Rezultate din textul definițiilor
NADUSEALA, naduseli, s. f. 1. Faptul de a nadusi (1) nadusire; (concr.) substanta lichida secretata de glandele sudoripare; sudoare, transpiratie. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) naduselile = a) a munci din greu (transpirand din abundenta); b) a fi cuprins de spaima, de emotie. 2. (Pop.) Caldura mare, inabusitoare; arsita, zapuseala, canicula. – Nadusi + suf. -eala.
A SE DIZOLVA se dizolva intranz. (despre substante) A se dispersa intr-o substanta lichida, formandu-se o solutie omogena. /<lat. dissolvere
A SE SOLVI pers. 3 se solva intranz. A se dezagrega prin dispersarea moleculelor intr-o substanta lichida; a se dizolva. /<lat. solvere
UMOARE umori f. 1) Lichid biologic (sange, limfa) care intra in compozitia sistemelor organismului. ◊ ~ apoasa substanta lichida transparenta din camera anterioara a ochiului. 2) rar Stare sufleteasca; dispozitie. [G.-D. umoriii /<fr. humeur, lat. humor, ~oris
OLEINA s. f. 1. substanta lichida care se gaseste in uleiuri si in grasimile animale si vegetale, din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. acid oleic tehnic, obtinut la scindarea grasimilor prin hidroliza. (< fr. oleine)
TRIOLEINA s. f. substanta lichida, unt si grasimi vegetale, triester al acidului oleic cu glicerina. (< fr. trioleine)
CERNEALA2, cerneluri, s. f. 1. substanta lichida sau vascoasa, variat colorata, care contine uleiuri sicative, uleiuri polimerizate, albumine si coloranti si care serveste la scris, la tiparit, la stampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagra cu care se vopsesc materiile textile si parul; negreala. – Din sl. crunilo.
IMPREGNA, impregnez, vb. I. Tranz. si refl. (Adesea fig.) A (se) imbiba cu o substanta (lichida) pentru a capata impermeabilitate, rezistenta etc. – Din fr. impregner, lat. impraegnare.
IMPREGNAT, -A, impregnati, -te, adj. Imbibat cu o substanta (lichida) spre a capata anumite insusiri. – V. impregna.
S****A, s****e, s. f. substanta lichida cu compozitie complexa, secretata de glandele s*****e masculine, care contine ca elemente esentiale s************i. – Din fr. s****e.
VOLATIL, -A, volatili, -e, adj. (Despre diferite substante lichide) Care se evapora cu usurinta la temperatura obisnuita; volatilizabil. – Din fr. volatil, lat. volatilis.
PLESCAI, plescai, vb. IV. Intranz. 1. A manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide, substante vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. – Pleasc + suf. -ai.
OLEINA, oleine, s. f. (Chim.) 1. substanta lichida incolora, uleioasa, raspandita mai ales in grasimile vegetale. 2. Denumire data acidului oleic care rezulta la scindarea grasimilor prin hidroliza. – Din fr. oleine.
REZIDUU, reziduuri, s. n. Rest ramas in urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deseuri din industria alimentara care pot fi valorificate in alimentatia animalelor. ♦ Materie care se depune pe peretii sau pe fundul recipientelor in care se pastreaza substante lichide. [Pr.: -du-u. – Var.: rezidiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. residu.
NITROGLICERINA s. f. substanta lichida, uleioasa, galbuie sau incolora, foarte toxica, obtinuta prin tratarea glicerinei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric si intrebuintata la fabricarea dinamitei si, in doze mici, ca medicament in unele boli de inima. – Din fr. nitroglycerine.
DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanta solida, lichida sau gazoasa sa se disperseze in alta substanta (lichida), spre a forma impreuna o solutie. ◊ Refl. Zaharul se dizolva in apa. 2. A desfiinta ca persoana juridica o organizatie, o asociatie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.
DIZOLVANT, -A, dizolvanti, -te, adj., s. m. 1. Adj. Care are insusirea de a dizolva. ♦ Fig. Care dezagrega, descompune, nimiceste. 2. S. m. substanta (lichida) care are insusirea de a dizolva in masa ei alte substante; solvent. – Din fr. dissolvant.
TOPITURA, topituri, s. f. 1. substanta lichida obtinuta prin topirea unei substante solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit in timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slanina subtire (de pe burta porcului) care se topeste pentru a se obtine din ea untura; mancare preparata din bucatele de carne desprinse de pe slanina si prajite cu ceapa tocata. – Topi + suf. -tura.
TRIOLEINA s. f. substanta lichida continuta de grasimile vegetale si care reprezinta o combinatie a acidului oleic cu glicerina. [Pr.: tri-o] – Din fr. trioleine.
RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.
CRISTAL, (2) cristale si (1) cristaluri, s. n. 1. Sticla de o fabricatie speciala, transparenta si perfect incolora, cu insusirea de a refracta puternic lumina, intrebuintata pentru fabricarea lentilelor optice si a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. substanta minerala solida, omogena, cu o structura interna regulata, care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stanca = varietate transparenta, incolora, de cuart, care se prezinta in cristale mari si care este folosita in industria optica, in radiotehnica, ca piatra semipretioasa etc. 3. (In sintagma) Cristale lichide = substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
SUPRAFUZIUNE, suprafuziuni, s. f. Situatie de racire foarte joasa a unei substante lichide care a ramas in aceasta stare de agregare, desi a fost adusa la o temperatura inferioara celei de solidificare. [Pr.: -zi-u-] – Supra- + fuziune (dupa fr. surfusion).
