Rezultate din textul definițiilor
DISLEXIE s. f. tulburare nervoasa constand in imposibilitatea de a citi corect un text. (< fr. dyslexie)
FARINGOSPASM s. n. tulburare nervoasa prin miscarea spasmodica a faringelui. (< fr. pharyngospasme)
PITIATISM, pitiatisme, s. n. (Med.) Ansamblu de tulburari nervoase (isterice) vindecabile prin sugestie. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. pithiatisme.
LUPINOZA, lupinoze, s. f. Intoxicatie la unele animale (rumegatoare, cai etc.) provocata de consumul unor specii de plante din genul Lupinus, manifestata prin febra, icter, diaree, tulburari nervoase etc. – Din fr. lupinose, germ. Lupinose.
ERGOTINA, ergotine, s. f. Substanta otravitoare obtinuta din cornul-secarei, care provoaca tulburari nervoase, digestive, c******e etc. si se intrebuinteaza in medicina ca hemostatic, mai ales in hemoragiile uterine; ergotoxina. – Din fr. ergotine.
TRICOCEFALOZA, tricocefaloze, s. f. Boala provocata de tricocefali si caracterizata prin anemie, enterita si unele tulburari nervoase. – Din fr. trichocephalose.
BERI-BERI n. Boala provocata de lipsa in organism a vitaminei „B” si manifestata prin tulburari nervoase, c*************e, respiratorii. /<fr. beri-beri
NEVROZA ~e f. (denumire generica) Boala care se manifesta prin tulburari nervoase aparute in urma unor solicitari psihice excesive. /<fr. nevrose
BERI-BERI s.n. Boala cauzata de lipsa vitaminei B1 din organism, care se manifesta prin tulburari nervoase, paralizie musculara, astenie. [< fr. beriberi < cuv. cingalez].
DISLEXIE s.f. (Med.) tulburare nervoasa, constand in dificultatea de a citi si a intelege ceea ce se citeste. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvant].
FARINGOSPASM s.n. tulburare nervoasa caracterizata prin spasme la faringe. [< fr. pharyngospasme, cf. gr. pharynx – faringe, spasmos – spasm].
GIARDIAZA s.f. Boala parazitara determinata de un protozoar, care provoaca mai ales la copii dureri abdominale, diaree, constipatie, anemie si chiar tulburari nervoase; lambliaza. [Pron. giar-di-a-. / < fr. giardiase].
NEURODERMATOZA s.f. Dermatoza datorata unor tulburari nervoase. [< fr. neurodermatose].
NEVROZA s.f. tulburare nervoasa cu caracter functional. [< fr. nevrose].
AGITAT, -A adj. Care se agita; (despre oameni) neastamparat, nelinistit. ♦ (Fig.) tulburat, nervos. ♦ (Despre o epoca, despre viata etc.) Framantat, tumultos. [< agita].
AGITAT, -A adj. care se agita; (despre oameni) neastamparat, nelinistit. ◊ (fig.) tulburat, nervos. ◊ (despre o epoca) framantat. (< agita)
NEUROOFTALMOLOGIE s. f. studiu al tulburarilor oftalmologice datorate tulburarilor nervoase. (< neuro- + oftalmologie)
PSEUDOTABES s. n. tulburari nervoase asemanatoare tabesului, datorate unei neurastenii sau unei nevrite periferice. (< fr. pseudo-tabes)
ABAZIE, abazii, s.f. (Med.) tulburare nervoasa manifestata prin necoordonarea miscarilor in mers, datorata disfunctiei aparatului vestibular. – Din fr. abasie.
PELAGRA f. Boala cauzata de insuficienta in alimentatie a unor vitamine si manifestata prin tulburari digestive, nervoase si prin lezarea pielii si a mucoaselor. /<fr. pellagre
AGITAT, -A, agitati, -te, adj. Care se misca incoace si incolo, care se agita; (despre oameni) neastamparat. ♦ Fig. tulburat, nelinistit, nervos. ♦ Fig. (Despre un interval de timp) Bogat in evenimente; tumultuos. – V. agita.
abazie s. f. tulburare a sistemului nervos, care se manifesta prin neputinta de a merge normal. (< fr. abasie)
AGITATIE, agitatii, s. f. 1. Miscare intensa incoace si incolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniste excesiva, de tulburare, de tensiune nervoasa (manifestata prin miscari grabite si dezordonate). 3. (Si in sintagma agitatie politica) Mijloc de inraurire a constiintei publice folosit de un partid in scopuri imediate, prin mass-media, intruniri etc. [Var.: (inv.) agitatiune s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitatiia.
PELAGRA, pelagre, s. f. Boala provocata de lipsa din alimentatie a unor vitamine si proteine, care se manifesta prin inflamatia pielii, plagi pe corp, tulburari gastrice si nervoase etc. – Din fr. pellagre.
NARCOLEPSIE s. f. Boala provocata de tulburari ale sistemului nervos central, caracterizata prin necesitatea irezistibila de a dormi. – Din fr. narcolepsie.
NEVROPATIE s. f. Denumire generala pentru diferite tulburari ale sistemului nervos; spec. boala a sistemului nervos central caracterizata prin tulburari ale functiilor psihice. – Din fr. nevropathie.
NEVROZA, nevroze, s. f. Nume generic dat afectiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase in urma unor solicitari psihice excesive. – Din fr. nevrose.
DERMATONEVROZA, dermatonevroze, s. f. Boala de piele determinata de anumite tulburari ale sistemului nervos. – Din fr. dermatonevrose.
ABAZIE f. tulburare a sistemului nervos manifestata prin neputinta de a merge normal. [Art. abazia; G.-D. abaziei] /<fr. abasie
AFAZIE ~i f. tulburare a sistemului nervos superior care consta in pierderea totala sau partiala a facultatii de a vorbi. [G.-D. afaziei; Sil. -zi-e] /<fr. aphasie
OBSESIE ~i f. 1) Gand sau imagine care staruie in mintea cuiva; preocupare mintala ce obsedeaza. 2) med. tulburare a sistemului nervos, manifestata prin aparitia involuntara in constiinta a unor idei sau temeri persistente. 3) Stare a celui obsedat. [G.-D. obsesiei] /<fr. obsession
POSEDAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A POSEDA. 3) si substantival (despre persoane) Care sufera de tulburari ale sistemului nervos (manifestate prin frica, idei fixe, manii etc.). /v. a poseda
PSIHOZA ~e f. 1) (nume generic) Stare patologica constand in tulburari profunde ale activitatii psihice. 2) tulburare a sistemului nervos manifestata prin aparitia involuntara in constiinta a unor idei sau temeri obsedante. /<fr. psychose
TRICOCEFALOZA f. Boala parazitara provocata de tricocefali, manifestata prin anemie si prin tulburari digestive sau nervoase. /<fr. trichocephalose
DERMATONEVROZA s.f. Boala de piele determinata de o anumita tulburare a sistemului nervos. [< fr. dermatonevrose].
ISTERIE s.f. Boala nervoasa manifestata prin tulburari ale sensibilitatii, prin convulsii etc., nejustificate de existenta unor leziuni. [Gen. -iei, var. histerie s.f. / cf. fr. hysterie < gr. hystera – uter].
NEVROPATIE s.f. Nume generic dat unor tulburari ale sistemului nervos; nevroza. [Gen. -iei, var. neuropatie s.f. / < fr. nevropathie, cf. gr. neuron – nerv, pathos – suferinta].
ABAZIE s.f. (Med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifesta, mai ales in cazurile de isterie, prin neputinta de a merge normal. [Gen. -iei. / < fr. abasie, cf. gr. a – fara, basis – mers].
DERMATONEVROZA s. f. boala de piele determinata de o anumita tulburare a sistemului nervos. (< fr. dermatoneurose)
NEURASTENIE s.f. Boala caracterizata prin tulburari functionale ale sistemului nervos, care se manifesta prin dureri de cap, insomnie, oboseala etc. [Gen. -iei. / < fr. neurasthenie, cf. gr. neuron – nerv, astheneia – slabiciune].
PARESTEZIE s.f. Senzatie de amorteala, de arsura sau de rece, datorita unei tulburari functionale a sistemului nervos. [Gen. -iei. / < fr. paresthesie, cf. gr. para – alaturi, aisthesis – senzatie].
NEURASTENIE s. f. boala caracterizata prin tulburari functionale ale sistemului nervos, care se manifesta prin dureri de cap, insomnie, oboseala. (< fr. neurasthenie)
NEUROTROFIC, -A adj. referitor la tulburarile trofice de origine nervoasa. (< fr. neurotrophique)
SCLEROZA1 s. f. 1. induratie a tesuturilor, in special a celui conjunctiv; sclerom. ♦ ~ in placi = boala prin leziuni cu multiple focare de demielinizare, diseminate in sistemul nervos central, putand antrena tulburari neurologice diverse. 2. (fig.) stare a ceea ce nu mai este capabil de evolutie, de adaptare, a ceea ce si-a pierdut orice suplete. (< fr. sclerose)
LOGONEVROZA, logonevroze, s. f. (Med.) Boala de natura nervoasa care se manifesta prin tulburarea vorbirii. – Din fr. logonevrose.
CESTODOZA f. (nume generic) Boala parazitara cauzata de prezenta cestodelor in organism, care se manifesta prin tulburari gastrointestinale si ale sistemului nervos. /<fr. cestodose
LOGONEVROZA s.f. (Med.) tulburare a vorbirii de natura nervoasa. [< fr. logonevrose].
TIC2 ~uri n. 1) Contractie musculara involuntara si repetata, provocata de tulburari organice sau functionale ale sistemului nervos. 2) Deprindere suparatoare sau ridicola care se manifesta in mod involuntar. /<fr. tic, germ. Tick
OOFOROMANIE s. f. accident nervos caracterizat prin crize epileptice, cu tulburari m********e. (< engl. oophoromania)
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]
INSOMNIE, insomnii, s. f. tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care se manifesta prin lipsa de somn sau prin reducerea duratei si a profunzimii somnului si care este intalnita in astenii, boli psihice, nevroze etc. – Din fr. insomnie.
