Rezultate din textul definițiilor
UPERIZARE, uperizari, s. f. Metoda de conservare a laptelui cu ajutorul unui tratament termic de scurta durata si la temperatura ridicata, prin care se distrug microorganismele si se pastreaza integral proprietatile laptelui crud. – Dupa fr. uperisation.
FUMAROLA, fumarole, s. f. Produs gazos (hidrogen, azot, clor, oxigen, oxizi de carbon etc.) cu temperatura ridicata, emis de vulcani prin cratere si prin crapaturi sau degajat din curgerile de lava; degajarea acestor gaze. – Din fr. fumerolle, it. fumarola.
FEBRA s. f. 1. temperatura ridicata a corpului, care constituie reactia organismului la un agent infectios, toxic etc.; temperatura, caldura, arsita, fierbinteala. ♦ (Urmat de determinari aratand felul bolii) Nume dat mai multor boli care se manifesta prin temperatura ridicata. ◊ Febra aftoasa v. aftoasa. Febra recurenta v. recurent. Febra musculara = stare de oboseala generala care apare in urma unor eforturi fizice deosebite. 2. Fig. Emotie, neliniste, incordare (inaintea sau la timpul producerii unui eveniment). – Din lat. febris, it. febbre.
FIERBINTE, fierbinti, adj. 1. Care are o temperatura ridicata, care raspandeste o caldura puternica; foarte cald, arzator. 2. Fig. (Despre sentimentele oamenilor si manifestarea lor exterioara; adesea adverbial) Foarte puternic, adanc, aprins, infocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.
CALD1 ~da (~zi, ~de) (in opozitie cu rece) 1) Care are o temperatura ridicata; care produce o senzatie de caldura. Aer ~. Soba ~da. ◊ Nici ~, nici rece asa si asa. 2) Care este facut de curand; proaspat. Paine ~da. ◊ A le spune ~de a spune minciuni, a spune brasoave. Bate fierul cat ii ~ nu scapa prilejul. 3) (despre obiecte de imbracaminte) Care tine caldura; calduros. 4) fig. Care porneste din inima. Discutie ~da. ◊ Bun ca painea ~da bun la suflet; marinimos. 5) fig. Care are o intensitate deosebita; fierbinte. Sarut ~. /<lat. caldus
FEBRA ~e f. 1) Stare maladiva caracterizata prin ridicarea anormala a caldurii corpului; temperatura. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata. ~ cerebrala. 3) fig. Stare de tensiune sau de agitatie; emotie; neliniste. /<lat. febris, it. febbre
FIERBINTE ~ti adj. 1) Care are temperatura ridicata; care degaja multa caldura; foarte cald. Ceai ~ . 2) si adverbial fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care are o intensitate deosebita. Dragoste ~. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Sil. fier-bin-] /<lat. fervens, ~ntis
VIPIE ~i f. pop. 1) Caldura foarte mare; arsita; zapuseala. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata; febra. 3) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. /Orig. nec.
GRATINARE s.f. Actiunea de a gratina si rezultatul ei. ♦ Formarea unei cruste rumene la suprafata preparatelor culinare prin expunere la temperatura ridicata in cuptor. [< gratina].
VARICELA s.f. Boala infectioasa si contagioasa cauzata de un virus, care se caracterizeaza prin temperatura ridicata si o eruptie de pete rosii cu aspect de basici; (pop.) varsat de vant. [< fr. varicelle].
BRUCELOZA s.f. (Med.) Boala contagioasa transmisa omului de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, prin dureri de cap etc. [< fr. brucellose].
ETUVA s.f. Aparat sau incapere in care se produce o temperatura ridicata si care se foloseste la dezinfectare, la sterilizare etc. [< fr. etuve].
TERMIT s.n. Amestec de pulbere de aluminiu si oxid de fier, care dezvolta prin ardere o temperatura ridicata. [< fr. thermite].
