Rezultate din textul definițiilor
CONSUL, consuli, s. m. 1. (In republica romana) Titlul celor trei magistrati, alesi anual, care detineau puterea suprema; persoana purtand acest titlu. 2. Persoana numita de un stat in functia de sef al unei reprezentante oficiale cu rang de consulat in alt stat si care apara interesele economice, administrative si juridice ale unui stat, precum si pe cele ale cetatenilor acestuia. – Din fr. consul.

CONSULAT, consulate, s. n. 1. (In republica romana) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanta a unui stat in alt stat, condusa de un consul (2); (concr.) cladirea in care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.

MILITIE s.f. 1. Corp de armata nepermanent infiintat la inceputul republicii romane, care era chemat sub arme numai in timp de razboi. ♦ (In trecut) Armata neregulata de rezerva, compusa din oraseni si tarani, cuprinzand si unele corpuri de armata speciale. 2. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie care avea drept scop mentinerea ordinii si a securitatii publice. [Gen. -iei. / < rus. militiia, cf. lat. militia, fr. milice].

BABELON, Ernest (1854-1924), arheolog si numismat francez. Prof. la College de France. Specialist in numismatica greco-romana („Descriere istorica si cronologica a monedelor din timpul republicii romane”, „Tratat de numismatica greaca si romana”). M. de onoare al Acad. Romane (1914).

COLA DI RIENZO [riento], (Nicola di Lorenzo [lorento] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurata in urma rascoalei populare din 1347. A urmarit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii romane.

FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (lat.) fiecare este creatorul propriului sau destin – Salustiu, „Historia rerum in republica romana gestarum”, 1, 1, 2.

republica romana, revista politica si literara a emigrantilor romani, aparuta la Paris (1851) si Bruxelles (1853), sub redactia lui C.A. Rosetti si cu concursul fratilor I.C. si D. Bratianu si al lui C. Bolliac. A militat pentru unirea Principatelor intr-un stat democratic.

consul m., pl. li (lat. consul, consulis). Numele celor doi prezidenti ai vechii republici romane si ai celor trei prezidenti ai primei republici franceze de la anu VIII pina la Imperiu (1799-1804). Astazi, agent care, in strainatate, apara supusii statului care l-a trimes [!]. (E mai mic de cit ministru plenipotentiar). – Vulg. cont.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in republica Populara romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

SENAT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].

SENAT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ◊ loc unde se aduna senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< fr. senat, lat. senatus)

ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.

BOLOGNA [bolona], oras in N Italiei (Emilia-Romagna), in C. Padului; 525 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport. Centru comercial (produse agricole). Metalurgie, motoare electrice, masini agricole, produse chimice, incalt., confectii, produse zaharoase. Cea mai veche universitate din Europa (c. 1088). Muzee. Monumente: Palatul Comunal (sec. 13-15), turnurile inclinate Garisenda si Asinelli (sec. 12), biserica gotica San Petroniu (sec. 14), palatele Bevilacqua (sec. 15) si Poggi (sec. 16). Pinacoteca. Asezare etrusca (Felsina) si colonie romana din 190 i. Hr. (Bononia). In ev. med. republica comunala, incorporata apoi statului papal (1506-1859, cu exceptia anilor 1796-1814). In 1860, B. a fost inclusa in Regatul italian.

DABIJA, Gheorghe (1872-1943, n. Iasi), general roman. A participat la primul razboi mondial, distingandu-se in bataliile de la Marasti si Oituz, in campania de eliberare a Transilvaniei si in lupta impotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). Autor al lucrarii: „Armata romana in razboiul mondial (1916—1918)“.

CAPUA, oras antic in S Italiei. Intemeiat in sec. 7 i. Hr. de etrusci, cucerit de samniti (sec. 5 i. Hr.), distrus de romani (212 i. Hr.). Recolonizat de catre acestia, infloreste in timpul Republicii si mai ales al Imperiului; celebru prin scoala de gladiatori de unde a pornit in 73 i. Hr. rascoala lui Spartacus. Dupa succesive ocupatii ostrogote si bizantine, orasul a fost definitiv distrus de arabi (840). Azi Santa Maria Capua Vetere.

SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) sa fie legea suprema – Principiu fundamental de drept public roman.

CHESTOR s. m. 1. magistrat roman care in perioada regalitatii indeplinea functia de judecator, iar in cea a republicii detinea functii financiare. 2. seful unei chesturi de politie. 3. membru al biroului unei adunari parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administratie si securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)

PROCURATOR s. m. 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strangerea darilor si cu repartizarea cheltuielilor. 2. inalt demnitar in vechile republici italiene Genova si Venetia. 3. mandatar insarcinat sa apere interesele unei alte persoane. (< fr. procurateur, lat. procurator)

PROCURATOR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberti, insarcinat cu strangerea darilor si cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Inalt demnitar in republicile Venetiei si Genovei, in evul mediu. 3. Persoana care actioneaza in numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris.

PROCURATOR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, insarcinat cu strangerea darilor si cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Inalt demnitar in vechile republici Genova si Venetia. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur.

REICHSTAG [raiʃtag] (cuv. germ.) 1. (In Ev. med.) Denumire data unuia dintre organele puterii centrale in Sfantul Imperiu roman de Natiune Germana. 2. Denumire data parlamentului german in Confederatia Germana de Nord (din 1867), in Imperiul German (din 1871) si in republica de la Weimar (1919-1933). Dupa acapararea puterii de catre nazisti, R. a devenit un instrument al acestora.

SARMIENTO, Domingo Faustino (1811-1888), scriitor si om politic argentinian. Ca presedinte al Republicii (1868-1874) a infaptuit o serie de reforme liberale, in scopul modernizarii statului, si ap us capat razboiului cu Paraguay (1870). Adept al romantismului, a scris romanul „Facundo sau Civilizatie si si barbarie”, tablou al societatii argentiniene si al problemelor cu care se confrunta; pamflete.

RADHAKRISHNAN [radakriʃnən], Sir Sarvepalli (1888-1975), om politic si filozof indian. Prof. univ. la Calcutta, New Delhi, Chicago si Oxford. Membru al partidului Congresul National Indian. Presedinte al Republicii India (1962-1967). Studii de istorie a filozofiei indiene, de religie si etica („Filozofia indiana”, „Religie si societate”, „Religiile orientale si gandirea occidentala”). M. de onoare al Acad. romane (1956).

EROU, eroi, s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa. 3. (In mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din fr. heros, lat. heros.

ATHOS (HAGION OROS) 1. Masiv muntos si pen. in Grecia de NE, in Pen. Calcidica. Alt. max.: 2.033 m. 2. republica monastica, cu regim de departament ad-tiv autonom in cadrul Greciei; 336 km2; 1,5 mii loc. (1981); resed.: Karyai. Clima mediteraneana. Numeroase manastiri ortodoxe („Marea Lavra”, „Vatopedi” s.a.), intemeiate cu incepere din sec. 9, in care se gasesc valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi in lemn, manuscrise rare. Inca din sec. 14 numerosi domni romani au reparat, refacut si inzestrat manastiri de la A. La sfirsitul sec. 16 au inceput „inchinarile” de manastiri si mosii din Tarile romane comunitatilor grecesti de la A., situatie curmata de legea secularizarii averilor manastiresti adoptata in 1863 de domnitorul Al.I. Cuza. Importanta religioasa si turistica.

RIOBAMBA, oras in partea centrala a Ecuadorului, situat in m-tii Anzi, la 2.782 m alt., pe valea Riobamba, la 177 km S de Quito, la 32 km SE de vulcanul Chimborazo; 124,4 mii loc. (2001); centrul ad-tiv al provinciei Chimborazo. Ind. mat. de constr. (ciment), textila (covoare), ceramicii, incaltamintei si alim. Piata agricola. Institut Politehnic (1969). Dioceza romano-catolica (din 1863). Veche asezare inca, langa care (c. 19 km S de R.), s-au stabilit (in 1534) spanioli intemeind localit. Cajabamba. In 1797, dupa ce au omorat multi localnici, spaniolii s-au mutat in zona actuala a orasului, fondand R. La R. s-au desfasurat lucrarile unui congres constitutional (1830) care a proclamat existenta Republicii Ecuador.



Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)