OBEZITATE (‹ fr., lat.) s. f. Crestere exagerata a greutatii corporale (peste 25% fata de greutatea normala), cauzata de acumularea unei cantitati mari de grasime in tesutul subcutanat si in jurul viscerelor. Poate fi exogena, cand este determinata de o alimentatie excesiva sau endogena, cand apare in urma unor tulburari ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervosi din hipotalamus. Constituie un factor de risc in diabetul zaharat, patologia c*************a si arterioscleroza.
POLIOMIELITA, poliomielite, s. f. Boala infectioasa epidemica sau contagioasa provocata de un virus specific, care produce leziuni anatomice in substanta cenusie a maduvei spinarii, atingand celulele nervoase motorii, si care se manifesta prin febra, tulburari digestive, somnolenta si dureri in muschii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantila. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelite.
DISFONIE s.f. tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervosi, fie prin ranirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului si a intensitatii vocii; raguseala. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].
TROFONEVROZA s.f. (Med.) tulburare a troficitatii ca urmare a imbolnavirii sistemului nervos. [< fr. trophonevrose].
TROFONEVROZA s. f. tulburare a troficitatii, ca urmare a imbolnavirii sistemului nervos. (< fr. trophonevrose)
OLIGOFRENIE s. f. Stare patologica caracterizata prin ramanerea in urma a dezvoltarii facultatilor psihice, insotita uneori de tulburari ale dezvoltarii fizice si de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferinte cerebrale, survenite in perioada intrauterina, in cursul nasterii sau in perioada copilariei. – Din fr. oligophrenie.
DISPNEE f. med. Stare patologica constand in tulburari respiratorii cauzate de insuficiente c******e sau de stari nervoase. [Art. dispneea; G.-D. dispneii; Sil. -ne-e] /<fr. dispnee, lat. dyspnoea
SIMPATICOTERAPIE s. f. metoda de tratament a afectiunilor legate de tulburarile sistemului neurovegetativ, constand in a actiona asupra ganglionilor nervosi din fosele nazale. (< fr. sympathicotherapie)
TABES s. n. boala nervoasa cronica (de natura s********a) ce se manifesta prin tulburari de sensibilitate, de mers si prin dureri viscerale; ataxie locomotorie. (< fr. tabes, lat. tabes)
VAGOTONIE s. f. tulburare neurovegetativa caracterizata printr-o sensibilitate speciala a sistemului nervos autonom dirijat de penumogastric. (< fr. vagotonie)
ATAXIE s. f. (Med.) tulburare a coordonarii miscarilor voluntare din cauza lezarii unor cai nervoase si centri nervosi. – Din fr. ataxie.
SOC1 ~uri n. 1) Ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri in miscare; coliziune. ◊ De ~ se spune despre grupuri de oameni, carora le revin misiuni grele. 2) tulburare puternica a functiilor organismului cauzata de actiunea unor factori externi; ictus. ~ nervos. /<fr. choc
INDIGESTIE, indigestii, s. f. tulburare a digestiei provocata de unele excese alimentare, de frig, de unele stari nervoase etc. si manifestata prin indispozitie, greturi, varsaturi, diaree etc. – Din fr. indigestion, lat. indigestio.
IRADIERE, iradieri, s. f. Actiunea de a iradia si rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la actiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la actiunea unor radiatii electromagnetice, radioactive, de obicei in scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentala a organismului la radiatiile substantelor radioactive, urmata de tulburari organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Raspandire a unei e*******i sau inhibitii de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasa = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia.
EPILEPSIE, epilepsii, s. f. Boala a sistemului nervos, caracterizata prin crize convulsive intermitente, insotite de pierderea cunostintei, de halucinatii si de alte tulburari psihice; pedepsie, boala copiilor, duca-se-pe-pustii. – Din fr. epilepsie, lat. epilepsia.
CEREBROTONIE (‹ fr.) s. f. Componenta temperamentala caracterizata prin: tensiune nervoasa, inclinare spre meditatie, conduita contradictorie, indepartare de contactele sociale. ♦ C. cronica = c. asociata cu tulburari functionale ca: insomnie, oboseala cronica.
SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)
TABES s. n. Boala cronica a sistemului nervos, de origine s********a, care se manifesta prin lipsa de coordonare a miscarilor (in timpul mersului), dureri viscerale vii, tulburari de sensibilitate etc. – Din fr. tabes, lat. tabes.
SOC s.n. Lovitura, ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri. ♦ Unitate de soc = formatie specializata in operatii indraznete asupra anumitor obiective. V. comando. 2. tulburare grava, brusca si violenta a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ◊ Soc nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de soc = metoda terapeutica constand din crearea unei perturbatii bruste bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui].