Rezultate din textul definițiilor
CONSUL, consuli, s. m. 1. (In republica romana) Titlul celor trei magistrati, alesi anual, care detineau puterea suprema; persoana purtand acest titlu. 2. Persoana numita de un stat in functia de sef al unei reprezentante oficiale cu rang de consulat in alt stat si care apara interesele economice, administrative si juridice ale unui stat, precum si pe cele ale cetatenilor acestuia. – Din fr. consul.
CONSULAT, consulate, s. n. 1. (In republica romana) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanta a unui stat in alt stat, condusa de un consul (2); (concr.) cladirea in care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.
MILITIE s.f. 1. Corp de armata nepermanent infiintat la inceputul republicii romane, care era chemat sub arme numai in timp de razboi. ♦ (In trecut) Armata neregulata de rezerva, compusa din oraseni si tarani, cuprinzand si unele corpuri de armata speciale. 2. (In fostele tari socialiste din Europa) Institutie care avea drept scop mentinerea ordinii si a securitatii publice. [Gen. -iei. / < rus. militiia, cf. lat. militia, fr. milice].
BABELON, Ernest (1854-1924), arheolog si numismat francez. Prof. la College de France. Specialist in numismatica greco-romana („Descriere istorica si cronologica a monedelor din timpul republicii romane”, „Tratat de numismatica greaca si romana”). M. de onoare al Acad. Romane (1914).
COLA DI RIENZO [riento], (Nicola di Lorenzo [lorento] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurata in urma rascoalei populare din 1347. A urmarit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii romane.
FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (lat.) fiecare este creatorul propriului sau destin – Salustiu, „Historia rerum in republica romana gestarum”, 1, 1, 2.
republica romana, revista politica si literara a emigrantilor romani, aparuta la Paris (1851) si Bruxelles (1853), sub redactia lui C.A. Rosetti si cu concursul fratilor I.C. si D. Bratianu si al lui C. Bolliac. A militat pentru unirea Principatelor intr-un stat democratic.
consul m., pl. li (lat. consul, consulis). Numele celor doi prezidenti ai vechii republici romane si ai celor trei prezidenti ai primei republici franceze de la anu VIII pina la Imperiu (1799-1804). Astazi, agent care, in strainatate, apara supusii statului care l-a trimes [!]. (E mai mic de cit ministru plenipotentiar). – Vulg. cont.
ACADEMIA romana, cel mai inalt for stiintific si cultural al tarii, infiintat la 1 apr. 1866, in timpul locotenentei Domnesti, sub numele de „Societatea literara romana”, cu scopul de a stabili ortografia si de a elabora si publica dictionarul si gramatica limbii romane. Si-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cind, o data cu adoptarea statutelor, a devenit „Societatea Academica romana”. Era organizata in 3 sectiuni: literar-filologica, istorico-arheologica si a stiintelor naturale, fiecare cu cite 12 membri titulari, 20 de corespondenti si un numar nelimitat de membri de onoare romani si straini. Printre membrii societatii in 1866-1867 (reprezentanti ai tututor provinciilor locuite de romani): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade Radulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Baritiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarata, prin lege, institutie nationala, devenind „Academia romana”. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri in limba romana, s-au tiparit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizica, matematica, chimie, medicina, biologie, geografie etc., editii critice, precum si cataloage si bibliografii. In perioada 1948-1965 poarta denumirea de Academia Republicii Populare Romane, iar din 1965 pana in 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Romane. In ultimele decenii, A. si-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a facut ca activitatea ei sa fie sub nivelul aceleia din perioada anterioara, cind, pe linga realizarile legate de ortografia, gramatica si dictionarul limbii romane, a avut un rol major in promovarea si dezvoltarea stiintei si culturii romanesti. Incepind cu data de 5 ian. 1990, A. si-a recapatat vechea denumire si functioneaza in prezent cu 12 sectii stiintifice. Pe linga sectii au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- si multidisciplinar. Are patru filiale: Iasi, Cluj, Timisoara si Tirgu Mures. In subordinea A. sint peste 50 de institute si centre de cercetari stiintifice, Biblioteca A., Editura A., Fundatia „Elias”, Casa Oamenilor de Stiinta, statiuni experimentale si case memoriale. In A. pot fi alesi maximum 181 de membri titulari si corespondenti. Este condusa de un Prezidiu compus din presedinte, cei patru vicepresedinti, presedintii sectiilor si ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea Generala. A. decerneaza, anual, premii pentru contributii deosebite, originale, in diferite domenii ale stiintei si culturii. Publica numeroase periodice generale si de specialitate, ca: „Analele Academiei Romane”, Memoriile sectiilor stiintifice, reviste de profil ale institutelor etc., in limba romane si in limbi de circulatie internationala.
ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in republica Populara romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.
SENAT s.n. 1. (Ant.) Organul suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. Corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, format din membri alesi sau de drept. ♦ Loc unde se aduna senatorii. 3. Consiliu de conducere al unei institutii de invatamant superior. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. senat, it. senato, lat. senatus < senex – batran].
SENAT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman in timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunari care aveau importante puteri in sistemul de guvernare; sfatul batranilor. 2. corp legislativ al unor tari cu sistem bicameral, din membri alesi sau de drept. ◊ loc unde se aduna senatorii. 3. consiliul profesoral al unei institutii de invatamant superior. (< fr. senat, lat. senatus)
ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.
BOLOGNA [bolona], oras in N Italiei (Emilia-Romagna), in C. Padului; 525 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport. Centru comercial (produse agricole). Metalurgie, motoare electrice, masini agricole, produse chimice, incalt., confectii, produse zaharoase. Cea mai veche universitate din Europa (c. 1088). Muzee. Monumente: Palatul Comunal (sec. 13-15), turnurile inclinate Garisenda si Asinelli (sec. 12), biserica gotica San Petroniu (sec. 14), palatele Bevilacqua (sec. 15) si Poggi (sec. 16). Pinacoteca. Asezare etrusca (Felsina) si colonie romana din 190 i. Hr. (Bononia). In ev. med. republica comunala, incorporata apoi statului papal (1506-1859, cu exceptia anilor 1796-1814). In 1860, B. a fost inclusa in Regatul italian.
DABIJA, Gheorghe (1872-1943, n. Iasi), general roman. A participat la primul razboi mondial, distingandu-se in bataliile de la Marasti si Oituz, in campania de eliberare a Transilvaniei si in lupta impotriva agresiunii Republicii Ungare a Sfaturilor (1919). Autor al lucrarii: „Armata romana in razboiul mondial (1916—1918)“.
CAPUA, oras antic in S Italiei. Intemeiat in sec. 7 i. Hr. de etrusci, cucerit de samniti (sec. 5 i. Hr.), distrus de romani (212 i. Hr.). Recolonizat de catre acestia, infloreste in timpul Republicii si mai ales al Imperiului; celebru prin scoala de gladiatori de unde a pornit in 73 i. Hr. rascoala lui Spartacus. Dupa succesive ocupatii ostrogote si bizantine, orasul a fost definitiv distrus de arabi (840). Azi Santa Maria Capua Vetere.
SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) sa fie legea suprema – Principiu fundamental de drept public roman.
CHESTOR s. m. 1. magistrat roman care in perioada regalitatii indeplinea functia de judecator, iar in cea a republicii detinea functii financiare. 2. seful unei chesturi de politie. 3. membru al biroului unei adunari parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administratie si securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)
RAZBOAIELE MONDIALE, denumirea celor doua mari conflagratii din sec. 20. Primul Razboi Mondial (1914-1918), conflict armat izbucnit ca urmare a contradictiilor intre marile puteri, in lupta pentru reimpartirea sferelor de influenta si pentru acapararea de colonii si teritorii straine. A inceput prin ofensiva Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria) impotriva Antantei (Franta, Marea Britanie si Rusia), antrenand, in final, 33 de tari cu o populatie de peste un miliard locuitori. A izbucnit prin atacarea Serbiei de catre Austro-Ungaria (28 iul. 1914), pretextand asasinarea printului mostenitor al Austriei, Franz Ferdinand, la Sarajevo. Principalele actiuni militare s-au desfasurat in Europa, actiuni secundare avand loc in Africa, Asia si Oc. Pacific. In 1914 armatele germane au ocupat V Belgiei (aug.) si o parte a Frantei, fiind oprite de armatele franco-engleze pe Mama, iar in E, ai oprit ofensiva rusa prin victoriile de la Tannenberg si Lacurile Mazuriene (sept.). La sfarsitul lui 1914 fronturile stabilizandu-se, razboiul a devenit un razboi de pozitii. In 1915 frontul rasaritean a fost mai activ; ofensiva Puterilor Centrale s-a soldat cu ocuparea Poloniei, Lituaniei si a Galitiei. Ofensiva armatei italiene, intrata in razboi alaturi de Antanta (mai), este oprita in Alpi. Dupa intrarea in razboi a Bulgariei (oct.), alaturi de Puterile Centrale, Serbia este infranta si ocupata, iar Antanta debarca trupe in Grecia (oct.), formand frontul de la Salonic. In 1916 pe frontul de V au avut loc marile batalii de la Verdun si de pe Somme, iar in E armata rusa, in urma ofensivei din iun.-sept., a silit armata austro-ungara sa se retraga din Galitia rasariteana si din Bucovina. La 14/26 1916, dupa doi ani de neutralitate, Romania s-a alaturat Antantei, care promitea terit. romanesti stapanite de de Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina). Dupa cateva succese militare in Transilvania, armata romana infranta pe Frontul de Sud, la Turtucaia, a fost obligata sa se retraga. In dec. 1916, trupele inamice au ocupat Capitala si, o data cu ea, aproximativ 2/3 din terit. Romaniei, frontul stabilizandu-se la inceputul anului 1917, pe linia Siretului, de-a lungul Dunarii si al bratului Sf. Gheorghe. In 1917, prin intrarea in razboi a S.U.A., Chinei si a altor state, alaturi de Antanta, sansele acesteia de a obtine victoria s-au marit. Pe frontul romanesc, armata romana reorganizata a desfasurat ofensiva de la Marasti si a zdrobit ofensiva armatei germane de la Marasesti. In febr. 1917, in urma revolutiei bolsevice, tarismul a fost rasturnat, iar ca rezultat al insurectiei de la Petrograd (24-25 oct./6-7 nov. 1917) este instaurata puterea sovietica, Rusia fiind proclamata republica Sovietica Federativa Socialista (ian. 1918). In conditiile refuzului Germaniei de a incheia o pace fara anexiuni, Rusia Sovietica a semnat, in interesul salvarii revolutiei, Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk (3 mart. 1918). Se declanseaza razboiul civil (1918-1922), in sprijinul fortelor albgardiste intervenind Marea Britanie, Franta, S.U.A., Japonia si Italia, ostile puterii sovietice. In 1918 armatele Antantei trec la ofensiva pe toate fronturile. In Balcani ele inainteaza rapid spre Dunare; Bulgaria, unde izbucnise o rascoala republicana, capituleaza (sept.). In Austro-Ungaria au loc miscari de eliberare nationala si pentru transformari democratice ale cehilor, slovacilor, sarbilor, croatilor, romanilor. Revolutia din Ungaria, izbucnita in oct., a proclamat abolirea dualismului austro-ungar, independenta Ungariei, republica democratica; Croatia, Slovenia, Muntenegru, Bosnia s-au unit cu Serbia, formand Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, iar Cehia si Slovacia au format Cehoslovacia. In nov. a fost restabilit statul polon independent. Austro-Ungaria infranta si pe frontul italian a semnat armistitiul la 3 nov., iar Germania la 11 nov. Romania, care incheiase cu Puterile Centrale, Bulgaria si Turcia, Pacea de la Buftea-Bucuresti, o denunta printr-un ultimatum la 27 oct./9 nov., reintrand in razboi. In imprejurarile prabusirii Imp. Habsburgic si a tarismului in Rusia a aparut posibilitatea incheierii procesului de formare a statului national unitar roman. Basarabia, Bucovina si Transilvania se unesc cu Romania, ca urmare a hotararilor adoptate in 1918 la Chisinau (27 mart./9 apr.), Cernauti (15/28 nov.) si Alba Iulia (18 nov./1 dec.). Primul Razboi Mondial a luat sfarsit cu victoria Antantei, concretizata prin sistemul de tratate de pace de la Versailles, cel mai important, cu Germania, fiind semnat la 28 iun. 1919. In acest razboi s-au folosit submarinele, gazele toxice (Ypres, 1916) si avioanele. S-au pricinuit uriase pierderi umane (c. 9.700.000 morti si c. 20.000.000 raniti) si materiale (evaluate la peste 278 miliarde dolari). Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cel mai mare conflict militar, politic, economic si diplomatic din istoria omenirii, care a cuprins in final, 72 de state cu o populatie de c. 1.700.000.000 de oameni (80% din populatia lumii), fiind mobilizati sub arme 110.000.000 de oameni. A fost dezlantuit de Germania, aliata cu Italia si Japonia, cu scopul instaurarii dominatiei lor asupra lumii. La 1 sept. 1939 Germania a atacat Polonia, dezlantuind razboiul. Marea Britanie si Franta, desi au declarat razboi Germaniei (3 sept.) n-au intreprins actiuni militare de anvergura („Razboiul ciudat”), Polonia fiind infranta in 26 zile. Dupa ce au ocupat Danemarca si Norvegia, armatele germane au invadat Olanda, Belgia, Luxembourg si Franta care, atacata si de Italia (intrata in razboi la 10 iun. 1940), a semnat armistitiul la 22 iun. 1940. Prin intrarea Italiei in razboi, au inceput operatiunile militare si in Africa. Prinsa intre Germania si U.R.S.S., care isi delimitasera sferele de interese prin Pactul Molotov-Ribbentrop (23 aug. 1939), Romania s-a gasit izolata pe plan extern, lipsita de orice sprijin din afara; in acest context, i-au fost impuse importante cesiuni teritoriale: Basarabia, partea de nord a Bucovinei si tinutul Herta au fost anexate (iun. 1940) de U.R.S.S.; partea de NE a Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena (aug. 1940) a fost cedata Ungariei, iar apoi Bulgariei partea de S a Dobrogei – Cadrilaterul (sept. 1940). La 6 sept. 1940 regele Carol al II-lea renunta la tron, puterea fiind preluata de generalul Ion Antonescu; din oct. 1940 trupele germane intra in tara. In primavara lui 1941, Germania ocupa Iugoslavia si Grecia (atacata anterior de Italia), instaurandu-si controlul in Pen. Balcanica. La 22 iun. 1941, trupele germane, incalcand Tratatul de neagresiune incheiat intre U.R.S.S. si Germania in 1939, au atacat prin surprindere Uniunea Sovietica, sperand ca prin desfasurarea „razboiului fulger” sa o invinga pana la sfarsitul anului. Impreuna cu Germania au inceput operatiuni militare impotriva Uniunii Sovietice, Romania, Finlanda, Slovacia, Ungaria si Italia. Prin concentrarea de forte si amploarea bataliilor, frontul sovieto-german a devenit principalul front al razboiului. In primele luni, trupele germane au ocupat o mare parte a terit. U.R.S.S., dar in dec. au suferit, in fata Moscovei, prima mare infrangere. In Extremul Orient, Japonia, care continua razboiul impotriva Chinei, a atacat baza maritima a S.U.A. de la Pearl Harbor (7 dec. 1941), provocand intrarea S.U.A. in razboi. S-a constituit astfel coalitia statelor antifasciste. Un rol insemnat in lupta impotriva Germaniei l-au avut miscarile de rezistenta din tarile ocupate de Reich. In 1942, pe Frontul de Est incepe la 19 nov. contraofensiva de la Stalingrad, terminata printr-un mare dezastru pentru trupele germane si romane. Pe frontul din Extremul Orient, unde Japonia castigase pana atunci o serie de victorii, incepe contraofensiva anglo-americana. In Africa de N aliatii trec la ofensiva, provocand grele pierderi trupelor italo-germane (El Alamein). Anul 1943 a marcat trecerea definitiva a initiativei strategice in mainile coalitiei antifasciste. Pe frontul rasaritean, dupa batalia de la Kursk, ofensiva armatei sovietice sileste armatele germane la retragere. In iul. 1943, armatele anglo-americane debarca in Italia. In sept. Italia iese din razboi si declara razboi Germaniei, ceea ce provoaca ocuparea Italiei de N si centrale de catre germani (republica de la Salo). In unele tari – U.R.S.S., Iugoslavia, Italia, China – miscarea de rezistenta ia o amploare deosebita, provocand grele pierderi ocupantilor. In 1944, pe frontul de E armatele sovietice au zdrobit mari grupuri de armate germane si, dupa eliberarea terit. U.R.S.S., au depasit granitele de stat ale acesteia, desfasurand operatiuni militare victorioase pe terit. Poloniei, Romaniei, Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei, Danemarcii, Norvegiei. In sept., Finlanda cere armistitiu. In V, puternice forte anglo-americane au debarcat in Normandia (6 iun.) si, impreuna cu Fortele Franceze din interior, au inceput operatiunile de eliberare a Frantei. Anul 1944 a fost anul unor victorii hotaratoare ale coalitiei antifasciste, al insurectiilor din Paris (aug.), Slovacia (aug.), Bulg. (sept.) si al ofensivei fortelor de rezistenta antigermana din Iugoslavia, Grecia, Albania. In oct. 1944, trupele engleze au debarcat in Grecia. Romania, in urma loviturii de stat de la 23 august 1944, a intors armele impotriva Germaniei, alaturandu-se coalitiei antifasciste. Schimbarea de orientare a dus la prabusirea dispozitivului german din Balcani, deschizand larg calea inaintarii rapide a armatelor sovietice, grabind victoria armatelor aliate impotriva Germaniei. Dupa alungarea, la 25 oct. 1944, a tuturor trupelor hitleristo-horthyste de pe intreg teritoriul Romaniei trupele romane au luptat alaturi de Armata Rosie, contribuind la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si a unei parti din teritoriul Austriei. In 1945, armatele sovietice incercuiesc Berlinul si-l ocupa (2 mai), dupa lupte indarjite. La 5 mai izbucneste insurectia de la Praga, orasul fiind eliberat la 9 mai. Infranta, Germania capituleaza fara conditii (9 mai 1945). In Extremul Orient, Japonia suferea infrangeri importante. In iun. 1945, americanii debarca pe terit. Japoniei, in arh. Ryūkyū. In aug. 1945, U.R.S.S. incepe operatiunile militare impotriva Japoniei, in Manciuria, iar la 6 si respectiv 9 aug., S.U.A. efectueaza bombardamente atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Zdrobita, Japonia capituleaza fara conditii la 2 sept. 1945. In cel de-al Doilea Razboi Mondial au pierit c. 50.000.000 de oameni. Incalcand conventiile internationale, Germania, Italia si Japonia au folosit metode barbare de ducere a razboiului. Hitler a dus o politica de exterminare a populatiei evreiesti din spatiul german si din terit. ocupate vremelnic („Holocaust”). Numai in lagarele de concentrare au pierit c. 6 mil. oameni din randurile evreilor. Pierderile materiale se cifreaza la c. 1.384 miliarde dolari. Crimele de razboi savarsite au fost condamnate la procesele de la Nurnberg si Tōkyō. Dupa terminarea razboiului s-au incheiat la Paris (febr. 1947) tratatele de pace cu Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda. Germania a fost divizata in urma ocuparii ei de catre fortele S.U.A., U.R.S.S., Marii Britanii si Frantei si a inceputului Razboiului rece (in 1949 s-au constituit cele doua state germane R.F.G. si R.D.G.). In sept. 1951, S.U.A. si Marea Britanie au incheiat un tratat de pace separat cu Japonia; in 1956, inceteaza starea de razboi dintre U.R.S.S. si Japonia. In mai 1955 a fost semnat Tratatul de Pace cu Austria.
PROCURATOR s. m. 1. magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, cu strangerea darilor si cu repartizarea cheltuielilor. 2. inalt demnitar in vechile republici italiene Genova si Venetia. 3. mandatar insarcinat sa apere interesele unei alte persoane. (< fr. procurateur, lat. procurator)
PROCURATOR, procuratori, s. m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberti, insarcinat cu strangerea darilor si cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Inalt demnitar in republicile Venetiei si Genovei, in evul mediu. 3. Persoana care actioneaza in numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar. – Din fr. procurateur, lat. procurator, -oris.
PROCURATOR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, insarcinat cu strangerea darilor si cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Inalt demnitar in vechile republici Genova si Venetia. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur.
REICHSTAG [raiʃtag] (cuv. germ.) 1. (In Ev. med.) Denumire data unuia dintre organele puterii centrale in Sfantul Imperiu roman de Natiune Germana. 2. Denumire data parlamentului german in Confederatia Germana de Nord (din 1867), in Imperiul German (din 1871) si in republica de la Weimar (1919-1933). Dupa acapararea puterii de catre nazisti, R. a devenit un instrument al acestora.
BUDAPESTA (BUDAPEST) [budapæst], cap. Ungariei, situata pe malurile Dunarii, in N tarii; 2,3 mil. loc. (1990, cu suburbiile Csepel, Ujpest, Rakoszpalota, Sashalom etc.). Este formata din Buda, Pesta si Obuda. Concentreaza 19% din populatia tarii si c. 50% din cea urbana. Mare nod de comunicatii. Aeroport international (Ferihegy). Pr. centru politic, economic si cultural si cel mai puternic centru ind. al tarii, realizind 40% din valoarea globala a ind. (siderurgie, metalurgie neferoasa, poligrafie, mijloace de transport auto si feroviar, aparataj electronic, masini-unelte, aparate optice si de precizie, ingrasaminte chimice, produse farmaceutice, prelucr. petrolului, coloranti, produse textile, confectii, hirtie, alim.). Academie de stiinte (1840), trei universitati. Teatrul National (1873). Monumente din sec. 13-15, refacute in sec. 19, numeroase cladiri baroce din sec. 18 (primarie, biserici). Parlamentul si Palatul Republicii (sec. 19). Muzee (Galeria Nationala). Numeroase poduri peste Dunare. Statiune balneara (Buda) si centru turistic insemnat (Ins. Margareta). In antic, colonie romana (Aquincum). Din 1350, resedinta permanenta a regilor Ungariei; cucerita de turci in 1541, Buda a fost centrul pasalicului cu acelasi nume. In 1686 a fost cucerita de Habsburgi, iar in 1872, unindu-se cu Pesta si Obuda a devenit cap. Ungariei in cadrul statului dualist austro-ungar. In urma dezmembrarii statului dualist austro-ungar, a izbucnirii anarhiei la B., o data cu instaurarea Republicii Sovietice Ungare (1919) si a refuzului guvernului comunist ungar de a accepta istoricele hotariri de la Alba Iulia, precum si a incalcarii armistitiului, trupele romane au ocupat orasul (3 aug.). In iarna anului 1945, trupele romane, luptind alaturi de cele sovietice impotriva armatelor hortyste si germane, au contribuit la eliberarea B. Centrul revolutiei ungare (oct.-nov. 1956), zdrobita de interventia trupelor sovietice.
SARMIENTO, Domingo Faustino (1811-1888), scriitor si om politic argentinian. Ca presedinte al Republicii (1868-1874) a infaptuit o serie de reforme liberale, in scopul modernizarii statului, si ap us capat razboiului cu Paraguay (1870). Adept al romantismului, a scris romanul „Facundo sau Civilizatie si si barbarie”, tablou al societatii argentiniene si al problemelor cu care se confrunta; pamflete.
SAN MARINO, Serenisima republica ~ (Serenissima Repubblica di San Marino), stat in S Europei, formand o enclava in NE Pen. Italice; 61,19 km2; 28.8 mii loc. (2005). Limba oficiala: italiana. Religia: crestina (romano-catolici 88,7%, penticostali 1,8%) 90,5%, alte religii atei 9,5%. Capitala: San Marino. Unul din ministatele Europei, S. m. are un relief de coline atasat sectorului nordic al muntilor Apenini, dominat de Monte Titano (739 m alt. max.) cu trei varfuri calcaroase. Raul Marano se varsa in M. Adriatica la 18 km E, pe teritoriul Italiei. Clima mediteraneana cu temp. ce ajung vara la 30ºC, iarna coborand uneori pana la -10ºC. Vegetatia naturala forestiera (sub 4%) a fost practic inlocuita de plante de cultura si pajisti secundare. Sectorul serviciilor este dominant (c. 2/3 din populatia activa) cu precadere turismul. Sectorul financiar-bancar a luat amploare in ultimele decenii, gratie unei legislatii liberale. Filatelia si numismatica contribuie si ele semnificativ la veniturile statului. Se cultiva grau, orz, pomi fructiferi, vita de vie si se cresc mici efective de bovine si porcine. Ind. creata in ultimele decenii, este foarte diversa – confectii, pielarie, cauciuc sintetic, ciment, mobila, textile, instrumente muzicale, coloranti, cosmetice, aparataj electric – dar cu productii reduse. Mai cunoscute sunt produsele din portelan obtinute la Borgo Maggiore. Intreaga energie necesara este importata din Italia, tara cu care S. m. alcatuieste din 1862, o uniune vamala. Infrastructura rutiera numara 252 km, gradul de motorizare fiind foarte ridicat; lipsesc caile ferate, iar legaturile aeriene externe (pe relatia S. m. – Rimini, Italia) sunt mijlocite (in perioada de vara, in plin sezon turistic) de un heliport. Turismul beneficiaza si el de pozitia geografica de enclava in terit. Italiei, una din destinatiile majore ale turismului mondial. Principalele zone si obiective: Capitala tarii (Palazzo del Governo, Palazzo Valoni) – un adevarat oras muzeu, cu biserici vechi (Basilica del Santo), fortificatii din sec. 10-17, palate, grupuri statuare, muzee (inclusiv unul al autoturismelor de epoca), apoi orasul Borgo Maggiore (biserica San Antimo, palate, Muzeul filatelic si numismatic intr-un palat din sec. 16 s.a.), amenajarile sportive (inclusiv un circuit de Formula 1). Moneda: 1 Euro = 100 cent. Balanta comerciala este echilibrata. Export: produse electronice, marci postale, ceramica fina, articole de pielarie, vinuri, grau, materiale de constructie, mobila, lemn s.a. Import: bunuri manufacturate diverse, produse petroliere, energie electrica, aur s.a. Principalul partener este Italia (aproape 90% din intregul comert exterior sanmarinez). – Istoric. Intemeiat ca oras in anul 301 d. Hr. a devenit in 1263 republica independenta, recunoscuta pe plan international de Congresul de la Viena (1814-1815). In mart. 1862 s-a instituit de facto protectoratul Italiei asupra rep. S. m. Dupa 1945 S. m. a fost condusa de guverne de coalitie, formate din comunisti si socialisti. In 1971, protectoratul Italiei a incetat, statului S. m. recunoscandu-i-se si dreptul de a bate moneda proprie. In 1988, adera la Consiliul Europei; membru al O.N.U. (2 mart. 1992). La 1 ian. 2002, S. m. a inlocuit lira italiana ca moneda nationala cu euro. Organul suprem al puterii este Marele Consiliu General, parlament unicameral ales pe cinci ani; acesta alege, din sase in sase ani, doi capitani regenti, care sunt sefii statului si guvernului (Congresul Statului). republica parlamentara. 2. Cap. Republicii San Marino; 4,4 mii loc. (2003, cu suburbiile). Emisiuni de marci postale. Monumente: ruinele a trei randuri de fortificatii (sec. 13-16), dominate de trei turnuri. Muzeu. Turism.
RADHAKRISHNAN [radakriʃnən], Sir Sarvepalli (1888-1975), om politic si filozof indian. Prof. univ. la Calcutta, New Delhi, Chicago si Oxford. Membru al partidului Congresul National Indian. Presedinte al Republicii India (1962-1967). Studii de istorie a filozofiei indiene, de religie si etica („Filozofia indiana”, „Religie si societate”, „Religiile orientale si gandirea occidentala”). M. de onoare al Acad. romane (1956).
EROU, eroi, s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa. 3. (In mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din fr. heros, lat. heros.
REVOLUTIA DE LA 1848, revolutie de inspiratie liberala si democratica, desfasurata in aproape intreaga Europa in anii 1848-1849. Indreptata impotriva regimurilor absolutiste, intarite dupa Congresul de la Viena (1814-1815), revolutia a avut caracteristici proprii fiecarei tari, dar a fost pretutindeni in coeziune cu miscarea revolutionara generala. A inceput mai intai in Italia (la Palermo, 12 ian.), framantata de o mare diversitate de probleme, de la abolirea iobagiei (in Sud si in Regatul Neapolelui) pana la consolidarea pozitiilor burgheziei (Regatul Sardiniei) si realizarea unitatii nationale. Sub presiunea insurectiilor populare au fost introduse constitutii liberal-democrate in Regatul Celor Doua Sicilii, in Regatul Sardiniei, Toscanei si Statul Papal; in urma insurectiei antihabsburgice izbucnite in partea de N a Pen. Italice (18-22 mart, 1848), Lombardia si Venetia sunt eliberate de sub dominatia Habsburgilor, marcand, totodata, inceputul razboiului de eliberare. Revolutia a cuprins curand aproape intreaga Pen. Italica (insurectiile din Parma, Modena, Toscana), culminand cu proclamarea republicii la Roma (9 febr. 1849), in frunte cu Mazzini si Garibaldi. La 22 febr. 1848 revolutia a izbucnit si in Franta, soldandu-se cu rasturnarea regelui Ludovic Filip si a oligarhiei financiare si cu proclamarea republicii (25 febr.). Evenimentele din Franta au exercitat o puternica influenta asupra asupra desfasurarii ulterioare a evenimentelor in numeroase tari din Europa. La 13 mart. 1848 a izbucnit revolutia in Austria, devenita dupa 1815 bastionul politic al reactiunii in Europa Centrala. Insurectia din Viena (15 mart.) s-a soldat cu rasturnarea regimului Metternich, urmata de constituirea (17 mart.) a guvernului reprezentantilor nobilimii si ai burgheziei liberale, deschiderea (22 iul.) a Reichstagului unicameral si promulgarea (7 sept.) Legii privind desfiintarea dependentei personale (fara rascumparare) a taranilor. Momentul maxim al revolutiei din Imp. habsburgic a fost marcat de insurectia de la Viena (6-31 oct. 1848), cand insurgentilor si s-a alaturat o mare parte a garnizoanei din oras, dar, dupa lupte indarjite, insurectia a fost infranta de trupele imperiale. In cadrul evenimentelor revolutionare din Imp. Habsburgic o mare importanta a avut-o revolutia ungara izbucnita la 15 mart. la Pesta, condusa de Kossuth Lajos. Guvernul constituit in mart. 1848 desfiinteaza iobagia si promoveaza alte reforme democrat-liberale menite sa asigure dezvoltarea tarii. Conducatorii r. nu au tinut seama de revendicarile sociale si nationale ale romanilor si slavilor, ceea ce a dus la dezbinarea fortelor revolutionare si la conflicte armate intre acestea. In aceste conditii Habsburgii trec la contraofensiva impotriva revolutiei ungare, facand apel la trupele croate si ruse. Pentru respingerea atacului contrarevolutiei se creeaza (21 sept. 1848) Comitetul apararii patriei (din oct. guvern revolutionar) in frunte cu Kossuth Lajos, care la randu-i formeaza o armata revolutionara, care reuseste sa pricinuiasca un sir de infrangeri armatei habsburgice si celei croate. Insa in ian. 1849, armatele habsburgice ocupa Pesta, iar guvernul revolutionar se refugiaza la Debretin, unde Dieta proclama independenta deplina a Ungariei si detronarea Habsburgilor. La 13 aug. 1849, revolutia ungara este infranta de armata rusa, chemata de Habsburgi in sprijinul lor. La 12 iun. 1848 a izbucnit revolutia la Praga, iar in Croatia si Slovenia au avut loc miscari revolutionare. In Germania, a inceput cu insurectia din Baden (27-28 febr.) si Hessa (11 mart.), cuprinzand apoi toate statele germane; in Bavaria, regele abdica (20 mart.); numerosi principi acorda insurgentilor libertati democratice. Insurectia de la Berlin (18 mart.), obliga pe regele Prusiei sa accepte formarea (29 mart.) unui guvern din reprezentantii burgheziei liberale si sa acorde o Constitutie. Revolutia a cunoscut o deosebita intensitate in statele germane din Vest, unde procesul de dezvoltare a capitalismului era mai avansat. La revolutia din Germania au luat parte si K. Marx si Fr. Engels. La 18 mai 1848 s-a intrunit, la Frankfurt pe Main, Parlamentul german, ales prin vot universal, in scopul realizarii unitatii Germaniei; aceasta actiune nu a avut sorti de izbanda, atat din cauza pozitiei nehotarate a burgheziei liberale germane, cat si din pricina nerecunoasterii de catre Austria si principii germani a autoritatii Parlamentului de la Frankfurt, care oferea coroana imperiala a Germaniei unificate regelui Prusiei, Frederic-Wilhelm al IV-lea. In urma loviturii de stat din Prusia (nov.-dec. 1848) infaptuita de nobilii monarhisti s-a deschis calea spre restabilirea absolutismului si infrangerea revolutiei (iul. 1849). Speriata de amploarea miscarii, burghezia liberala germana a renuntat la programul Revolutiei. In a doua jumatate a anului 1848, dupa insurectia proletariatului parizian din 23-26 iul., contrarevolutia europeana, sub steagurile monarhiilor coalizate, a inceput contraofensiva impotriva miscarilor revolutionare. O noua insurectie declansata la Viena (6 oct. 1848) a fost reprimata cu forta. Acelasi lucru s-a intamplat cu insurectiile din Baden (sept. 1848), Dresda (mai 1849), cu revolutiile din Ungaria (aug. 1849) si cu cele din Tara Romaneasca (sept. 1848) si cu cele din Transilvania (aug. 1849), inabusite de armatele Prusiei, Rusiei, Austriei, Imperiului Otoman si de cele ale Republicii franceze. Insurectia pariziana a contribuit la desfiintarea iobagiei in tarile din centrul Europei si la abolirea unor privilegii nobiliare. In urma revolutiei, burghezia si-a consolidat pozitiile in tarile din Apusul Europei, iar in celelalte tari a patruns in administratia de stat. In Tarile Romane aparitia si dezvoltarea burgheziei, pe de o parte, mentinerea structurilor feudale si a privilegiilor boieresti, existenta suzeranitatii turcesti (in Tara Romaneasca si Moldova) si a stapanirii habsburgice (in Transilvania), pe de alta parte, au fost factorii determinanti ai intensificarii miscarii de eliberare sociala si nationala. Inceputul desfasurarii evenimentelor revolutionare l-a facut miscarea revolutionara din Moldova (mart.), repede inabusita. Nevoiti sa se exileze, fruntasii pasoptisti au formulat in emigratie programul revolutiei („Printipiile noastre pentru reformarea patriei” si „Dorintele partidei nationale din Moldova”), in care, pe langa problema improprietaririi taranilor se punea si problema crearii statului national roman. In Tara Romaneasca a avut loc o revolutie la care au participat: taranimea, mestesugarii si lucratorii de la orase, burghezia si boierimea liberala. Principalii ei conducatori au fost: N. Balcescu, Gh. Magheru, Al. G. Golescu, I. Heliade-Radulescu, C.A. Rosetti, Chr. Tell. Programul Revolutiei, izbucnita la 9/21 iun. 1848, sintetizat in Proclamatia de la Islaz, prevedea independenta administrativa si legislativa a tarii, egalitatea in fata legii, eliberarea si improprietarirea taranilor (art. 13) etc. La 13/25 iun. domnul tarii, Gh. Bibescu, a abdicat, conducerea revenind unui guvern provizoriu, iar apoi ca urmare a preponderentei elementelor moderate, unei locotenente formata din I. Heliade-Radulescu, N. Golescu si Chr. Tell. Ingrijorat de evenimente, guvernul rus a exercitat presiuni asupra Imp. Otoman ca sa intervina cu forta armata (sept.). Au fost restaurate prevederile Regulamentului Organic, abolite temporar. In Transilvania problemele eliberarii sociale s-au impletit strans cu cele ale eliberarii nationale. Principalii conducatori au fost: Avram Iancu, S. Barnutiu, G. Baritiu, E. Murgu, A. Saguna. Unirea fortata a Transilvaniei cu Ungaria, refuzul conducatorilor maghiari de a recunoaste drepturile nationale ale romanilor i-au silit pe acestia sa mearga pe o cale revolutionara proprie. La Adunarea de la Blaj de pe Campia Libertatii (3-5/15-17 mai 1848), care a constituit punctul culminant al revolutiei in Transilvania, cei peste 40.000 participanti au adoptat programul care prevedea desfiintarea iobagiei, egalitate nationala si reprezentare proportionala in Dieta, administratie, justitie, Garda nationala, infiintarea de scoli in limba romana etc. Netinand seama de vointa clar exprimata la Blaj, Dieta nemeseasca din Cluj a confirmat la 17/29 mai 1848 incorporarea Transilvaniei la Ungaria, ceea ce a provocat dezbinarea fortelor revolutionare romane si maghiare, fapt de care a profitat Curtea de la Viena. Avram Iancu a organizat cetele motilor, transformandu-le intr-o oaste taraneasca, cu care a aparat regiunea Muntilor Apuseni impotriva ostilor nobilimii maghiare. Abia la 2/14 iul. 1848, in urma staruintelor lui N. Balcescu, a fost incheiat proiectul de pacificare prin care se punea capat ostilitatilor intre cele doua tabere. Era insa prea tarziu, deoarece in aug. 1849 revolutia maghiara a fost infranta de trupele habsburgice si ruse. Desi infranta, Revolutia de la 1848 in Tarile Romane a avut totusi urmari insemnate; a contribuit in mod esential la dezvoltarea constiintei nationale a poporului roman si a pus la ordinea zilei problemele fundamentale ale dezvoltarii societatii: problema agrara, a eliberarii sociale, a egalitatii in drepturi, a unirii celor trei tari romane in cadrul fruntariilor unuia si aceluiasi stat, a libertatii si independentei nationale.
