford. Director al Observatorului Greenwich. Cercetari asupra magnetismului terestru si asupra cometelor. A observat (1682) cometa care-i poarta numele si a aratat, prin calcule matematice, ca aceasta se apropie de Pamant la fiecare 76 de ani. A intocmit catalogul stelelor din emisfera australa (1679) si a descoperit miscarile proprii ale stelelor (1718). A determinat paralaxa Soarelui. – Cometa H., cometa cu perioada de revolutie circumsolara de 76 de ani. S-au inregistrat pana in prezent 30 de aparitii. A fost observata prima oara in 239 i. Hr. si ultima oara in 1986, cand a fost studiata, sonda spatiala „Giotto” executand fotografii ale nucleului sau. Aparitia ei, in 1066, in timpul cuceririi Angliei de catre normanzi, a fost imortalizata pe tapiseria de la Bayeux.
Faunus, una dintre cele mai vechi divinitati italice. Era considerat drept protectorul muncilor agricole, al turmelor si al pastorilor, la fel cu zeul Pan din mitologia greaca (v. si Pan). Mai tirziu, Faunus si-a pierdut din caracterul sau divin si a ajuns sa fie considerat drept unul dintre primii regi ai Latiumului, urmasul regelui Picus si tatal lui Latinus. Natura divina a lui Faunus a persistat totusi: figura sa a fost multiplicata, cu timpul, sub forma a numerosi fauni (v. si Fauni).
LAUZIE f. 1) Stare fiziologica a unei femei in primele sase saptamani de dupa nastere; stare de lauza. ◊ ~ fiziologica stare a unei lauze care evolueaza normal. ~ patologica stare a unei lauze care evolueaza anormal. 2) Perioada de timp cat o femeie este lauza. [G.-D. lauziei] /lauza + suf. ~ie
JANSSEN [ʒāsen], Jules (1824-1907), astronom si fizician francez. Intemeietorul Observatorului de astrofizica de la Meudon (1876). Contributii in analiza spectrala stelara si in studiul protuberantelor solare. A realizat, printre primii, fotografii ale Soarelui si cometelor; in 1904, a publicat „Atlasul fotografiilor solare”, cu peste 6.000 de imagini. Unul dintre craterele Lunii ii poarta numele. A descoperit (1868), in acelasi timp cu J.N. Lockyer, heliul, depistandu-i existenta in atmosfera solara.
TRIOLET, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau sapte) versuri (de cate opt silabe fiecare), in care primul vers este identic cu al patrulea si cu al saptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egala, care se executa in timpul necesar pentru executarea a doua dintre ele. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.
KARLOWITZ (CARLOWITZ [karlovits]; SREMSKI KARLOVICI), oras in Iugoslavia (Serbia), pe Dunare, la SE de Novi Sad; 7,4 mii loc. (1991). Aici a avut loc congresul de pace (1698-1699) care a pus capat razboiului dintre „Liga Sfanta” (Rusia, Austria, Venetia si Polonia) si Imp. Otoman. Prin tratatul incheiat de Polonia cu Imp. Otoman (16 ian. 1699), prima obtinea o parte din Ucraina apuseana si Podolia, iar, prin tratatul incheiat de Austria si Venetia cu Imp. Otoman (26 ian. 1699), Habsburgilor le erau recunoscute teritoriile cucerite in timpul razboiului (centrul Ungariei, Transilvania, aproape intreaga Slavonie s.a.), Venetia primind Morea si recunoscandu-i-se stapanirea asupra unor cetati din Dalmatia. Rusia a incheiat un armistitiu pe doi ani, care a fost inlocuit cu Tratatul de Pace de la Constantinopol (1700). Tratatele de pace de la K., consemnau inceputul retragerii turcilor otomani din Europa.
CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui Filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.
CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).
AVANS s. n. 1. suma de bani platita cu anticipatie. ♦ in ~ = mai inainte de timpul sau distanta prevazuta. 2. interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva se afla inaintea altcuiva. ♦ ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului in camera de ardere a unui motor. ◊ (pl.) primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. (< fr. avance)
AIUD, oras in jud. Alba, pe dr. Muresului; 29.740 mii loc. (1991). Ateliere de reparatii; intreprindere metalurgica; combinat de prelucr. a lemnului; prefabricate din beton. Conf., produse alim. Centru pomicol si viticol. Cetate urbana (sec. 13-16); biserica gotica (sec. 16-17), azi muzeu. Pe terit. de azi al orasului se intindea asezarea romana Brucla. Mentionat prima oara in 1293. Ocupat de rasculati in 1437; in 1704 a fost ars din temelii de catre austrieci; ulterior s-a refacut. Aici a functionat, incepind din 1662, colegiul confesional „Bethlen”. In timpul revolutiei de la 1848-1849, teatrul unor lupte violente. Aici s-a aflat una dintre cele mai dure inchisori ale regimului comunist.
HALLSTATT [halʃtat], numele conventional al prime perioade a fierului, denumita astfel dupa statiunea cu acelasi nume din S Austriei, unde, in sec. 19, a fost descoperita o mare necropola (peste 2,000 de morminte). Cuprinde intervalul de timp intre anii 1.200 si 400 i. Hr. Pe terit. Romaniei a cunoscut trei etape: H. vechi sau timpuriu (1150-850 i. Hr.), H. mijlociu (850-650 i. Hr.) si H. tarziu (650-450/400 i. Hr.).
ODO (EUDES) de Bayeux (c. 1036-1097), episcop de Bayeux (1049). Frate vitreg al lui William Cuceritorul. Participant la lupta de la Hastings (1066), dupa care a primit ca apanaj ducatul de Kent. A guvernat tara in timpul absentei regelui ca un tiran, atragandu-si ostilitatea marilor feudali, condusi de nepotul sau William II Rufus (1088). A murit pe drumul catre locul de adunare a participantilor la prima Cruciada.
PRINCIPAT s. n. 1. regim politic in primele doua secole ale Imperiului Roman, cu un imparat care isi impartea autoritatea cu senatul de origine republicana. 2. domnia unui imparat roman. 3. teritoriu condus de un principe. 4. demnitatea de principe; timpul in care se exercita. (< fr. principat, lat. principatus)
RADAR (‹ fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare si localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocatie in care, cu ajutorul unul tub catodic si al unei aparaturi anexe, se determina directia si distanta la care se afla diverse obiecte indepartate (avioane, obstacole etc.); se bazeaza pe emiterea unor unde radio si receptionarea acestora dupa reflectarea lor de catre obiectul urmarit. Sin. radiolocator. Isi are originea in opera experimentala a lui H. Hertz la sfarsitul anilor 1880. primul r. a fost realizat in 1904 de germanul C. Hulsmeyer. In 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetica a avioanelor. A fost dezvoltat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, in identificarea si monitorizarea satelitilor artificiali pe orbitele pamantene, ca ajutor de navigatie pentru avioane si vasele maritime si pentru controlul traficului aerian in jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de politia rutiera pentru a stabili viteza vehiculelor auto.
Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.
antecedent, -a I. adj. Care preceda in timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit inaintea unei deformari tectonice. II. s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) primul termen al unei judecati ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstratii. 3. prima sectiune a unei unitati melodice structurate binar. 4. (muz.) prima expunere tematica intr-o lucrare elaborata prin tehnica contrapunctului. (< fr. antecedent, lat. antecedens)
A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma
SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~. ◊ Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri. ◊ Liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba
REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].
AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].
MATERIALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat; spec. filozofie marxista. ◊ Materialism dialectic = stiinta despre raportul dintre materie si constiinta, despre legile cele mai generale ale miscarii si dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii, care este in acelasi timp baza filozofica a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integranta a filozofiei marxist-leniniste, al carei obiect il constituie societatea in unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialisme, germ. Materialismus.
FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].
REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)
CANTONA (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensala, cultivata de trubadurii care cintau dragostea cavalerilor. Compusa din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurta, cu un numar nedeterminat de versuri (intre 7 si 20) fiecare reluind primul vers si pastrind aceeasi schema ritmica. A cunoscut o mare inflorire in sec. 13, datorita poetilor Scolii Siciliene si apoi prin Dante, Petrarca si Boccaccio. 2. Cintec pe mai multe voci in epoca Renasterii, apropiat de cintecul popular, care cu timpul a devenit o piesa instrumentala de tip polifonic imitativ, pregatind aparitia fugii.
CALDURA ~i f. 1) Stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) timp calduros. 4) fiz. Forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura
SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].
SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.
ROCKFELLER [rakifelər], familie de oameni de afaceri, filantropi si oameni politici din S.U.A. 1. John Davison (1839-1937), industrias si filantrop american. Continuand afacerile cu petrol ale tatalui sau, a fondat (1862) prima antrepriza petroliera, in 1863 o rafinarie de petrol, apoi (1870) imperiul industrial Standard Oil Company, cu peste 30 de corporatii, care i-a adus venituri imense. Dedicandu-se activitatilor filantropice, a creat Fundatia R. (1913), Universitatea R. din Chicago (1902), Institutul R. pentru cercetari medicale din New York (1901), care a devenit (din 1954) Universitatea R. Prin generozitatea lui a fost refacuta (dupa distrugerile din primul Razboi Mondial) catedrala Notre-Dame din Reims. 2. John D. Jr. (1874-1960), industrias si filantrop american. Fiul lui R. (1). A continuat donatiile tatalui sau (locul pe care s-a construit sediul Natiunilor Unite), a construit Center R. si a restaurat in stil colonial Williamsburg. 3. Nelson Aldrich (1908-1979), om politic si filantrop american. Nepotul lui R. (1). Vicepresedinte al S.U.A. (1974-1977), in timpul lui G. Ford. Colectionar de arta. A facut donatii la Muzeul de Arta Moderna si a fondat Muzeul de Arta Primitiva, ambele in New York.
