Rezultate din textul definițiilor
BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Obiect de toaleta feminina, confectionat din metal, material plastic etc., in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula. – Din fr. bigoudi.
MEDALION, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de forma rotunda sau ovala, care incadreaza sau inchide intre doua capace o fotografie, o pictura, o suvita de par etc. si care se poarta de obicei la gat. ♦ Rama ovala sau rotunda in care este fixata o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat intr-o astfel de rama. 2. Element decorativ de forma circulara sau ovala, folosit in arhitectura, mobilier etc. si cuprinzand un basorelief, o inscriptie, un portret etc. 3. Scriere literara in proza de mici dimensiuni, pe o anumita tema, in care sunt schitate trasaturile fundamentale ale vietii si operei unei personalitati, adesea urmata de exemplificari din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. medaillon (dupa medalie). Cf. it. medaglione.
mot (suvita de par, smoc de pene, ciucure, varf) s. n., pl. moturi
MEDALION ~oane n. Bijuterie de forma rotunda sau ovala, in care se include o fotografie sau o suvita de par a unei persoane scumpe si care se pastreaza, de obicei, la gat. [Sil. -li-on] /<fr. medallion
MOT2 moate n. 1) Tub special (din hartie sau din metal) in jurul caruia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula; bigudiu. 2) Suvita rasucita in acest fel. /Orig. nec.
BIGUDIU s.n. Mica tija metalica sau din plastic pe care se rasuceste o suvita de par pentru a-l ondula. [Pron. -diu. / < fr. bigoudi].
ciup2, ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) suvita de par, mot, chica, percica, ciuf, smoc, chica. 2. lana ramasa in pieptenii de scarmanat; resturile caltilor de canepa; tars, buhaci, bujoi, ghijar, corci, muzac, huci.
peteanca, petence, s.f. (reg.) suvita de par.
pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.
pleteanca, pletenci si pletence, s.f. (reg.) 1. panglica ingusta sau fir de lana cu care femeile isi impletesc cozile. 2. suvita de par adaugata la cozi.
BUCLA s. f. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. parte a ochiului unui fir in timpul tricotarii. 3. curba la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ◊ cotitura a unui curs de apa. 4. parte dintr-un cablu, dintr-o conducta etc. avand forma unei portiuni dintr-o curba inchisa. 4. (inform.) secventa din instructiunile unui program care se executa de mai multe ori pana se satisfac anumite conditii. 6. (cib.) suita de efecte in care ultimul corespunde celui dintai. (< fr. boucle)
MESA s. f. 1. suvita de par. ◊ adaos de par care completeaza si imbogateste parul actorului sau al actritei atunci cand e nevoie. 2. fasie de tifon introdusa intr-o rana adanca pentru drenaj. (< fr. meche)
TUPEU s. n. 1. indrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare. II. (teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte, si se piaptana cu parul propriu. (< fr. toupet)
BIGUDIU, bigudiuri, s. n. Vergea mica de metal, cu anumite dispozitive, in jurul careia se rasuceste o suvita de par pentru a o ondula. – Fr. bigoudi.
MESA, mese, s. f. 1. suvita de par (de alta culoare sau nuanta decat restul parului); suvita falsa de par atasata la parul natural (pentru a-l imbogati si a-l infrumuseta). 2. Bucata de tifon sau de vata care se introduce intr-o rana pentru a o drena, pentru oprirea unei hemoragii, pentru cicatrizare etc. – Din fr. meche.
BUCLA, bucle, s. f. I. 1. suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Portiune de fir textil, rasucita in timpul tricotarii, in forma de bucla (I 1). II. 1. Curba dintr-un drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa. 2. Piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. 3. (In sintagma) Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secvente sonore inregistrate. – Din fr. boucle.
CARLIONT, carlionti, s. m. suvita de par rasucita in spirala; bucla, zuluf. [Pr.: -li-ont] – Et. nec.
ZULUF, zulufi, s. m. suvita de par rasucita in spirala; bucla, carliont. – Din tc. zuluf, ngr. zulufi.
SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.
PERCIUNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele doua suvite de par (adesea lasate lungi si rasucite) care se prelungesc lateral pe obraz, langa urechi, de la tample in jos (la barbati), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de par de pe fruntea cailor. [Var.: perciun s. m.] – Din tc. percem.
COSITA, cosite, s. f. 1. Parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ suvita de par. 2. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.
LATE s. f. pl. Suvite de lana netoarse si nepieptanate (de pe un animal); p. a**l. (la om) suvite de par care atarna in mod dezordonat; mite. – Et. nec.
MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.
BUCLA ~e f. 1) suvita de par, rasucita in spirala; carliont; zuluf. 2) Indoitura in forma de lat a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portiune a albiei unui curs de apa, avand forma unei curbe foarte pronuntate. 4) tehn. Piesa metalica pe care se fixeaza capatul unui cablu. [Sil. bu-cla] /<fr. boucle
CARLIONT ~i m. suvita de par in forma de spirala; bucla; zuluf. [Sil. -li-ont] /Orig. nec.
CRET1 ~uri n. 1) suvita de par buclat; carliont. 2) Incretitura la un obiect de imbracaminte. 3) Incretitura a pielii (mai ales pe fata); cuta; rid; zbarcitura. /Orig. nec.
MESA ~e f. 1) suvita de par. 2) Fasie de tifon sau de vata, care dreneaza o rana; dren. 3) Adaos de par la cel natural pentru a-l imbogati. [G.-D. mesei] /<fr. meche
PERCICA ~ele f. reg. 1) Smoc de par lasat putin pe frunte; mot. 2) suvita de par care acopera fruntea unui cal; perciune. /<turc. purcek
PERCIUNE ~i m. 1) suvita de par (la barbati) care acopera tampla si care se prelungeste in jos pe obraz. 2) Barba care creste de o parte si de alta a fetei, de la tampla pana la barbie; favorit. 3) rar suvita de par care acopera fruntea unui cal; percica. /<turc. percem
VITA ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpina noduroasa si radacini puternice, cu frunze mari, crestate adanc, si cu fructe dispuse in ciorchini. 2) suvita de par sau din alt material, din care se confectioneaza prin rasucire sau impletire anumite obiecte. 3) ramificatie a radacinii plantelor. 4) fig. Persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmas. 5) fig. Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; neam; semintie; familie. [G.-D. vitei] /<lat. vitis
ZULUF ~i m. suvita de par, rasucita in forma de spirala; carliont; bucla. /<turc. zuluf, ngr. zulufi
TUPEU s.n. 1. Indrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare. II. (Teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte si se piaptana cu parul propriu. [< fr. toupet].
BUCLA s.f. I. 1. suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format in timpul tricotarii. II. 1. Curba pronuntata folosita la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Portiune a unui curs de apa cu o puternica cotitura. 2. Piesa de metal pe care se fixeaza, indoindu-se, capatul unui cablu. [< fr. boucle].
FILA vb. I. 1. tr. A transforma un material textil in fire sau in ata. 2. tr. A rasfira in mana, pe rand, cartile de joc. 3. tr. A urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A creste treptat de la piano la forte si a descreste in acelasi fel o nota prelungita. 5. tr. A taia suvite de par pentru a-l rari. 6. tr. (Mar.) A desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampa, p. ext. despre lampi) A arde cu palpairi si scotand fum. 8. tr. A zbura orizontal la inaltime mica, reducand viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].
MESA s.f. 1. suvita de par. ♦ Adaos de par care completeaza si imbogateste parul actorului sau actritei atunci cand e nevoie. 2. Fasie de tifon introdusa intr-o rana pentru a drena puroiul. [< fr. meche].
cosita (cosite) s. f. – 1. Par lung al femeii, coada, plete. – 2. suvita de par. – 3. Varietate de mazariche (Vicia hirsuta, Ervum hirsutum). – Mr., megl. cusita. Bg., sb. kosica, dim. de la sl. kosa „par, plete” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 75; Conev 89; DAR). – Der. cositat, adj. (impletit in coada); cositel, s. m. (planta, Sium latifolium).
FILA vb. I. tr. 1. a transforma un material textil in fire. 2. a rasfira in mana cartile de joc. 3. (fig.) a urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. (muz.) a canta o nota prelungita, facand sa varieze intensitatea. 5. a taia suvite de par pentru a-l rari. 6. (mar.) a desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. II. intr. 1. (despre lampi cu fitil) a arde cu palpairi si scotand fum. 2. (despre avioane) a zbura orizontal la inaltime mica, pentru aterizare. (< fr. filer, lat. filare)
BUCLA, bucle, s. f. I. 1. suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Parte a ochiului unui fir, formata in timpul tricotarii. II. 1. Curba foarte pronuntata, folosita la unirea portiunilor drepte ale unui drum in serpentina. ♦ Portiune serpuita a unui curs de apa. 2. Piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. – Fr. boucle.
VITIOANE s. f. pl. (Rar) Suvite de par. – Din vita + suf. -oana.
CIUP, ciupi, s. m. (Reg.) suvita de par. – Sb. cup(a).
FILA, filez, vb. I. 1. Tranz. A rasuci fibrele dintr-un material textil (bumbac, canepa etc.) pentru a-l transforma in fire; a toarce. 2. Tranz. A rasfira in mana, incet si una cate una, cartile de joc (astfel incat sa se vada numai initialele din coltul din stanga de sus). 3. Tranz. A taia intr-un anumit fel suvite dintr-un par prea des. 4. Tranz. A desfasura incetul cu incetul lantul ancorei, o parama etc. (in momentul acostarii sau plecarii navei). 5. Intranz. (Despre lampi cu fitil) A arde rau, palpaind si scotand fum. 6. Tranz. A urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe). – Din fr. filer, lat. filare.
suvicioara, suvicioare, s.f. (inv.) suvita mica (de par).
ciup (ciupi), s. m. – 1. Smoc de par, mot, tupeu. – 2. suvita, plete, cirliont. – 3. Copac stufos, frunzis. – Mr. ciup „ata de cinepa”. Sl. (sb. cup „smoc”, rus. cup „mot”), cf. alb. cupe „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorita circulatiei extinse a cuvintului rom. pare cuvint diferit de cel anterior, probabil in legatura cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbirlit, ciufulit).
LATOS, -OASA, latosi, -oase, adj. (Despre animale si despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confectionate din blana sau din lana) Cu late multe, cu par ori fir lung si mitos. ♦ (Despre parul sau barba oamenilor) Cu suvite lungi, care atarna in dezordine; neingrijit; (despre oameni) care are parul sau barba lasate sa creasca lungi si neingrijite. – Late + suf. -os.
COSITA ~e f. par lung impletit in (trei) suvite; coada. ◊ A impleti ~ alba a ramane necasatorita. /<bulg. kosica
LATE f. la pl. Suvite de lana sau de par care atarna dezordonat. / Orig. nec.
suvita ~e f. l) Smoc de par, lana etc. 2) Portiune lunga si ingusta de stofa, de teren etc.; fasie. 3) Dunga subtire de lichid, fum etc. /<bulg. sevica
suvita, suvite, s. f. 1. Smoc de fire de par, de lana etc. 2. Fasie lunga si ingusta dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafata. 3. paraias, fir de apa, de lichid. – Cf. bg. sevica.
PALA1, pale, s. f. 1. Cantitate de fan, de paie etc. cat se taie dintr-o singura tragere cu coasa sau cat se poate lua o data cu furca; p. ext. gramada (mica) de fan, de paie etc. 2. P. ext. Strat, patura din ceva; fasie, suvita. ♦ Unda, adiere, suflare. Pala de vant. Pala de ceata. – Et. nec. Cf. alb. pale.
A FILA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare
suvita s. 1. (pop.) vita, (reg.) vitioan, (prin Olt.) varsta. (O ~ de par.) 2. fasie, (Mold.) susanita. (O ~ de piele, de pamant etc.)
SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina