Rezultate din textul definițiilor
BICENTENAR, -A, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care dureaza de doua secole, care a implinit doua sute de ani. 2. S. n. Implinire a doua secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire.
BICENTENAR1 ~a (~i, ~e) 1) Care a implinit doua sute de ani; bisecular. 2) Care dureaza de doua sute de ani. /<fr. bicentenaire
BICENTENAR2 ~e n. Marcare a doua sute de ani (de la un eveniment). /<fr. bicentenaire
BISECULAR ~a (~i, ~e) Care a implinit doua sute de ani; bicentenar. /<fr. biseculaire
CVADRICENTENAR s.n. Implinire a patru sute de ani de la un eveniment insemnat; aniversarea evenimentului cu acest prilej. // adj. Care dureaza de patru sute de ani. [Var. cuadricentenar s.n. / < cvadri- + centenar].
TRICENTENAR, -A adj. Care dureaza de trei sute de ani. // s.n. Al treilea centenar. [< fr. tricentenaire].
BICENTENAR, -A adj. Care dureaza de doua sute de ani, care a implinit doua sute de ani. // s.n. Implinire a doua sute de ani de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire].
BISECULAR, -A adj. Care are o vechime sau o durata de doua sute de ani. [Cf. fr. biseculaire, it. bisecolare].
BICENTENAR, -A I. adj. care dureaza de doua sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire)
CVADRICENTENAR, -A I. adj. care dureaza de patru sute de ani. II. s. n. al patrulea centenar. (< cvadri- + centenar)
PENTACENTENAR, -A I. adj. care dureaza de cinci sute de ani. II. s. n. al cincilea centenar. (< penta- + centenar)
TRICENTENAR, -A I. adj. care dureaza de trei sute de ani. II. s. n. al treilea centenar. (< fr. tricentenaire)
BARITIU, George (1812-1893, n. Jucu, jud. Cluj), om politic, publicist si istoric roman. Acad. (1866). Conceptii iluministe („Cuvintare scolaticeasca”). Intemeietorul presei romanesti din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, 1838; „Foaie pentru minte, inima si literatura”, 1838). Unul dintre conducatorii Revolutiei de la 1848-1849; vicepresedinte al Adunarii Nationale de la Blaj (3-5/15-17 mai 1848). Membru fondator al ASTREI si al Academiei Romane. Preocupari privind istoria romanilor („Parti alese din istoria Transilvaniei. Pre doua sute de ani in urma”). Contributii la elaborarea unor teme de filozofie a culturii si filozofie a istoriei („Despre filozoful Schopenhauer”).
CENTENAR, centenare, s. n. Implinire a o suta de ani de la un eveniment insemnat; celebrarea acestui eveniment. ♦ (Adjectival) Care dateaza de o suta (sau de mai multe sute) de ani. – Din lat. centenarius, fr. centenaire.
SECOL, secole, s. n. 1. Interval de timp de o suta de ani (socotit de la unitate pana la completarea sutei inclusiv); rastimp de o suta de ani (socotit de la orice data); veac. ♦ Fig. Vesnicie. ♦ (La pl.) Timpul considerat in desfasurarea lui; p. ext. generatiile contemporane acestor etape de desfasurare. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment sau de o personalitate exceptionala. Secolul lui Pericle. 3. (Inv.; in sintagma) Secolul de mijloc = evul mediu. [Pl. si: (inv., m.) secoli. – Var.: (inv.) secul s. m.] – Din lat. saeculum, it. secolo.
CENTENAR1 ~e n. 1) aniversare de o suta de ani. 2) Solemnitate consacrata unei asemenea aniversari. /<lat. centenarius
CENTENAR2 ~a (~i, ~e) Care are o suta de ani; de o suta de ani; secular. Arbore ~. /<lat. centenarius, fr. centenaire
SECOL ~e n. 1) Perioada de timp egala cu o suta de ani; veac. 2) fig. Perioada foarte lunga de timp; vesnicie. 3) Perioada de timp considerata ca fiind o unitate istorica cu anumite caracteristici specifice. /<lat. saecculum, it. secolo
VEAC ~uri n. 1) Perioada de timp de o suta de ani; secol. ~ul douazeci. [Monosilabic] /<sl. veku
CENTENAR s.n. Implinirea a o suta de ani de la un eveniment insemnat; aniversare de o suta de ani. // adj., s.m. si f. (Cel) care are o suta de ani. [< lat. centenarius, cf. fr. centenaire].
SECOL s.n. 1. Interval de timp de o suta de ani; veac. ♦ (Fig.) Perioada de timp care pare a fi foarte lunga; vesnicie. 2. Epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. saeculum, cf. it. secolo].
CENTENAR I. s. n. implinirea a o suta de ani de la un eveniment insemnat; aniversare a acestui eveniment. II. adj., s. m. f. (om) de o suta de ani. (< lat. centenarius, fr. centenaire)
SECOL s. n. 1. interval de timp de o suta de ani; veac. ◊ (fam.) perioada de timp foarte lunga; (p. ext.) vesnicie. 2. epoca istorica dominata de un eveniment de seama, de o personalitate exceptionala. (< lat. saeculum, it. secolo)
CENTENAR, centenare, s. n. Implinire a o suta de ani de la producerea unui eveniment insemnat; celebrarea acestui eveniment. ♦ (Adjectival) Care dateaza de o suta (sau de mai multe sute) de ani. – Lat. lit. centenarius.
centenar, -a adj. si s. (lat. centenarius). Care a trait o suta de ani. S. n., pl. e (lat. centenarium, subint. tempus, timp. V. cantar). Sarbarea [!] de o suta de ani a unui eveniment.
antic, -a adj., pl. f. e (lat. antiquus). Foarte vechi: la Pompeji se vad ruine antice. Fig. Care are calitatile lucrurilor de acelasi fel la cei vechi: simplicitate antica. S. m. pl. Cei vechi (mai ales Grecii si Romanii). S. f., pl. i si e. Obiect vechi (mai ales moneta [!]) de sute sau mii de ani. Fig. Iron. Persoana batrina sau cu obiceiuri invechite. – Fals antic.
PROCENT s.n. 1. Parte raportata la o an style='color:white;background:green'>suta an> de parti dintr-un intreg; sutime. 2. Dobanda calculata la o an style='color:white;background:green'>suta an> de lei pe interval de un an; (p. ext.) orice dobanda. [Var. protent s.n. / < germ. Prozent, cf. lat. procentum < pro – pentru, centum – o an style='color:white;background:green'>suta an>].
PROCENT, procente, an title="substantiv neutru">s. n. an> 1. A an style='color:white;background:green'>suta an> parte dintr-o cantitate data; proportie in raport cu o an style='color:white;background:green'>suta an>; sutime, procentaj. 2. Dobanda calculata la o an style='color:white;background:green'>suta an> de unitati monetare pe interval de un an; an title="prin generalizare">p. gener. an> dobanda. [an title="varianta">Var. an>: (an title="invechit">inv. an>) protent an title="substantiv neutru">s. n. an>] – Din an title="limba germana">germ. an> Prozent.
PROCENT ~e n. 1) A an style='color:white;background:green'>suta an> parte dintr-un intreg, considerat drept unitate si reprezentat grafic prin simbolul an class="spaced">. 2) Dobanda calculata la fiecare o an style='color:white;background:green'>suta an> de lei (sau alte unitati banesti) pe o perioada de un an. /<germ. Prozent
MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
HALER s.m. Moneda divizionara in Cehia si Slovacia, a suta parte dintr-o coroana. (din ceh. haler, slovac. halier < v. ceh. haler < germ. de sus medie hallœr, haller = fosta moneda divizionara din spatiul germanic (> germ. Heller) < Schwabisch Hall (n.pr. = localitate langa Stuttgart, unde erau batute monezile, incepand cu anul 1208)) [et. AHDEL, WDW]