ATHOS (HAGION OROS) 1. Masiv muntos si pen. in Grecia de NE, in Pen. Calcidica. Alt. max.: 2.033 m. 2. republica monastica, cu regim de departament ad-tiv autonom in cadrul Greciei; 336 km2; 1,5 mii loc. (1981); resed.: Karyai. Clima mediteraneana. Numeroase manastiri ortodoxe („Marea Lavra”, „Vatopedi” s.a.), intemeiate cu incepere din sec. 9, in care se gasesc valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi in lemn, manuscrise rare. Inca din sec. 14 numerosi domni romani au reparat, refacut si inzestrat manastiri de la A. La sfirsitul sec. 16 au inceput „inchinarile” de manastiri si mosii din Tarile romane comunitatilor grecesti de la A., situatie curmata de legea secularizarii averilor manastiresti adoptata in 1863 de domnitorul Al.I. Cuza. Importanta religioasa si turistica.
RIOBAMBA, oras in partea centrala a Ecuadorului, situat in m-tii Anzi, la 2.782 m alt., pe valea Riobamba, la 177 km S de Quito, la 32 km SE de vulcanul Chimborazo; 124,4 mii loc. (2001); centrul ad-tiv al provinciei Chimborazo. Ind. mat. de constr. (ciment), textila (covoare), ceramicii, incaltamintei si alim. Piata agricola. Institut Politehnic (1969). Dioceza romano-catolica (din 1863). Veche asezare inca, langa care (c. 19 km S de R.), s-au stabilit (in 1534) spanioli intemeind localit. Cajabamba. In 1797, dupa ce au omorat multi localnici, spaniolii s-au mutat in zona actuala a orasului, fondand R. La R. s-au desfasurat lucrarile unui congres constitutional (1830) care a proclamat existenta Republicii Ecuador.
CIPRU, stat in ins. cu acelasi nume din E M. Mediterane; 9.251 km2; 690 mii loc. (1989). Limbi oficiale: greaca si turca (81% din populatie sint greci si 18,7% turci). Cap.: Nicosia. Orase pr.: Limassol, Famagusta, Larnaca. Este impartit in cinci districte. Terit. tarii este strabatut de doua lanturi muntoase care incadreaza o cimpie mai inalta, fertila si bine populata. Clima mediteraneana. Vegetatie de maquis. Expl. de gips (46 mii t, 1987), min. de fier (114 mii t, 1987), pirite, cuprifere, azbest. Terenurile agricole ocupa 17,6% din supr. tarii (33.000 ha irigate, 1988), pe care se cultiva orz (95% din productia de cereale), cartofi (193 mii t, 1989), tutun; plantatii de citrice si maslini. Viticultura (30 mii ha, 212 mii t struguri, 1989). Cresterea animalelor (caprine si ovine). Intreprinderi ind. care produc ulei de masline, conserve de peste, ciment (1 mil. t, 1989), tesaturi, incalt., produse chim. s.a.; rafinarie de petrol. C. f.: 35 km. Cai rutiere: 9,2 mii km. Flota comerciala: 8,2 mil. t (1985). Trafic maritim international: 6,15 mil. t (1988). Moneda: 1 lira = 1.000 mils. Exporta textile si conf (c. 1/3), legume, cartofi si frunte (c. 1/5), produse electronice, produse petroliere, ciment, azbest s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, bunuri ind. de larg consum, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. In insula s-au stabilit prin milen. 2 i. Hr. aheii; ulterior, C. s-a aflat in stapinirea succesiva a egiptenilor, hititilor, asirienilor, persilor, Egiptului elenistic, romanilor, bizantinilor, arabilor, cruciatilor, Venetiei. In 1571 a fost cucerit de turci. In 1878, Turcia, in baza unui acord secret, a trecut temporar Marii Britanii drepturile sale asupra insulei. In 1914, dupa intrarea Turciei in primul razboi mondial, de partea Germaniei, Marea Britanie a anexat C., declarindu-l in 1925 colonie britanica. In 1955 cipriotii au trecut la lupta armata pentru eliberarea nationala a tarii; la 16 aug. 1960, C. a fost proclamat republica independenta. In 1963 au avut loc primele incidente grave intre membrii comunitatilor greaca si turca, marcind inceputul unei indelungate crize. In iul. 1974, o lovitura de stat organizata de Garda Nationala greaca duce la inlaturarea, temporara, a presedintelui rep. C., arhiepiscopul Makarios III (care paraseste ins. si se reintoarce in dec.). In partea de nord a ins. debarca trupele turcesti, care au ocupat o parte din terit. Tratativele intercomunitare sint reluate (ian. 1975), dar in febr. 1975, administratia cipriota turca proclama ilegal N ins. drept „stat autonom si federat”. Negocierile intercomunitare desfasurate, cu unele intreruperi, intre 1975 si 1983, sub egida O.N.U., nu au dus la rezultate concrete. In nov. 1983, administratia cipriota turca proclama unilateral „republica Turca a Ciprului de Nord” si intrerupe tratativele cu comunitatea cipriota greaca. Negocierile au fost reluate ulterior sub egida secretarului general O.N.U., dar nu au dus la nici un rezultat semnificativ (1989-1990). Potrivit constitutiei din 1960, puterea executiva este detinuta de un cabinet condus de presedintele statului, iar cea legislativa de Camera Reprezentantilor.
MUNTENEGRU (CRNA GORA), republica in SV Iugoslaviei; 13,8 mii km2; 640 mii de loc. (1996). Capitala: Podgorica. Orase pr.: Niksic, Cetinje. Relief muntos predominant, cu alt. max. in vf. Bobotov (2.522 m) din masivul Durmitor. Clima mediteraneana. Expl. de cupru, bauxita si plumb. Uzine siderurgice, ind. alim. si textila. Cresterea ovinelor si caprinelor. Se cultiva tutun, maslini si citrice. Viticultura. Turism dezvoltat pe litoralul M. Adriatice. Istoric: Terit. M. a facut parte, in Antichitate, din provincia romana Iliria. In sec. 7 a fost populat de triburile slave ale duklianilor; in sec. 9 s-a constituit cnezatul Duklja, cunoscut mai tarziu sub numele de Zeta (denumirea M. din sec. 15). La sfarsitul sec. 12 a facut parte din statul sarb, iar din 1366, M. a devenit independent. Cucerit si inclus in Imp. Otoman (1499). In 1697, mitropolitul Danilo Petrovic Njegos a intemeiat dinastia Njegos, care a condus lupta de eliberare nationala, culminand cu victoria asupra turcilor (1797) si proclamarea independentei de fapt a M., recunoscuta de Trataul de Pace Ruso-Turc de la San Stefano (1878). Din 1918 a intrat in Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (din 1929 Iugoslavia), iar din 1945 a devenit republica in cadrul R.S.F. Iugoslavia; dupa destramarea (1991) acesteia, M. impreuna cu Serbia a constituit republica Federala Iugoslavia.
MILANO, oras in N Italiei, centrul ad-tiv al reg. Lombardia; 1.3 mil. locuitori (1997). Important nod de comunicatii. Aeroport (Linate). Metrou. Puternic centru industrial, comercial si financiar. Siderurgie; constr. de automobile (uzinele firmelor „Lancia” si „Alfa Romeo”, absorbite de firma Fiat, 1969, si, respectiv, 1986), tractoare, avioane, motoare, utilaj metalurgic, motociclete, biciclete, de aparataj electrotehnic, material feroviar, masini-unelte; produse chimice (fabricile firmelor „Montecatini-Edison” si „Pirelli”), textile si alim. Ind. poligrafica. Mare centru cultural si stiintific: Academia de Stiinte, 5 universitati, institut politehnic (1963). Celebrul teatru de opera „La Scala” (1778). Monumente: Domul – cea mai mare constructie gotica din Italia (sec. 14-19), bisericile San Lorenzo (sec. 4-12), San Eustorgio (1335-1339), Santa Maria delle Grazie (1464-1490), in refectoriul careia se afla celebra pictura „Cina cea de taina” de Leonardo da Vinci, Castelul Sforza (sec. 15, reconstruit in sec. 19), palatele Marino (1557), Litta (sec. 16), Brera (sec. 17-18) si Dugnani (sec. 18, cu fresce de Tiepolo). Biblioteca Ambrosiana. Muzee, pinacoteci. Galerie de arta moderna. Orasul a fost intemeiat la sfarsitul sec. 5 si inceputul sec. 4 i. Hr. A intrat in stapanirea Romei (din 196 i. Hr.), sub numele de Mediolanum. In timpul stapinirii longobarde, a fost resedinta ducala. Unul dintre centrele miscarii patare (sec. 11); s-a proclamat comuna in 1097-1098. Cucerit in 1158 de Frederic I Barbarossa, in 1162 a fost in intregime distrus de armatele imperiale. Refacut ulterior. S-a aflat sub conducerea familiilor Visconti (din 1329) si Sforza (1450-1535, cu intreruperi), fiind din 1935 capitala ducatului cu acelasi nume. In urma Razboaielor Italiene (1494-1559), a intrat in stapanirea Frantei (1499-1513), Spaniei (din 1535), iar mai tarziu in stapanirea Austriei (1706-1733, 1736-1796). Ocupat de Napoleon I, M. a devenit in 1797 capitala Republicii Cisalpine, dependente de Franta, apoi a Regatului Italiei (1805-1815). Dupa Congresul de la Viena (1814-1815), M. devine capitala Regatului lombardo-venetian, dependent de Imp. Austriac. In 1848 si 1853 la M. au loc puternice rascoale impotriva stapanirii austriece. Eliberat in 1859, M., impreuna cu intreaga Lombardie, a intrat in componenta Regatului Sardiniei si a Regatului Italiei (din 1861). – Edictul din Milano, edict promulgat in anul 313 d. Hr. de imparatul Constantin care consfintea libertatea cultului crestin in Imp. roman.
CAIRO (EL QAHIRA, AL-QAHIRAH), cap. Egiptului pe dr. Nilului, in partea de S a deltei acestuia; 9,85 mil. loc. (in 1990, cu suburbiile Giseh, Heliopolis, Heluan etc.). Cel mai mare oras al Africii. Nod de comunicatii. Aeroport international (El Almaza). Pr. centru politic si economic al tarii; asigura 25% din prod. nationala; ind. metalurgica, constr. de masini (automobile, avioane si tractoare, masini-unelte, televizoare s.a.), chimica, incalt., textila, mat. de constr. (ciment), alim., poligrafica. Mare centru comercial si financiar international. Important centru cultural: trei universitati, academie de stiinte. Muzee. Monumente celebre: moscheile Ibn Tulun (sec. 9), Al-Azhar (sec. 10), Moscheea lui Hasan (sec. 14). In apropiere, orasul Giseh cu celebrul complex arhitectonic. In epoca romano-bizantina pe terit. C. actual s-a aflat orasul Babilon, apoi, dupa cucerirea araba (641) a purtat numele de Al-Fustat; din 641 pina in 969, cap. guvernatorilor generali arabi ai Egiptului. In 969, la N de vechea asezare s-a cladit noul oras Al-Qahirah, care din 973 a devenit cap. statului Fatimizilor. Din sec. 13, cap. sultanilor mameluci. Cucerit de turcii otomani (1517), in a caror stapinire a ramas formal pina in 1914. In 1882, englezii ocupa Egiptul, C. devenind resedinta consulilor generali englezi (1883-1914). Resedinta regala (din 1914), devine capitala Republicii Egipt (1953-1958), a Republicii Arabe Unite (1958-1971) si apoi a Republicii Arabe Egipt (din 1971). Sediu al unor organe si organizatii internationale. – Conferinta de la ~, conferinta anglo-americana-chineza (22-26 nov. 1943), la care a fost adoptata declaratia privind telurile participantilor la razboiul antijaponez.
BASARABIA, prov. istorica romaneasca, parte integranta a Moldovei, situata pe terit. dintre Nistru, Prut, Dunare si Marea Neagra, denumita astfel prin extinderea numelui atribuit in 1812 doar partii sale sudice. Urme de locuire umana din Paleoliticul mijlociu. Vestigii apartinind triburilor traco-getice. In sec. 2-4, sudul B. a intrat in stapinirea Imp. roman, in restul terit. continuind sa vietuiasca triburile dacilor liberi. A urmat un larg proces de romanizare, care a continuat si dupa retragerea aureliana (sec. 3). In sec. 6-10, B. a cunoscut numeroase incursiuni ale populatiilor migratoare. In 1359 s-a intemeiat statul independent Moldova, care, ulterior, a unit in hotarele sale toate teritoriile romanesti cuprinse intre Marea Neagra si Ceremus pe de o parte, si Carpatii Rasariteni si fl. Nistru pe de alta parte. Domnii Moldovei au creat un sistem complex de aparare, construind cetati la: Soroca, Orhei, Chilia Noua, Tighina, Hotin, Cetatea Alba s.a. In 1583, sudul B. a fost anexat Imp. Otoman (raiaua Tighina). Prin tratatul de la Luck (apr. 1711) incheiat intre Petru I si Dimitrie Cantemir, Rusia a recunoscut suveranitatea si integritatea Moldovei, obligindu-se sa o apere impotriva tendintelor de aservire totala venite din partea Imp. Otoman. Prin Tratatul de pace de la Bucuresti (1812), incheiat in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), Poarta Otomana a cedat B. (care numara c. 500.000 de locuitori, in imensa lor majoritate romani), Rusiei. Ulterior, B. a fost transformata in gubernie a Rusiei si supusa unui dur proces de deznationalizare, intensificat in perioada 1878-1905, conditii in care peste un milion de romani basarabeni, s-au refugiat in Vechiul Regat. In 1856, Congresul de la Paris, convocat in urma Razboiului Crimeei, a restituit Moldovei trei judete din B. (Cahul, Ismail si Bolgrad) care, in 1878, potrivit hotaririlor Congresului de la Berlin, au fost reincorporate Rusiei. In 1905, B. a fost zguduita de puternice miscari sociale, care au imbracat un caracter national. In urma framintarilor izbucnite in Rusia dupa declansarea Revolutiei burghezo-democratice din febr. 1917, la 3 apr. 1917 a fost infiintat Partidul National Moldovenesc, iar la 18 apr. Comitetul Central Ostasesc. In oct. 1917 a fost proclamata republica Democratica Moldoveneasca in cadrul Republicii Federative Democratice Ruse. La 24 ian. 1918, exprimind vointa poporului, in virtutea dreptului istoric si de neam, Sfatul Tarii a adoptat, cu o majoritate covirsitoare de voturi, unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu romania. In urma tranzactiei dintre Stalin si Hitler din 23 aug. 1939 si a notelor ultimative ale guvernului sovietic din 26 si 27 iun., U.R.S.S. ocupa, la 28 iun. 1940, teritoriul romanesc al B. si Bucovinei de Nord, inclusiv tinutul Herta (jud. Botosani), nenominalizat in notele ultimative. Prin deciziile sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 2 aug. 1940 si ale Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 nov. 1940, S Basarabiei, jud. Hotin, N Bucovinei, precum si cea mai mare parte a Transnistriei au fost trecute in componenta Ucrainei. Dupa intrarea romaniei in al doilea razboi mondial (iun. 1941), B. a fost eliberata si integrata in hotarele firesti ale romaniei, pina in 1944 cind a fost din nou ocupata de trupele sovietice si anexata la U.R.S.S. V. si republica Moldova.
ALBANIA, stat in V Pen. Balcanice; 28,7 mii km2; 3,2 mil. loc. (1989). Limba oficiala: albaneza. Cap.: Tirana. Orase pr.: Shkoder, Durres, Vlore, Elbasan, Korce. Este impartit in 26 districte. Relief predominant muntos (85 la suta din terit.), cu virfuri mai semete la ganita de E; in lungul litoralului o cimpie mai extinsa in partea centrala (Muzeqe). Clima mediteraneana in V si temperat-continenetala in E (in munti). Expl. de petrol si bitum, de carbune, de min. de cupru, crom, nichel, fier. Intreprinderile ind. ale A. fabrica: ciment, produse textile, otel, tractoare, produse petroliere (3 mil. t., 1988), ingrasaminte chimice, cherestea si hirtie, zahar (45 mii t., 1988), conserve de fructe, tigari s.a. Din supr. tarii 24,8 la suta se cultiva cu cereale, sfecla de zahar, maslini, vita de vie (88 mii t struguri, 1988), citrice s.a. Pe pasuni (13,8 la suta din supr. tarii) se cresc ovine (1,4 mil. capete, 1988), caprine (0,98 mil. capete, 1988), bovine. C. f.: 380 km. Cai rutiere: 2,7 mii km. Moneda: 1 leka = 100 qindarka. Exporta petrol si produse petroliere, bitum, min. de fier si de crom, cupru, produse alim. (conserve de fructe, tigarete, vinuir s.a.) si importa masini si utilaje, mijloace de transport, produse chimice, semifabricate, textile, bunuri de consum. – Istoric. Locuit in antic. de triburi ilirice si trace, terit. A. face parte din Imp. roman (167 i. Hr. – 395 d. Hr.) apoi, timp de 9 sec. din Imp. Bizantin. Primele state feudale albaneze iau fiinta in sec. 12-14. Rezistenta inversunata opusa expansiunii otomane inceputa in 1389 cunoaste apogeul (1443-1468) sub Gjergj Kastrioti (Skanderbeg). Dupa 1479 A. devine pentru mai mult de 4 sec. prov. a Imp. Otoman. in urma rascoalelor antiotomane (1908-1912), in cursul primului razboi balcanic, Congresul National Albanezde la Vlore proclama independenta tarii (28 nov. 1912), recunoscuta pe plan international la Conferinta de la Londra (1913). In timpul primului razboi mondial terit. A. devine teatru de operatiuni militare. In dec. 1924 puterea este preluata de Ahmed Zogu, care, dupa proclamarea A. ca republica (21 ian. 1925), devine presedinte, iar din 1928, rege, sub numele de Zogu I (1928-1939). Atacata de Italia fascista la 7 apr. 1939, A. este ocupata in cursul aceleiasi luni, in ciuda rezistentei populare. Crearea Frontului de Eliberare Nationala la Conferinta de la Peza (16 sept. 1942), transformarea Comitetului Antifascist de Eliberare Nationala in guvern democratic provizoriu in frunte cu Enver Hodja (Hoxha) (20 oct. 1944) duc la eliberarea intregului teritoriu de sub dominatia fascista (29 nov. 1944). La 11 ian. 1946, A. se proclama republica populara. Guvernul controlat de comunisti adopta o serie de masuri, care pregatesc conditiile pentru instaurarea structurilor totalitare. Devenit Partdul Muncii (1948), partidul comunist manifesta initial o totala fidelitate fata de U.R.S.S., dar masurile de destalinizare, adoptate de N.S. Hrusciov, determina distantarea ulterioara a A. de U.R.S.S. si apropierea ei de R.P. Chineza. Criticile formulate de Partidul Muncii la adresa Partidului Comunist Chinez, dupa moartea lui Mao Zedung, duc la deteriorarea relatiilor intre cele doua partide si tari si la suspendarea asistentei economice oferite de China (1978). A. se angajeaza intr-o politica de autoizolare, continuata dupa moartea lui Enver Hodja (11 apr. 1985) de succesorul sau, Ramiz Alia. In 1989, acesta a initiat insa contacte cu unele state occidentale, iar in 1990 a anuntat unele masuri de atenuare a rigiditatii totalitare. In 1991, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a exodului de populatie in statele vecine, insotit de puternice manifestatii de strada, regimul a fost nevoit sa organizeze alegeri pluripartite. Alegerile au fost cistigate de Partidul Muncii (fost Comunist, devenit ulterior Socialist). Organismul suprem legislativ este Adunarea Populara, aleasa pe patru ani, iar cel executiv Consiliul de Ministri. Alegerile legislative din 22 mart. 1992 au fost cistigate de Partidul Democratic, punindu-se capat regimului comunist din A. La 3 apr. 1992 presedintele Ramiz Alia a demisionat. Parlamentul a ales in functia de presedinte pe liderul Partidului Democratic, Sali Berisha (8 apr. 1992).
CEHO-SLOVACIA, republica Federativa Ceha si Slovaca, stat in Europa Centrala; 127,9 mii km2; 15,64 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: ceha si slovaca. Cap.: Praga. Orase pr.: Bratislava, Brno, Ostrava, Pizeň, Kosice, Olomouc. Este formata din doua republici federale: Cehia si Slovacia. Impartita in 10 reg. si doua orase autonome. Relieful de podis cuprinde 4/5 din supr. tarii. Trei reg. geografice sint bine conturate: Cehia, Moravia si Slovacia. Cehia cuprinde Pod. Boemiei cu alt. de 350-550 m, incadrat de M-tii Sudeti, Metalici, Padurea Boemiei Sumava, si in E Colinele Moraviei. Moravia, in partea centrala a tarii, este formata din depr. Ostrava (la N) si bazinul Moraviei (in S), culoar de trecere intre Oder si Dunare. Slovacia este predominant muntoasa: Carpatii Mici, Tatra Inalta (vf. Gerlachovka, 2.663 m alt. max. din C.) si Tatra Joasa, Beskizii de Vest si de Est, M-tii Metaliferi ai Slovaciei; in S Slovaciei se afla C. Dunarii si a Tisei. Ape importante: Dunarea (172 km) cu afl. sau Morava, Vah, Hron, apoi Oder si Labe (Elba) cu afl. sai Ohre si Vltava. Lacuri alpine in Tatra. Clima temperat-continentala cu influente oceanice in V. Resurse importante de carbune (mai ales lignit); rezerve mici de de min. de fier, metale neferoase, caolin, uraniu, nisipuri cuartoase s.a. C. are dezvoltata ind. energetica (carbuni 119 mil. t. 1989), a energiei electrice (86,1 miliarde Kw/h, 1989), siderurgica (15,5 mil t. otel si 10,1 mil. t. fonta, 1989), electrotehnica, material feroviar, avioane, autovehicule (279.600 buc., din care 188,4 mii autoturisme, 1989), masini-unelte, instalatii si utilaje ind., produse chimice, ciment (10,9 mil t. 1989); traditie in prod. de portelanuri, ceramica, sticlarie, prelucr. lemnului (creioane), textila, alim. (bere, zahar, carne, lactate), poligrafica, marochinarie, incalt. Terenuri arabile (39 %), pasuni si finete (12,9 %), paduri (36 %). Se cultiva griu (6,4 mil t. 1989), orz (3,55 mil t. 1989), secara, porumb (1 mil t., 1989), sfecla de zahar (6,4 mil. t. 1989), cartofi (3,2 mil. t. 1989), in, hamei, tutun, plante furajere. Pomicultura si viticultura. Crestere intensiva a animalelor: porcine (7,4 mil. capete, 1989), bovine (5,1, il. capete, 1989), ovine (1 mil. capete, 1989), pasari. Cf.: 13,3 mii km (dintre care 3.798 km electrificate, 1988). Cai rutiere non-urbane: 73.112 km (489 km autostrazi, 1989). Cai navigabile interioare: 483 km. Flota fluviala: 615.000 trb (1988). Moneda: 1 koruna (coroana) = 100 haleru. Exporta masini, utilaje si mijloace de transport (c. 60%), produse metalurgice, textile, incalt., bere, produse ceramice, coloranti si importa petrol si gaze naturale, produse chimice, masini si utilaj ind., min. de fier, produse siderurgice s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi celtice, terit. C. a fost ocupat in sec. 1 d. Hr. de triburi germanice: incepind din sec. 5 s-au asezat aici triburi ale slavilor de apus. In 623 a aparut primul stat al acestora (destramat in 658). In sec. 9 s-au pus bazele statului feudal, cunoscut in istorie sub numele statul Marilor Moravi, care a existat pina in anul 906, cind s-a destramat in urma atacurilor triburilor maghiare. In prima jumatate a sec. 11, Slovacia a fost inclusa in componenta statului ungar. Statul ceh, aparut la sfarsitul sec. 9, sub conducerea dinastiei Premysl, a devenit nucleul in jurul caruia s-a constituit, in a doua jumatate a sec. 12, regatul Cehiei (Boemiei), intrat ulterior in componenta „Sfintului Imperiu roman”. In prima jumatate a sec. 15, in Cehia a avut loc miscarea cunoscuta sub numele de razboaiele husite (1419-1434). In sec. 16-17 Cehia si Slovacia au ajuns in stapinirea Habsburgilor. Infringerea rascoalei antihabsburgice (1618-1620), prolog la Razboiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la pierderea totala a independentei Cehiei (care se bucurase de o oarecare autonomie in statul habsburgic). Lupta popoarelor ceh si slovac pentru independenta, impotriva asupririi feudale, s-a intensificat in sec. 17-19, culminind cu revolutia de la 1848-1849, reprimata cu cruzime. La 14 nov. 1918, dupa infringerea Austro-Ungariei in primul razboi mondial si ca urmare a luptei de eliberare nationala a popoarelor ceh si slovac, s-a format republica Cehoslovaca independenta (presedinte Tomas Masaryk). In sept. 1938, in urma acordului de la Munchen, C. i-au fost rapite regiunile sudete, iar in nov. 1938 partea de sud a Slovaciei a fost anexata de Ungaria; in mart. 1939 tara a fost ocupata de Germania fascista. Hitleristii au infiintat pe terit. ceh asa numitul „Protectorat al Cehiei si Moraviei”, Slovacia fiind proclamata stat „independent”. In anii celui de-al doilea razboi mondial s-a desfasurat o puternica miscare de rezistenta, culminind cu insurectiile armate din Slovacia (1944) si Praga (1945). In luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, alaturi de armata sovietica au participat si trupele romane. La 9 mai 1945, in urma insurectiei nationale, cu sprijinul armatei sovietice, Praga a fost eliberata de sub ocupatia germana. Edvard Benes (aflat in exil intre 1940 si 1945) a revenit in tara, preluind prerogativele prezidentiale (detinute pina in 1948). In alegerile generale din 1946, partidul comunist s-a plasat pe primul loc (38% din voturi). Guvernul de coalitie, prezidat de C. Gottwald s-a dezagregat prin demisia ministrilor ce s-au opus interventiilor sovietice in politica tarii si a metodelor brutale ale comunistilor. Criza politica a fost solutionata prin actiunile de forta ale partidului comunist, care si-a asigurat controlul puterii („Lovitura de la Praga” din 25 febr. 1948). Regimul comunist s-a caracterizat prin masuri represive, care au avut un larg spectru politic (de la executarea fostului secretar general al partidului comunist, R. Slansky, la arestarea arhiepiscopului de Praga, monseniorul Beran). Dificultatile economice si tensiunile politice au determinat schimbari majore in conducerea de partid si de stat. Noul secretar general al P.C.C., Al Dubcek (ales la 5 ian. 1968) a initiat o politica de reforma („Socialismul cu chip uman”), care a alertat Pactul de la Varsovia. Membrii acestuia, cu exceptia romaniei, au invadat C. in noaptea de 20/21 aug. 1968 punind capat „Primaverii de la Praga”. La 1 ian. 1969, republica Socialista Cehoslovaca a devenit stat federal compus din doua republici egale: republica Socialista Ceha si republica Socialista Slovaca. Politica represiva si stagnarea economica au provocat mari nemultumiri, care si-au gasit expresia in miscarea contestatara „Carta 77”. In 1989, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a intensificarii nemultumirii poporului au avut loc manifestatii de strada in urma carora regimul comunist a fost inlaturat („revolutia de catifea”, nov. 1989). Alegerile generale din 1990 au fost cistigate in Cehia de Forumul Cetatenesc si in Slovacia de Opinia Publica impotriva Violentei, Vaclav Havel devenind presedintele republicii. Puterea executiva este detinuta de presedinte si un cabinet de ministri, iar cea legislativa de Adunarea Federala. Alegerile parlamentare din 5-6 iun. 1992 au fost castigate de Partidul Democrat Cetatenesc al lui Vaclav Klaus si de Miscarea pentru o Slovacie Democrata a lui Vladimir Meciar. Dupa patru runde de negocieri bilaterale (19-20 iun.) s-a semnat un acord politic care prevede declansarea procesului de separare a Ceho-Slovaciei in doua state independente incepind cu 1 ian. 1993. Presedintele Vaclav Havel, nereusind sa stopeze acest proces de destramare a statului federal, a demisionat la 20 iul. 1992.
AUSTRIA, republica ~, stat federal in Europa Centrala; 83,8 mii km2; 7,62 mil. loc. (1989). Limba de stat: germana. Cap.: Viena. Orase pr.: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck. Pop. urbana: 55,1 la suta. Este format din 9 landuri. Tara muntoasa (Alpii Orientali sau Austrieci si Prealpii ocupa 3/4 din supr, tarii), cu alt. mai coborite in E, in bazinul Vienei (pe Dunare) si in Burgenland (sector al Cimpiei Panonice). Clima temperat-continentala cu precipitatii bogate in reg. alpina (peste 2.000 mm/an). Dunarea strabate A. pe c. 300 km. Resurse de subsol variate, dar cu rezerve restrinse (exceptie magnezitul); petrol, gaze naturale, min. de cupru, grafit, lignit, plumb, marmura, magneziu (c. 40 la suta din prod. mondiala). Ind. A. produce energie electrica (50,2 miliarde kWh, 1989), otel (5 mil. t, 1989), aluminiu (169,2 mii t, 1989), material rulant, echipament energetic si electrotehnic, utilaje industriale, cauciuc sintetic, medicamente, ciment (4,75 mil. t, 1989), produse textile si alim. Padurile (38,1 la suta din supr. tarii) favorizeaza dezvoltarea ind. de prelucr. a lemnului, celulozei si hirtiei (255,6 mii t hirtie de ziar, 1989), 17,1 la suta din supr. A. este cultivata cu griu, secara, orz, cartofi (0,9 mil. t, 1988), ovaz, sfecla de zahar; cresterea intensiva a animalelor: bovine (2,6 mil. capete, 1988), porcine (3,9 mil. capete, 1988). C. f.: 6.482 km (3.219 electrifcati). Cai rutiere non-urbane: 11.676 km (1.405 km autostrazi, 1988). Turism intens (12,9 mil. vizitatori straini, 1979), care asigura 1/3 din venitul national. Exporta produse metalurgice si ale ind. constr. de masini (peste 1/2), produse chimice, textile, celuloza si hirtie, produse din lemn s.a. si importa materii prime si semifabricate, utilaje si masini, bunuri industriale de consum, mijloace de transport, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. Locuita in antic. de triburi germanice, A. a devenit in 1156 ducat in cadrul Imp. romano-German. Stapinita de Habsburgi (sfirsitul sec. 13), care, obtinind in sec. 16-18 coroana imperiala, au implicat A. aproape in toate coalitiile razboaielor europene. A. si-a extins puterea asupra Cehiei, Sileziei, Ungariei, Transilvaniei si a altor teritorii. La sfirsitul sec. 18 si inceputul sec. 19, A. a participat la aproape toate coalitiile antinapoleneene. In 1806, Francisc II a renuntat la titlul de imparat romano-german, devenind imparat al A. In 1815, a participat la crearea Sfintei Aliante. In 1848-1849 in A. si in terit. ocupate (Ungaria, Transilvania, Cehia) au avut loc revolutii burghezo-democratice. In urma razboaielor cu Franta si Italia (1859) si cu Prusia (1866), A. a pierdut, rind pe rind, posesiunile din Pen. Italica si din Germania. In 1867 s-a creat monarhia dualista austro-ungara, cu tendinte expansioniste in Balcani. Austro-Ungaria a participat la primul razboi mondial alaturi de Germania. In 1918, Imp. Habsburgic s-a destramat si a luat fiinta Austria (cu granitele fixate de Tratatul de la Saint-Germain, in 1919). La 12 nov. 1918, A. a fost proclamata republica. In mart. 1938, Germania hitlerista a ocupat A., anexind-o (Anschluss). Eliberata in 1945, in cea mai mare parte de armata sovietica, A. a ramas temporar sub administratia U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii si Frantei. La 27 apr. 1945 este proclamata cea de-a doua republica. Tratatul de stat semnat la Viena, la 15 mai 1955, restabileste suveranitatea A. Parlamentul austriac, adopta, la 26 oct. 1955, Legea Constitutionala asupra neutralitatii permanente a statului austriac. A. este o republica federala. Activitatea legislativa este exercitata de Adunarea Federala, compusa din Consiliul Federal si Consiliul National, iar cea executiva, de guvernul federal (condus de liderul partidului majoritar din Consiliul National).
SARAJEVO [saraievo], cap. Bosniei-Hertegovina, situata in centrul tarii, pe raul Miljacka, la poalele m-tilor Trebevic si Bjelasnica, la 549 m alt.; 380 mii loc. (2003). Aeroport. Nod feroviar. Ind. metalurgica, a constr. de masini, chimico-farmaceutica, de prelucr. a lemnului (mobila) si tutunului, textila, ceramicii, pielariei si incaltamintei, portelanului si alim. (bere, zahar). Artizanat (obiecte din argint, cupru s.a.). Piata agricola pentru cereale, fructe, tutun, animale. Izvoare cu ape minerale sulfuroase. Universitate (1949). Muzeul Mlada Bosna; Muzeu al revolutiei; Muzeul national (1888); Muzeu al manuscriselor rare; Galeria de arta. Institut de orientalistica. Biblioteca Nationala (1945); biblioteca Gazi Husrev Beg (1537), cu peste 11.000 de manuscrise islamice. Centru turistic si al sporturilor de iarna. La S. s-au desfasurat Jocurile Olimpice de iarna in 1984. Important centru religios musulman, cu peste 800 de moschei din sec. 15-16 (Gazi Husrev Beg sau Geamia Begova, cu un turn cu ceas, 1530-1531, si Ali Pasha, 1560-1561); sediul unei arhiepiscopii romano-catolice si al unei mitropolii ortodoxe; catedrala ortodoxa Sf. Mihail (sec. 16), cu un muzeu de manuscrise rare si icoane vechi. Fortareata Verh Bosna, mentionata documentar in 1415. In Antic. aici a existat o asezare militara romana, iar in sec. 15 s-a dezvoltat o alta asezare in jurul fortificatiei Verh Bosna, ridicata pe ruinele uneia ce data din 1262. In 1429 a fost ocupata de Imp. Otoman, numind-o Bosna-Sarai (de la care deriva numele actual), care a stapanit-o pana in 1878, cand a intrat sub controlul Imp. Habsburgic (1878-1918). Jefuit de unguri in 1480 si incendiat de austrieci in 1697. Aici a fost asasinat, la 28 iun. 1914, arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austro-Ungariei si sotia sa, de catre Gavrilo Princip. In 1918, S. a fost inclis in Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, devenind in 1946 capitala Rep. Bosnia si Hertegovina, din cadrul Iugoslaviei federale, iar in 1992 este proclamat capitala republicii independente Bosnia si Hertegovina. Intre 1992 si 1995, S. a suferit mari distrugeri si nenumarate victime omenesti in urma razboiului civil.
ALGERIA, republica Algeriana Democratica si Populara ~, stat situat in NV Africii, cu larga iesire (1.200 km) la Marea Mediterana; 2,38 mil. km2; 23,84 mil. loc. (1988; 82,6 la suta arabi, 17 la suta berberi, 0,1 la suta francezi etc.). Limba oficiala: araba. Cap.: Alger. Orase pr.: Oran, Constantine, Annaba, Ech Cheliff. Este impartit in 31 villayate. Relief muntos in partea nordica – lanturile muntoase Atlas Saharien si Tell Atlas – fragmentat de vai transversale si depresiuni de alt. Sahara, principala reg. a tarii, cu alt. variabile (36 m in Chott Melrhir, 2.918 m in m-tii vulcanici Ahaggar) ocupa peste 4/5 din terit. A. Clima mediteraneana in N, tropical-desertica in S. Expl. de petrol (32,4 mil. t. 1989), gaze naturale (39,4 miliarde m3, 1988), min. de fier (3,38 mil. t., 1987), de plumb, zinc, mercur (locul 3 pe glob), fosfati, sare s.a. Numai 3,2 la suta din supr. tarii este cultivata cu cereale (1,77 mil. t, 1988 din care 1,15 mil. t. griu), cartofi (0,95 mil. t, 1988), sfecla de zahar, legume s.a.; viticultura (132 mii ha, 1 mil. hl. vin, 1988), plantatii de maslini (170 mii t masline, 1988), curmali (182 mii t, 1988), si citrice (283 mii t, 1988 din care 190 mii t portocale). Intreprinderile ind. produc: produse petroliere, gaze naturale lichefiate, ingrasaminte chimice, ciment, produse textile si alim. s.a. C. f.: 4.074 km. Cai rutiere: 80,5 mii km. Moneda: 1 dinar = 100 centimes. Exporta petrol si produse petroliere (aproape 2/3), gaze naturale (c. 1/3), produse siderurgice, fosfati, vin s.a. si importa utilaje ind. si mijloace de transport, materii prime industriale, semifabricate, produse alim., cereale, bunuri de larg consum s.a. – Istoric. Locuit in antic. de triburi numide, terit. A. este transformat in sec. 1 i. Hr. – 1 d. Hr. in posesiune romana (prov. Numidia si Mauretania) pina in sec. 5. Ocupata de vandali (sec. 5-6) si bizantini (sec. 6-7). A. este cucerita de arabi (sec. 7-8) si inglobata in Califatul omeiad. Majoritatea pop. autohtone adopta, in sec. urmatoare, araba ca limba si islamismul ca religie. In sec. 11-12, sub dinastia Hammanizilor, isi cucereste independenta. Procesul de farimitare feudala din sec. 14-15 sfirseste prin recunoasterea, la 1518, a suzeranitatii Imp. Otoman. A. se bucura din 1711 de o independenta de facto. Cucerirea coloniala franceza, inceputa la 5 iul. 1830 prin ocuparea orasului Alger, a intimpinat o dirza rezistenta a populatiei condusa de emirul Abd el-Kader (1832-1847). Dupa al doilea razboi mondial, lupta pentru independenta ia forma luptei armate prin declansarea, la 1 nov. 1954, a revolutiei antiimperialiste conduse de Frontul de Eliberare Nationala (FLN). Crearea Guvernului Provizoriu al Republicii A. (19 sept. 1958), incetarea focului in urma acordului franco-algerian de la Evians-les-Bains (18 mart. 1962), referendul privind independenta (1 iul. 1962) duc la proclamarea independentei de stat a A. la 3 iul. 1962. Adunarea Nationala si Constituanta proclama republica ALgeriana Democratica si Populara. La 19 iun. 1965, puterea este preluata de Consiliul Revolutiei in frunte cu Houari Boumedienne. In 1976 un referendum popular adopta noua constitutie a tarii, care proclama Arepublica democratica si populara, stat socialist, avind ca religie de stat islamismul”. Desi, la 16 ian. 1986, Carta Nationala elaborata de Frontul de Eliberare Nationala a fost aprobata cu o zdrobitoare majoritate, in 1988 au izbucnit manifestatii de protest, generate de dificultati economice, care au determinat o revizuire fundamentala a politicii interne. Constitutia adoptata in 1989 preconizeaza abolirea monopolului puterii in beneficiul Frontului de Eliberare Nationala si introducerea unui sistem cu mai multe partide A. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de Adunarea Populara Nationala, iar cea executiva de presedinte si de Consiliul de Ministri. Alegerile din febr. 1992 au fost cistigate de Frontul Islamic al Salvarii (F.I.S.). Dupa evenimentele legate de intreruperea procesului electoral si scoaterea in afara legii a F.I.S. (4 mart.), A. este condusa de Inaltul Comitet de Stat (presedintia colegiala). Instabilitatea politica a culminat cu asasinarea la 29 iun. a presedintelui Mohammed Boudiaf.
BERLIN, cap. Germaniei, situata in E tarii, pe riurile Spree si Havel. Constituie un land cu o suprafata de 883 km2 si formeaza o aglomeratie urbana de 5,09 mil. loc. (1988). Cuprinde cartierele Tiergarten, Charlottenburg, Spandau, Zehlendorf, Tempelhof etc. (in V orasului) si Pankow, Weissensee, Kopenick, Treptow, Lichtenberg (in E). Important nod de comunicatii. Port fluvial. Aeroporturi internationale (Tempelhof, Schonefeld). Centru comercial si ind.; aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernelor „Siemens” si „A.E.G.”), mecanica de precizie, mijloace de transport (autoturisme, locomotive), masini-unelte, utilaj energetic, oteluri si laminate, prod. chim. si alim., conf. si tricotaje, poligrafie. Important centru cultural; universitati („Humboldt”, 1810 etc.), Academie de Stiinte, Academie de Arte frumoase. Centru cinematografic. Galerie nationala de pictura. Muzee (Pergamon, Bode, etnologic etc.). Teatre („Berliner Ensemble”, „Komische Oper” etc.). Gradina zoologica. Monumente: Marienkirche (sec. 14) si Nikolaikirche (sec. 13-15), Castelul Grunewald (sec. 16-18), Palatul Charlottenburg (sec. 17-18), Zeughaus (sec. 17), Sophienkirche (sec. 18), Palatul Schwerin (sec. 18), Teatrul de Opera (sec. 18), Poarta Brandenburg cu sculpturi de Schadow, Altes Museum de arh. Schinkel, Reichstagul (sec. 19), Domul (sec. 19). Mentionat pentru prima oara ca oras in 1230, a fost membru a Hansei, iar din sec. 15, cap. a Brandenburgului si resed. dinastiei de Hohenzollern, apoi cap. a Prusiei. In a doua jumatate a sec. 18 cunoaste o mare dezvoltare; unul dintre pr. centre ale Revolutiei de la 1848-1849 din Germania. Din 1871 a devenit cap. Germaniei unificate. Dupa al doilea razboi mondial, B. s-a aflat pina 1990, sub administratia comuna a U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii si Frantei. Partea estica a B. a fost cap. Republicii Democrate Germane (R.D.G.) (1949-1990), iar cea vestica a constituit B. Occidental. In nov. 1961, autoritatile din zona estica, pentru a stavili emigrarea masiva spre V, precum si pentru a separa cele doua zone, au construit celebrul zid al B, care in nov. 1989 a fost darimat; zidul a constituit locul unde numerosi locuitori ai fostei R.D.G. au fost ucisi incercind sa treaca in R.F.G. Demolarea lui a insemnat practic incetarea perioadei „razboiului rece” si a divizarii Europei. In 1991 a redevenit cap. Germaniei. La B. au avut loc mai multe conferinte si congrese internationale si s-au semnat trate de pace. – Congresul de la ~, congres convocat in 1/13 iun. – 1/13 iul. 1878, din initiativa marilor puteri europene, pentru revizuirea Tratatului de la San Stefano. Recunoastea independenta romaniei, proclamata la 9 mai 1877, si restabilea autoritatea statului roman asupra Dobrogei. Totodata, recunostea independenta Serbiei si a Muntenegrului, stabilea constituirea principatului Bulgaria, vasal Turciei, si transforma Bulgaria de Sud in reg. autonoma (Rumelia Occidentala) in cadrul Imp. Otoman. A sanctionat ocuparea Bosniei si a Hertegovinei de catre Austro-Ungaria. – Conferinta de la Berlin v. Postdam, Conferinta de la ~.
BULGARIA, stat in SE partii centrale a Europei, in Pen. Balcanica; 110,9 mii km2; 9 mil. loc. (1989). Limba de stat: bulgara. Cap.: Sofia. Orase pr.: Plovdiv, Varna, Ruse, Burgas. Pop. urbana: 63,5%. Este impartit in opt regiuni si capitala. Tara muntoasa, traversata in centru de M-tii Balcani (Stara Planina) si M-tii Sredna Gora, care in SV trec in muntii, mai inalti, Rila si Rodopi (alt. max. din B., 2925 m, vf. Musala). In N alt. coboara treptat spre valea Dunarii (Pod. Prebalcanic). Clima temperat-continentala cu cu nuante mediteraneene in S. Expl. de carbuni (34,3 mil. t., 1988), cupru, zinc, plumb, bauxita, min. de fier, mangan, petrol si expl. forestiere. Ind. da peste 60% din venitul national. Produce energie electrica (44,3 miliarde kWk, 1988), otel, metale neferoase, masini-unelte, aparataj electronic si electrotehnic, autovehicule, nave, produse chimice, ciment (5 mil. t., 1989), tesaturi, zahar, conserve de fructe, vinuri (3,7 mil. hl., 1988), esente de trandafir. Terenurile cultivate reprezinta 37,3% din terit. B. pe care se cultiva griu (4,7 mil. t, 1988), secara, porumb (1,6 mil. t., 1988), orez, cartofi, sfecla de zahar, tutun (117 mii t., 1988), bumbac, in, cinepa. Pomicultura, legumicultura, viticultura (929 mii t. struguri, 1988) si vaste culturi de trandafiri. Pasunile si finetele reprezinta 18,3% din supr. tarii pe care se cresc ovine (8,9 mil. capete, 1988), bovine, porcine (4 mil. capete, 1988); e dezvoltata si sericicultura. C. f.: 4.300 km (2.588 km electrificati, 1988). Cai rutiere: 36.897 km (258 km autostrazi, 1988). Flota comerciala: 1,2 mil. t. Moneda: 1 leva = 100 stotinki. Exporta echipament ind., mijloace de transport (c. 1/2), produse alim., materii prime, bunuri de larg consum s.a. si importa combustibili, materii prime minerale si produse metalurgice (c. 1/2), echipament ind., mijloace de transport (c. 1/3), materii prime agricole si forestiere, produse chim. s.a. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi de triburi trace, terit. B. a facut parte in sec. 1-4 din Imp. roman, iar in sec. 5-7 din cel Bizantin. In sec. 5-6 terit. tarii a fost populat de triburi slave, iar in a doua jumatate a sec. 7 de triburile protobulgare, asimilate de slavi in procesul cristalizarii relatiilor feudale. In 681 se creeaza primul tarat bulgar, cu capitala la Pliska, care a dainuit pina in 1018, cind a fost cucerit de bizantini. Ocupatia bizantina s-a mentinut pina la rascoala din 1185-1886, condusa de fratii Petru si Asan, de origine romaneasca, in urma careia s-a creat Imp. Vlaho-Bulgar, care a atins o mare inflorire in timpul domniei lui Ioan Asan II (1218-1241). La sfirsitul sec. 14, B. a fost cucerita de turci, sub stapinirea carora a ramas cinci secole. Lupta de eliberare a poporului bulgar de sub jugul otoman a luat amploare in sec. 19, culminind cu rascoala din mai 1876. In urma Razboilui Ruso-romano-Turc (1877-1878), B. a fost eliberata si proclamata principat (1878), sub suzeranitatea Imp. Otoman; la 5 oct. 1908 si-a proclamat independenta, iar Ferdinand de Saxa-Coburg (ales cneaz in 1887) a luat titlul de tar al bulgarilor. In 1912-1913, B. a participat la razboaiele balcanice (in urma carora o serie de terit. au iesit din componenta statului bulgar), iar 1915 a intrat in primul razboi mondial de partea Puterilor Centrale. Infringerea Bulgariei, care a semnat Pacea de la Neuilly (1919), a favorizat ascensiunea lui A. Stamboliiski, ostil participarii la razboi. Conducator al Uniunii Populare Agrare, el a preluat puterea, fiind rasturnat in 1920 de fortele de dreapta. Pentru a pune capat instabilitatii politice, Boris al III-lea a introdus un regim autoritar (1934). Orientarea revizionista a politicii externe a apropiat B. de Germania nazista. B., beneficiind de sprijinul Puterilor Axei si al U.R.S.S., a silit romania sa-i retrocedeze Cadrilaterul (1940) si a participat, alaturi de Germania si Italia, la ocuparea Greciei si Iugoslaviei. In stare de razboi cu Marea Britanie si Franta, B. a ramas neutra fata de U.R.S.S., care i-a declarat, totusi, razboi (5 sept. 1944). Intrarea Armatei Rosii in B. a facut posibila luarea puterii de catre comunisti (9 sept. 1944), care au trecut la epurari singeroase, apoi la eliminarea adversarilor politici (executia lui N. Petkov). Monarhia a fost abolita (15 sept. 1946), B. devenind republica populara. Regimul comunist sub conducerea lui Todor Jitkov, s-a angajat in industrializarea si colectivizarea fortata si a secondat cu fidelitate U.R.S.S., in actiunile de politica externa. In 1989, in cadrul modificarilor majore petrecute in viata politica internationala si ca urmare a intensificarii nemultumirii poporului, au avut loc manifestatii de strada soldate cu inlaturarea lui Todor Jitkov in nov. 1989. Sub presiunea populara presedintele Petar Mladenov, implicat in intentia de reprimare a miscarilor revolutionare de la sfirsitul anului 1989, a demisionat (1990). Functia de sef al statului a fost preluata de liderul gruparilor de opozitie, Jelio Jelev.
ARMENIA 1. republica ~, stat in Europa in S Transcaucaziei; 29,9 mii km2; 3,28 mil. loc. (1989). Limba de stat: armeana. Cap.: Erevan. Orase pr.: Leninakan, Kirovakan, Ecimiadzin. Pop. Urbana: 68 la suta. Este impartita in 37 de raioane. Cuprinde NE Pod. Armeniei, culmi ale Caucazului Mic cu alt. max. 4.090 m (vf. Aragat) si depr. L. Sevan. Clima temperat continentala uscata, cu precipitatii de 400-500 mm/an. Pr. riu este Araks (care formeaza granita cu Turcia si Iran) cu afl. sau Razdan. Peste 100 de lacuri, cel mai mare fiind Sevan (1,4 mii km2), de origine tectonica, la 1.903 m alt. Peste 20 la suta din supr. tarii este ocupata de paduri de fag si stejar. Resurse de subsol (cu rezerve restrinse): molibden, cupru, plumb, zinc. Ind. A. produce energie electrica (14,5 miliarde KWh, 1986), masini unelte si strunguri, echipament energetic, produse electrotehnice si electronice, aluminiu, concentrate de cupru si molibden, mat. de constr. si ciment, cauciuc sintetic, mase plastice, acid sulfuric, fire si fibre chimice, tesaturi de lina si matase, incaltaminte, conserve, vin si coniac. Terenurile arabile care ocupa c. 16 la suta sint cultivate cu griu, plante tehnice (sfecla de zahar, tutun) si legume. In valea riului Araks se cultiva bumbac si orez. Mari supr. de livezi si vii (240 mii t. struguri, 1986). Este dezvoltata cresterea animalelor pentru carne si lapte: bovine (0,9 mil. capete, 1987), ovine si caprine (1,9 mil. capete, 1987). C. f.: 870 km. Cai rutiere: 7,6 mil. km. Gazoducte dinspre Azerbaidjan si Gruzia. Turism in M-tii Caucaz si statiuni climaterice. Exporta: concentrate neferoase, produse electrotehnice, chimice, bunuri industriale de consum, produse textile si alim. (vin, coniac, conserve de fructe, tigarete) si importa materii prime si semifabricate, mijloace de transport, combustibili s.a. Istoric. Pe terit. A., locuit din timpuri stravechi, s-au stabilit armenii (mieln. 1 i. Hr.), unul dintre cele mai vechi popoare din Asia Anterioara. In conditiile disparitiei puternicului stat sclavagist Urartu (sec. 9-6 i. Hr.) s-au pus bazele Regatului armean, care la scurta vreme a cazut in stapinirea Ahemenizilor (sec. 6-3 i. Hr.), si apoi, a Seleucizilor (sec. 3-2 i. Hr.), sub forma a doua satrapii: A. Maior in est si A. Minor in vest. Dupa infringerea Seleucizilor de catre romani (190 i. Hr.), Artase (Artaxias I) proclama independenta A. Maior, isi ia titlul de rege si fondeaza o dinastie, in timpul careia Regatul armean a atins apogeul puterii si expansiunii terit., mai ales sub domnia regelui Tigran al II-lea cel Mare (95-55 i. Hr.). Incepind din sec. 1 i. Hr., A. a fost obiectul unei acerbe rivalitati intre Roma si Regatul partilor. In sec 3-4, relatiile feudale devin predominante. In 301 s-a adoptat crestinismul, A. fiind primul stat in care acesta a fost declarat religie oficiala. Pe fondul unor grave crize social-politice, in 387, A. a fost inpartita intre Persia Sasanida si Roma; pe o mare parte a terit. A. s-a exercitat autoritatea Persiei. In sec. 7-15, pe terit. A. a avut loc invazia arabilor, bizantinilor, selgiucizilor si mongolo-tatarilor. In sec. 11-18, A. a devenit obiectul tendintelor expansioniste ale Imp. Otoman si Persiei (in 1639, A. este definitiv impartita: V tarii a fost incorporat Imp. Otoman, iar E – Persiei). In urma razboiului ruso-persan (1826-1828), A. rasariteana a fost anexata la Rusia. In a doua jumatate a sec. 19 s-a intensificat lupta impotriva Imp. Otoman care a practicat fata de populatia armeana o politica de exterminare in masa (1895-1896; 1915-1916), insotita de un mare exod al unei mari parti a armenilor. In imprejurarile evenimentelor revolutionare din Rusia (1917), puterea a fost preluata de dasnaci (membrii ai partidului armean Dasnaktutiun), A. fiind ocupata, in acelasi timp, de trupele anglo-turce. La 29 nov. 1920 s-a constituit R.S.S. Armeana: din 12 mart. 1922, in componenta Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene; la 5 dec. 1936, A. a intrat in cadrul U.R.S.S., ca republica unionala. Pe fondul tensiunilor interetnice, autoritatile guvernamentale armene revendica instituirea suveranitatii de stat asupra reg. Nagorno-Karabah (creata in 1923 si aflata in componeneta Azerbaidjanului), cu populatie majoritar armeana. La 7 dec. 1988, in A. s-a produs un devastator cutremur de pamint, soldat cu mari distrugeri de valori materiale si zeci de mii de pierderi de vieti omenesti. La 23 sept. 1991, Parlamentul A. in urma unui referendum a adoptat Declaratia privind independenta A. 2. Pod. Armeniei, podis in Turcia, Iran si Armenia, limitat la N de Caucazul Mic si la S de M-tii Taurus Armean, acoperit de roci vulcanice. Alt. med.: 1.650 m. De aici izv. riurile Kura, Araks, Tigru si Eufrat. Din 1988, cind s-a declansat conflictul, mii de oameni si-au pierdut viata in luptele dintre A. si Azerbaidjan pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah (care si-a declarat independenta in 1991), zona locuita preponderent de armeni, dar aflata pe teritoriul Azerbaidjanului. In 1992, o comisie internationala a fost insarcinata cu gasirea unor cai de rezolvare a conflictului, in timp ce luptele continua si fac noi victime.
IRAN republica islamica ~ (al-Jomhūrῑ-ye Eslamῑ Irān), stat in SV Asiei, in Orientul Mijlociu, cu iesire la M. Caspica, G. Persic si G. Oman; 1,6 mil. km2; 65,8 mil. loc. (1994). Limba oficiala: persana (farsi). Religia: islamica (siiti) 99%. Cap.: Teheran (Tehrān). Orase pr.: Mashhad, Esfahān, Tabrῑz, Shῑrāz, Akwāz, Bākhtārān, Qom, Rasht, Hamadān. Este impartit in 24 provincii. Relieful este reprezentat printr-un podis central (pod. Iranului) cu alt. intre 300 m si 1.800 m, ocupat de doua deserturi intinse (Dasht-e-Kavῑr si Dasht-e-Lūt) si inconjurat de munti inalti: in N, lantul M-tilor Elburz (alt. max.: 5.604 m, vf. Demavend sau Damāvand), in NE Khurasan si in V si SV lantul M-tilor Zagros, continuat cu M-tii Zaristan si Fars. In NV se afla un sector al Pod. Armeniei. Climat subtropical continental excesiv, cu precipitatii reduse. Stre M. Caspica si G. Persic clima este mai umeda (500-1.000 mm/an). Retea hidrografica saraca (raul Karun, lacul Urmia). Vegetatie cu caracter stepic si semidesertic, cu exceptia reg. tarmurilor (paduri cu aspect tropical) si a versantului nordic al M-tilor Elburz (padure temperata). Economia tarii se bazeaza, in principal, pe exploatarea si prelucr. petrolului, care asigura 20% din PNB si peste 90% din exporturi. Expl. de petrol (171,3 mil. t, 1992, locul 4 in lume; rezerve: 12,6 miliarde t, 1994, locul 5 pe glob), de gaze naturale (54,9 mil. m3, 1995; rezerve: c. 14 miliarde, 14 miliarde m3, locul 2 pe glob), min. de mangan, crom, cupru, plumb, zinc, fier, nichel, antimoniu, argint, bauxita, magnezit, sulf, azbest, sare gema si huila. Ind. prelucratoare, in care este ocupata 1/3 din totalul populatiei active, produce: energie electrica (68,4 miliarde kwh, 1992), fonta, otel, aluminiu, cupru si plumb rafinat, autovehicule, tractoare, aparate radio, televizoare, frigidere, derivate din petrol (benzina 5,9 mil. t, 1992), ingrasaminte chimice, acid sulfuric, soda caustica, anvelope, ciment, tesaturi de lana si bumbac, sticlarie, piel. si incalt., zahar (866 mii t., 1992), produse lactate, bere, tigarete. Agricultura concentreaza c. 40% din populatia activa si asigura 20% din PNB, principalul sector fiind productia vegetala. Peste 50% din supr. tarii este neproductiva; 8,6% din supr. tarii (intre care c. 6 mil. ha irigate) se cultiva cu grau (11,5 mil. t, 1994), orez (2,7 mil. t, 1994), porumb, orz, mei, sorg, cartofi (2,85 mil. t, 1994), tutun, bumbac, sfecla de zahar (4,7 mil. t, 1994), trestie de zahar, soia, floarea-soarelui, in, susan, ricin, kenaf, legume (tomate 1,94 mil. t, 1994, fasole, mazare, ceapa, naut, linte), pepeni, fructe (mere 1,69 mil. t, 1994, locul 7 pe glob, pere, caise, migdale, alune, struguri, 1,88 mil. t, 1994, locul 7 pe glob); plantatii de citrice (lamai 640 mii t, 1994, locul 5 pe glob), curmali, ceai (75 mii t, 1994), smochini, maslini, fistic (locul 1 pe glob). Se cresc ovine (45,4 mil. capete, 1994, locul 4 pe glob), caprine (23,5 mil. capete, 1994), bovine (7,1 mil. capete, 1994), bubaline, asini si catari (2 mil. capete, 1994), camile. Pescuit: 344 mii t (1993). Veche traditie mestesugareasca (covoare persane, piel., ceramica). C. f.: 5,1 mii km. Cai rutiere: 151,1 mii km. Pipe-line-uri: 3,5 mii km. Flota comerciala: 6,7 mii t. r. b. (1995). Moneda: 1 rial = 100 dinari. Turism slab dezvoltat, dar cu obiective de importanta mondiala: locurile istorice au vestigii antice (indeosebi persane) cum sunt Persepolis cu imprejurimile, Susa, Pasargada, Damghan, Bam sau din perioada postsasanida (mai ales din sec. 11-18), Esfahān, Hamadān (ambele si cu vestigii persane), Shῑrāz, Tabrῑz, Bākhtārān, Mashhad, Yazd, apoi capitala Teheran (cu monumente vechi si moderne), tarmul M. Caspice cu statiuni balneoclimaterice (Ramsar, Babolsar) si de sporturi de iarna, lantul muntor Elburz etc. Export: petrol si produse petroliere, gaze naturale, bumbac, fructe, tesaturi (covoare), lana si piei, autovehicule. Import: masini, utilaje echipament ind., bunuri de lard consum, produse chimice si alim., animale vii etc. – Istoric. In mil. 3 i. Hr., in partea de SV a teritoriului I., s-a constituit statul Elam (cu capitala la Susa), legat si influentat de civilizatia mesopotamiana. Dupa stabilirea, in milen. 2 i. Hr., a indo-europenilor (mezii si persii), se constituie regatul mezilor (sec. 8 i. Hr.), supus de regele persilor, Cyrus II, care cucereste Media (550 i. Hr.), Lidia (547 i. Hr.) si Babilonul (539 i. Hr.) si pune bazele Imp. Persan, condus de dinastia Ahemenizilor. Sub Darius I, imperiul atinge maxima intindere teritoriala: din Tracia si Egipt pana la Ind, dar esueaza in incercarea de a supune Grecia (Razboaiele medice). Imp. Persan este cucerit (334-330 i. Hr.) de Alexandru Macedon, iar, dupa moartea acestuia, teritoriul devine o parte a Regatului Seleucid. In sec. 3 i. Hr., se constituie Regatul Partilor (240 i.Hr.-226 d. Hr.), care rivalizeaza cu Im p. roman, apoi cu Imp. Bizantin. In urma cuceririi arabe (635-651), pe teritoriul persan se raspandeste religia islamica. Inclus in Califatul de Bagdad, a fost cucerit (1258) de catre mongoli. In perioada 1502-1736, sub dinastia Sefevizilor, se consolideaza pe teritoriul I. un stat care atinge apogeul sub Abbas cel Mare, iar siismul devine religie de stat. Sub dinastia Kajarā (1775-1925), ca urmare a declinului, Persia pierde intinse teritorii din N, ocupate de Rusia, si face obiectul Tratatului anglo-rus (1907), care delimiteaza zonele de influenta ale celor doua mari puteri. In 1908, au fost descoperite primele zacaminte petrolifere, facand din I. unul dintre cei mari exportatori de titei din lume. Un puternic curent novator si de emancipare nationala, culminand cu instituirea (1906) parlamentului (Mejlis), impiedica, dupa primul razboi mondial, transformarea tarii intr-un protectorat de facto britanic si al aduce pe tron pe Reza Khan (1925). Fondator al dinastiei Pahlavi, el schimba denumirea tarii in Iran (1935). Simpatizant al Germaniei naziste, Reza fost constrans sa abdice in favoarea fiului sau, Mohammad Reza, dupa ocuparea I. (1941) de trupe britanice si sovietice (evacuate in 1945-1946). Incercarea primului ministru M. Mossadegh de a elimina (1951-1953) capitalul strain din industria petroliera esueaza. In perioada 1965-1977, sahul lanseaza o ampla politica de modernizare (laicizarea sistemului de invatamant, drepturi egale pentru femei s.a.) si occidentalizare a I., ceea ce provoaca via nemultumire a clerului islamic, al carui exponentt devine ayatollahul Khomeini. Sub presiunea crescanda a opozitiei, care il acuza pe sah ca s-a indepartat de valorile traditionale islamice, acesta este silit sa paraseasca tara, iar puterea este preluata de Consiliul Revolutionar Islamic, in frunte cu Khomeini (1979). Noua constitutie, care intra in vigoare la 3 dec. 1979, proclama I. republica islamica. Relatiile I. cu S.U.A. cunosc o progresiva deteriorare, care culmineaza cu luarea ca ostatici a personalului ambasadei americane din Teheran (nov. 1979-ian. 1981). In I. se instaureaza un regim islamic fundamentalist, controlat de cler. Disputa teritoriala legata de posesia zonei Shatt al-Arab genereaza un lung si costisitor razboi cu Iraqul (1980-1988), soldat cu aproximativ un milion de victime. Dupa moartea lui Khomeini (3 iun. 1989), se accentueaza divergentele intre fundamentalisti si reformatori. Sprijinul acordat I. gruparilor fundamentaliste si antiisreraliene, indeosebi in Liban, a generat incordari in raporturile cu S.U.A. si Europa Occidentala. Alegerea in functia de presedinte al tarii (23 mai 1997) a lui M. Khatami, reprezentant al curentului moderat, a dus la un inceput de relaxare a relatiilor interne si internationale. republica parlamentara, conform Constitutiei adoptate la 3 dec. 1979. Activitatea legislativa este exercitata de un parlament unicameral (Adunarea Consultativa Islamica – Mejlis) si de Consiliul pentru protectia Constitutiei numit de ayatollah, iar cea executiva, de un presedinte si un Consiliu de ministrii.


Copyright (C) 2004-2014 DEX online (http://dexonline.ro)