AUTOCLAVA s. f. 1. recipient metalic inchis ermetic, in care au loc procese fizice si chimice sub presiune (la o temperatura ridicata). 2. capac care inchide ermetic un recipient, inchis prin presiunea din interior. (< fr. autoclave)
BRUCELOZA s. f. boala infectioasa transmisibila omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifesta prin temperatura ridicata, dureri de cap etc.; febra de Malta. (< fr. brucellose)
ETUVA s. f. aparat, incapere in care se produce o temperatura ridicata, pentru dezinfectare, sterilizare etc. (< fr. etuve)
FEBRA s. f. 1. temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala; pirexie. ♦ ~ musculara = stare de oboseala generala la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (fig.) emotie, neliniste, incordare. (< lat. febris, it. febbre)
INCANDESCENTA s. f. stare a unui corp care emite lumina avand o temperatura ridicata. ♦ lampa cu ~ = lampa in care lumina este produsa de un filament adus la incandescenta cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence)
MALARIOTERAPIE s. f. metoda de tratament constand in inocularea parazitului malariei, pentru a produce la bolnav o temperatura ridicata; paludoterapie. (< fr. malariotherapie)
-TALPIE elem. „caldura, temperatura ridicata”. (< fr. -thalpie, cf. gr. thalpos)
TERMIT s. n. amestec de pulbere de aluminiu si oxizi metalici care dezvolta prin ardere o temperatura ridicata. (< fr. thermite)
CALDURA, calduri, s. f. 1. Starea sau gradul de incalzire a unui corp; temperatura ridicata. ♦ (La pl.) Timp calduros, atmosfera fierbinte. ♦ (Fiz.) Forma de miscare a materiei care se poate exprima in unitati de energie sau in calorii. ♦ (La pl.) temperatura ridicata a corpului; febra. 2. Fig. Ardoare, infocare, patima. ♦ Afectiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.
AUTOCLAVA, autoclave, s. f. 1. Vas inchis ermetic, folosit la sterilizari, la efectuarea reactiilor chimice etc. sub presiune (si la temperaturi ridicate). 2. Capac care inchide ermetic un recipient si se mentine inchis prin presiunea din recipient. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoclave.
INCANDESCENTA s. f. (Adesea fig.) Stare a unui corp care, datorita temperaturii ridicate, emite lumina (si radiatii infrarosii). ◊ Lampa cu incandescenta = lampa electrica in care lumina este produsa cu ajutorul incalzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi inalte si intr-un spatiu vid. – Din fr. incandescence.
PIREXIE, pirexii, s. f. Febra; p. ext. nume generic dat bolilor cu temperatura (ridicata). – Din fr. pyrexie.
MALARIOTERAPIE, malarioterapii, s. f. Metoda de tratament care consta in inocularea parazitului malariei in vederea obtinerii de temperaturi ridicate la bolnav; paludoterapie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. malariotherapie.
FIERBINTEALA, fierbinteli, s. f. 1. temperatura ridicata (a aerului), caldura dogoritoare (raspandita de razele soarelui, de aerul infierbantat etc.); arsita. ♦ Fig. Stare de traire intensa, de insufletire, de tensiune. 2. (Pop.) Febra, temperatura. – Fierbinte + suf. -eala.
FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatura scazuta a mediului ambiant, care da senzatia de rece. ♦ Senzatie de rece provocata de temperatura joasa a mediului. 2. (La pl.) temperatura ridicata a unui bolnav; tremur cauzat de senzatia de rece, care preceda uneori o stare febrila; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Fig. Stare de neliniste, de agitatie puternica; emotie. [Var.: (pop., 2) frigura s. f.] – Lat. frigus, -oris.
ARSITA ~e f. 1) Caldura puternica specifica zilelor de vara; canicula. 2) pop. temperatura ridicata la un bolnav; febra. [G.-D. arsitei] /<lat. arsicia
CALDURA ~i f. 1) Stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) Timp calduros. 4) fiz. Forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura
FIERBINTEALA ~eli f. 1) Stare a ceea ce este fierbinte. 2) fam. temperatura ridicata a corpului; febra. [Sil. fier-bin-] /fierbinte + suf. ~eala
JAR n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) Caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) fig. temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. zaru
FEBRA s.f. 1. temperatura ridicata a corpului cauzata de o boala. V. hipertermie. ◊ Febra musculara = stare de oboseala generala care apare la cineva neantrenat in urma unor eforturi fizice. 2. (Fig.) Emotie, neliniste, incordare; pirexie. // (In forma febri-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „febra”. [< it. febbre, cf. lat. febris].
PIROELECTRICITATE s.f. (Fiz.) Aparitie a unor sarcini electrice pe fetele unor cristale sub actiunea temperaturii ridicate. [Cf. fr. pyroelectricite].
TERMOFIL, -A adj. (Despre bacterii, vegetatie) Care poate trai la temperaturi ridicate – pana la 70°- dezvoltandu-se, de obicei, in apele fierbinti. [< fr. thermophile, gr. thermos – cald, philein – a iubi].
