Rezultate din textul definițiilor
GEME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiinte) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremata, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, incarcat peste masura. – Lat. gemere.
HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiaza, vb. I. Refl. (Despre organe si tesuturi) A-si mari volumul in mod anormal ca urmare a unei functii nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.
INCONSTIENT, -A, inconstienti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este constient, care nu stie ce face, care si-a pierdut cunostinta (ca urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine constienta fata de realitatea inconjuratoare; fara minte, fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa constiintei, de care omul nu-si da seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihica a omului de care el nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. inconscient (dupa constient).
INCINGERE1, incingeri, s. f. Actiunea de a (se) incinge1 si rezultatul ei. ♦ Marire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei actiuni normale de incalzire, ca rezultat al fermentarii sau al altor fenomene biologice ori de alta natura. – V. incinge1.
INDEMANARE s. f. Usurinta de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei inclinatii; iscusinta, abilitate, pricepere, dibacie. – V. indemana.
ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.
LACRIMA, lacrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, induiosare etc.); a plange (usor), a lacrima. 2. Intranz. si refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a induiosarii, a unei boli etc.); a (se) inlacrima. [Var.: lacrama vb. I.] – Din lat. lacrimare.
RUINA, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a ramas dintr-o constructie veche, daramata; daramatura. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat, darapanat. ♦ Fig. Ramasita a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sanatatii; distrugere; dezastru. ♦ Persoana distrusa din punct de vedere fizic si moral ca urmare a unei sanatati precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.
SUFLARE, suflari, s. f. 1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Fig. faptul de a trai, de a exista. ◊ Loc. adv. Intr – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ◊ Expr. Fara (de) suflare = a) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fara viata, mort. A-si da suflarea (de pe urma) = a muri. 2. Fiinta, vietuitoare; p. ext. oameni, lume, popor. 3. Adiere de vant. – V. sufla.
FOTOFOBIE, fotofobii, s. f. Aversiune pentru lumina, ca urmare a unei hipersensibilitati a ochiului fata de lumina, constituind simptomul unei boli de ochi. – Din fr. photophobie.
POD, poduri, s. n. I. 1. Constructie de lemn, de piatra, de beton, de metal etc. care leaga intre ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pamant, sustinand o cale de comunicatie terestra (sosea sau cale ferata) si asigurand continuitatea caii peste un obstacol natural sau artificial. ◊ Pod de gheata = strat continuu de gheata care acopera in intregime suprafata unui rau sau a unui lac ca urmare a unei perioade indelungate de temperatura scazuta a aerului. Pod carstic = portiune a tavanului unei pesteri ramasa suspendata in urma prabusirii acestuia. Pod plutitor (sau umblator) = bac. ◊ Expr. A face pod cu palma mainii = a pune mana streasina la ochi pentru a putea vedea mai bine. (Sport) A face podul = a face o figura caracteristica prin indoirea corpului pe spate in semicerc, cu sprijin pe maini si pe picioare. ♦ Pod (I 1) demontabil, format dintr-un sir de barci sau de plute legate de ancore sau de piloti. Pod de vase. ♦ Punte suspendata (mobila) la o cetate sau la un castel medieval. 2. Platforma avand forma asemanatoare cu a unui pod (I 1) si care serveste ca loc de lucru, ca element de protectie etc.; spec. macara cu scheletul in forma de pod (I 1), pe care se deplaseaza aparatul de ridicare si de transportare a greutatilor. ◊ Pod-bascula = bascula prevazuta cu o platforma pe care se cantaresc in statiile de cale ferata vagoanele incarcate cu marfa. Pod rulant = macara mobila alcatuita dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare inaltime deasupra solului si care se foloseste in ateliere, in hale de montaj, in turnatorii etc. pentru ridicarea unor sarcini si deplasarea lor pe directie orizontala. Pod basculant = pod metalic mobil, destinat circulatiei vagonetelor intre rampele puturilor de mina si colivia de extractie. Podul sondei = platforma folosita ca rampa pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sonda. Pod de siguranta = platforma prevazuta cu deschideri pentru trecere, montata din loc in loc intr-un put de mina pentru a opri caderea unei persoane care ar aluneca pe scari sau pentru a retine o roca desprinsa din pereti. 3. (Inv.) Puntea unei nave. 4. (Inv.) Pavaj din scanduri groase de stejar cu care se acopereau strazile; caldaram: p. ext. strada, ulita pavata cu scanduri. Podul Mogosoaiei. 5. (In practicile religiei crestine ortodoxe) Bucata de panza ingusta si lunga care se asterne din loc in loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. II. Spatiul dintre acoperis si planseul superior al unei cladiri. ◊ Loc. adv. Din pod in pivnita = in intregime, complet. ◊ Expr. A calca (sau a se uita) (ca) din pod, se spune despre un om plin de sine, ingamfat, increzut. A cadea ca din pod = a ramane surprins, uimit, dezorientat, buimac. A calca ca din pod = a merge cu pasi nesiguri, greu. ♦ P. ext. Tavan, plafon. III. P. a**l. 1. (In sintagmele) Podul mainii = dosul mainii. Podul palmei = partea interioara a palmei, de la incheietura cu antebratul pana la degete. 2. Lucrare protetica dentara, metalica sau mixta, folosita ca metoda terapeutica. – Din sl. podu.
FURUNCUL, furuncule, s. n. Inflamatie purulenta a foliculilor firelor de par ca urmare a unei infectii cu stafilococi, care poate prinde tesuturile invecinate, provocand leziuni intinse ale pielii; abces, buboi. – Din lat. furunculus. Cf. fr. furoncle.
LESIN, lesinuri, s. n. 1. Pierdere subita si trecatoare a cunostintei, fara oprirea inimii si a miscarilor respiratorii, provocata de o anemie a creierului, ca urmare a unei stari maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emotii puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slabiciune mare, de lipsa de putere, de vlaga, provocata de foame, de sete etc.; sfarseala. [Acc. si lesin] – Din lesina (derivat regresiv).
LEZIUNE, leziuni, s. f. Rana (capatata prin lovire, ranire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lesion, lat. laesio, -onis.
EUTROFIE, eutrofii, s. f. Dezvoltare armonioasa a organismului, ca urmare a unei bune nutritii a tesuturilor. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutrophie.
EXCLAMA, exclam, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (si prelungit), ca urmare a unei stari afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.
TIFLOMEGALIE s. f. (Med.) Hipertrofie a cecului2 ca urmare a unei alimentatii vegetale abundente. – Din fr. typhlomegalie.
SUPRAPONDERABILITATE s. f. (Fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai mare ca urmare a unei forte gravitationale sporite. – Supra- + ponderabilitate.
COS2, cosuri, s. n. Bubulita purulenta care se formeaza pe fata sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamatii a glandelor sebacee. – [Pl. si: (m.) cosi] – Lat. cossus.
CANGRENA ~e f. 1) Alterare a unui tesut din organism (ca urmare a unei infectii, a unui traumatism, a unor tulburari circulatorii etc.). 2) fig. Stare de descompunere morala, de coruptie etc. [G.-D. cangrenei] /<fr. gangrene, lat. gangraena
A SE DESCALIFICA ma descalific intranz. 1) A deveni nedemn de stima altora (ca urmare a unei fapte reprobabile). 2) A-si pierde calificarea profesionala. /des- + a (se) califica
A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
A EMITE emit tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune in circulatie; a inainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hartii de valoare) A pune in circulatie. 4) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. 5) (raze de lumina sau de caldura, unde electromagnetice sau sonore) A imprastia in toate directiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunta; a difuza. /<lat. emittere
EVICTIUNE -i f. Privare de un lucru obtinut legal ca urmare a unei sentinte sau a exercitarii de catre altcineva a dreptului sau in privinta aceluiasi lucru. /< fr. eviction, lat. evictio, ~onis
IRONIE ~i f. Vorba continand o usoara batjocura (la adresa cuiva sau a ceva). ◊ ~a soartei joc al intamplarii, care pare a fi o urmare a unei intentii rele. [G.-D. ironiei] /<lat. ironia, gr. eironeia
NECROZA ~e f. 1) Mortificare intr-un organism viu a unor celule, tesuturi, organe sau parti ale acestora (ca urmare a unei infectii, a unui traumatism, a unor tulburari circulatorii etc.). 2) (la plante) Mortificare a unor tesuturi datorita unor agenti patogeni. /<fr. necrose
REMINISCENTA ~e f. 1) Amintire vaga, imprecisa a unor fapte aproape disparute din memorie. 2) Urma materiala, abia perceptibila, a unor realitati trecute; ramasita vaga. 3) (in creatia artistica si literara) Element inspirat ca urmare a unei influente mai mult sau mai putin constiente. /<fr. reminiscence, lat. reminiscentia, ~ae
AFAZIE s.f. (Med.) Pierdere totala sau partiala a intelegerii si a posibilitatii de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalie. [Gen. -iei / < fr. aphasie, cf. gr. a – fara, phasis – cuvant].
CAMPTOCORMIE s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin incovoierea spatelui ca urmare a unei contracturi.
GLACIARIZATIE s.f. Proces de extindere a ghetarilor ca urmare a unei alimentari abundente. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. glaciarisation].
CONTRACT s.n. 1. Conventie (scrisa) prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ◊ Contract de munca = intelegere potrivit careia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; contract colectiv (de munca) = conventie scrisa incheiata de o institutie sau de o intreprindere cu muncitorii si functionarii repectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii prin care oamenii renuntau de bunavoie la drepturile lor „naturale” in folosul unui organ suprem, care se obliga sa le apere viata, securitatea si proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat].
DESCUAMA vb. I. refl. (Despre piele) A se coji (ca urmare a unei boli). [Pron. -cua-. / cf. fr. desquamer, lat. desquamare].
ECHIMOZA s.f. (Med.) Pata cutanata, vanataie (cauzata de o sufuziune de sange in grosimea unui tesut ca urmare a unei lovituri). [< fr. ecchymose, cf. gr. ekchymosis].
EUTROFIE s.f. Dezvoltare armonioasa a organismului, ca urmare a unei bune nutritii a tesuturilor. [Gen. -iei. / < fr. eutrophie, cf. gr. eu – bine, trophe – hrana].
clin (clinuri), s. n. – 1. Unealta de cizmar, neprecizata. – 2. Bucata de pinza triunghiulara care se adauga la haine pentru a le da largime. – 3. Portiune triunghiulara de teren. – Mr., megl. clin „colt de piine”. Sl. klinu „cui” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. klin. Probabil este cuvint identic cu „clina”, s. f. (povirnis, coasta, plan inclinat), poate ca urmare a unei contaminari cu inclina (DAR crede ca acest cuvint s-a format pe baza it. china).
TIFLOMEGALIE s.f. Hipertrofie a cecului, ca urmare a unei alimentatii vegetariene abundente. [Gen. -iei. / < fr. typhlomegalie, cf. gr. typhlon – cec, megas – mare].
dimb (damburi), s. n. – Deal, inaltime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbu „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Galdi, Dict., 123; Scriban); cf. duba, dumbrava. Pare cuvint identic cu dilm, s. n. sau deal, poate ca urmare a unei contaminari cu gilma „protuberanta”. – Der. dimbos, adj. (muntos); dimbet (var. dumbet), s. n. (munte mic); dumbet, s. m. (planta, Teucrium chamaedrys). Cf. Puscariu, Dacor., I, 231.