A AGITA2 agit tranz. 1) A face sa se agite. 2) (substante, lichide) A amesteca, clatinand vasul, pentru a dizolva. /<fr. agiter, lat. agitare
AZEOTROPISM n. Proprietatea unui amestec de substante lichide de a fierbe la o temperatura constanta si de a nu pastra proprietatile initiale ale substantelor, ceea ce impiedica separarea prin distilare. /<fr. azeotropisme
A SE CLOCI se ~esc intranz. rar (despre substante lichide) A-si pierde proprietatile pozitive (sub influenta caldurii, umezelii etc.); a se strica; a se altera. /<bulg. kloti
CLORAL n. chim. substanta lichida uleioasa, folosita in farmacie ca antiseptic si calmant. /<fr. chloral
A DOSPI ~esc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor sau a altor fermenti; a creste. 2) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi indelungat. /<sb. dospeti
A FERMENTA pers. 3 ~eaza intranz. (despre unele substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare
A FIERBE fierb intranz. 1) (despre lichide) A se agita sub actiunea caldurii; a clocoti. Apa fierbe. 2) (despre alimente) A fi in proces de trecere la starea comestibila sub actiunea temperaturii inalte. 3) (despre substante lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actiunea fermentilor; a fermenta; a dospi. Mustul fierbe. 4) fig. (despre persoane) A fi cuprins de agitatie; a se agita. 5) (despre spatii) A se umple de zgomote; a vui; a clocoti; a rasuna. Valea fierbe. [Sil. fier-be] /<lat. fervere
GAZ2 ~e n. substanta lichida obtinuta prin distilarea petrolului si folosita drept combustibil (mai ales in lampi). ◊ Doar n-am baut ~ doar n-am innebunit; nici nu ma gandesc! /<fr. gaz
A SE IMPREGNA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre materiale poroase) A se umple in intregime cu o substanta (lichida sau gazoasa); a se imbiba. [Sil. im-preg-] /<fr. impregner, lat. impraegnare
IPERITA f. substanta (lichida sau gazoasa) foarte toxica, care ataca pielea, ochii si caile respiratorii. /<fr. yperite
A IMBUTELIA ~ez tranz. (substante lichide sau gazoase) A turna in butelii (sau in alte recipiente), inchizand ermetic. [Sil. -li-a] /in + butelie
LICOARE ~ori f. 1) Bautura fina indulcita si aromatizata. 2) Solutie cu proprietati medicamentoase. 3) substanta lichida folosita ca reactiv in diverse reactii chimice. /<fr. liqueur, lat. liquor, ~oris
NITROGLICERINA f. substanta lichida uleioasa, incolora sau galbuie, obtinuta pe cale sintetica din glicerina si intrebuintata la fabricarea unor explozive si in medicina. /<fr. nitroglycerine
A PULVERIZA ~ez tranz. 1) (materiale solide) A transforma in pulbere. 2) fig. A face sa se pulverizeze. 3) (substante lichide sau purverulente) A imprastia in diferite directii (transformand in particule foarte mici). /<fr. pulveriser, lat. pulverizare
RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis
SEROZITATE ~ati f. 1) substanta lichida de culoare alba-galbuie secretata de membranele seroase. 2) Substanta seroasa eliminata in cazul unor boli. /<fr. serosite
SINOVIE f. substanta lichida secretata de membrana seroasa, care captuseste cavitatile articulatiilor, inlesnind buna lor functionare. [G.-D. sinoviei] /<fr. synovie
SOLUTIE ~i f. 1) Amestec omogen constituit din doua sau mai multe substante. 2) lichid care contine o substanta solida dizolvata. 3) Mod de rezolvare a unei dificultati, a unei probleme. 4) mat. Raspuns la o problema. [G.-D. solutiei; Sil. -ti-e] /<fr. solution, lat. solutio, ~onis
TEREBENTINA ~e f. substanta lichida incolora, cu miros patrunzator, extrasa din rasina de conifere si folosita in medicina si in industrie. [G.-D. terebentinei] /<lat. terebinthina, fr. terebinthine
A TURNA1 torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare
A VAPORIZA ~ez tranz. (substante lichide) A face sa se vaporizeze; a evapora. /<fr. vaporiser
VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum
ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema
INJECTIE s.f. 1. Introducere fortata cu seringa a unei substante lichide in corp; (p. ext.) lichidul astfel introdus. 2. Introducere sub presiune a combustibilului in camera de ardere a unui motor. 3. (Mat.) Functie injectiva. 4. (Geol.) Patrundere sub presiune a unei magme in zonele cele mai adanci ale scoartei terestre. [Gen. -iei, var. injectiune s.f. / cf. fr. injection].
TERPENE s.f.pl. Nume generic dat unor substante lichide, incolore, cu miros caracteristic, placut, care se gasesc in diferite uleiuri eterice. [Sg. terpena. / < fr. terpenes].
TRINITROGLICERINA s.f. substanta lichida obtinuta prin nitrarea glicerinei, un exploziv puternic. [Cf. fr. trinitroglycerine].
VAPORIZATOR s.n. 1. Aparat in care se efectueaza vaporizarea unei substante lichide. 2. Pulverizator. 3. (Mar.) Boiler din instalatia de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. [Cf. fr. vaporisateur].
AZEOTROPISM s.n. Proprietate a unui amestec de substante lichide de a nu pastra proprietatile individuale ale corpurilor care intra in compozitia sa; azeotropie. [< fr. azeotropisme].
IMPREGNA vb. I. tr., refl. A (se) imbiba cu o substanta (lichida). [Pron. -preg-na. / < fr. impregner, cf. it. impregnare].
plescani, plescan si plescanesc, vb. IV (reg.) 1. a pocni. 2. a plescai, a clefai. 3. (despre lichide, substante vascoase) a se lovi sau a lovi un corp tare; a pleoscai.
OLEINA s.f. 1. substanta lichida care se gaseste in uleiuri si in grasimile animale si vegetale si care rezulta din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obtinut la scindarea grasimilor prin hidroliza. [Pron. -le-i-. / < fr. oleine].
REZIDUU s.n. Materie ramasa in urma unei operatii de prelucrare chimica a unui material. ♦ Materie care se depune pe peretii recipientelor unde se pastreaza diferite substante lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. residu, it. residuo, cf. lat. residuus].
SOLVENT s.m. substanta (lichida) in care se pot dizolva alte substante; dizolvant. [< germ. Solvent, cf. fr. solvant].
TRIOLEINA s.f. substanta lichida continuta in grasimi vegetale. [Pron. tri-o-le-i-. / < fr. trioleine].
ADSORBTIE s. f. fixare a unei substante lichide sau gazoase, intr-un strat subtire, pe suprafata unui corp solid. (< fr. adsorption)
RECIPIENT s. n. 1. vas pentru colectarea, pastrarea sau transportul unor materiale solide (in stare de granule sau de pulbere) ori a unor substante lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primeste un organ, un tesut, o gena etc. (< fr. recipient, lat. recipiens)
REZIDUU s. n. 1. deseu care ramane in urma unei operatii de prelucrare chimica a unui material. 2. materie care se depune pe peretii recipientelor in care se pastreaza diferite substante lichide. (< fr. residu, lat. residuum)
REZIDUU, reziduuri, s. n. Materie ramasa de la o operatie de prelucrare chimica a unui material. ♦ Materie care se depune pe peretii sau pe fundul recipientelor unde se pastreaza substante lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u. – Pl. si: reziduri] – Fr. residu (lat. lit. residuum).
CERNEALA2, cerneluri, s. f. 1. substanta lichida sau vascoasa, colorata, care serveste la scris, la tiparit, la stampilat, la gravat etc. 2. (Reg.) Culoare neagra cu care se vopsesc materiile textile si parul; negreala. 3. Fig. (Reg.) Amaraciune, tristete, jale. – Slav (v. sl. crunilo).
COEZIUNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substantelor solide, lichide si gazoase de a se mentine unite, datorita fortelor care se exercita intre atomii sau intre moleculele lor. 2. Fig. Legatura interna stransa. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohesion.
SUC, sucuri, s. n. 1. lichid continut in substantele vegetale, in special in fructe, de unde poate fi extras prin presare sau stoarcere; zeama. ♦ lichid care circula prin tuburile capilare ale plantelor. ♦ Bautura racoritoare special preparata din sucul (1) unor fructe sau din substante sintetice. 2. lichid secretat sau continut in corpurile animalelor si indeplinind diverse functii. ◊ Sucuri digestive = lichide de compozitie chimica diferita, secretate de tubul digestiv si anexele sale, sub influenta carora se face digestia alimentelor. 3. (Reg.) Usuc. – Din fr. suc, lat. sucus.
PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.
MEDIU1, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.
CHINOLINA, chinoline, s.f. substanta organica lichida, cu proprietati bazice, care se obtine prin distilarea uleiurilor de oase. (cf. fr. quinoleine, engl. quinoline)
CLORAL s. n. substanta chimica lichida, uleioasa, iritanta, folosita in farmacie ca antiseptic, calmant si hipnotic. – Din fr. chloral.