MEGATERM, -A adj. (biol.; despre organisme) adaptat la temperaturi ridicate. (< germ. megatherm)
AL-’AZIZIYAH, oras in NV Libiei, la S de Tripoli; 34,1 mii loc. (1973). Locul unde s-a inregistrat cea mai ridicata temperatura pe glob (58ºC la umbra) la 13 sept. 1922.
ALUMINOTERMIE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obtinere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reactia exoterma dintre pulberea de aluminiu si un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, in bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov.
BACTERIE (‹ fr. {i}; {s} gr. bakteria „baston”) s. f. (MICROBIOL.) Nume generic dat microorganismelor unicelulare, sporulate sau nu, cu structura foarte simpla; contin un nucleu difuz, iar inmultirea se face prin diviziune directa. B. sint impartite in familii pe baza morfologiei (coci, bacili, vibrioni), a afinitatilor fata de colorantii de anilina (bacili acido-rezistenti, germeni gram-pozitivi sau negativi etc.) si a proprietatilor biologice: rezistenta la temperaturi ridicate (b. termofile), tipul de nutritie (b. autotrofe sau heterotrofe), de respiratie (b. aerobe sau anaerobe), patogenitatea pentru om si animale. Prin ritmul rapid de multiplicare si prin actiunea enzimelor proprii, b. au un rol esential in circulatia carbonului si azotului in natura (b. nitrificante, b. celulolitice, b. de putrefactie), asigurind echilibrul biochimic necesar existentei lumii vii. B. sint folosite pe scara larga in industria farmaceutica (in prepararea antibioticelor, vitaminelor), industria alimentara (in prepararea derivatelor de lapte, produselor alcoolice) etc.
CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).
HIPERTERMAL, -A, hipertermali, -e, adj. (Despre ape minerale) Cu temperatura foarte ridicata. – Hiper- + termal.
TERMAL, -A, termali, -e, adj. (Despre izvoare minerale) Care izvoraste cald din pamant, avand, de obicei, proprietati terapeutice; (despre o statiune) care are izvoare calde de ape minerale. ◊ Apa termala = apa subterana cu temperatura mai ridicata decat cea medie din luna cea mai calduroasa a unei regiuni. – Din fr. thermal.
EXANTEMATIC, exantematice, adj. n. (in sintagma) Tifos exantematic = boala infectioasa si epidemica grava, care se manifesta prin temperatura foarte ridicata, convulsii si eruptii pe piele. [Pr.: eg-zan-] – Din fr. exanthematique.
RETORTA, retorte, s. f. Vas de sticla, de pamant, de metal, de obicei in forma de balon, cu gatul lung si curbat, intrebuintat pentru distilare la temperaturi mai ridicate in laboratoare sau in industrie. ◊ Carbune de retorta = carbune dur, bun conducator de electricitate, care se depune pe peretii retortelor in care se distileaza carbunele la fabricarea gazului de iluminat si care are intrebuintari in electrotehnica. – Din fr. retorte, germ. Retorte.
A SE DEZMORTI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A reveni din starea de amorteala; a se dezgheta. 2) (despre pamant) A se m**a din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A iesi din starea de inertie. 4) (despre natura) A se trezi la viata; a renaste; a reinvia. /dez- + a amorti
PIROSFERA s.f. Invelis fluid situat in interiorul Pamantului si avand o temperatura foarte ridicata. [< fr. pyrosphere, cf. gr. pyr – foc, sphaira – sfera].
ECUATORIAL, -A I. adj. 1. de (la) ecuator, specific ecuatorului. ♦ zona ~a = zona de circa 10 grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului; clima ~a = climat din zona ecuatoriala, temperatura constant ridicata si pluviozitate abundenta; coordonate e = sistem de coordonate prin care se determina pozitia astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. 2. care imparte in doua jumatati. ♦ (biol.) placa ~a = plan median al unei celule unde cromozomii fisurati se grupeaza in cursul mitozei. II. s. n. luneta astronomica pentru observarea miscarii stelelor si determinarea coordonatelor lor ecuatoriale. (< fr. equatorial)
HIPERTERMAL, -A adj. (despre ape minerale) cu temperatura foarte ridicata. (< fr. hyperthermale)
PIROSFERA s. f. zona fluida din interiorul Pamantului, cu o temperatura foarte ridicata, sediu al eruptiilor vulcanice. (< fr. pyrosphere)
TORID, -A, torizi, -de, adj. (Livr.) Excesiv de cald, arzator, dogoritor. ◊ Zona torida = portiune de pe suprafata pamantului situata intre cele doua tropice si caracterizata printr-o temperatura permanent foarte ridicata. – Din fr. torride, lat. torridus.