CAMPTODACTILIE s. f. imposibilitate de a intinde degetele, ca urmare a unei malformatii. (< fr. camptodactylie)
CINETOGENEZA s. f. (biol.) dezvoltare a organelor ca urmare a unei functionari repetate. (< fr. cinetogenese)
CONTRACT s. n. 1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♦ ~ de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; ~ colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ului social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni. 3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< lat. contractus, fr. contrat)
DESCUAMA vb. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli). (< fr. desquamer, lat. desquamare)
ECHIMOZA s. f. pata cutanata, vanataie cauzata de o sufuziune de sange in grosimea unui tesut, ca urmare a unei lovituri. (< fr. ecchymose, gr. ekchymosis)
ERITEM s. n. inrosire a pielii, ca urmare a unei congestii. (< fr. erytheme, gr. erythema)
EUTROFIE s. f. dezvoltare armonioasa a organismului ca urmare a unei bune nutritii a tesuturilor. (< fr. eutrophie)
GLACIARIZATIE s. f. proces de extindere a ghetarilor ca urmare a unei alimentari abundente. (< fr. glaciarisation)
H********T, -A adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiente senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat in stare de inferioritate (economica). 3. (sportiv, echipa) dezavantajat intr-o intrecere. (< fr. h*******e)
HIPERMETRIE s. f. (med.) 1. dimensiunea exagerata a miscarilor unei articulatii. 2. stare a unui individ de statura si greutate mare. 3. deficienta a coordonarii cinetice, ca urmare a unei aprecieri gresite a miscarii. (< fr. hypermetrie)
IMPOTENTA s. f. 1. lipsa de vigoare; neputinta. ◊ imposibilitate a barbatului de a savarsi actul s****l. 2. ~ functionala = pierdere totala sau partiala a functiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)
MUTACISM s. n. 1. refuz deliberat de comunicare, ca urmare a unei tendinte simulatorii sau datorita atitudinii de supraestimare, opozitionism etc. 2. pronuntare a unei consoane (m, b, p) in locul alteia. (< fr. mutacisme)
PARABIOZA s. f. (biol.) 1. situatie in care doi indivizi sunt legati intre ei prin nastere. 2. grefa in care doi indivizi sunt uniti artificial printr-o circulatie sangvina comuna, pentru observatii fiziologice. 3. pierdere a conductibilitatii normale a unui nerv ca urmare a unei vatamari locale. 4. stare a unui organism la limita conditiilor vitale. (< fr. parabiose)
SALT s. n. 1. miscare brusca, cu detenta musculara, prin care cineva se desprinde de la pamant, sarind pe loc sau deplasandu-se. 2. saritura, cadere in vid (cu parasuta). 3. trecere brusca, fara grade intermediare. ♦ ~ calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltarii in natura, in societate si gandire, constand in schimbarea calitatii unui obiect sau proces, pregatita si determinata de schimbarile cantitative. 4. (inform.) ruptura de frecventa care intervine intr-un program ca urmare a unei instructiuni de inlantuire. (< lat. saltus, it. salto)
SOMATOGENEZA s. f. tulburare care apare la un organism ca urmare a unei mutatii in celulele somatice. (< fr. somatogenese)
STAFILOM s. n. umflare a membranelor ochiului, ca urmare a unei leziuni inflamatorii sau arsuri. (< fr. staphylome)
SUPRAPONDERABILITATE s. f. stare a unui corp de a avea o greutate mai mare, ca urmare a unei forte gravitationale sporite. (< supra1- + ponderabilitate)
TIC s. n. 1. miscare convulsiva si repetata din contractarea involuntara a unor muschi. 2. deprindere, mai mult sau mai putin ridicola, pe care o capata cineva in mod inconstient. 3. ~ verbal = cuvant, expresie care revine inconstient, inutil si suparator in vorbirea cuiva, ca urmare a unei deprinderi. (< fr. tic)
geme (gem, gemut), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plinge. – 2. A fi plin, incarcat peste masura. – Mr. gem, gimuta, geamire. Lat. gemere (Puscariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. gemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemator, adj. (care geme); geamat (var. gemat, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamat, treacat, sau reprezentant al lat. gemitus (Puscariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); ingemere, vb. (inv., a geme), ar putea reproduce lat. ingemere; gemut, s. n. (geamat).
gulup (-pi), s. m. – Pruna care se coace inainte de vreme ca urmare a unei boli. – Var. golop, gurlup, hurlup. Origine necunoscuta. Poate de la gulu, var. de la hulub „porumbel”. Dupa Cihac, II, 722, aflat in legatura cu ceh. churlavy „bolnavicios”, care nu este altceva decit rom. hirlav.
ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.
ADERENTA, aderente, s. f. 1. (Med.) Tesut fibros care se dezvolta in special in cavitatile seroase, in urma unei infectii sau interventii chirurgicale, unind organe care in mod normal sunt separate; brida. 2. (Tehn.) Forta care mentine alaturate doua corpuri aflate in contact. Aderenta dintre rotile unui vehicul si sosea. ♦ Fenomen de legatura intre beton si otel in constructiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare constienta la ceva. – Din fr. adherence.
ALOPECIE s. f. Cadere temporara a parului in urma unei boli de piele, a unei boli infectioase etc. – Din fr. alopecie.
AUTODIZOLVA, pers. 3 autodizolva, vb. I. Refl. (Despre o organizatie, o societate etc.) a se desfiinta prin hotarare proprie, a-si inceta activitatea in urma unei hotarari luate conform prevederilor legale. [Pr.: a-u-] – Auto1- + dizolva.
BRONSECTAZIE, bronsectazii, s. f. Dilatare permanenta a bronhiilor in urma unei scleroze pulmonare. – Din fr. bronchectasie.
BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere; bustihan. ◊ Expr. (Adverbial) A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare. – Et. nec.
CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, inv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.
CHEMOSORBITIE, chemosorbitii, s. f. Fixare a unei substante pe suprafata unui corp in urma unei combinatii chimice intre substanta si corpul respectiv. – Din fr. chemosorption.
CHIFTI, pers. 3 chifteste, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A iesi la suprafata (din pamant) in urma unei apasari (usoare). ♦ (Despre obiecte imbibate cu lichid) A elimina lichid in urma unei apasari (usoare); a musti. ♦ (Despre partea lichida a unor alimente expuse la foc) A iesi la suprafata. – Formatie onomatopeica.
DATA, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat in termeni calendaristici) cand s-a produs sau urmeaza sa se produca un eveniment. ♦ Indicatia acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusa la intocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, marimile, relatiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obtinute in urma unei cercetari si urmeaza sa fie supuse unei prelucrari. – Din fr. date.
GRESEALA, greseli, s. f. Fapta, actiune etc. care constituie o abatere (constienta sau involuntara) de la adevar, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (si care poate atrage dupa sine un rau, o neplacere); eroare; (concr.) ceea ce rezulta in urma unei astfel de fapte, actiuni etc. ◊ Loc. adv. Fara greseala = perfect. Din greseala = fara voie, involuntar, neintentionat. – Gresi + suf. -eala.
HEMARTROZA, hemartroze, s. f. Acumulare de sange intr-o articulatie, in urma unei lovituri, fracturi, datorita unei boli de sange, scorbutului etc. – Din fr. hemarthrose.
IZBITURA, izbituri, s. f. Lovitura puternica. ♦ (Rar) Semn ramas in urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tura.
IZOMERIZA, pers. 3 izomerizeaza, vb. I. Refl. (Despre substante chimice) A se transforma intr-un izomer in urma unei reactii sau prin actiunea unui agent fizic. – Din fr. isomeriser.
INDEMNA, indemn, vb. I. Tranz. 1. A convinge pe cineva sa faca ceva, a chema la o actiune; a imboldi, a stimula, a impulsiona; a imbia. ♦ Refl. A se apuca de ceva (in urma unei stimulari); a se hotari la ceva. ♦ Refl. recipr. Fig. A se lua la intrecere, a se imboldi unul pe altul. 2. A sili un animal sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ Intranz. (Reg.; despre animale) A se sili la drum, a inainta tragand. – Lat. *indeminare.
INDOIT, -A, indoiti, -te, adj. I. 1. Strans prin indoire; care pastreaza urma unei impaturiri; cu indoituri. 2. Curbat, incovoiat. II. 1. Care este de doua ori mai mare sau mai mult decat altceva; dublu2; dublat; p. ext. inmultit, sporit, marit. ◊ (Substantivat, n.) Indoitul unei sume. 2. Amestecat (in parti egale) cu alt lichid; subtiat. III. Care este nesigur de parerea sa, care sta la indoiala. – V. indoi.
INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).
INVOIT, -A, invoiti, -te, adj. (Rar) Care s-a stabilit in urma unei intelegeri; conventional. – V. invoi.
ULTIM, -A, ultimi, -e, adj. Care este cel din urma (dintr-o serie de elemente spatiale, temporale, valorice); care se afla la sfarsit, in urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima ora = rubrica avand cele mai noi stiri dintr-o gazeta. – Din lat. ultimus, it. ultimo.
UNS, -A, unsi, -se, adj., s. m. 1. Adj. Acoperit cu un strat gras. ♦ (Rar) Patat de grasime; unsuros. 2. S. m. (Inv.) Monarh sau cleric considerat, in urma unei ceremonii religioase speciale, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant. – V. unge.
VANATAIE, vanatai, s. f. Pata vanata care apare pe corp in urma unei lovituri; echimoza, vineteala. – Vanat + suf. -aie.
ECHIMOZA, echimoze, s. f. Pata de culoare rosie-vinetie, evoluand pana la galben, aparuta pe piele prin iesirea sangelui la suprafata in urma unei lovituri; vanataie, vineteala. – Din fr. ecchymose.
MAU s. n. (Pop. si fam.; in legatura cu verbe ca „a avea”, „a pierde”, „a-si lua”, „a-si face”) Avant, elan; energie, vlaga. ◊ Expr. A lua (cuiva) maul = a) a ameti; a face (pe cineva) sa-si piarda cunostinta (in urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) in situatia sa nu mai poata spune nimic. – Cf. scr. mah.
DEZMEMBRA, dezmembrez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) descompune, a (se) imparti, a (se) desface in mai multe parti; p. ext. a (se) desfiinta in urma unei impartiri. – Dupa fr. demembrer.
REABILITA, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa-si recapete sau a-si recapata buna dispozitie, a(-si) restabili prestigiul stirbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva in drepturile pierdute (in urma unei condamnari sau a unei banuieli false). [Pr.: re-a-] – Din fr. rehabiliter.
SARA, sarez, vb. I. Tranz. A pune sau a presara sare in alimente sau in mancaruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ Expr. A-si sara inima = a simti o satisfactie in urma unei razbunari sau a infrangerii unui adversar. ♦ Tranz. si refl. A da sau a capata un gust (mai) sarat. [Prez. ind. si: sar] – Lat. salare.
SUBSTRAT, substraturi, s. n. 1. (Fil.) Baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect; baza materiala unitatii, a omogenitatii diferitelor obiecte; p. ext. continut. 2. Strat peste care s-a asezat alt strat. ♦ (Cu sens colectiv) Elemente patrunse intr-o limba din limba populatiei autohtone care a adoptat-o, parasindu-si limba proprie in urma unei cuceriri, a unei migratiuni sau a unei colonizari. 3. Substanta chimica asupra careia actioneaza un ferment. 4. Fig. Motiv, cauza adevarata (dar ascunsa) a unei actiuni, a unei intamplari, a unei porniri etc. – Din fr. substrat, lat. substratum.
FRECATURA, frecaturi, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poarta urma unei frecari. 3. Fig. Mustrare aspra. 4. Fig. (La pl.) Divergente, neintelegeri (surde); frecusuri, frictiuni. – Lat. fricatura.
PENALTI, penaltiuri, s. n. Lovitura de pedeapsa dintr-un punct situat aproape de poarta, acordata la fotbal, handbal etc. in urma unei greseli comise in apropierea propriei porti de catre echipa aflata in aparare. – Din fr., engl. penalty.
COMISION, comisioane, s. n. 1. Insarcinare data unei persoane de a procura sau de a transmite ceva; serviciu facut cuiva in urma unei astfel de insarcinari. 2. (Jur.) Contract in baza caruia o persoana trateaza afaceri comerciale in nume propriu, dar pe socoteala altei persoane, in schimbul unei remuneratii (procentuale). ♦ Remuneratie (procentuala) primita de o persoana, de o banca etc. care a mijlocit o afacere comerciala sau care a efectuat un serviciu. [Pr.: -si-on] – Din fr. commission.
ASFIXIA, asfixiez, vb. I. Tranz. si refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p. ext. a omori sau a muri in urma unei asfixii. [Pr.: -xi-a] – Din fr. asphyxier.
ARTRITA, artrite, s. f. Boala care se manifesta prin inflamarea articulatiilor in urma unei infectii microbiene. – Din fr. arthrite, lat. arthritis.
VICTIMA, victime, s. f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societatii, din cauza propriilor greseli etc. 2. Persoana care sufera de pe urma unei intamplari nenorocite (boala, accident, jaf, crima etc.). 3. (In antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. – Din fr. victime, lat. victima.
PERCUTANT, -A, percutanti, -te, adj. 1. (Despre proiectile) Care explodeaza la atingerea unui obstacol sau in urma unei percutii. 2. (Min.; in sintagma) Perforator percutant = perforator mecanic al carui sfredel actioneaza prin lovituri. 3. Cu o mare putere de patrundere; frapant prin claritate, precizie. ♦ Care provoaca soc psihologic. – Din fr. percutant.
PERIOSTOZA, periostoze, s. f. (Med.) Inflamare sau ingrosare a periostului in urma unei periostite acute sau cronice. [Pr.: -ri-os-] – Din fr. periostose.
POSTOPERATORIU, -IE, postoperatorii, adj. Care se face sau se produce in urma unei operatii chirurgicale. – Din fr. postoperatoire.
POST-PARTUM s. n., adj. invar. 1. S. n. Perioada imediat urmatoare expulzarii fatului; lauzie. 2. Adj. invar. (Despre un proces patologic, o boala) Care apare in urma unei nasteri. – Loc. lat.