COAGULA, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide si substante coloidale) A se inchega. ♦ Tranz. A face sa se inchege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.
COAGULAT, -A, coagulati, -te, adj. (Despre lichide si substante coloidale) Inchegat. [Pr.: co-a-] – V. coagula.
SOLVENT1, solventi, s. m. substanta chimica (lichida) care are proprietatea de a dizolva in masa ei alte substante; dizolvant. – Din engl. solvent.
A SE COAGULA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare
A SE CONGLUTINA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A deveni vascos; a capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
A DEGAZIFICA degazific tranz. 1) (carbuni de pamant) A curata de substante volatile. 2) (lichide, corpuri solide) A elibera de gaze. /de + a gazifica
A INFIOLA ~ez tranz. (o substanta medicamentoasa lichida) A inchide intr-o fiola. /in + fiola
PIRIDINA ~e f. substanta organica lichida, incolora, cu miros specific, neplacut, intrebuintata, mai ales, in industria farmaceutica si in cea a colorantilor. /<fr. pyridine
PIROL n. substanta organica lichida, incolora, cu miros de cloroform, avand diferite intrebuintari (in industria colorantilor, in medicina etc.). /<fr. pirrol
SOLVENT1 ~ti m. 1) substanta, mai ales lichida, care are proprietatea de a dizolva alte substante; dizolvant. 2) Lichid in care un corp este dizolvat. /
CHINOLEINA s.f. substanta organica lichida cu proprietati bazice, care se obtine prin distilarea uleiurilor de oase. [Pron. -le-i-, var. chinolina s.f. / < fr. quinoleine, cf. engl. quinoline, germ. Chinolin]
PIRIDINA s.f. substanta organica lichida, fara culoare si cu miros neplacut, care se gaseste in uleiul de oase si in gudron. [< fr. pyridine].
CLORAL s.n. (Chim.) substanta chimica lichida uleioasa, folosita in farmacie ca antiseptic, calmant si hipnotic. [< fr. chloral].
D****A vb. I. tr. 1. A limpezi (o substanta, un lichid). 2. A evacua materiile f****e din intestin. [< fr. defequer, cf. lat. defaecare].
DENSIMETRIE s. f. tehnica masurarii densitatii substantelor (a lichidelor). (< fr. densimetrie)
MIXTURA s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substante, materiale lichide sau granulare. ◊ medicament dintr-un amestec de mai multe substante. ◊ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfaramate pentru separarea substantelor utile. 3. (muz.) registratie la orga care consta din adaugarea la sunetul fundamental a catorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)
ATOM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particula din care sint alcatuite toate substantele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezinta cea mai mica parte a unei substante simple (element chimic) care mai pastreaza insusirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central si electroni. Poate exista fie liber, fie in combinatii cu alti atomi (identici sau diferiti) alcatuind molecula. A. social = notiune introdusa in psihosociologie de J.L. Moreno, desemnind cea mai mica unitate viabila a matricei sociometrice, nucleul tuturor relatiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit in jurul unui individ.
CLORAL (‹ fr. {i}) s. n. substanta chimica lichida, uleioasa, iritanta, intermediar pentru cloralhidrat.
ABSORBANT, -A, absorbanti, -te, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (substanta) care absoarbe lichide sau vapori. ♦ (substanta) care retine o parte din particulele sau din energia radiata de o sursa. 2. Adj. Fig. Care intereseaza, care captiveaza; catre care se indreapta toate preocuparile cuiva. – Din fr. absorbant.
PIRIDINA, piridine, s. f. substanta organica aromatica, lichida, incolora, toxica, solubila in apa, in alcool si in eter, cu miros caracteristic neplacut, folosita la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine.
NICOTINA s. f. substanta alcaloida incolora, lichida si toxica, care se gaseste in frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.
TUS, tusuri, s. n. 1. Cerneala speciala (mai ales neagra), rezistenta la apa, folosita la anumite desene, la aplicarea stampilelor, in poligrafie etc. 2. substanta solida sau lichida, de culoare neagra, obtinuta din negru de fum si folosita la desen. ♦ Desen executat in tus (2). – Din germ. Tusche, rus. tus.
D****A, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocand depunerea substantelor care se afla in suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o solutie cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica solutia. ♦ A purifica zemurile din industria zaharului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile f****e din intestin. – Din fr. defequer, lat. defaecare.
ABSORBTIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid incorporeaza o substanta oarecare din afara; absorbire. [G.-D. absorbtiei; Sil. -sorb-ti-e] /<fr. absorption, lat. absorptio, ~onis
A SE AFUNDA ma afund intranz. 1) A se lasa la fund; a intra cu totul (intr-un lichid, intr-o substanta moale etc.); a se cufunda. 2) A patrunde adanc cu mintea. 3) fig. A se face nevazut; a disparea; a se cufunda. /<lat. affundare
A SE CUFUNDA ma cufund intranz. 1) A intra cu totul (intr-un lichid, intr-o substanta moale etc.); a se lasa la fund; a se afunda. 2) fig. A se lasa cuprins (de ceva); a se adanci. ~ in vise. 3) fig. A se face nevazut; a disparea; a se afunda. 4) (despre pamant) A se lasa in jos, formand o adancitura. /<lat. confundare
lichid2 ~e n. 1) substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus
PELICULA ~e f. 1) Banda subtire, flexibila si transparenta, de celuloid sau de alt material sintetic, folosita in industria fotografica si in cinematografie pentru inregistrarea imaginii si a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafata unei substante solide sau lichide; pojghita. 3) Membrana organica foarte subtire. ~ exterioara a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula
PLASMA ~e f. Parte lichida a sangelui, a limfei sau a lichidului seminal. ◊ ~ gazoasa substanta gazoasa in stare ionizata. [G.-D. plasmei] /<fr. plasma
SORBENT ~ti m. substanta solida sau lichida, care are proprietatea de a absorbi din mediul inconjurator vapori sau substante dizolvante. /Orig. nec.
A STERGE sterg tranz. 1) (lichide sau alte substante) A indeparta (de pe o suprafata) prin frecare usoara (cu ceva). ~ praful. 2) (urmat uneori si de un complement indirect cu prepozitia de) A face sa devina curat sau uscat. ~ ghetele de praf. ◊ ~ putina (sau a o ~) a pleca grabit si pe neobservate. Cat te-ai ~ la ochi intr-o clipa. 3) (texte scrise sau desene) A taia cu o linie, considerand neadecvat sau inutil. 4) fig. A face sa se stearga. ◊ ~ de pe fata pamantului a distruge; a omori. ~ urmele a face sa dispara orice urma. 5) A lovi cu repeziciune; a da o lovitura cu iuteala. ~ o palma. 6) pop. (lucruri marunte) A fura cu abilitate; a sterpeli. /<lat. extergere
SUPRAFUZIUNE s.f. Ramanere in stare lichida a unor substante aflate sub temperatura de solidificare; subracire. [Dupa fr. surfusion].
ABSORBANT, -A adj. 1. (si s.m.) (substanta) care absoarbe (lichide sau vapori); care retine o parte din energia unui izvor. 2. (Fig.) Care intereseaza, care preocupa foarte mult. [Pl. -nti, -nte. / cf. fr. absorbant].
REFRACTOMETRU s.n. Instrument pentru determinarea indicilor de refractie ai substantelor, in special lichide. [< fr. refractometre].
AEROGEN, -A adj. 1. produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. de origine respiratorie. 3. (despre bacterii) care descompune substante solide sau lichide in suprafete gazoase. (< fr. aerogene)
DECOAGULA vb. tr. a restabili starea lichida a unei substante coagulate. (< fr. decoaguler)
D****A vb. tr. 1. a limpezi un lichid prin depunerea substantelor pe care le contine in suspensie. ◊ a precipita albuminele dintr-o solutie. ◊ a purifica zemurile, in industria zaharului. 2. a evacua materiile f****e din intestin. (< fr. defequer, lat. defaecare)
SUPRAFUZIUNE s. f. ramanere in stare lichida a unor substante aflate sub temperatura de solidificare. (dupa fr. surfusion)
TUS1 s. n. 1. cerneala (neagra), rezistenta la apa, folosit in desene, la stampile ,poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanta, solida sau lichida, obtinuta din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tus)
bitum si (rar) bitumen n. fara pl. (fr. bitume, d. lat. bitumen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoala, o substanta minerala inflamabila lichida si galbuie sau solida si neagra care se gaseste in pamint si din clasa careia face parte pacura, petrolu, carbunele de pamint, catranu, asfaltu s.a. (Cu ia se ung corabiile ca sa nu intre apa pin crapaturi).
FRACTIONARE, fractionari, s. f. 1. Actiunea de a fractiona. 2. Separare a unor componenti dintr-un lichid sau dintr-o substanta gazoasa prin distilare fractionata, cristalizare fractionata etc. 3. Procedeu de constructie a unei aeronave din subansambluri si ansambluri partiale. [Pr.: -ti-o-] – V. fractiona.
ARABIC, -A, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (In sintagma) Guma arabica = substanta vascoasa obtinuta din lichidul secretat de unele specii de salcam (sau pe cale sintetica) si folosita ca material de lipit pentru hartie. – Din fr. arabique.
PLESCAIT, plescaituri, s. n. 1. Zgomot facut de cineva cu gura cand mananca repede si lacom; sunet produs prin desprinderea brusca a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprima mirarea, placerea, admiratia. 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanta vascoasa care se loveste sau care este lovita de un corp tare; plescaire, plescaitura; pleoscait. 3. (Rar) Pocnet. – V. plescai.
PRECIPITA, precipit, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa se desfasoare sau a se desfasura intr-un timp mai scurt sau intr-un ritm mai rapid decat cel obisnuit sau decat cel asteptat; a (se) grabi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A actiona (prea) in graba (si in dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reactii chimice) depunerea unei substante dizolvate intr-un lichid. ♦ Refl. si intranz. (Despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A se separa, a se depune sub forma de precipitat. – Din fr. precipiter, lat. praecipitare.
DROJDIE, drojdii, s. f. 1. substanta depusa dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) pe drojdie (sau pe drojdii) = a fi la capatul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zat de cafea. 2. (In sintagma) Rachiu de drojdie (si eliptic) = rachiu facut din drojdie (1) de vin. 3. Fig. Ramasita, reminiscenta, urma. 4. Fig. (La sg., cu sens colectiv; peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societati; pleava, gunoi. 5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care traiesc in colonii si de obicei produc fermentatia alcoolica in materii zaharoase. ♦ Preparat industrial facut din una dintre aceste ciuperci (a berii), intrebuintat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din sl. drozdijen.
DENSIMETRIE s. f. Ansamblul metodelor de masurare a densitatii substantelor, mai ales a lichidelor. – Din fr. densimetrie.
DESOLVATA, desolvatez, vb. I. Tranz. A elimina lichidul retinut de anumite substante prin imbibare. – Din fr. desolvater.
BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) Apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja
A DISTILA ~ez tranz. (lichide) A curata de substante straine prin evaporare si condensare succesiva. /
A SE SCALDA ma scald intranz. (despre fiinte) A se cufunda in apa, in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). ~ in rau. Gainile se scalda in praf. ◊ ~ in bani a fi foarte bogat. ~ in bine a trai in lux. ~ in sange a omori din cruzime. /<lat. excaldare
TOPITURA ~i f. 1) Masa lichida, obtinuta prin topire; substanta topita. 2) Grasime de porc topita pentru untura. [G.-D. topiturii; Var. tochitura] /a topi + suf. ~tura
FLOTA1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei tari; grup important de nave (de razboi) care navigheaza impreuna sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unica. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei tari. 3. lichid care contine diferite substante si asupra caruia se fac anumite operatii de prelucrare. 4. Bazin de tabacire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
MIXTURA s.f. 1. (Liv.) Amestecatura, amestec. 2. Medicament care consta dintr-un amestec de mai multe substante. 3. Amestec alcatuit din mai multe substante, materiale, de obicei lichide sau granulare. ♦ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfaramate pentru separarea substantelor utile. [Cf. fr. mixture, lat. mixtura].
PRECIPITARE s.f. 1. Actiunea de a (se) precipita; precipitatie; graba mare, iuteala. 2. Procesul de separare si de depunere in stare solida a unei substante dizolvate intr-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].
DESOLVATA vb. I. tr. (Chim.) A elimina lichidul retinut de anumite substante prin imbibare. [< fr. desolvater].
siclit, siclita, adj. (reg.) 1. (despre obiecte) murdar; naclait (de murdarie). 2. (despre terenuri) malit, cu mal. 3. (despre metale) coclit. 4. (despre lichide) amestecat cu o substanta murdara si unsuroasa.
DESOLVATA vb. tr. a elimina lichidul retinut de anumite substante prin imbibare. (< fr. desolvater)
DIFOSGEN s. n. substanta toxica de lupta, lichida, asema-natoare fosfogenului. (< fr. diphosgene)
FLOTA1 s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei tari; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop si puse sub o conducere unica. 2. lichid care contine diferite substante si asupra caruia se fac anumite operatii de prelucrare. 3. bazin de tabacire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)
VOPSI, vopsesc, vb. IV. I. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafata cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l intr-o solutie colorata si lasandu-l sa se imbibe; a colora un lichid punand intr-insul o substanta colorata o substanta colorata; a boi. 2. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) pata; a (se) manji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) vapsi vb. IV] – Din bg. vapsam.
PRECIPITAT2, -A, precipitati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau actioneaza in mare graba, cu repeziciune; grabit, zorit. 2. (Despre substante solide dizolvate intr-un lichid) Depus la fund, separat in masa solutiei (prin precipitare). – V. precipita.
MIXTURA, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecatura. 2. substanta, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substante, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obtinut la orga prin producerea simultana a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura.
SPUMANT, spumanti, s. m. (Adesea adjectival) substanta care, dizolvata intr-un lichid, formeaza in acesta o spuma stabila. ♦ Solutie care contine o asemenea substanta. Spumant de baie. – Spuma + suf. -ant. Cf. it. spumante.
SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face sa nu mai fie impreuna; a desparti, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se indeparta, a se desparti; (despre soti) a divorta. 2. Refl. si intranz. (Fiz.; despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A (se) depune sub forma de precipitat. – Din fr. separer, lat. separare.