RAZBOAIELE OPIULUI, denumire a doua razboaie purtate de Anglia si Franta impotriva Chinei. Numele vine de la pretextul razboaielor: masurile prohibitive chineze impotriva comertului cu opiu practicat de europeni si nord-americani. ◊ primul razboi al opiului (1840-1842), purtat intre China si Marea Britanie, s-a terminat, prin Pacea de la Nanjing (1842), cu primul tratat de inrobire a Chinei. ◊ Al doilea razboi al opiului (1856-1860) a fost purtat intre China, pe de o parte, si Marea Britanie si Franta, pe de alta. Razboiul s-a incheiat cu tratatele de la Tianjin (1859), iar dupa reluarea ostilitatilor de catre puterile occidentale cu tratatele de la Beijing (1860). Dupa terminarea razboiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez sa inabuse razboiul taranesc al taipinilor (1851-1864). In timpul si urma r.o., si S.U.A. si Rusia au impus Chinei tratate inrobitoare.
ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog crestin si scriitor grec nascut in Egipt, la Alexandria. Celebru datorita vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducator al Scolii catihetice din Alexandria. A realizat prima editie critica a „Vechiului Testament”, continand sase versiuni (de unde titlul lucrarii Hexapia) insotite de comentarii. O. a reformulat invatatura crestina in sens platonizant si gnosticizant, folosind in special metoda alegorica; a aparat doctrina preexistentei sufletelor si a propovaduit apocastaza, mantuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit sa renunte la activitatea didactica si sa se stabileasca in Cezarea, unde, in timpul prigonirii crestinilor (250) sub Decius, a fost prins si torturat. Controversele starnite in secolele urmatoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la disparitia unei mari parti a numeroase scrieri, din care s-au pastrat doar fragmente traduse in latina in sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.
AUGUST (Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus), primul imparat roman (27 i.Hr.-14 d. Hr.). Nepot si fiu adoptiv al lui Cezar. Creator, alaturi de Antonius si Lepidus al celui de-al doilea triumvirat (43 i. Hr.); guvernator al provinciilor din Occident (40 i. Hr.). Dupa Batalia de la Actium (31 i. Hr.) a devenit unicul stapin al Imp. Roman. Reorganizator al administratiei si armatei, A. a promovat stiintele si artele, inconjurindu-se de cei mai ilustri poeti ai timpului („Secolul lui Augustus”). Noua forma de guvernamint instituita de A., principatul, reprezinta inceputul sistemului monarhic la Roma.
Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.
SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.
SAN PIETRO IN VATICAN, bazilica in Roma, langa Palatul Vaticanului. Cea mai mare bazilica crestina, a carei prima forma a fost ridicata de Constantin cel Mare si consacrata in 326. In 1452 papa Nicolae V ii incredinteaza refacerea lui B. Rossellino. Lucrarile, intrerupte in 1455, sunt reluate din initiativa papei Iuliu II care-i incredinteaza lui Bramante continuarea bazilicii gandita ca un edificiu in forma de cruce greceasca si cupola centrala. Un nou proiect este propus de Rafael in 1514. O data cu Michelangelo si B. Peruzzi (1547) este reluat proiectul lui Bramante. G. della Porta si D. Fontana ridica (1588-1589), marea cupola conceputa de Michelangelo. Bazilica a fost consacrata in timpul papei Urban VIII (1626). In fata altarului principal se afla grandiosul baldachin in bronz al lui Bernini, iar la intrare „Pieta” lui Michelangelo. Bazilica adaposteste mormintele mai multor suverani pontifi.
automobil, -a adj. (cuv. ibrid, d. auto- si mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se misca fara cai (adica printr´un motor cu abur, electricitate s. a.) vorbind de vehicule: o trasura automobila. S. n., pl. e. Trasura automobila. – Se zice des si rau si -il si otomobil. prima incercare a unui automobil cu abur fu a lui Cugnot, la 1769. La 1831 s´au pus in functiune in Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollee facu un automobil cu care merse, in 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont si-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o masina de bronz cu toate caracterele motorului actual, in special ale carburatorului. El a lucrat 15 ani la inventiunea lui perfectionind-o, dar a murit sarac. Primu care a pus in practica motoru cu benzina fu Daimler in Cannstatt (Bavaria) si, aproape in acelasi timp, Benz, in Mannheim, in anu 1886. Motoru lui Daimler fu perfectionat in Francia. Alt inventator fu si Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sint si automobile cu spirt si cu electricitate.