ALIT s.n. (Geol.) Roca afinata de culoare rosie, continand o mare cantitate de aluminiu si fier, produsa prin procese de alterare a scoartei terestre in conditii de temperatura si umiditate ridicate. ♦ Constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial. [< fr. allite].
FRACTIUNE, fractiuni, s. f. 1. Parte distincta dintr-un intreg, dintr-un tot; frantura, fragment. 2. Grupare de membri in cadrul unui partid politic, care lupta impotriva liniei politice a majoritatii membrilor acelui partid. 3. Grup format din reprezentantii unui partid politic in parlament. 4. Portiune din lichidul obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura sau portiune solida obtinuta prin cristalizare fractionata dintr-o solutie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.
FRACTIUNE s.f. 1. Parte dintr-un tot; bucata, fragment. 2. (Intr-un partid politic) Grupare organizata care se impotriveste liniei generale a partidului sau se desolidarizeaza intr-o problema anumita, elaborand o alta pozitie. 3. Grup parlamentar compus din reprezentantii aceluiasi partid. 4. Lichid obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura. 5. V. fractie. [Pron. -ti-u-. / < fr. fraction, lat. fractio].
HAFNIU s.n. Metal rar, dur si cu temperatura de topire foarte ridicata, care se gaseste in natura alaturi de zirconiu. [Pron. -niu. / cf. fr. hafnium, germ. Hafnium < Hafnia – numele latin al orasului Copenhaga].
HIPOLIMNION s. n. strat profund al apei lacurilor, cu temperatura scazuta vara si mai ridicata iarna. (< fr. hypolimnion)
temperatura ~i f. 1) Marime care caracterizeaza gradul de incalzire a unui corp sau a unui mediu. ◊ ~ absoluta temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatura la care fierbe un lichid. 2) pop. Caldura ridicata (peste limita normala) a corpului, ca indice al imbolnavirii; febra. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur
temperatura, temperaturi, s. f. Gradul, starea de caldura a unui mediu, a unui corp etc. ◊ temperatura absoluta = temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologica constanta a corpului animal, reprezentand echilibrul dintre caldura produsa si cea pierduta. ♦ Gradul de caldura ridicata a corpului omenesc, reprezentand un simptom patologic; fierbinteala, febra. – Din fr. temperature, lat. temperatura.
RIDICARE s. 1. ridicat, saltare, saltat, suire, suit, urcare, urcat. (~ sacului in caruta.) 2. culegere, cules, ridicat, strangere, strans. (~ unei hartii de jos.) 3. sculare, sculat. (~ de pe scaun.) 4. v. arestare. 5. v. inaltare. 6. v. catarare. 7. v. ascensiune. 8. inaltare, suire, suit, urcare, urcat. (~ in vazduh.) 9. (BIS.) inaltare, (pop.) ispas, (inv.) vaznesenie. (~ la cer a lui Isus.) 10. indepartare, inlaturare, ridicat. (~ unui colt din val.) 11. v. suflecare. 12. v. risipire. 13. v. crestere. 14. v. construire. 15. v. incasare. 16. v. insanatosire. 17. v. majorare. 18. crestere, marire, suire, urcare. (~ tempera-turii cuiva.) 19. v. inaltare. 20. avansare, inaintare, inaltare, v. promovare. 21. crestere, marire, sporire. (~ nivelului de trai.) 22. (CONSTR.) v. releveu.
AUREOLA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele sfintilor; aura (2). 2. (FIZ.) Zona mai putin luminoasa care inconjura o flacara, un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice in care, sub influenta temperaturii si a chimismului magmei in ascensiune, se manifesta fenomenul de metamorfism. A. hidrotermala = zona din jurul unui cos vulcanic, in care rocile sint metamorfozate de catre solutiile hidrotermale. A. mofetica = zona de raspindire a emanatiilor de dioxid de carbon ale mofetelor, prin fisurile, dislocatiile sau eruptiile vulcanice. A. geochimica (sau de dispersiune) = zona din jurul unor zacaminte de substante minerale utile care prezinta un continut ridicat in elementele chimice ce alcatuiesc acel zacamint si care se formeaza concomitent cu zacamintul (a. primara) sau prin alterarea acestuia (a. secundara).