Rezultate din textul definițiilor
CANCER s. (MED.) neoplasm, tumoare maligna, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) sui, (inv.) schir.
RAC s. v. ancora, cancer, coropisnita, destupatoare, neoplasm, tirbuson, tumoare maligna.
SCHIR s. v. cancer, neoplasm, tumoare maligna.
SUI s. v. artrita, astma, cancer, emfizem pulmonar, guta, hemoroizi, lues, neoplasm, podagra, retevei, scrofule, scrofuloza, scurtatura, s*****s, tumoare maligna.
TUMOARE s. (MED.) 1. neoformatie. 2. tumoare maligna v. cancer.
NEOPLASM ~e n. Tesut nou patologic; tumoare maligna; cancer. [Sil. ne-o-] /<fr. neoplasme
schir, schiruri, s.n. (inv.) 1. haina de lana aspra, pe care o poarta calugarii pe sub rasa. 2. tumoare maligna.
schira, pers. 3 sg. schireaza, vb. I refl. (inv.; despre tesuturi) a se modifica, a genera formand un schir (tumoare maligna); a se transforma in schir; a se schirosa.
schirosa, pers. 3 sg. schiroseaza, vb. I refl. (inv.) a se schira, a se modifica, a degera formand un schir (tumoare maligna).
schirosare, schirosari, s.f. (inv.) modificare, degenerare in schir (tumoare maligna).
ADENOSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului glandular si conjunctiv. (< fr. adenosarcome)
ANGIOENDOTELIOM s. n. tumoare maligna a vaselor sangvine, prin proliferarea celulelor endoteliului. (< fr. angio-endotheliome)
CANCER s. n. 1. tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe; neoplasm. 2. boala a plantelor produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. (fig.) flagel. 4. zodia Cului = a patra dintre cele 12 zodii (22 iunie – 22 iulie); zodia Racului. (< fr., lat. cancer)
CONDROBLASTOM s. n. tumoare maligna a tesutului cartilaginos. (< fr. chondroblastome)
CONDROSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului cartilaginos. (< fr. chondrosarcome)
CORDOM s. n. (med.) tumoare maligna, dar cu evolutie foarte lenta, formata la nivelul unui cordon medular. (< fr. chordome)
CORIOEPITELIOM s. n. tumoare maligna care se dezvolta in uter din resturile placentare ramase dupa o sarcina. (< fr. chorio-epitheliome)
ENDOTELIOM s. n. tumoare maligna formata prin inmultirea celulelor endoteliale. (< fr. endothelioma)
EPITELIOM s. n. tumoare maligna a tesutului epitelial. (< fr. epitheliome)
GANGLIONEUROM s. n. tumoare maligna a celulelor neurovegetative; ganglioblastom. (< fr. ganglioneurome)
HAMARTOBLASTOM s. n. tumoare maligna dezvoltata la nivelul unui hamartom. (< fr. hamartoblastome)
LEIOMIOSARCOM s. n. tumoare maligna la fibrele musculare netede. (< fr. leiomyosarcome)
LIMFANGIOSARCOM s. n. tumoare maligna dezvoltata la nivelul vaselor limfatice. (< fr. lymphangiosarcome)
LIMFOBLASTOM s. n. tumoare maligna in ganglioni sau in splina prin proliferarea limfoblastelor. (< fr. lymphoblastome)
LIMFOSARCOM s. n. tumoare maligna a ganglionilor limfatici. (< fr. lymphosarcome)
LIPOSARCOM s. n. tumoare maligna compusa a tesutului gras si a celui embrionar. (< fr. liposarcome)
MELANOSARCOM s. n. tumoare maligna din celule care contin melanina. (< fr. melanosarcome)
MIELOM s. n. tumoare maligna a maduvei oaselor. (< fr. myelome)
MIOSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului muscular; sarcomiom. (< fr. myosarcome)
NEUROBLASTOM s. n. tumoare maligna, formata din celule asemanatoare neuroblastelor. (< fr. neuroblastome)
NEUROFIBROSARCOM s. n. tumoare maligna de tip sarcom a sistemului nervos. (< fr. neurofibrosarcome)
NEVOCARCINOM s. n. tumoare maligna pigmentara, avand ca punct de plecare un nev; melanoblastom, melanocitom. (< fr. naevocarcinome)
OSTEOCONDROSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului osos, cartilaginos si conjunctiv. (< fr. osteochondrosarcome)
OSTEOSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului osos. (< fr. osteosarcome)
PINEALOBLASTOM s. n. tumoare maligna a glandei pineale. (< fr. pinealoblastome)
RABDOMIOSARCOM s. n. tumoare maligna a fibrelor musculare striate. (< fr. rhabdomyosarcome)
RETICULOSARCOM s. n. tumoare maligna produsa de celulele reticulare atipice. (< fr. reticulo-sarcome)
SARCOM s. n. tumoare maligna asemanatoare cancerului, pe tesutul conjunctiv. (< fr. sarcome, lat. sarcoma)
SEMINOM s. n. tumoare maligna a glandei seminale (t******l sau ovar). (< fr. seminome)
ADENOCARCINOM s. n. tumoare maligna cu punct de plecare intr-o glanda. – Din fr. adenocarcinome.
CANCER, cancere, s. n. 1. Termen general care denumeste diverse forme de tumori maligne ce se caracterizeaza printr-o inmultire excesiva a tesuturilor unor organe; neoplasm, rac. 2. Boala a plantelor provocata de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. (In sintagmele) Tropicul Cancerului = Tropicul Racului. Zodia Cancerului = zodia Racului. 4. (Fig.) Flagel. – Din fr., lat. cancer.
CARCINOM, carcinoame, s. n. tumoare maligna constituita din celule epiteliale; epiteliom. – Din fr. carcinome.
MALIGN, -A, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natura grava, foarte primejdios. ◊ tumoare maligna = tumoare canceroasa. Pustula maligna = dalac. ♦ (Rar.) Inclinat spre rau, care face rau. [Var.: (inv.) malin, -a adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.
OSTEOSARCOM, osteosarcoame, s. n. tumoare maligna a oaselor, de natura conjunctiva. [Pr.: -te-o-] – Din fr. osteosarcome.
CORIOEPITELIOM, corioepiteliomuri, s. n. tumoare maligna dezvoltata in uter din resturile placentare ramase dupa o sarcina. [Pr.: -ri-o-e-pi-te-li-om] – Din fr. chorio-epitheliome.
LIMFOSARCOM, limfosarcoame, s. f. (Med.) tumoare maligna a ganglionilor limfatici. – Din fr. lymphosarcome.
LIPOSARCOM, liposarcomuri, s. n. tumoare maligna formata in tesuturile grase. – Din fr. liposarcome.
MELANOM, melanoame, s. n. tumoare maligna a pielii, de origine pigmentara. – Din fr. melanome.
MELANOSARCOM, melanosarcomuri, s. n. tumoare maligna constituita din celule care contin melanina, localizata in piele, coroida sau retina. – Din fr. melanosarcome.
NEOFORMATIE, neoformatii, s. f. (Med.) tumoare maligna. [Pr.: ne-o-. – Var.: neoformatiune s. f.] – Din fr. neoformation.
EPITELIOM, epiteliomuri, s. n. (Med.) tumoare maligna a epiteliului, carcinom. [Pr.: -li-om] – Din fr. epitheliome, epithelioma.
SARCOM, sarcoame, s. n. tumoare maligna care apare in celulele tesuturilor conjunctive la oameni si la animale. [Pl. si: sarcomuri] – Din fr. sarcome, lat. sarcoma.
CONDROSARCOM, condrosarcoame, s. n. (Med.) tumoare maligna a tesutului cartilaginos. – Din fr. chondrosarcome, engl. chondrosarcoma.
NEOPLAZIE s. v. cancer, neoplasm, tumoare, maligna.
CANCER n. 1) tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boala a plantelor provocata de anumite ciuperci si bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea si corespunzand calendaristic perioadei dintre 22 iunie si 22 iulie. /<lat., fr. cancer
CARCINOM ~oame n. tumoare maligna a tesutului epitelial. /<fr. carcinome
FIBROSARCOM ~oame n. tumoare maligna formata intr-un tesut conjunctiv. /<fr. fibrosarcome
LIPOSARCOM ~uri n. tumoare maligna formata intr-un tesut gras. /<fr. liposarcome
MELANOM n. tumoare maligna a pielii, formata din celule ce contin melanina. /<fr. melanome
MELANOSARCOM n. med. tumoare maligna a pielii, formata din celule ce contin melanina. /<fr. melanosarcome
RAC1 raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ Rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku
SARCOM ~oame n. tumoare maligna formata prin proliferare de tesut conjunctiv in tesuturile invecinate pe care le distruge. [Pl. si sarcomuri] /<fr. sarcome, lat. sarcoma
SCHIROS ~uri n. tumoare maligna fibroasa si tare la pipait. /<fr. squirreux
ADENOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna a tesutului glandular si conjunctiv. [< fr. adenosarcome, cf. gr. aden – glanda, sarx – carne].
BLASTOMOGENEZA s.f. Proces de formare si dezvoltare a unei tumori maligne. [< fr. blastomogenese, cf. gr. blastoma – tumoare, genesis – nastere].
CORDOM s.n. (Med.) tumoare (maligna) formata la nivelul unui cordon medular. [< fr. chordome].
CORIOEPITELIOM s.n. (Med.) tumoare maligna care se dezvolta in uter din resturile placentare ramase dupa o sarcina; coriocarcinom. [< fr. chorio-epitheliome, cf. gr. chorion – placenta, lat. epithelium – epiteliu].
ENDOTELIOM s.n. (Med.) tumoare maligna formata prin inmultirea celulelor endoteliale. [Pron. -li-om, pl. -oame. / < fr. endotheliome].
LIMFANGIOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna dezvoltata la nivelul vaselor limfatice. [Pl. -oame. / < fr. lymphangiosarcome].
MIELOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna a maduvei osoase. [Pron. mi-e-, pl. -oame. / < fr. myelosarcome, cf. gr. myelos – maduva, sarx – carne].
MIOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna a tesutului muscular. [Pron. mi-o-, pl. -oame. / < fr. myosarcome, cf. gr. mys – muschi, sarx – carne].
NEUROBLASTOM s.m. tumoare maligna, formata din celule asemanatoare neuroblastelor. [Pl. -oame. / < fr. neuroblastome].
NEVOCARCINOM s.n. tumoare maligna, avand ca punct de plecare un nev. [Pl. -oame. / < fr. naevo-carcinome].
ONCO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „masa”, „volum”, „tumefactie”, „tumoare (maligna)”. [Cf. gr. onkos – masa, volum].
PERISTRUMITA s.f. (Med.) tumoare maligna a celulelor din jurul vaselor mici. [Cf. fr. peristrumite].
PINEALOM s.n. (Med.) tumoare maligna a glandei pineale. [Pl. -oame. / < fr. pinealome].
CANCER s.n. 1. tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe interne sau externe; neoplasm; (pop.) rac. 2. Boala a plantelor, produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. Tropicul cancerului = cerc imaginar pe globul terestru, situat la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala; tropicul racului; zodia cancerului = a patra dintre cele 12 zodii (12 iunie – 22 iulie); zodia racului. [Pl. -re. / < fr., lat. cancer – rac].
CARCINOM s.n. tumoare maligna a tesutului epitelial; epiteliom. [Pl. -oame. / < fr. carcinome].
CONDROSARCOM s.n. tumoare maligna a tesutului cartilaginos. [< fr. chondrosarcome, cf. gr. chondros – cartilaj, sarx – carne].
EPITELIOM s.n. (Med.) tumoare maligna a epiteliului; carcinom. [Pron. -li-om, pl. -oame. / < fr. epithelioma].
LIMFOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna a ganglionilor limfatici. [Pl. -oame. / < fr. lymphosarcome, cf. lat. lympha – apa, gr. sarx – carne].
LIPOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna a tesutului gras. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. liposarcome, cf. gr. lipos – grasime, sarx – carne].
MALIGN, -A adj. (Despre boli; op. benign) Grav, periculos, primejdios. ◊ tumoare maligna = tumoare canceroasa; pustula maligna = antrax. ♦ (Rar) Inclinat spre rau. [< lat. malignus, cf. fr. maligne].
MELANOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna constituita din celule care contin melanina. [Pl. -oame. / < fr. melanosarcome, cf. gr. melas – negru, sarx – carne].
NEOPLASM s.n. tumoare maligna; cancer. [< fr. neoplasme, cf. gr. neos – nou, plasma – formatie].
schiros, -oasa, adj. (inv.; despre tesuturi) care e de natura schirului (a tumorii maligne), cu aspect de schir, care formeaza schirul, bolnav de schir.
OSTEOSARCOM s.n. (Med.) tumoare maligna a tesutului osos. [< fr. osteosarcome].
RADIUMTERAPIE s.f. Metoda de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie. [Gen. -iei. / < fr. radiumtherapie].
SARCOM s.n. tumoare maligna, asemanatoare cancerului, care se dezvolta pe tesuturile conjunctive. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. sarcome, cf. lat. sarcoma < gr. sarx – carne].