SALANGER, salangeri, s. m. Sportiv care, in urma unei intreceri preliminare, a obtinut dreptul de a-si disputa un titlu de campion in meci direct cu detinatorul titlului. – Din engl., fr. challenger.
CORUNCA, corunce, s. f. Dispozitiv folosit in industria extractiva pentru a prinde si a extrage prajinile sau tevile ramase in gaura de sonda in urma unei avarii. – Et. nec.
FISTULA, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau in urma unei operatii, care comunica spre interior cu o glanda sau cu o cavitate naturala ori patologica si care dreneaza in afara secretiile acestora; ulceratie adanca intr-un tesut al organismului. – Din fr. fistule.
ZID, ziduri, s.n. ◊ Zid chinezesc = (in forma articulata) zidul care despartea in vechime China de Mongolia; fig. (si in forma nearticulata) stavila, opreliste pusa in calea oricarei influente inovatoare din afara. ♦ Expr. A pune (pe cineva) la zid = a impusca (in urma unei sentinte de condamnare); (fig.) a osandi, a blama, a infiera. ♦ Expr. (Mold.) A trai cat zidul Goliei = a trai mult.
EPUIZARE, epuizari, s. f. 1. Actiunea de a (se) epuiza; terminare, ispravire. 2. Operatie de indepartare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei sapaturi sau al unui batardou in vederea executarii unor lucrari de constructii. 3. Pierdere a capacitatii functionale a unui organ, a unui sistem sau a intregului organism in urma unei solicitari excesive; extenuare, oboseala, uzura [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza
MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare1; (concr.) ansamblu, sistem rezultat in urma unei montari. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compozitie pentru a obtine un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Faza finala in tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii si lungimii definitive a secventelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. in conformitate cu succesiunea indicata de scenariu si cu viziunea artistica a regizorului. 4. Combinarea intr-o ordine succesiva logica si intr-un tot unitar, a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o opera literara, dintr-o compozitie muzicala etc., in vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.
OTORAGIE, otoragii, s. f. (Med.) Scurgere a unei cantitati de sange din ureche in urma unei tumori, a vegetatiilor, a polipilor etc. – Din fr. otorragie.
LAMURI, lamuresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A ajuta pe cineva sa inteleaga sau a intelege, a ajunge sa inteleaga ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la intelegerea unui lucru in urma unei discutii in care s-au dezbatut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face sa fie clar, inteles de cineva; a clarifica, a deslusi. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A aparea vederii in mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. si refl. (Inv.) A face sa devina sau a deveni curat, lipsit de corpuri straine, pur. – Din lamura.
LECUI, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) ingriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sanatos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) insanatosi. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un pret sa faca ceva (in urma unei intamplari neplacute). – Leac + suf. -ui.
CISTITA, cistite, s. f. Boala caracterizata prin inflamarea vezicii u*****e in urma unei infectii. – Din fr. cystite.
CIUPITURA, ciupituri, s. f. 1. Piscatura, intepatura; (concr.) semn, urma ramasa pe piele in urma unei piscaturi; spec. fiecare dintre micile cicatrice ramase dupa variola. 2. (Rar) Bucatica rupta sau ciupita din ceva. – Ciupi + suf. -tura.
EROZIUNE, eroziuni, s. f. 1. Proces complex de roadere si de sapare a scoartei terestre prin actiunea unor agenti externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulceratie usoara, superficiala a pielii sau a mucoaselor, cauzata de agenti fizici, chimici, mecanici sau aparuta in urma unei inflamatii; excoriatie. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. erosion, lat. erosio, -onis.
MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
CNOCAUT, cnocauturi, s, n. Scoaterea din lupta a boxerului care, in urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta in decurs de zece secunde. [Prescurtat: k.o.] – Din fr., engl. knock-out.
CNOCDAUN, cnocdaunuri, s. n. Situatie a unui boxer care, in urma unei lovituri primite din partea adversarului, este capabil sa reia lupta in mai putin de zece secunde. [Prescurtat: c.d.] – Din fr., engl. knock-down.
NEMANGAIAT, -A, nemangaiati, -te, adj. Care nu-si poate gasi mangaiere in urma unei dureri, pierderi etc. suferite; neconsolat, inconsolabil; p. ext. nenorocit. ♦ (Despre dureri, necazuri etc.) Care nu poate fi linistit, potolit, domolit, alinat. [Pr.: -ga-iat] – Ne- + mangaiat.
TAIN, tainuri, s. n. 1. Portie de alimente sau de bautura care se dadea zilnic ienicerilor, ostasilor pamanteni, subalternilor, de catre domnitor sau boieri; p. gener. ratie de alimente. ♦ Suma de bani care se dadea zilnic servitorilor, echivalenta cu ratia lor alimentara. ♦ Provizie. 2. Portie de nutret care se da animalelor intr-o anumita perioada de timp. 3. Parte care ii revine cuiva in urma unei repartizari, a unei imparteli etc. – Din tc. tayin.
TORTICOLIS s. n. (Med.) Simptom caracterizat prin inclinarea laterala a capului si a coloanei cervicale in urma unei afectiuni musculare, vertebrale sau nervoase; p. ext. durere provocata de un astfel de simptom. – Din fr. torticolis.
TIXOTROPIE s. f. (Fiz.) Transformare reversibila a unui gel in sol4, in urma unei agitari, a actiunii ultrasunetelor etc. – Din fr. thixotropie.
TRANSPORTA, transport, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc in altul; a cara, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fata locului (pentru o constatare judiciara, pentru o ancheta, o inspectie etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva intr-o stare de uitare de sine, in urma unei emotii profunde, a entuziasmului, a placerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.
TRAUMATIZAT, -A, traumatizati, -te, adj. 1. Care a suferit un traumatism fizic sau psihic. 2. Care nu mai reactioneaza, insensibil la orice e******t in urma unei traume psihice suferite. – V. traumatiza.
TRESARI, tresar, vb. IV. Intranz. 1. A face o miscare brusca, involuntara si spontana, in urma unei emotii puternice. ♦ (Despre inima) A-si accelera si intensifica bataile, din pricina unei emotii; a zvacni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatentie etc. 2. Fig. (Despre sunete, tipete) A rasuna brusc, pe neasteptate. – Din fr. tressaillir (dupa sari).
TURNA1, torn, vb. 1, Tranz. I. 1. A varsa un lichid sau, p. ext., un fluid in, pe sau peste ceva. ◊ Expr. A turna ulei pe rana = a alina necazurile cuiva, vorbindu-i cu intelegere si compasiune. ♦ Intranz. impers. (Fam.) A ploua torential. 2. A varsa un material lichid intr-un tipar (pentru ca, prin racire sau in urma unei reactii chimice, sa se obtina un obiect solid de forma tiparului). II. Fig. 1. (Fam.) A compune, a redacta ceva (la repezeala). ♦ A formula ceva (in scris sau verbal) pentru a insela pe cineva. 2. (Fam.) A duce pe cineva la inchisoare; a inchide. 3. A trage pumni, a bate pe cineva. III. Fig. (Fam.) A pari, a denunta pe cineva. – Lat. tornare „a invarti, a rasuci”.
TRIUMFA, triumf, vb. I. Intranz. 1. A repurta o victorie stralucita, a birui in lupta. 2. Fig. A reusi, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mandri, a jubila in urma unei victorii, a unui succes. [Pr.: tri-um-. – Prez. ind. si: triumfez] – Din lat. triumphare, fr. triompher.
RAFINAT, -A, rafinati, -te, adj. 1. (Despre produse si substante) Curatat de corpuri straine; obtinut in urma unei rafinari. 2. Fig. Fin, delicat, subtil. 3. Fig. Perfid, viclean, siret. – V. rafina. Cf. fr. raffine.
RAHIANESTEZIE, rahianestezii, s. f. Anestezie obtinuta in urma unei injectari, prin punctie, in canalul rahidian a unei substante anestezice; anestezie rahidiana. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. rachianesthesie.
RAMOLISMENT, ramolismente, s. n. Ramolire; boala care consta in pierderea facultatilor intelectuale (din cauza batranetii). ♦ Ramolisment cerebral = necroza a unei portiuni de tesut cerebral, din cauza intreruperii locale a circulatiei sangvine in urma unei tromboze sau a unei embolii. – Din fr. ramollissement.
REDUPLICATIV, -A, reduplicativi, -e, adj. Privitor la o reduplicare, rezultat in urma unei reduplicari. – Din fr. reduplicatif.
REABILITARE, reabilitari, s. f. Actiunea de a (se) reabilita si rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act juridic prin care cineva este repus in drepturile personale pierdute (in urma unei condamnari). [Pr.: re-a-] – V. reabilita.
COMBINATIE, combinatii, s. f. 1. Imbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra in combinatie cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reactie chimica in cursul careia doi atomi sau doua molecule se unesc pentru a forma o noua molecula; (concr.) substanta obtinuta in urma unei astfel de reactii; (corp) compus. [Var.: combinatiune s. f.] – Din lat. combinatio, -onis.
DEMILITARIZA, demilitarizez, vb. I. Tranz. A desfiinta total sau partial, in urma unei conventii internationale, fortele armate, armamentul, instalatiile si orice activitate cu caracter militar, intr-o regiune, o tara etc. ♦ A reda caracterul civil unor institutii, intreprinderi etc. militarizate. – Din fr. demilitariser.
DERMOGRAFISM s. n. Roseata intensa a pielii, precis localizata si de durata, aparuta in urma unei e*******i usoare. – Din fr. dermographisme.
DESCUAMA, pers. 3 descuameaza, vb. I. Refl. (Despre epiderma) A se coji in urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – Din fr. desquamer, lat. desquamare.
DESCUAMAT, -A, dcscuamati, -ie, adj. (Despre piele) Care s-a cojit in urma unei boli contagioase eruptive sau de piele. – V. descuama.
DESTELENI, destelenesc, vb. IV. 1. Tranz. A ara adanc un teren (multa vreme) necultivat sau cultivat cu plante perene, pentru a-l insamanta. 2. Refl. (Rar, despre copaci) A iesi din radacini (in urma unei lovituri, a unei furtuni etc.) – Des1- + [in]teleni.
DIASTAZA, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzima. 2. (Med.) Despartire accidentala a doua oase articulate, in urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.
SALUBRIZAT, -A, salubrizati, -te, adj. Care a devenit salubru (in urma unei actiuni organizate). – V. salubriza.
SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.
DEPANA, depanez, vb. I. Tranz. A repune in stare de functionare un autovehicul, o masina, in urma unei pene2; a repara. – Din fr. depanner.
STENOZA, stenoze, s. f. (Med.) Ingustare a unui canal sau a unui orificiu din organism in urma unei cicatrizari, a unei inflamatii, a unei tumori etc. – Din fr. stenose.
CONSUMAT2, -A, consumati, -te, adj. (Despre oameni) Care este epuizat, sleit de puteri in urma unei vieti dezorganizate, d********e etc. ♦ (Despre fapte) Care s-au petrecut (de mult). – V. consuma2.
COSI, cosesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se basica, a se umfla in urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A cosi in bataie (pe cineva) = a bate zdravan (pe cineva). – Din cos2.
CRAC1 interj. Cuvant care imita un zgomot sec (in urma unei rupturi, sparturi). – Onomatopee. Cf. fr. crac.
CADERE s. 1. picare. (~ a unui obiect de pe masa.) 2. v. cazatura. 3. v. prabusire. 4. daramare, naruire, picare, prabusire, pravalire, rasturnare. (~ lui la pamant in urma unei lovituri.) 5. (GEOGR.) cadere de apa v. cascada. 6. scapare. (~ a ciocanului din mana.) 7. v. lasare. 8. v. disparitie. 9. esec, insucces, nereusita, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.) 10. v. calitate.
DEPORTARE s. (JUR., POL.) surghiun, surghiunire, (inv.) surghiunie, surgunlac. (~ cuiva in urma unei condamnari.)
DIFERENTA s. 1. v. deosebire. 2. deosebire, (inv. si pop.) osebire, (Ban., Transilv. si Maram.) deschilinire, (inv.) osebitura. (Ce ~ este intre ei?) 3. (MAT.) rest, (inv.) ramasita, restanta. (~ obtinuta in urma unei scaderi.)
FRECVENTARE s. urmare. (~ unei forme de inva-tamant.)
ADERENTA ~e f. 1) Fenomen care se produce intre rotile unui vehicul si calea de rulare, realizandu-se astfel miscarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologica a doua organe in urma unei interventii chirurgicale. 3) Tesut rezultat in urma acestui proces. 4) constr. Element de legatura intre beton si otel in constructiile de beton armat. /<fr. adherence
A SE ALEGE ma aleg intranz. 1) A se reuni intr-un grup; a se grupa. 2) A ramane cu ceva (de pe urma unei actiuni, a unei imprejurari etc.). 3) A ajunge intr-o situatie (de obicei, defavorabila). ◊ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere
BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato
BOLFA ~e f. pop. Umflatura sub piele, provenita, de obicei, in urma unei lovituri sau a unei boli; tumoare dura; nod. /cf. ucr. bol'fa
CALAMITAT ~ta (~ti, ~te) Care a suferit de pe urma unei calamitati. /Din calamitate
CISTITA ~e f. Boala caracterizata prin inflamarea vezicii u*****e in urma unei infectii. /<fr. cystite
A SE COSI se ~este intranz. pop. 1) (despre piele) A se basica in urma unei lovituri. 2) (despre vopsea, tencuiala etc.) A se desprinde (de pe o suprafata) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coscovi. /Din cos
DEFRAUDAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEFRAUDA. 2) (despre persoane sau despre institutii) Care a suferit de pe urma unei fraude. [Sil. -fra-u-] /v. a defrauda
A DETUNA detun 1. intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a trasni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trasni. 3) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a trasni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trasnetul; a trasni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a prapadi. /<lat. detonare
DIVIZIUNE ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obtinut in urma unei impartiri. 3) Liniuta care corespunde unei anumite valori, marcata pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis
ECHIMOZA ~e f. Pata rosie-vinetie care apare pe piele in urma unei lovituri; vanataie. /<fr. ecchymose
GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria
HEMATOCEL ~e n. Tumoare aparuta in urma unei hemoragii intercelulare. /<fr. hematocele
HEMORAGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de hemoragie; propriu hemoragiei. 2) Care provine de pe urma unei hemoragii; provocat de hemoragie. /<fr. hemorragique
HIDROGEN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, mai usor decat aerul care, impreuna cu oxigenul, formeaza apa, avand diferite intrebuintari (in industria chimica, la sudarea si taierea metalelor, in energetica nucleara etc.). ◊ Bomba cu ~ bomba care explodeaza in urma unei reactii termonucleare produse intr-un mediu de hidrogen; bomba termonucleara. /<fr. hydrogene
A SE INTALNI ma ~esc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni in acelasi loc si in acelasi timp (in urma unei intelegeri prealabile sau intamplator). 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din directii diferite, unindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se incrucisa; a se intersecta. /in + inv. a talni
A JUBILA ~ez intranz. A incerca o mare satisfactie (in urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare
JUNTA [pr.: hunta] ~e f. (mai ales in tarile latino-americane si in Spania) Guvern instalat in urma unei rebeliuni militare. /<sp. junta
LECTIE ~i f. 1) Forma de baza a activitatii instructiv-educative din scoala, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp. ~ de chimie. ~ de muzica. ◊ A da ~i a pregati elevi in particular; a medita. 2) Tema indicata elevilor de catre profesor pentru a fi pregatita acasa. ◊ A-si face ~ile a-si pregati temele date pentru ziua urmatoare. 3) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultumire; repros; imputare; mustrare; dojana. 4) fig. Invatatura capatata de pe urma unei intamplari. [G.-D. lectiei; Sil. -ti-e] / <germ. Lektion, lat. lectio, ~onis
MANCATURA ~i f. 1) Eroziune a solului (produsa mai ales de ape). 2) Rana provenita dintr-o rosatura sau de pe urma unei boli. 3) rar Totalitate a produselor care servesc drept hrana. 4) pop. Consumare a produselor de hrana in cantitati prea mari. /a manca + suf. ~atura
MISTRET1 ~eata (~eti, ~ete) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrisor. 2) rar Care provine de pe urma unei incrucisari a doua specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rau. /<lat. mixticius
MUTANT ~ti m. biol. Organism cu caractere genetice noi, rezultat in urma unei mutatii. /<fr. mutant
A NASADI ~esc tranz. pop. 1) (parti ale corpului, fructe, legume etc.) A face sa-si piarda integritatea sau sa capete un semn (in urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface si a aseza pe arie intr-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curata si a amenaja in vederea treieratului. /<sl. nasaditi
NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun
A OMOLOGA ~ghez tranz. 1) (acte scrise) A aproba in urma unei verificari prealabile (dand valoare juridica). 2) (produse industriale) A aproba in mod oficial in vederea fabricarii in serie. 3) (obiecte) A declara conform anumitor norme. ~ o piscina. 4) (rezultate, performante sportive) A recunoaste oficial, inregistrand (dupa verificarea corespunzatoare). /<fr. h********r
A POSTPUNE postpun tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propozitii) A plasa in urma unei alte unitati de acelasi fel. /post- + a pune
A SARA ~ez tranz. (mancaruri, alimente) A trata cu sare (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). ◊ A-si ~ inima a se linisti in urma unei razbunari. /<lat. salare
SARITURA ~i f. 1) Desprindere brusca a unui corp din pozitia initiala si deplasare intr-o anumita directie; salt. ~ inainte. ~ in sus. 2) Distanta acoperita de cineva in urma unei asemenea miscari. 3) mai ales la pl. Proba sportiva bazata pe aceasta miscare. ~i in lungime. ~ cu parasuta. 4) Trecere peste ceva, incalcand succesiunea fireasca a lucrurilor. /a sari + suf. ~tura
SINISTRAT ~ta (~ti, ~te) si substantival Care a suferit pagube mari de pe urma unui incendiu sau de pe urma unei calamitati naturale. [Sil. -nis-trat] /<fr. sinistre
A SPUMEGA spumeg intranz. 1) (despre lichide) A face spuma (in urma unei miscari rapide sau a unei reactii); a se inspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spuma. ◊ ~ de manie (sau de furie) a fi foarte manios; a clabuci. /Din spuma
A TRANSPORTA transport tranz. 1) (obiecte sau fiinte) A cara dintr-un loc in altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomotie); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce in stare de beatitudine, in urma unei emotii puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare
A TRASNI ~esc 1. intranz. 1) A se produce un trasnet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a detuna. ◊ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neasteptate o idee (nastrusnica). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-si descarca mania strigand. 4) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face sa se trasneasca. 2) (fiinte, lucruri) A lovi trasnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ◊ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neasteptata. /<sl. tresnonti
A TUNA pers. 3 tuna intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a rasuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a tipa. ◊ ~ si a fulgera a-si descarca mania prin tipete si strigate. 4) inv. A trage cu tunul (sau cu o alta arma de foc). /<lat. tonare
VaNATAIE ~ai f. Pata vanata ce apare pe corp in urma unei lovituri; echimoza. [G.-D. vanataii] /vanat + suf. ~aie
ANTICORP s.m. Substanta care se produce in sange in urma unei infectii pentru a apara organismul contra microbilor. [Pl. -pi. / fr. anticorps].
BENEFICIU s.n. 1. (In feudalism) Concesiune de pamant facuta de un suzeran unui vasal ca recompensa in schimbul unor obligatii (de ordin militar). 2. Folos, profit, castig (de pe urma unei situatii, dintr-o proprietate etc.) ♦ Venit net al unei intreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucura un mostenitor de a accepta conditionat o succesiune careia nu ii cunoaste datoriile care o greveaza; sub beneficiu de inventar = in mod provizoriu, sub rezerva verificarii. [Pron. -ciu. / < lat. beneficium, cf. fr. benefice, it. beneficio].
CONTRACURBA s.f. Curba concava care urmeaza unei curbe convexe. [Cf. fr. contre-courbe].
COTA1 s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].
SINEREZA s.f. 1. (op. diereza) Fuziune a doua vocale intr-un diftong; sinizeza; crasa. 2. Separarea lichidului dintr-un gel in urma unei depozitari mai indelungate. [Cf. fr. synerese, gr. synairesis].
DETINUT, -A s.m. si f. Cel tinut in inchisoare in urma unei condamnari; ocnas, puscarias. [Dupa fr. detenu].
EFECT s.n. 1. Fenomen care rezulta cu necesitate dintr-o cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; urmare, rezultat. ♦ Traiectorie neobisnuita pe care o capata mingea (la tenis, volei, fotbal) lovita dupa anumite procedee. ◊ Minge cu efect = minge care, in urma unei anumite lovituri, ia o anumita traiectorie. 2. Impresie facuta de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbeste, atrage privirile, auzul etc. ◊ De efect = impresionant; uluitor, spectaculos. 3. (La pl.) Obiecte, bunuri (mai ales vesminte) care apartin cuiva. ♦ (Mil.) Echipament. ♦ Valori care se pot negocia (scrisori de schimb, bilete la ordin etc.) [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. effectus, cf. germ. Effekt, fr. effet].
EX-VOTO s.n. invar. Formula pentru a denumi o ofranda, danie facuta din recunostinta (unei divinitati, unei biserici) in urma unei fagaduieli. [< lat. ex-voto].
GRAFOLOGIE s.f. Studiul raporturilor care exista intre scrisul unei persoane si caracterul ei. ◊ Grafologie patologica = disciplina care se ocupa cu studierea deformarii scrisului in urma unei boli mintale. ♦ Studiul asupra caracterului scrisului cuiva in scopul recunoasterii autenticitatii unor documente, inscrisuri etc. [Gen. -iei. / < fr. graphologie, cf. gr. graphein – a scrie, logos – stiinta].
INTRADERMOREACTIE s.f. Modificare locala care apare in urma unei injectii intradermice. [Pron. -re-ac-, gen. -iei. / < fr. intradermo-reaction].
PENALTI s.n. Lovitura de pedeapsa la fotbal de la 11 m, acordata in urma unei infractiuni comise in careul propriu de echipa aflata in aparare; penalizare. [Pl. -iuri. / < engl. penalty].
PERIOSTOZA s.f. Tumefiere a periostului in urma unei periostite. [< fr. periostose].
PERIPROSTATITA s.f. (Med.) Inflamatie a tesutului celular periprostatic care urmeaza unei prostatite. [Cf. fr. periprostatite].
SECHELA s.f. Urma, consecinta, tulburare functionala sau organica care ramane in urma unei boli, interventii chirurgicale etc. ♦ (Fig.) Urma, urmare. [< fr. sequelle, cf. lat. sequela – consecinta].
ARIERGARDA s.f. Unitate sau parte a unei unitati militare care se deplaseaza imediat in urma unei alte unitati in mars, asigurandu-i spatele. [Pron. -ri-er-. / < fr. arriere-garde].
CALAMITAT, -A adj. (Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamitati naturale. [< calamita].
CLISEU s.n. 1. Placa (film) fotografica impresionata de lumina, care constituie proba negativa a unei fotografii. 2. Plansa care contine copia unui text sau a unei figuri si care serveste pentru imprimare. 3. (Fig.) Fraza banala, expresie stereotipa, folosita in anumite ocazii; tema, motiv, viziune estetica uzata in urma unei frecvente intrebuintari; sablon. [Pl. -see (pron. -se-e). / < fr. cliche].
DISIDENTA s.f. Deosebire de opinii (fata de o majoritate); sciziune, schisma; dezacord. ♦ Grup de persoane care sustin o parere diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. [Var. dizidenta s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia].
EVICTIUNE s.f. (Jur.) Deposedare de un lucru obtinut legal, suferita in urma unei sentinte sau a unui drept exercitat intr-un anumit fel de cineva. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. eviction, lat. evictio].
IMUNIZA vb. I. tr., refl. A face sau a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau in urma unei boli. [< fr. immuniser].
picarisi, picarisesc, vb. IV refl. (inv.) a se simti jignit, insultat; a se supara (in urma unei jigniri).
pichirisi1, pichirisesc, vb. IV refl. (inv.) a se simti atins, jignit; a se formaliza (de ceva), a se supara (in urma unei jigniri); a se picarisi.
LECTIE s.f. 1. Forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lectii = a (se) medita (2) in particular. ♦ Tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (Fig.) Invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. Dojana, mustrare. [Gen. -iei, var. lectiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion].
predeala, s.f. (inv.) executie (in urma unei judecati).
snopitura, snopituri, s.f. (reg.) umflatura provenita de pe urma unei batai strasnice.
POSTOPERATORIU, -IE adj. Produs, aparut in urma unei operatii chirurgicale. [Pron. -riu. / dupa fr. postoperatoire].
POST-PARTUM s.n. (Med.) Perioada imediat urmatoare nasterii; lauzie. // adj. (Despre boli) Care apare in urma unei nasteri. [< lat. post-partum – dupa nastere].
REZIDUU s.n. Materie ramasa in urma unei operatii de prelucrare chimica a unui material. ♦ Materie care se depune pe peretii recipientelor unde se pastreaza diferite substante lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. residu, it. residuo, cf. lat. residuus].
STRICTURA s.f. Stramtare, ingustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului in urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura].
SUBSTRAT s.n. 1. Baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect. ♦ Continut. 2. Strat peste care s-a asezat un alt strat. ♦ (Lingv.) Elemente patrunse intr-o limba din limba unei populatii mai vechi, disparuta in urma unei cuceriri, unei colonizari etc. 3. Substanta chimica asupra careia actioneaza o enzima. 4. (Fig.) Cauza adevarata (dar ascunsa) a unei actiuni etc. [Pl. -turi, -te. / < fr., lat. substratum].
TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].
ARIERGARDA s. f. (sub)unitate militara care se deplaseaza in urma unei alte unitati in mars, asigurandu-i spatele. (< fr. arriere-garde)
CALAMITAT, -A adj. care a suferit de pe urma unei calamitati naturale. (< fr. calamite)
COMISION s. n. 1. insarcinare data unei persoane de a face ceva; serviciu facut cuiva in urma unei asemenea insarcinari. 2. insarcinare data unei intreprinderi comerciale de a face o operatie de cumparare, de vanzare etc. ◊ cota din suma unei operatii comerciale in comision, retinuta de cel care face (sau mijloceste) operatia. 3. remuneratie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu. (< fr. commission)
COTA1 s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa2, rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)
DEMILITARIZA vb. tr. a desfiinta sau a limita pe un anumit teritoriu, in urma unei conventii internationale, fortele armate, armamentul, instalatiile militare, industria de armament. (< fr. demilitariser)
DETINUT, -A s. m. f. cel aflat in inchisoare in urma unei condamnari. (dupa fr. detenu)
DISIDENTA s. f. deosebire de opinii (fata de o majoritate); dezacord. ◊ grup de persoane care sustin o parte diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. (< fr. dissidence, lat. dissidentia)
EUSPORIE s. f. dezvoltare normala a sporilor in urma unei meioze obisnuite. (< fr. eusporie)
EVICTIUNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obtinut legal, suferita in urma unei sentinte sau a unui drept exercitat intr-un anumit fel de cineva. (< fr. eviction, lat. evictio)
EX-VOTO s. n. inv. formula pentru a denumi o ofranda, o danie facuta (unei divinitati, unei biserici) in urma unei fagaduieli. (< lat. ex voto)
IATROLEPSIE s. f. absorbtia medicamentelor prin piele in urma unei frictiuni sau onctiuni. (< fr. iatrolepsie)
IMUNIZA vb. tr., refl. a face, a deveni imun cu ajutorul unui tratament special sau in urma unei boli. (< fr. immuniser)
INTRADERMOREACTIE s. f. reactie cutanata inflamatorie care apare in urma unei injectii intradermice cu un antigen microbian, virotic sau parazitar, in diagnosticul bolilor infectioase. (< fr. intradermo-reaction)
INVOLUTIE s. f. 1. transformare regresiva a unui tesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normala, dupa o dezvoltare anormala in urma unei boli sau a unei stari organice exceptionale. 3. (mat.) transformare biunivoca a unei multimi in ea insasi. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulatie a unor straturi subtiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influenta actiunii inghetului. (< fr. involution, lat. involutio)
LECTIE s. f. 1. forma de baza a organizarii muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp; ora de scoala consacrata unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ tii = a (se) medita (2) in particular. ◊ tema, ceea ce elevul are de invatat la o materie intr-o zi. 2. (fig.) invatatura morala, experienta (culeasa in urma unei intamplari etc.). 3. dojana, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio)
PENALTI s. n. lovitura de pedeapsa la fotbal, polo, handbal etc., dictata impotriva unei echipe in urma unei infractiuni grave comise in zona de aparare a celeilalte echipe. (< fr., engl. penalty)
PERIOSTOZA s. f. tumefiere a periostului in urma unei periostite. (< fr. periostose)
PERIPROSTATITA s. f. inflamatie a tesutului celular periprostatic, care urmeaza unei prostatite. (< fr. periprostatite)
POSTOPERATORIU, -IE adj. in urma unei interventii chirurgicale. (< fr. postoperatoire)
POST-PARTUM I. s. n. perioada care urmeaza imediat nasterii; lauzie. II. adj. inv., adv. (despre boli) care apare in urma unei nasteri. (< fr. post-partum)
POSTTOTALITAR, -A adj. care urmeaza unei epoci totalitare. (< post1- + totalitar)
PREMIXAJ s. n. grupare pe o singura banda, prin mixaj, a unor componente sonore ale unui film. ◊ fonograma obtinuta in urma unei asemenea operatii. (< pre- + mixaj)
REZIDUU s. n. 1. deseu care ramane in urma unei operatii de prelucrare chimica a unui material. 2. materie care se depune pe peretii recipientelor in care se pastreaza diferite substante lichide. (< fr. residu, lat. residuum)
SECHELA s. f. 1. tulburare functionala sau organica in urma unei boli, interventii chirugicale etc. 2. (fig.) urma, urmare. (< fr. sequelle, lat. sequela)
SINEREZA s. f. 1. fuziune a doua vocale intr-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale in semivocala. 2. separare a lichidului dintr-un gel in urma unei depozitari mai indelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synerese, lat., gr. synairesis)
SINISTRAT, -A adj., s. m. f. (persoana, regiune) care a suferit pagube insemnate in urma unei calamitati. (< fr. sinistre)
STAYER STEAR/ s. m. concurent ciclist de demifond in urma unei motociclete, pe pista. (< engl. stayer)
STEREOTIP, -A I. adj. 1. tiparit dupa un stereotip (III). 2. (fig.; peior.) reprodus in aceeasi forma; comun, mereu acelasi, neschimbat; obisnuit, banal. II. s. m. (fiziol.) ~ dinamic = complex stabil de reactii reflex-conditionate, in urma unei succesiuni constante a stimulilor. III. s. n. plansa, tipar solid, copia unui zat sau a unui cliseu care serveste la tiparirea editiilor unei lucrari de mare tiraj; stereo2 (II). (< fr. stereotype)
STRICTURA s. f. ingustare a unui canal sau orificiu al organismului in urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)
SUBSTRAT s. n. 1. baza materiala a diferitelor proprietati ale unui obiect; (p. ext.) continut. (fig.) cauza adevarata, dar ascunsa, a unei actiuni etc. 2. strat peste care s-a asezat un alt strat. ◊ suport de care este fixata o planta sau un animal sedentar etc. 3. totalitatea elementelor lingvistice patrunse intr-o limba noua din limba unei populatii mai vechi, disparut in urma unei cuceriri, a unei migratii sau a unei colonizari. 4. substanta chimica asupra careia actioneaza o enzima. (< fr. substrat, lat. substratum)
SUPRESIUNE s. f. 1. suprimare. 2. (biol.) reluarea activitatii unei gene, pe care aceasta o pierduse in urma unei mutatii. (< fr. suppression, lat. suppressio)
VICTIMA s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinitati. 2. cel care sufera de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferinta, un accident. (< fr. victime, lat. victima)
snop (-puri), s. m. – Legatura de cereale sau de iarba. – Var. znop si der. Sl. snopu (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 72), cf. bg., sb., slov., ceh., pol., rus. snop. – Der. snopi, vb. (a face snopi; a bate, a lovi); snopeala, s. f. (bataie, chelfaneala); snopitura, s. f. (umflatura in urma unei lovituri).
ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).
ATLANTIDA, continent ipotetic (o ins. imensa) care, dupa o legenda consemnata de Platon, era situat in Oc. Atlantic, la V de Gibraltar. Ar fi atins un inalt nivel de civilizatie si s-ar fi scufundat in urma unei catastrofe naturale.
ANTICORP, anticorpi, s. m. Substanta care ia nastere in organism in urma unei infectii, avand rolul de a-l apara. – Fr. anticorps.
CAROL, numele mai multor regi ai Frantei. Mai importanti: 1. C. III cel Simplu (898-923). A cedat, in 911, sefului normand Rollon, partea de NV a Frantei (ducatul Normandiei) si a alipit Lorena; detronat in urma unei rascoale a marilor feudali. 2. C V cel Intelept (1364-1380). In timpul regentei sale (1365-1364) a avut loc rascoala oraseneasca condusa de Etienne Marcel si Jacqueria (1358) si s-a semnat armistitiul anglo-francez de la Bretigny (1360); incepind din 1369, armata franceza, sub conducerea lui Du Guesclin, a recucerit de la englezi aproape intregul teritoriu ocupat. 3. C. VII (1422-1461). A infaptuit o serie de reforme (constituirea armatei permanente, organizarea finantelor) si a incheiat victorios, cu sprijinul Ioanei d’Arc, Razboiul de 100 de Ani. 4. C X (1824-1830), exponent al reactiunii feudale din timpul Restauratiei. Detronat de Revolutia din 1830.
BUSTEAN, busteni, s. m. Trunchi de copac taiat si curatat de crengi; partea trunchiului unui copac ramasa in pamant dupa taiere. ◊ Expr. A dormi bustean = a dormi adanc. A (se) lamuri bustean = a lasa (sau a ramane) nedumerit in urma unei explicatii neclare.
CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca sa-i primeasca peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfactie = a pretinde satisfactie morala in urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteala sau (inv.) seama (cuiva) = a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cat ceri pe unt? 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.
CHIFTI, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A iesi (din pamant) in urma unei presiuni (usoare). ♦ (Despre obiecte imbibate cu lichid) A elimina lichid in urma unei apasari (usoare); a musti. 2. (Despre partea lichida a unor alimente expuse la foc) A iesi la suprafata fierturii. – Onomatopee.
CLIVAJ (‹ fr.) s. n. Proprietate a unor substante cristalizate de a se desface dupa fete plane, in urma unei actiuni mecanice, mai puternice decit coeziunea cristalului. ◊ Plane de c. = plane reticulare care corespund valorilor minime ale fortelor de coeziune. ◊ C. de strat = proprietate a unor roci metamorfice (ex. ardezia, sisturile cloritoase) sau sedimentare (ex. filitele) de a se desface dupa plane paralele cu sistuozitatea.
INCOMENSURABILITATE (‹ fr.) s. f. Termen folosit in 1962 de epistemologul Thomas S. Kuhn in lucrarea sa „Structura revolutiilor stiintifice”, unde afirma ca exista teorii ce nu pot fi comparate intre ele, fiind socotite incomensurabile, deoarece, in urma unei revolutii stiintifice, conceptele folosite in noul set de teorii (noua paradigma) sunt intraductibile in termenii conceptelor utilizate in vechiul set de teorii.
IDRIS, (Sayyid Muhammad ~ as-Sanusi) (1890-1983), rege al Libiei (1951-1969). Detronat ]n urma unei lovituri de stat militare, s-a refugiat in Egipt. A murit in exil.
IPPON (‹ fr.) s. n. Punct obtinut la judo prin imobilizarea adversarului la sol timp de cel putin 30 de secunde sau prin abandon in urma unei strangulari sau a pozitiei cheie la brat.
JAN VAN LEIDEN [jan van leidə] (pe numele adevarat Jan Beuckelszoon) (c. 1509-1536), predicator anabaptist. olandez. Conducator al comunitatii teocratice din Munster (apr. 1534-iun. 1535), instaurata in urma unei rascoale a adeptilor sai, a introdus comunitatea bunurilor si poligamia. Dupa infrangerea comunei a fost torturat si ucis (ian.).
HABITUDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apartin aceluiasi grup, format in procesul de socializare, reprezentand un act standardizat si reprodus ca atare timp indelungat, nu prin constrangere, ci in virtutea normelor morale acceptate; obicei, obisnuinta. ◊ H. mentala = actiune sau grup de actiuni ori operatii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaza realizarea unor performante intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general si permanent, stare a unei existente considerata in ansamblul ei; p. restr. stare rezultata in urma unei schimbari, ca efect al adaptarii.
HERACLIU I (HERAKLIOS), imparat bizantin (610-641). A obtinut domnia in urma unei rascoale prin care a fost inlaturat Focas. In luptele cu persanii a pierdut Siria, Palestina si Egiptul (613-622), pe care le-a recucerit in razboiul din 622-628. A luptat cu avarii; in luptele cu arabii a pierdut Siria, Palestina, Mesopotamia si Egiptul (936-641). Creator al themelor din Asia Mica.
DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).
CROSOPTERIGIENI (‹ fr.; {s} gr. krossos „ciucure” + pteryg- „aripa”) s. m. pl. Ordin de pesti ososi paleozoici, care prezinta caractere de trecere spre amfibieni. Au aparut in Devonian, unii urmasi intilnindu-se in fauna actuala a Oc. Indian (Crossosterygii).
REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.
SALEH (SALIH), Ali Abdallah (n. 1942), ofiter si om politic yemenit. In urma unei lovituri de stat a devenit seful statului Yemenul de Nord (1978), apoi (din 1990) al Republicii arabe Yemen (stat realizat prin unificarea celor doua Yemenuri).
OSTROVSKI, Nikolai Alekseevici (1904-1936), scriitor rus. Participant la razboiul civil, paralizeaza si orbeste in urma unei rani. Romane patetice, cu substrat autobiografic („Asa s-a calit otelul”, „Nascuti in furtuna”).
INFARCT, infarcte, s. n. Boala care consta in distrugerea unui organ sau a unei parti dintr-un organ ca urmare a astuparii unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boala datorata producerii infarctului in miocard, in urma obstruarii unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt.
urmaS, -A, urmasi, -e, s. m. si f. 1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatiile anterioare lui); descendent, odrasla. ♦ Mostenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor intr-o demnitate, intr-o functie. 3. Continuator al unei opere, al unei traditii. – urma + suf. -as.
MASOCHISM s. n. P*********e s*****a caracterizata prin aparitia placerii s*****e numai in urma producerii unei dureri fizice. – Din fr. masochisme.
STUDENT, -A, studenti, -te s. m. si f. Persoana care urmeaza cursurile unei universitati sau ale unui institut de invatamant superior. – Din it. studente, germ. Student, lat. studens, -ntis.
TITRAT, -A, titrati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care a obtinut un titlu in urma absolvirii unei institutii de invatamant superior. 2. Adj. (Despre solutii) A carei concentratie a fost determinata prin analiza. – Din fr. titre.
DECIZIE, decizii, s. f. 1. Hotarare luata in urma examinarii unei probleme, a unei situatii etc., solutie adoptata (dintre mai multe posibile); rezolutie. ♦ Hotarare luata de un organ al administratiei de stat sau de un organ de jurisdictie. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotarat; fermitate. [Var.: deciziune s. f.] – Din fr. decision, lat. decisio, -onis.
CONFISCA, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fara despagubire, pe temeiul unei hotarari judecatoresti sau in urma dispozitiei unei autoritati. – Din fr. confisquer, lat. confiscare.
STUDIU, studii, s. n. 1. Actiunea de a studia (1); munca intelectuala sustinuta depusa in vederea insusirii de cunostinte temeinice intr-un anumit domeniu. ♦ Spec. Insusire de cunostinte stiintifice; invatatura. ◊ Expr. A-si face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de invatamant; a urma cursurile unei scoli, institutii de invatamant. ♦ (Teatru; in expr.) A pune o piesa in studiu = a incepe repetitiile la o piesa. 2. Materie de invatamant. 3. Lucrare, opera stiintifica. 4. (In artele plastice) Schita partiala sau preliminara cu ajutorul careia pictorul, sculptorul etc. compune si executa o opera definitiva. ♦ Compozitie muzicala cu caracter de virtuozitate, destinata mai ales unui scop pedagogic (de exercitiu). – Din lat. studium, it. studio.
RESIMTI, resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simti. 2. Refl. A simti urmarile, consecintele unei imprejurari anterioare. ♦ A se face simtit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (dupa simti).
RASCUMPARAT, -A, rascumparati, -te, adj. 1. (Despre obiecte vandute sau amanetate) Readus in proprietate in urma achitarii unei sume de bani. 2. (Despre persoane) Eliberat in schimbul unei sume de bani. – V. rascumpara.
TRASARE s. 1. ducere, tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei actiuni.) 3. v. schitare. 4. aratare, indicare. (~ caii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.)
BOALA boli f. 1) Tulburare a starii normale a unui organism (uman sau animal); maladie; afectiune. ~ infectioasa. ~ epidemica. ~ de piele. ◊ ~a copiilor (sau neagra) epilepsie. ~ de zahar diabet. Boli profe-sionale boli care survin in urma exercitarii unei profesii. ~ mintala psihoza. A baga pe cineva in ~e a) a baga groaza in cineva; a speria pe cineva de moarte; b) a supara tare pe cineva. 2) fig. Obisnuinta anormala, nedirijata de vointa si de ratiune; inclinatie excesiva si condamnabila; viciu; patima. [G.-D. bolii; Sil. boa-la; Pl. si boale (in expresii)] /<sl. boli
IMPERATOR ~i m. (in Roma republicana) Titlu conferit generalilor (de catre soldati sau senat) in urma repurtarii unei victorii. /<lat. imperator
INTERFERENTA ~e f. 1) Intalnire a undelor (sonore, luminoase, electromagnetice etc.) coerente, in urma careia unele slabesc sau se distrug, iar altele se intensifica. 2) Suprapunere a doua sau mai multe fenomene, fapte, intamplari care se intalnesc; incrucisare. /<fr. interference
INVARIANT ~ti m. Marime (sau relatie, proportie etc.) care nu se schimba in urma aplicarii unei transformari. /<fr. invariant
A INVATA invat 1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etc.) A retine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare
PALAT2 ~e n. 1) Cladire mare si somptuoasa care serveste, de obicei, drept resedinta a unui suveran sau ca locuinta a unei personalitati. 2) (urmat de un determinativ la genitiv) Edificiu monumental de menire sociala. ~ul de Cultura si Arta. ~ul Congreselor. /<ngr. palati, lat. palatium
PANA1 prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad
PENALITATE ~ati f. 1) Caracter a ceea ce este pasibil de o pedeapsa judiciara conform prevederilor legii. 2) sport Abatere a unui sportiv in cadrul unei competitii penalizata de arbitru conform regulamentului de joc. 3) Sanctiune aplicata cuiva (in urma incalcarii unei legi, a unui regulament etc.). /<fr. penalite
RAHIANESTEZIE ~i f. Anestezie partia-la obtinuta in urma injectarii unei substante anestezice in sira spinarii; anestezie rahidiana. [G.-D. rahianesteziei; Sil. -hi-a-] /<fr. rachianesthesie
A STUDIA ~ez 1. tranz. 1) A insusi prin instruire. ~ istoria. 2) A supune unei analize; a investiga; a cerceta; a considera; a analiza. 3) A privi cu atentie (pentru a cunoaste mai bine); a cerceta; a examina. 2. intranz. A-si face studiile; a urma cursurile unei institutii de invatamant. ~ la universitate. [Sil. -di-a] /<it. studiare, fr. etudier
STUDIU ~i n. 1) Activitate intelectuala depusa in vederea solutionarii unor probleme stiintifice intr-un anumit domeniu; cercetare stiintifica. ~ul artelor. 2) Lucrare stiintifica. 3) Proces de acumulare a cunostintelor; invatatura. 4) la pl. Ansamblu de cunostinte acumulate in acest proces; invatatura. ~i speciale. ~i universitare. ◊ A-si face ~ile a urma cursurile unei institutii de invatamant. 5) Materie de invatamant. 6) Schita preliminara executata de artistii plastici in procesul de elaborare a unei opere de arta. 7) Compozitie muzicala destinata, mai ales, pentru exercitii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studio
TRIBUNA ~e f. 1) Estrada sau loc inaltat de unde un orator se adreseaza publicului. 2) Constructie cu mai multe randuri de banci asezate in amfiteatru, de unde se poate urmari desfasurarea unei competitii sportive sau a unei festivitati. 3) fig. Focar de difuzare in public a unor idei. /<fr. tribune, it. tribuna
AVAL1 s.n. (op. amonte) Partea catre care curge un rau. ◊ In aval = urmand cursul unei ape. [< fr. aval, cf. lat. ad – la, vallis – vale].
CICATRICE s.f. Semn, urma care ramane dupa vindecarea unei rani, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) urma a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].
CONSECINTA s.f. Ceea ce rezulta dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei actiuni; urmare. [Cf. fr. consequence, lat. consequentia].
CONSECUTIV, -A adj. Care urmeaza neintrerupt, la rand, succesiv. ◊ Propozitie consecutiva (si s.f.) = propozitie circumstantiala care exprima urmarea, rezultatul unei actiuni sau calitati aratate in propozitia regenta; conjunctie consecutiva = conjunctie care introduce o propozitie consecutiva. [Cf. fr. consecutif, it. consecutivo].
FORMAT s.n. Forma si dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezulta in urma impaturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. ♦ Formare. ◊ Masina de format = masina care executa indesarea in forme, cutii de miez sau alte dispozitive a amestecului de materiale necesare obtinerii formelor de turnatorie. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. format, it. formato].
INCADRA vb. I. tr. 1. A pune, a aseza intr-un cadru; a impresura. ♦ (Fig.) A cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei miscari, a unui ritm de munca etc. [< fr. encadrer].
PORTOFOLIU s.n. 1. Functie, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ Ministru fara portofoliu = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fara sa aiba un departament propriu. 2. Totalitatea actiunilor, a efectelor de comert etc. care se afla in evidenta operativa a unei banci. ♦ Totalitatea lucrarilor aflate la dispozitia unei edituri, urmand a fi publicate. [Cf. ngr. portofoli, it. portofoglia, fr. portefeuille].
REZULTAT s.n. Efectul unei actiuni sau al unei cauze; urmare; consecinta. ♦ Numarul obtinut dupa efectuarea unei operatii aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. resultat].
STUDENT, -A s.m. si f. Cel care urmeaza cursurile unei facultati sau ale unui institut de invatamant superior. [< germ. Student, cf. it. studente].
EPITAZA s. f. parte a unei drame, urmand expozitiei, in care se leaga intriga, conflictul. (< fr. epitase)
FORMAT2 s. n. 1. forma si dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezulta in urma impaturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune. 2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instructiunilor unui program pe un suport de informatie. (< fr. format)
INCADRA vb. I. tr. 1. a pune, a aseza intr-un cadru, intr-o rama. ◊ a inconjura; a impresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducand loviturile din ce in ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare; a inrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei miscari a unui ritm de munca etc. (< fr. /s'/encadrer)
PORTOFOLIU s. n. 1. functie, demnitate de ministru; (p. ext.) minister, departament. ♦ ministru fara ~ = ministru care face parte dintr-un cabinet ministerial fara sa aiba un departament propriu. 2. totalitatea efectelor de comert, a titlurilor de valoare, a valorilor bancare etc. in evidenta operativa a unei banci. 3. totalitatea lucrarilor la dispozitia unei edituri, urmand a fi publicate. (< it. portafoglio)
REZULTAT s. n. efect al unei actiuni, al unei cauze; urmare, consecinta. ◊ numar obtinut dupa efectuarea unei operatii aritmetice. (< fr. resultat, germ. Resultat)
STUDENT, -A s. m. f. cel care urmeaza cursurile unei institutii de invatamant superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens)
inginer (ingineri), s. m. – 1. Specialist cu pregatire tehnica si teoretica in urma absolvirii unei facultati. It. ingegnero (sec. XIX). – Der. inginereasa, s. f. (nevasta de inginer; femeie inginer); inginerie, s. f.; ingineresc, adj.; inginereste, adv.
ARESTA, arestez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate in urma comiterii unei infractiuni sau in vederea unor cercetari, a unei judecati; a inchide. – Din arest.
Harpalyce, fiica regelui trac Harpalycus. Crescuta de mica prin tabere, ducind o viata de razboinic, Harpalyce lupta cot la cot cu tatal ei, pe care o data, intr-o incaierare, l-a salvat chiar de la moarte. Obisnuia sa organizeze si sa conduca dese incursiuni de jaf, dar a fost prinsa si ucisa in cele din urma de niste pastori.
CATODOLUMINESCENTA s. f. Luminescenta prezentata de unele substante in urma bombardarii cu electroni. – Catod + luminescenta.
FORMULA, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.
PERFORATIE, perforatii, s. f. Perforare; (concr.) gaura facuta prin perforare. ♦ (Med.) Gaurire a unui organ, a unui tesut, a unui os, a unei membrane in urma unui proces patologic; (concr.) gaura, orificiu astfel aparut. [Var.: perforatiune s. f.] – Din fr. perforation.
PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.
CITOCINEZA, citocineze, s. f. (Biol.) Diviziune a unei celule care urmeaza dupa diviziunea nucleului. – Din fr. cytokinese.
TRENAJ s. n. 1. (Min.) Transport minier in care vagonetele sunt trase de un cablu care se infasoara pe un troliu. 2. (Tel.) Perturbatie in functionarea unor tuburi analizoare care se manifesta sub forma unei cozi in urma partilor in miscare pe imaginea de televiziune. – Din fr. trainage.
RIZARE, rizari, s. f. Defect de functionare al unei masini, ca urmare a aparitiei rizurilor pe suprafetele a doua piese aflate in contact. – Din riz.
SPUMEGA, spumeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (in urma agitarii, a unei reactii etc.); a fi plin de spuma; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spuma (3), a face clabuci la gura; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de manie) = a fi foarte maniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viata. – Din spuma (dupa fumega).
SUCCEDA vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vantura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (inv. si pop.) a se petrece. (Masinile se ~ una dupa alta.) 4. a se insira, a se insirui, a se perinda, a se randui, a urma. (Zilele se ~ unele dupa altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ in functie.)
SUCCEDARE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe strada.) 3. insirare, insiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una dupa alta.) 4. urmare. (~ cuiva in functie.)
BRUION ~ioane n. Varianta initiala a unei lucrari, care urmeaza sa fie definitivata si trecuta pe curat; lucrare in prima redactie; ciorna. [Sil. bru-ion] /<fr. brouillon
A CLABUCI ~esc 1. tranz. A face sa se clabuceasca. 2. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clabuci in urma fierberii, a unei miscari rapide sau a unei reactii. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clabuci la gura; a spumega. /Din clabuc
CONCEPTIE ~i f. 1) Mod de a concepe. 2) Ansamblu de idei generale; sistem de concepte. ◊ ~ despre lume ansamblu de idei despre lumea inconjuratoare si modul de interpretare a acesteia. 3) Proces de aparitie a unei fiinte ca urmare a fecundarii. [Art. conceptia; G.-D. conceptiei; Sil. -ti-e] /<fr. conception, lat. conceptio, ~onis
INFARCT ~e n. Boala cauzata de necrozarea unui organ sau a unei parti a lui ca urmare a astuparii unei artere sau vene. /<fr. infarctus
A INTERCEPTA ~ez tranz. 1) (obiecte in miscare) A prinde pe neasteptate. 2) (obiecte in zbor) A descoperi si a urmari cu ajutorul unei instalatii speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fara permisiune. 4) (corespondenta) A deschide si a citi fara permisiune. /<fr. intercepter
A MULTUMI ~esc 1. intranz. A-si exprima (prin cuvinte) recunostinta (pentru un lucru util, placut etc.); a arata (cuiva) gratitudine; a spune „multumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept rasplata. 2) A face sa simta bucurie (ca urmare a indeplinirii unei doleante, exigente sau necesitati). /Din formula de urare „(la) multi ani!”
NAUFRAGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave in urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-si continua calea; catastrofa maritima. A suferi un ~. 2) fig. Esec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie
RECONVERSIUNE ~i f. Modificare a industriei unei tari ca urmare a trecerii de la productia de razboi la productia de pace. /<fr. reconversion
ROD roade n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recolta. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pamantului planta erbacee otravitoare, cu frunze mari, lucioase, dupa a carei dezvoltare florala, in popor, se apreciaza recolta asteptata. 2) fig. Rezultat al unei actiuni; consecinta; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) inv. pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii ei; odrasla. /<sl. rodu
SCURTCIRCUIT ~e n. 1) Legatura electrica de rezistenta foarte mica stabilita intre doua puncte ale unui circuit. 2) Intrerupere a curentului electric ca urmare a stabilirii unei astfel de legaturi. [Sil. scurt-cir-cu-it] /scurt + circuit
A SE UMPLE ma umplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A se acoperi partial sau peste tot. ~ tot de grasime. ~ de cornuti. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciuda. ~ de bucurie. /<lat. implere
CONTRAARC s.n. (Mar.) Curbura in sens longitudinal a unei nave ca urmare a ridicarii prorei si pupei aflate pe creste de val si a lasarii in jos a partii de mijloc. [Pron. -tra-arc. / < fr. contre-arc].
DIDACTOGENIE s.f. (Med.) Stare patologica de anxietate si depresiune, intalnita la unii elevi ca urmare a greselilor didactice ale educatorilor. [< didactic, dupa iatrogenie].
DISAGIO s.n. 1. Diferenta cu care valoarea nominala a unei monede sau hartii de valoare depaseste cursul pe piata al monedei sau hartiei de valoare respective. ♦ Depreciere a unei monede in urma schimbului monedei de hartie cu una metalica si viceversa. 2. (Fig.) Pierderi rezultate din operatiile de schimb monetar. [Pron. -gi-o. / < it. disaggio].
GIGA s.f. 1. Vechi dans vioi in trei timpi, de origine engleza; melodia acestui dans, care se prezinta adesea ca un fragment dintr-o compozitie clasica. ♦ Ultima parte a unei suite instrumentale, urmand dupa sarabanda. 2. Vechi instrument cu coarde, asemanator viorii. [< fr. gigue, it. giga, engl. jigg].
MOBILITATE s.f. 1. Insusirea de a fi mobil. 2. Faptul de a trece cu usurinta de la o dispozitie sufleteasca la alta. ♦ (Fig.) Nestatornicie; nestabilitate. ♦ Usurinta de a-si schimba expresia fetei, a figurii. 3. Mobilitatea populatiei = schimbare a unor caracteristici ale populatiei (domiciliul, profesiunea, clasa sociala) in decursul unei perioade ca urmare a influentei diferitilor factori social-economici. [Cf. fr. mobilite, lat. mobilitas].
SECUNDAR, -A adj. 1. Care nu vine decat in al doilea rand, de importanta mai mica; accesoriu. ◊ Medic secundar (si s.m.) = medic care, in urma unui concurs este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen secundar = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. 2. Care urmeaza dupa primul; al doilea. ◊ (Geol.; si s.n.) Era secundara = mezozoic; propozitie secundara = propozitie subordonata, dependenta. // s.n. Ac al ceasornicului care indica secundele. [Var. secondar, -a adj. / cf. fr. secondaire, lat. secundarius].
IAROVIZARE s.f. 1. (Biol.) Stadiu de dezvoltare a unei plante, care urmeaza imediat dupa germinatie, desfasurandu-se in conditii de temperatura specifice fiecarei plante. 2. Tratare a semintelor in vederea scurtarii perioadei de vegetatie a plantelor, a sporirii productiei si a obtinerii de noi soiuri. [Cf. rus. iarovizatiia].
RETROGRADA vb. I. tr. A trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte; a da inapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioara intr-una inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute si consemnate in clasament. [< fr. retrograder, cf. lat., it. retrogradare].
OBSOLESCENTA s.f. Declasare tehnologica a unui material industrial prin aparitia altuia, mai modern; uzura morala. ◊ obsolescenta profesionala = proces de invechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilarii progresului tehnico-stiintific. (< engl., fr. obsolescence)
ANATOPISM s. n. ansamblu de tulburari care apar la unii emigranti ca urmare a neadaptarii la noua societate. (< fr. anatopisme)
CONSECINTA s. f. 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei actiuni; efect, urmare. ♦ in ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situatiei, imprejurarilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (dupa fr. consequence, lat. consequentia)
CONTRAARC s. n. curbura in sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicarii prorei si pupei aflate pe creste de val. (< fr. contre-arc)
GRUND s. n. 1. primul strat de material care se aplica pe suprafata unui corp sau a unei piese ce urmeaza a fi vopsite. ◊ strat de vopsea alba care se intinde pe o panza inainte de a o picta. 2. strat de mortar aplicat direct pe zidarie, peste care se aplica tencuiala propriu-zisa. (< germ. Grund)
IAROVIZARE s. f. 1. stadiu de dezvoltare a unei plante, care urmeaza imediat dupa germinatie, desfasurandu-se in conditii de temperatura specifice. 2. tratarea semintelor in vederea scurtarii perioadei de vegetatie a plantelor, a sporirii productiei si a obtinerii de noi soiuri. (dupa rus. jarovizatiia)
INTROGRESIUNE s. f. formare de hibrizi interspecifici fertili, ca urmare a patrunderii unei gene straine in genofondul unei populatii. (< engl. introgression)
POSTSCOLAR, -A adj. care urmeaza dupa absolvirea unei scoli. (dupa fr. postscolaire)
RIZARE s. f. faptul de a (se) riza; defect in functionarea unei masini ca urmare a producerii de rizuri pe suprafetele de contact. (< riza)
SANCTIUNE s. f. 1. confirmare a unui act de catre o autoritate superioara celei care l-a emis. ◊ aprobare, intarire, consfintire. 2. masura de constrangere aplicata ca urmare a nerespectarii unei obligatii asumate; (p. ext.) pedeapsa. (< fr. sanction, lat. sanctio)
TRENAJ s. n. 1. transport minier in care vagonetele sunt trase de un cablu care se desfasoara pe un troliu. 2. perturbatie in functionarea unor tuburi analizoare care se manifesta sub forma unei cozi in urma partilor in miscare pe imaginea de televiziune. (< fr. trainage)
ABILITA, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism) A recunoaste unei persoane, in urma unui examen, o anumita calificare (in trecut, calitatea de docent). – Germ. habilitieren (lat. lit. habilitare).
CATODOLUMINISCENTA (‹ fr.) s. f. Luminiscenta prezentata de unele substante in urma bombardarii cu electroni.
AMBARDEE, ambardee, s. f. Indepartare brusca si involuntara a unei nave din drumul urmat, datorita curentilor marini sau vantului. – Din fr. embardee.
BRUNAJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acopera unele piese metalice in urma brunarii. – Bruna + suf. -aj.
GAFAI, gafai, vb. IV. Intranz. A respira des si greu (in urma unor eforturi, a unei boli etc.). ♦ Fig. (Despre locomotive, masini etc.) A produce un zgomot caracteristic, infundat si greoi. – Formatie onomatopeica.
INFIRMITATE, infirmitati, s. f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobandit in urma unui accident, a unei boli etc.; betesug, betegeala, betegie; invaliditate. ♦ Fig. Slabiciune morala, imperfectiune. – Din fr. infirmite, lat. inmmitas, -ans.
INFLATIE, inflatii, s. f. Fenomen specific perioadelor de criza economica, constand in deprecierea banilor de hartie aflati in circulatie ca urmare fie a emiterii unei mase banesti peste nevoile reale ale circulatiei, fie a reducerii volumului productiei si circulatiei marfurilor, fapt care duce la scaderea puterii de cumparare a banilor. [Var.: inflatiune s. f.] – Din fr. inflation.
INVARIANT, invarianti, s. m. Marime, relatie, proprietate etc. care ramane neschimbata in urma aplicarii sau interventiei unei transformari. [Pr.: -ri-ant. Var.: invarianta s. f.] – Din fr. invariant.
DEINMULTIT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei inmultiri, numar care urmeaza sa fie inmultit cu cel de-al doilea termen. – De4 + inmultit.
DESPAGUBIRE, despagubiri, s. f. Actiunea de a (se) despagubi si rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Suma ce urmeaza a fi platita unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infractiune; desdaunare, dauna, compensatie. ◊ Despagubire de razboi = suma pe care un stat raspunzator de dezlantuirea unui razboi de agresiune este obligat s-o plateasca statului victima a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despagubi.
AN2, ani, s. m. 1. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui si care cuprinde 12 luni. ◊ Anul nou = ziua de 1 ianuarie (in care se serbeaza inceputul unui an). ◊ Loc. adv. In anul... = in cursul anului... La anul = in cursul anului viitor. Acum un an (sau doi ani etc.) = cu un an (sau cu doi etc.) in urma. De ani si ani = de multi ani, de multa vreme. An de (sau cu) an = in fiecare an, mereu. Cu anii = ani intregi, ani indelungati. La (sau intr-) un an o data = o singura data intr-un an; rar. 2. (Astron.; in sintagma) An-lumina = unitate de lungime pentru masurarea distantelor mari, egala cu distanta strabatuta de lumina intr-un an. 3. Stadiu de studiu in unele forme de invatamant. ◊ (urmat de determinari) Anii de studentie. Anii de ucenicie. 4. Masura a varstei unei fiinte sau a vechimii unui lucru. Copil de cinci ani. 5. (La pl.) Epoca din viata; vreme. Anii copilariei. – Lat. annus.
ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obtinute de la plantele cultivate, in special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pamantului = planta erbacee veninoasa, cu frunze mari, late si lucioase, dupa a carei dezvoltare florala poporul apreciaza recolta anului (Arum maculatum); (inv.) rod-de-zahar = dulceata de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. urmare, rezultat, efect (al unei actiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlastar, odrasla. [Var.: (rar) roada s. f.] – Din sl. rodu.
REVENI2, revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. A reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.
OCNIRE, ocniri, s. f. Formare accidentala, in cursul sapaturii unor gauri de sonda, a unei cavitati neregulate, ca urmare a dezagregarii rocii in contact cu fluidul. – Din ocna.
FAPT, fapte si (4) fapturi, s. n. 1. Intamplare sau imprejurare reala, lucru petrecut in realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. si adj. De (sau in) fapt = (care este) in realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e ca... = nu e mai putin adevarat ca..., adevarul e ca..., in orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limba. 2. Actiune savarsita de cineva; fapta. ◊ Expr. Fapt implinit = actiune care s-a incheiat, care nu mai poate fi schimbata; situatie definitiva. 3. (Pop.; in legatura cu unele momente ale zilei; urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) Inceput. Faptul zilei. In fapt de seara. 4. (Pop.; in superstitii) Farmec, vraja. – Lat. factum.