CONVECTIE ~i f. 1) fiz. Transfer de caldura sau de curent electric care are loc intr-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substantei respective. ~ fortata. ~ naturala. 2) Miscare pe verticala a aerului. ~ in atmosfera. [Art. convectia; G.-D. con-vectiei; Sil. -ti-e] /<fr. convection, lat. convectio, ~onis
A D****A ~chez tranz. 1) (lichide) A limpezi, provocand sedimentarea substantelor dizolvate. 2) (solutii) A purifica prin sedimentarea albuminelor cu ajutorul unui reactiv chimic. 3) (materii f****e) A evacua din intestine. /<fr. defequer, lat. defaecare
lichid1 ~da (~zi, ~de) 1) (despre substante) Care este in stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si cea solida. 2) (despre creante, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat in bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat in bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani pesin; bani gheata. 4) (despre unele consoane) Care se pronunta usor precedand un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus
MIXTURA ~i f. 1) Preparat farmaceutic lichid obtinut prin amestecarea unor substante dupa o anumita corelatie. 2) Amestec bizar si intamplator de elemente diferite. 3) Amestec de materiale lichide sau granulare, folosit la prepararea unor mortare sau a betonului. /<fr. mixture, lat. mixtura
NICOTINA f. substanta toxica sub forma de lichid incolor, uleios, extrasa din tutun si intrebuintata, mai ales, in medicina. /<fr. nicotine, germ. Nikotin
PARFUM ~uri n. 1) Miros placut, patrunzator; mireasma; aroma. 2) Produs (lichid) placut mirositor, preparat din substante aromatice. 3) fig. Nuanta deosebita, specifica. ~ul operelor scriitorilor contemporani. /<fr. parfum, germ. Parfum
TINCTURA s.f. Medicament lichid obtinut prin dezvoltarea unor substante (extrase din plante) in alcool sau in eter. ♦ (Fig.) Nuanta, culoare, coloratura. [< lat. tinctura, cf. fr. teinture].
LICHID, -A adj., s.n. 1. (substanta) care curge, avand proprietatea de a lua forma vasului in care se afla. 2. (La pl.m.) (Bani) in numerar, pe care ii ai la dispozitie oricand, imediat. 3. (Fon.) Consoana lichida (si s.f.) = denumire a consoanelor laterale si a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].
preacurgator, preacurgatoare, adj. (inv.; despre substante) care are o consistenta lichida extrem de slaba.
PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. A (se) grabi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A se separa sau a face sa se separe prin depunerea la fund. [P.i. precipit. / < fr. precipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].
M****T, -A I. adj. (despre lichide) in conbtact cu un material pe care a fost intins. II. s. m. substanta care, amestecata cu un lichid, ajuta la dizolvarea unui solid sau a unei grasimi. (< fr. mouillant)
PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanta solubila dizolvata intr-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub forma de precipitat. 2. a (se) grabi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. precipiter, lat. praecipitare)
SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) desparti; a (se) izola. 2. (despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) a (se) depune sub forma de precipitat. (< fr. separer, lat. separare)
CAPILAR, -A (‹ fr.; {s} lat. capillaris „de par”) adj. 1. Subtire (ca un fir de par), fin, ingust. ♦ Vas c. = conduct microscopic sanguin sau limfatic cu diametrul de 7-15 μ, format dintr-un singur strat de celule endoteliale. Prin v.c. sanguine se fac schimburile dintre singe si tesuturi. 2. Referitor la capilaritate, care apartine capilaritatii (ex. forta c). ♦ Tub c. = tub ingust in care se manifesta fenomene de capilaritate. (Adverbial) Subtanta capilar-activa = substanta care, dizolvata intr-un lichid, ii micsoreaza tensiunea superficiala (ex. spumantii, detergentii, sapunurile etc.).
alcoolat m. si n., pl. e. Chim. lichid obtinut destilind alcoolu cu substante aromatice, cum e apa de Colonia.
absorbant, -a I. adj., s. n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substante, radiatii etc.; absorbitor (I), absorbtiv. II. adj. (fig.) care preocupa. (< fr. absorbant)
absorbtie s. f. 1. incorporare a unei substante oarecare de catre un corp lichid sau solid, de catre celule, tesuturi sau organe. 2. miscare a intensitatii unei radiatii care trece printr-un corp, datorita pierderii de energie. 3. incrucisare a unei rase perfectionate cu una neameliorata. 4. (ec.) fuziune de intreprinderi sau de societati in beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instante superioare de a lua din competenta instantelor inferioare o cauza in curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)
IPERITA s. f. substanta toxica vezicanta, cu aspect de lichid uleios, folosita ca arma chimica in primul razboi mondial. [Var.: hiperita s. f.] – Din fr. yperite.
FLOTA, flotez, vb. I. Tranz. A indeparta prin decantare substantele care plutesc la suprafata unui lichid. – Din fr. flotter.
FLOTA vb. I. tr. A indeparta prin decantare substantele care plutesc la suprafata unui lichid. [< fr. flotter].
DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanta) a (se) dispersa intr-un lichid, intr-un gaz, obtinand(u-se) o solutie omogena. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinta, a-si inceta activitatea. II. refl. (fig.) a inceta sa mai existe; a disparea. (< lat., it. dissolvere)
FLOTA vb. I. tr. 1. a indeparta prin decantare substantele care plutesc la suprafata unui lichid. 2. (fig.) a sovai, a ezita. II. intr. (despre o moneda) a avea o valoare variabila in raport cu aurul sau cu alta moneda. (< fr. flotter)
GAZIFICA, gazific, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos cu o compozitie chimica diferita de aceea a substantei din care provine. 2. A dispersa un lichid in masa unui gaz2 (pentru a extrage titeiul prin eruptie). [Var.: gazeifica vb. I.] – Gaz2 + suf. -ifica (dupa fr. gazeifier).
PASTA, paste, s. f. Materie densa cu aspect omogen, rezultata de obicei din macinarea unor substante si din amestecul lor (cu un lichid) pana la obtinerea consistentei dorite. ◊ Pasta de dinti = preparat farmaceutic intrebuintat la spalarea dintilor. Paste fainoase = produse alimentare, de diferite forme si dimensiuni, obtinute prin uscarea unui aluat nedospit din faina de grau. ♦ Culoare (folosita in pictura) de obicei preparata cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pasta, germ. Pasta.
ANILINA s. f. substanta chimica ce se prezinta ca un lichid uleios, obtinuta prin distilarea indigoului sau, industrial, prin reducerea nitrobenzenului, si care este utilizata in industria colorantilor, medicamentelor etc.; aminobenzen, fenilamina. – Din fr. aniline, germ. Anilin.
GEL ~uri n. chim. substanta cu consistenta vascoasa, avand proprietati caracteristice lichidelor si solidelor. /<fr. gel
SORBTIE ~i f. Proces de incorporare a unor substante de catre anumite corpuri solide sau lichide. /<fr. sorption
DIZOLVA vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanta) A (se) amesteca, topi intr-un lichid sau intr-un gaz, obtinand(u-se) o solutie omogena, a (se) dispersa intr-un lichid sau intr-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desfiinta, a-si inceta activitatea. [P.i. dizolv. / < lat., it. dissolvere].
SOLUTIE s.f. 1. Amestec omogen format din doua sau mai multe substante, dintre care una este de obicei lichida. 2. Rezolvarea unei probleme; (p. ext.) rezultatul obtinut. ♦ Fel de a dezlega o problema, o dificultate; rezolvare. 3. Solutie de continuitate = intrerupere a continuitatii; separare a partilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Gen. -iei. / cf. fr. solution, lat. solutio].