BLASTOMOGENEZA s. f. proces de formare si dezvoltare a unei tumori maligne. (< fr. blastomogenese)
CARCINOGENEZA s. f. formare si dezvoltare a tumorilor maligne. (< fr. carcinogenese)
CARCINOID, -A I. adj. referitor la tumorile maligne. II. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulatii citoplasmatice, in organele derivate din tubul intestinal primitiv. (< fr. carcinoide/s/)
COBALTOTERAPIE s. f. tratament al tumorilor maligne cu izotopi radioactivi de cobalt. (< fr. cobaltotherapie)
METASTAZA s. f. 1. localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta, pe diferite cai, a unei tumori maligne. 2. figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. 3. faza a detentei in articularea oclusivelor. (< fr. metastase)
RADIUMTERAPIE s. f. metoda de tratament (al tumorilor maligne) cu radiu; curieterapie, gamaterapie. (< fr. radiumtherapie)
SINOVIALOM s. n. tumoare (maligna) a unei sinoviale. (< fr. synovialome)
SANIELEVICI 1. Simion S. (1870-1963, n. Botosani), matematician roman. Acad. (1948), prof. univ. la Iasi. Lucrari in domeniul ecuatiilor diferentiale si integrale („Ecuatii diferentiale ale coardelor si membranelor vibrante”) si al mecanicii. Manuale universitare („”Curs de mecanica rationala„). 2. Alexandru S. (1899-1969, n. Bucuresti), Fiul lui S. (1). M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la Bucuresti. Lucrari in domeniul radioactivitatii si al fizicii nucleare (”Radioactivitatea. Fenomene si legi generale„, ”Structura nucleului atomic si tranzactiile radioactive„). A pus la punct masurarea dozelor de energie inalta, cu aplicatie in tratamentul tumorilor maligne.
HEPATOM, hepatoame, s. n. (Med.) tumoare hepatica (maligna). – Din fr. hepatome.
ADAMANTINOM s.n. (Med.) tumoare dentara maligna. [Pl. -oame. / < fr. adamantinome, cf. gr. adamas – smalt].
MELANOM s.n. tumoare neagra, maligna a pielii. [Pl. -oame. / < fr. melanome].
ADAMANTINOM s. n. tumoare dentara maligna; ameloblastom. (< fr. adamantinome)
ADENOCARCINOM s. n. tumoare epiteliala maligna cu punct de plecare intr-o glanda. (< fr. adenocarcinome)
ANGIOBLASTOM s. n. tumoare musculara maligna. (< fr. angioblastome)
HEPATOM s. n. tumoare hepatica (maligna). (< fr. hepatome)
tumoare ~ori f. med. Tesut nou format care se dezvolta prin inmultirea anormala si patologica a unor celule si care tinde spre autonomie biologica. ~ benigna. ~ maligna. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris
CORTICOSUPRARENALOM s. n. tumoare benigna sau maligna a cortexului suprarenal, la femei. (dupa fr. corticosurrenalom)
MEZOTELIOM s. n. tumoare benigna sau maligna a tesutului mezotelian. (< fr. mesotheliome)
TERATOM (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru”) s. n. tumoare embrionara (benigna sau maligna) care se dezvolta pe baza celulelor multipotente, in masa sa coexistand tesuturi epiteliale cu structuri nefunctionale (unghii, par, dinti, tesut muscular, tesut adipos, epiteliu intestinal etc.); se formeaza in special pe t*******e, ovare, mediastin si regiunea sacrococcigiana.
MIELOM, mieloame, s. n. Boala maligna avand originea in maduva osoasa, caracterizata prin aparitia unor tumori pe oasele late. [Pr.: -mi-e-. – Pl. si: mielomuri] – Din fr. myelome.
malign ~a (~i, ~e) (despre boli) Care este deosebit de grav. tumoare ~a. /<lat. malignus, lat. malin
RADIOTERAPIE (‹ fr. {i}) s. f. Utilizarea unor surse de radiatii in tratamentul medical (de ex. cazul tumorilor canceroase si al dermatozelor). Radiatiile ionizante (indeosebi razele X sau diferiti izotopi radioactivi) sunt folosite pentru distrugerea celulelor maligne. Tratamentul poate fi extern, cand se efectueaza dupa extirparea chirurgicala a tumorii sau cand aceasta nu poate fi operara; in anumite situatii sursele radioactive pot fi implantate in tumori. Deoarece radiatiile ele insele pot provoca cancer, nu sunt recomandate in cazul tumorilor benigne. Tratamentele prin r. sunt insotite de greata, caderea parului, pierderi in greutate, slabiciune. Pentru a reduce inflamatiile, radiatiile infrarosii si cele ultraviolete sunt aplicate cu lampi speciale. Se mai numeste radiologie terapeutica.