FRACTIUNE s. f. 1. parte dintr-un intreg; fragment. 2. grupare politica organizata care se impotriveste liniei generale a partidului sau se desolidarizeaza intr-o problema anumita. ♦ ~ parlamentara = grup parlamentar compus din reprezentantii aceluiasi partid. 3. lichid obtinut prin fractionarea unui amestec de substante. (< fr. fraction, lat. fractio)
TENSIOACTIV, -A adj. (despre substante) care modifica tensiunea superficiala a unui lichid. (< fr. tensioactif)
ABSORBTIE, absorbtii, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza din afara o substanta oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micsorare (sau de anulare) a intensitatii radiatiei care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis).
SOLUTIE, solutii, s. f. 1. Amestec omogen compus din doua sau mai multe substante chimice (dintre care una este de obicei lichida) dispersate la scara moleculara in diverse proportii. 2. Operatie mintala care, analizand o pluralitate, o complexitate de elemente care se intrepatrund, rezolva o dificultate, o problema teoretica sau practica; ansamblul deciziilor si actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problema. ♦ Raspuns la o problema. 3. (In sintagma) Solutie de continuitate = intrerupere a continuitatii; separare a partilor care mai inainte erau legate intre ele sau continue. [Var.: (inv.) solutiune s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis.
PARFUM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros placut; mireasma. ♦ Miros imbietor, apetisant, raspandit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros placut, obtinut prin amestecarea unor substante aromatice (vegetale) sau pe cale sintetica; p. ext. produsul impreuna cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Nota caracteristica, atmosfera specifica. [Var.: (inv.) profum s. n.] – Din fr. parfum.
TENSIOACTIV, -A, tensioactivi, -e, adj. (Chim.; despre unele substante) Care poate modifica tensiunea superficiala a unui lichid. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensio-actif, engl. tensioactive.
CRISTALIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.
DIFOSGEN n. substanta toxica ce se prezinta sub forma de lichid incolor, cu miros de fan putred. /<fr. diphosgene
ANTISICATIV s.m. substanta care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. [< fr. antisiccatif].
CLARIFICATOR, -OARE adj. Care clarifica. // s.n. substanta cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. [< clarifica + -tor].
ABSORBTIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid incorporeaza din afara o substanta oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiatii care trece printr-un corp. 3. Incrucisare a unei rase perfectionate cu una neameliorata. [Var. absorbtiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio].
ANTISPUMANT s.m. substanta care reduce capacitatea de spumare a unor lichide. [Dupa fr. antiecumeux].
ANTISICATIV s. m. substanta care reduce capacitatea de uscare a unui lichid. (< fr. antisiccatif)
ANTISPUMANT s. m. substanta care reduce capacitatea de spumare a unor lichide. (dupa fr. antiecumeux)
CLARIFICATOR, -OARE I. adj. care clarifica. II. s. n. substanta cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure. (< clarifica + -tor)
ESENTA s. f. 1. totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor realitatii, care constituie natura lor interna, ascunsa. ♦ in ~ = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substante. ◊ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ◊ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)
BENZEN (‹ fr. {i}) s. m. substanta chimica, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil in apa, solubil in alcool in orice proportie, obtinut din gazele de cocserie, din gudroanele carbunilor de pamint sau din fractiile petroliere bogate in hidrocarburi aromatice; este materia prima importanta la fabricarea unor compusi organici (anilina, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), in sinteza colorantilor, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.
corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).
ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.
GEL, geluri, s. n. (Chim.) substanta coloidala cu consistenta vascoasa si insusiri specifice deopotriva lichidelor si solidelor. – Din fr. gel.
DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).
LICHID, -A, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanta) care se afla intr-o stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si starea solida, care nu are o forma stabila proprie, ci curge sub greutatea proprie si ia forma vasului in care se afla. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creante, efecte etc.) care poate fi transformat in bani prin vanzare imediata. 3. Adj. (In sintagma) Consoana lichida (si substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale si celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.
CLOROPICRINA s. f. 1. substanta toxica de lupta cu efect sufocant si lacrimogen. 2. lichid toxic cu miros intepator folosit pentru deratizare. – Din fr. chloropicrine.
ALCOOL1 ~i m. lichid incolor volatil, usor inflamabil, obtinut prin distilarea unor substante zaharoase fermentate, folosit la prepararea bauturilor spirtoase, ca dezinfectant etc. ~ etilic. [Sil. -co-ol] /<fr. alcool
A FLOTA ~ez tranz. (substante care plutesc) A indeparta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter
A STINGE sting tranz. 1) A face sa se stinga. ◊ ~ (pe cineva) in batai a bate foarte tare. 2) (datorii) A face sa nu mai existe (prin achitare). ◊ ~ o actiune penala (sau juridica) a inchide un dosar. 3) (substante sau preparate) A trata cu apa sau alt lichid. ◊ ~ var a turna apa peste piatra de var pentru a capata material bun pentru varuit. /<lat. extinguere
substanta ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance
DISPERSIE s.f. Imprastiere, raspandire. ◊ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, care trece printr-o prisma de sticla. ♦ Imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosita in statistica matematica, prin care se masoara concentrarea unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].
DISPERSIE s. f. 1. imprastiere, raspandire. ◊ imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ raspandire a semintelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care masoara concentratia unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. 2. descompunere a luminii in radiatiile monocromatice componente la trecerea printr-o prisma de sticla. 3. (mat.) indicator numeric al imprastierii valorilor unei variabile aleatorii fata de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)
cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.
ANTICONGELANT, -A, anticongelanti, -te, adj., s. m. (substanta) care face sa scada punctul de congelare al unui lichid. – Anti- + congelant.
liant s.m. 1. material fluid pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. lichid vascos continand colorantul cu care formeaza cerneala de tipar. 3. substanta la fixarea pigmentilor coloranti pe fibrele textile. 4. constituent nevolatil al lacurilor, care se intareste sub forma de pelicula, in pictura etc. (fr. liant)
DISPERSIE ~i f. 1) Raspandire in diferite directii; imprastiere. 2) chim. Stare de imprastiere a unei substante sub forma de particule mici intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, cand trece printr-o prisma de sticla. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis
OLEUM n. Amestec de acid sulfuric concentrat si anhidrida sulfurica, sub forma de lichid greu, uleios, avand diverse intrebuintari (la fabricarea colorantilor, a substantelor explozive, la rafinarea uleiurilor etc.). [Sil. -le-um] /<fr. oleum
ESENTA s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte si din fenomene, totalitatea celor mai profunde si stabile insusiri si relatii ale obiectelor si proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinta sa fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substante. ♦ substanta concentrata care, diluata, da un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcatuiesc arboretul principal dintr-o padure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].
LAMA1 s.f. 1. Foaie metalica subtire. 2. Limba (unui cutit, a unei custuri), fierul, partea de metal taioasa a unui obiect. 3. Bucata subtire de sticla pe care se asaza substantele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subtire de lichid. [< fr. lame, it. lama].
DEPUNE vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)
LAMA1 s. f. 1. foaie metalica subtire. 2. limba (unui cutit), partea de metal taioasa a unui obiect. 3. bucata subtire de sticla pe care se asaza substantele ce trebuie examinate la microscop. 4. strat foarte subtire de lichid. 5. val marin provocat de furtuna. (< fr. lame)
DEPUNE vb. III. 1. tr. A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ◊ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini. 2. tr., refl. A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. deposer, dupa pune].
LIANT s.m. 1. Material fluid folosit pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. (Poligr.) lichid vascos continand colorantul cu care formeaza cerneala de tipar. 3. (Text.) substanta folosita la fixarea pigmentilor coloranti, fara afinitate pentru fibre. [Pron. li-ant, pl. -nti, (s.n.) -nturi. / < fr. liant].
OXIGENAT, -A, oxigenati, -te, adj. 1. (Despre substante chimice) Care contine (mult) oxigen; transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apa oxigenata = lichid incolor sau albastrui alcatuit dintr-o solutie de perhidrol cu apa, care are proprietati decolorante si dezinfectante. 2. (Despre par) Decolorat prin tratare cu apa oxigenata; (despre persoane) cu parul decolorat prin tratare cu apa oxigenata. – V. oxigena.
LAMA1, lame, s. f. 1. Placa subtire de metal, de material plastic etc., cu diverse intrebuintari (in aparatura tehnica). ♦ Spec. Mica placa dreptunghiulara, subtire si de obicei cu taisuri pe ambele laturi lungi, care se monteaza la un aparat de ras. 2. Partea metalica si taioasa a unui instrument. 3. Placa mica si subtire de sticla pe care se asaza substantele ce urmeaza a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subtire de lichid, liber sau cuprins intre doi pereti. – Din fr. lame.
FITIL ~uri n. 1) Produs textil din fire moi, care absoarbe cu usurinta lichidele si este folosit la obiectele de iluminat. 2) Snur impregnat cu o substanta inflamabila, folosit pentru aprinderea incarcaturilor explozive. /<turc. fitil
A SUBLIMA ~ez 1. intranz. (despre substante) A trece din stare solida direct in stare gazoasa (evitand starea lichida). 2. tranz. fig. entimente, pasiuni) A ridica pana la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer
IPERITA (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) lichid uleios, cu miros agreabil, putin solubil in apa, cu actiune vezicanta; substanta toxica de lupta, foarte persistenta; a fost folosita pentru prima data de germani, in primul razboi mondial, in orasul Ypres (Ieper).
RACITOR, -OARE, racitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care ajuta la mentinerea unei temperaturi scazute, care raceste (1). 2. S. n. Instalatie folosita pentru racirea sau mentinerea unei temperaturi scazute fata de cea a mediului ambiant a unui material, a unei substante sau a unui spatiu inchis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheata, lichid volatil, aer sau apa rece etc.; dulap cu pereti dubli, in care se mentine o temperatura joasa prin introducerea de gheata si care se foloseste pentru pastrarea la rece a alimentelor sau pentru racirea bauturilor. – Raci + suf. -tor.
ALBUMINA ~e f. substanta organica din grupul proteinelor, care intra in compozitia sangelui si a altor lichide organice. [g.-d. albuminei] /<fr. albumine
CANAL2 ~e n. 1) Conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. ~ de scurgere. 2) Formatie organica in forma de tub prin care circula diferite substante in organismele animale sau vegetale. ~ lacrimogen. 3) Cale de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale. ◊ ~ de televiziune canal de radiocomunicatii destinat transmiterii unui program de televiziune. 4) Cale de acces a informatiilor. ~ diplomatic. /<lat. canalis, fr. canal
A SE NACLAI pers. 3 se ~ieste intranz. 1) A se acoperi cu o substanta cleioasa sau cu murdarie, imbibandu-se. 2) rar (despre sange) A trece din stare lichida in stare solida; a se face vartos; a se inchega; a se coagula. /<bulg. naklejvam
STICLA ~e f. 1) la sing. substanta solida amorfa, cu luciu caracteristic, de obicei transparenta si incolora, obtinuta prin topirea nisipului de cuart, avand diferite intrebuintari (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de arta etc.). 2) Obiect facut din aceasta substanta. ~ de geam. ~ de lampa. ~ de ochelari. 3) Vas din aceasta substanta, ingustat in partea superioara in forma de gat, folosit pentru pastrarea si transportarea lichidelor. 4) Cantitate de lichid cat incape intr-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-cla] /<sl. stiklo
LEVIGA vb. I. tr. A antrena sub forma de suspensie intr-un lichid un material aflat in forma de pulbere intr-un amestec de mai multe substante. [< fr. leviger].
COLESTEROL s. m. substanta organica din protoplasma celulelor, din creier si nervi, care regleaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina. (< fr. cholesterol)
PLASMA s. f. 1. Parte lichida a sangelui sau a limfei formata din apa, saruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati fizice sunt determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera. – Din fr. plasma.
SAMPON, sampoane, s. n. Produs cosmetic care se prezinta sub forma lichida, de praf ori de crema, care contine sapun sau detergenti, uleiuri, parfumuri, uneori si substante colorante, si care este intrebuintat la spalatul (sau la coloratul) parului. [Pl. si: samponuri] – Din fr. shampooing. Cf. germ. Schampun.
LAC2, lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obtinut prin dizolvarea intr-un solvent volatil a unor rasini, uleiuri sau a altor substante si care, intins pe suprafata unui obiect, formeaza in urma evaporarii solventului o pojghita solida, dura, care fereste obiectul de influenta aerului si a umezelii, dandu-i totodata un aspect placut. 2. Piele (sau imitatie de piele) cu fata neteda, lucioasa, acoperita cu un strat de lac2 (1). – Din germ. Lack.
ALBUMINA s. f. substanta organica din grupul proteinelor, in compozitia albusului de ou, a sangelui si a altor lichide organice. (< fr. albumine)
SLEIT2, -A, sleiti, -te, adj. 1. (Despre substante grase) Solidificat prin racire, inchegat. ♦ (Despre mancaruri grase) Cu grasimea sleita (1) prin racire. ♦ (Pop.; despre lichide) Inghetat. 2. (Reg.; despre fasole, mazare) Frecat2, facaluit2. 3. (Despre fantani) Secat, golit de apa (pentru curatare). ♦ Fig. Secatuit de puteri; sfarsit2. – V. slei.
MAGMATOGEN, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. magmat- „pasta intarita” + gennaein „a produce”) adj. (Despre procese geologice si zacaminte de substante minerale utile formate in cadrul lor) Care sunt legate de activitatea magmatica, incluzand atat procesul lichid-magmatic, cat si pe cele ulterioare lui: pegmatitic, pneumatolitic, metasomatic si hidrotermal.
PIGMENT, pigmenti, s. m. 1. substanta colorata naturala produsa de celulele plantelor si animalelor si care coloreaza in mod specific tesuturile sau lichidele organice ale acestora. 2. Particula solida, colorata, insolubila in mediul in care este suspendata, intrebuintata in industrie pentru colorare. – Din fr. pigment.
SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substante grase; la pers. 3) A se inchega, a se solidifica (prin racire). ♦ (Pop.; despre apa si alte lichide) A ingheta. 2. Tranz. A seca o fantana (pentru a o curata). ♦ Fig. A secatui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sulijati.
substare, substari, s.f. (inv.) 1. continut, fond, structura, esenta, miez. 2. realitate care exista prin sine insasi si care constituie suportul comun al calitatilor succesive; ceea ce e permanent, substrat care persista de-a lungul transformarilor. 3. specie de substanta caracterizata prin omogenitate, prin compozitie si structura constanta. 4. tesut sau produs organic format din celule, saruri, lichide etc. din care sunt alcatuite diferitele organe si parti ale corpului unei fiinte sau ale unei plante.
CHIST1 s. n. 1. tumoare benigna de forma unei pungi plina cu continut (semi)lichid. 2. invelis protector foarte rezistent la unele animale inferioare. 3. stadiu larvar al teniei. 4. celula globuloasa bogata in substante de rezerva, cu functia de organ de inmultire a unor plante inferioare. (< fr. kyste)
CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).
A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare
COLESTEROL s.n. substanta organica aflata in protoplasma celulelor, in special in creier si in nervi, care reglementeaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina. [< fr. cholesterol, cf. gr. chole – fiere, stereos – solid].
ANHIDRIDA s. f. 1. substanta anorganica (oxid) care, in combinatie cu apa, da un acid. 2. substanta organica rezultand prin eliminarea unei molecule de apa din doua grupari carboxil. ♦ ~ carbonica = bioxid de carbon; ~ acetica = lichid incolor cu miros intepator, folosit la fabricarea colorantilor, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride)
DEGAZIFICA, degazific, vb. I. Tranz. 1. A indeparta substantele volatile din carbuni prin distilare, la temperaturi inalte, in afara contactului cu aerul. 2. A indeparta gazele dintr-un lichid prin agitare, improscare etc. 3. A indeparta gazele din noroiul de foraj pentru a-l putea folosi din nou. – De4 + gazifica.
FRACTIONAT, -A adj. Divizat in fractiuni. ◊ (Chim.) Distilare fractionata = separare dintr-un amestec a lichidelor care au puncte de fierbere diferite, colectandu-le separat dupa temperaturile lor de fierbere; cristalizare fractionata = separare a substantelor dintr-un amestec, folosind diferenta lor de solubilitate intr-un dizolvant. [< fractiona].
FRACTIONAT, -A adj. divizat in fractiuni. ♦ (chim.) distilare ~a = separare dintr-un amestec a lichidelor care au puncte de fierbere diferite, colectandu-le separat dupa temperaturile lor de fierbere; cristalizare ~a = separare a substantelor dintr-un amestec, folosind diferenta lor de solubilitate intr-un dizolvant. (< fractiona)
RESORBTIE s. f. 1. disparitie lenta a unui lichid (patologic), a unui tesut sau organ (strain organismului) prin absorbtia lui treptata in tesuturile vecine. 2. incorporare a unei substante; absorbtie. (< fr. resorption)
HIDROFOBIE, hidrofobii, s. f. 1. (Chim.) Insusire a unei substante de a fi hidrofoba. 2. (Med.) Teama patologica de contactul corporal cu apa. ♦ Aversiune pentru consumarea apei sau a altor lichide, caracteristica unor boli ca turbarea, meningita, tetanosul, isteria etc. – Din fr. hydrophobie.
SATURATIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ◊ Loc. adv. Pana la saturatie = a) pana la completarea tuturor valentelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; p. ext. plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.
LIMFA, limfe, s. f. lichid transparent, incolor sau galbui, care circula prin vasele si ganglionii limfatici si in spatiile intercelulare ale organismului vertebratelor, transportand diferite substante intre sange si tesuturi. – Din fr. lymphe, lat. lympha.
LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) Cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula
ANHIDRIDA, anhidride, s. f. 1. substanta anorganica care, reactionand cu apa, formeaza un acid. 2. substanta organica rezultata de obicei prin eliminarea unei molecule de apa dintre doua grupari carboxil. ♦ Anhidrida carbonica = bioxid de carbon, Anhidrida acetica = lichid incolor cu miros intepator, intrebuintat la fabricarea colorantilor, medicamentelor, acetatului de celuloza, etc. – Din fr. anhydride
VENIN ~uri n. 1) substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.
ETER, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinatie organica lichida, incolora, foarte volatila si inflamabila, cu miros aromatic specific, obtinuta din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri in industrie. 2. S. m. substanta ipotetica (a carei existenta nu este admisa de fizica moderna) avand proprietati fizice contradictorii, care ar umple intregul spatiu si ale carei oscilatii ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosfera, cer, vazduh. 4. S. m. (In conceptia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alaturi de foc, apa, pamant si aer) din care ar fi alcatuite corpurile ceresti. – Din fr. ether, lat. aether.
COLESTEROL s. m. substanta care se gaseste, libera sau combinata, in untura de peste, in bila, sange, tesut nervos, galbenus de ou si care reglementeaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina – Din fr. cholesterol.
ESENTA, esente, s. f. 1. Ceea ce exprima principalul si stabilul din obiecte si din fenomene, natura lor interna, ascunsa, latura lor care nu este data sau perceptibila nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecand de forma exterioara a lucrurilor, patrunzand in adancul lor cu ajutorul gandirii. ◊ Loc. adv. In esenta = in ceea ce este fundamental; in ultima analiza. 2. lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic si intrebuintat in farmacie, in parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales in alimentatie. ♦ substanta concentrata care, diluata (cu apa), da un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcatuiesc o padure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.
FITIL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac rasucit sau tesut, in forma de sfoara, siret, panglica sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, in mijlocul lumanarilor, intr-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac rasucit sau tesut care serveste, impreuna cu cremenea si amnarul, la aprins. 2. Snur m***t intr-o substanta inflamabila, servind altadata la transmiterea focului pentru aprinderea incarcaturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea incarcaturilor de exploziv in mine, in cariere etc.; tub facut din metal sau dintr-un material textil si umplut cu material inflamabil, servind in acelasi scop. ◊ Expr. (Fam.) A baga (sau a vari) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
BITUMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) substanta organica formata dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sarace in oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherita, parafine naturale etc.
ALBUMINA, albumine, s. f. substanta organica din grupul proteinelor, solubila in apa, coagulabila prin incalzire si precipitabila la actiunea acizilor anorganici, care intra in compozitia albusului de ou, a sangelui si a altor lichide organice. – Din fr. albumine.
A ELIMINA elimin tranz. 1) (substante, materii, alternative etc.) A indeparta printr-o selectie. 2) A da afara; a nu admite; a exclude. ~ un elev din scoala. 3) A face sa nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultatile. ~ o necunoscuta. /<fr. eliminer, lat. eliminare
MIERE f. 1) substanta semilichida, cu gust dulce si cu aroma placuta, bogata in zaharuri si vitamine, produsa de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de ~ prima luna de viata conjugala a tinerilor casatoriti. 2) Lichid dulce secretat, mai ales, de florile melifere; nectar. 3): ~ea-ursului planta erbacee cu frunze catifelate si cu flori rosii, violete sau albastre. [G.-D. mierii] /<lat. mel
CHIST s.n. 1. Tumoare benigna constand dintr-o punga plina cu un continut lichid, semilichid sau gazos. 2. (Zool.) Invelis foarte rezistent pe care si-l fac unele animale inferioare pentru a se apara contra influentelor neprielnice ale mediului. 3. Stadiul larvar al teniei. 4. Celula globuloasa bogata in substante de rezerva, care indeplineste functia de organ de inmultire a unor plante inferioare. [Pl. -turi. / < fr. kyste, cf. gr. kystis – basica].
ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.
GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.