LESNICIOS, -OASA, lesniciosi, -oase, adj. Care este usor de facut sau de urmat; care inlesneste efectuarea unei munci, a unei actiuni etc. – Lesne + suf. -icios.
DISPERSIE, dispersii, s. f. 1. Imprastiere, raspandire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) Stare de imprastiere, intr-un mediu oarecare, a unei substante aflate in particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiatii sau a unei unde sonore in urma refractiei, difractiei etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei multimi de valori in jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiune s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.
REFACTIE, refactii, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru marfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micsorandu-si astfel valoarea. 2. (In sintagma) Refactia caii = inlocuirea elementelor componente ale unei cai ferate ca urmare a uzurii sau scaderii sigurantei de functionare. – Din fr. refaction.
DEIMPARTIT s. n. sg. (Mat.) Primul termen al unei impartiri, numar care urmeaza sa fie impartit la cel de-al doilea termen. – De4 + impartit.
SOLUBILIZARE, solubilizari, s. f. Proces de transformare a unei substante greu solubile intr-una usor solubila, in urma unui proces fizic sau a unei reactii chimice. – V. solubiliza.
SINISTRAT, -A, sinistrati, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care a suferit pagube insemnate de pe urma unui incendiu, a unei inundatii sau a altei calamitati. – Din fr. sinistre.
CONSTRICTIE ~i f. fiziol. Fenomen de ingustare a unei formatiuni anatomice ca urmare a contractiei muschilor constrictori. ~ vasculara. ~ maxilara. [Art. constrictia; G.-D. constrictiei; Sil. -ti-e] /<fr. constric-tion, lat. constrictio, ~onis
CRIZA ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotaratoare in viata sociala, constand intr-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ◊ ~ de guvern perioada cand un guvern a demisionat iar altul inca nu este format. 2) Moment critic in evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea in bine sau in rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis
GRADISTE ~i f. 1) Ridicatura de pamant, ramasa izolata in lunca unei ape curgatoare in urma deplasarii meandrelor acesteia. 2) Loc al unei asezari istorice. /<sl. gradiste
A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere
PORUNCA ~ci f. Dispozitie, scrisa sau orala, a unei autoritati sau a unei persoane oficiale, care urmeaza sa fie indeplinita; ordin; comanda. ◊ Cele zece ~ci v. DECALOG. Porunca! porunceste! porunciti! [G.-D. poruncii] /v. a porunci
STRICTURA ~i f. Stramtare a canalului unui organ cavitar (in urma unui traumatism, a unei inflamatii etc.). ~ esofagiana. /<lat. strictura, germ. Striktur, fr. stricture
TEZA ~e f. 1) Afirmatie enuntata intr-o discutie sau intr-o lucrare. 2) mai ales la pl. Idee principala a unei conceptii, formulata concis, urmand a fi dezvoltata si demonstrata. 3) la pl. Culegere care insereaza astfel de idei. 4) log. Enunt care urmeaza sa fie demonstrat. 5) Lucrare stiintifica prezentata pentru a fi sustinuta public in vederea obtinerii unui grad stiintific; disertatie. 6) Lucrare scrisa de elevi la sfarsitul unei perioade de studiu. /<fr. these, lat., ngr. thesis
VOINTA ~e f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea ~. Lipsa de ~. 2) Indrazneala in actiuni; hotarare; fermitate; decizie. 3) Intentie premeditata. 4) Senzatie de satisfacere a gustului; voie; placere; plac; pofta; chef. A indeplini ~a cuiva. ◊ ~a cea de pe urma (sau ultima ~) dorinta unei persoane care se afla pe patul de moarte. Rea-~ atitudine rauvoitoare. [G.-D. vointei] /a voi + suf. ~inta
CASATIUNE2 s.f. 1. V. casatie. 2. (Jur.) Anulare a unei hotarari judecatoresti in urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operatiilor privind scoaterea definitiva din uz si din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
POSTLUDIU s.n. Sectiune suplimentara de sine statatoare a unei lucrari muzicale, care urmeaza dupa sectiunile ei de baza; incheiere instrumentala dupa cant. ♦ Lucrare pentru orga care se executa la incheierea serviciului divin. [Pron. -diu. / cf. germ. Postludium, fr. postlude < lat. post – dupa, ludus – joc].
REABILITA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) restabili prestigiul stirbit. 2. tr. A repune, a reintegra pe cineva in drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. tr. A readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. rehabiliter].
AMBARDEE s.f. Indepartare brusca si necontrolabila a unei nave din drumul urmat, provocata de curenti marini sau de vant. [Pron. -de-e, pl. invar. / < fr. embardee].
ASOCIA vb. I. refl. 1. A se intovarasi, a se uni (intr-un anumit scop). 2. A se alatura (unei actiuni, unei idei etc.); a urma. 3. A se lega, a se inlantui (pe baza de asociatii). [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -ind. / < fr. associer, it., lat. associare].
VICTIMA s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinitati. 2. Cel care sufera de o nenorocire, are o durere, o suferinta etc. ♦ Cel care sufera urmarile unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime].
CONTROL s.n. 1. Verificare, analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari. ◊ Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. 2. Institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. controle].
CORIGENT, -A adj., s.m. si f. (Elev) care nu a obtinut nota de trecere la unele materii, la care urmeaza sa dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -a adj., s.m.f. / < lat. corrigens].
PTOZA s.f. Cadere patologica a unui organ sau a unei formatii anatomice in urma slabirii formatiilor proprii de sustinere. [< fr. ptose, cf. gr. ptosis – cadere].
CASATIUNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotarari judecatoresti in urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operatiilor privind scoaterea definitiva din uz si din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)
CONTROL s. n. 1. verificare a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ cifra de ~ = exponent care indica limitele cantitative ale productiei; lucrare de ~ = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor si studentilor. ◊ urmarire a functionarii unui sistem tehnic, proces tehnologic etc. ◊ supraveghere continua (morala sau materiala). 2. stapanire. ◊ dirijare a propriilor miscari si manifestari. 3. institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 4. (pl.) registru de evidenta a personalului (si a animalelor) unei unitati militare. (< fr. controle)
DARWINISM s. n. conceptie evolutionista potrivit careia speciile animale si vegetale se transforma treptat unele in altele ca urmare a interactiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulatie, lupta pentru existenta si selectia naturala. ♦ ~ social = conceptie sociologica din a doua jumatate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existenta si ale selectiei naturale la viata sociala. (< fr. darwinisme)
ESANTIONA vb. tr. 1. a confrunta esantionul cu etalonul. 2. a alege persoanele reprezentative statistic care urmeaza a fi supuse unei anchete prin sondaj. 3. a lua esantioane (1) la intervale prestabilite. (< fr. echantillonner)
METACRITIC, -A adj. care urmeaza perioadei critice a unei boli. (< fr. metacritique)
MORFOTROPIE s. f. (min.) totalitatea modificarilor care intervin in forma si dimensiunile unei retele cristaline, ca urmare a inlocuirii chimice a unei parti din particulele componente. (< morfo- + -tropie2)
PTOZA1 s. f. cadere patologica a unui organ, a unei formatii anatomice, in urma slabirii formatiilor proprii de sustinere. (< fr. ptose)
REABILITA vb. I. tr., refl. a(-si) restabili buna reputatie, onoarea, prestigiul stirbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce in stare activa unele functii alterate in urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-si indrepta situatia scolara, obtinand o nota buna, dupa note insuficiente. (< fr. rehabiliter)
CAVALER, cavaleri, s. m. I. (In organizatia feudala din Apus) Nobil consfintit pentru cariera armelor (de rege sau de un reprezentant al lui) printr-o ceremonie speciala; (urmat de determinari; in unele tari si astazi) membru al unui ordin militar-religios; membru al unui ordin onorific, posesor al anumitor decoratii. II. 1. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor. 2. Barbat care insoteste o femeie in societate. 3. Tanar necasatorit; holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Rus kavaler (< fr.).
PORTAL (‹ germ., it.) s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, cu decoratie specifica diferitelor stiluri. ♦ Deschidere din piatra sau metal la intrarea unor mari poduri de cale ferata. ♦ Constructie de zidarie sau de beton, care consolideaza pamantul din jurul gurii unui tunel si taluzul de deasupra. 2. (GEOGR.) Arcada naturala formata prin abraziune marina sau ca urmare a prabusirii tavanului unei pesteri. 3. (INFORM.) Suma de site-uri stranse sub un singur acoperis, adrese web; cuprinde stiri, programe TV, diverse servicii si eventual un motor de cautare. Printre cele mai cunoscute sunt: yahoo.com, altavista.com, msn.com.
FALTUIT2, -A, faltuiti, -te, adj. 1. (Despre piei tabacite) Care si-a redus si si-a uniformizat grosimea in urma prelucrarii cu faltul. 2. (Despre unele materiale de constructie) Care are falt, prevazut cu falt. 3. (Despre colile unei tiparituri) Indoit si impaturit (in vederea brosarii sau a legarii). – V. faltui.
PROVOCA, provoc, vb. I. Tranz. 1. A atata, a intarata, a incita pe cineva (sfidandu-l); spec. (Jur.) a aduce pe cineva (prin acte de violenta, lezarea demnitatii sau alte fapte ilicite) intr-o stare de surescitare favorabila comiterii unei infractiuni. 2. A avea drept urmare; a determina, a constitui, a cauza, a prilejui, a pricinui. ♦ Spec. A produce intentionat un eveniment, un proces, un fenomen; a starni. 3. A chema, a invita pe cineva sa participe la o competitie, la o intrecere. – Din fr. provoquer, lat. provocare.
OLOGI, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. si refl. A face pe cineva sa devina olog (1) (lovindu-l, ranindu-l etc.) sau a ramane, a deveni olog (in urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.
CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.
EVENTRATIE, eventratii, s. f. Iesire sub piele a viscerelor invelite in sacul peritonelului, care apare in urma unui traumatism sau a unei operatii. – Din fr. eventration.
CONSECINTA, consecinte, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei actiuni, al unui principiu; urmare. ◊ In consecinta = a) (loc. conj.) prin urmare, deci; b) (loc. adv.) conform dispozitiilor, situatiei etc. – Din fr. consequence, lat. consequentia.
CORIGENT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Elev care, la incheierea anului scolar, nu a obtinut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmand sa fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis
INAPOIERE ~i f. 1) v. A INAPOIA si A SE INAPOIA. 2) Ramanere in urma. ~ economica. ◊ ~ mintala stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a inapoia
MANDRU1 ~a (~i, ~e) 1) Care are sentimentul demnitatii si onoarei; demn. 2) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; fudul; falnic; semet; maret. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfactie (ca urmare a unui succes, a unei reusite sau a unei victorii). 4) Care inspira admiratie; plin de semetie. /<sl. mondru
MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) Situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment
SANcru ~e n. Ulceratie a mucoasei sau a pielii, formata in urma patrunderii in organism a unei infectii. /<fr. chancre
A URZICA urzic tranz. 1) (despre plante urzicatoare sau alti factori de acest gen) A supune unei senzatii de usturime (in urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzica (sau cu alta planta urzicatoare), producand usturime. 3) fig. (persoane) A intepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturatoare. /Din urzica
CONVERSIUNE s.f. 1. Schimbare a conditiilor unui imprumut (prin prelungirea termenelor, micsorarea dobanzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) intr-o valoare de alta natura. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ♦ (Biol.; in forma conversie) schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. Reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme sau fraze, fara ca intelesul sa sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxa. 4. (Log.) Rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvant, a unui numar sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].
SUFLEOR s.m. Cel care sufla actorilor, in timpul unei reprezentatii, replicile pe care urmeaza sa le spuna. [Pron. -flor, var. sufler s.m. / < fr. souffleur].
SOC s.n. Lovitura, ciocnire brusca si violenta intre doua corpuri. ♦ Unitate de soc = formatie specializata in operatii indraznete asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare grava, brusca si violenta a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ◊ Soc nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de soc = metoda terapeutica constand din crearea unei perturbatii bruste bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui].
VACCIN s.n. Preparat biologic care contine anumiti virusi atenuati si care este inoculat unui individ in scop preventiv sau curativ impotriva unei boli infectioase sau virulente. ♦ urma lasata pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus].
COROLAR s.n. Concluzie care urmeaza ca o consecinta a unei teoreme demonstrate. ♦ Idee, concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmatie etc. [Cf. fr. corollaire, lat. corollarium].
DECONT s.n. Defalcare in partile componente a unei sume platite sau care urmeaza a fi platita. [Pl. -turi. / cf. fr. decompte].
banchet (banchete), s. n. – Masa festiva, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explica in DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotriva, un der. rom. Acesta din urma pare a se datora unei pronuntari vechi *banchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).
NECROZA s.f. Alterare si distrugere a unui tesut ori organ viu, animal sau vegetal, in urma intreruperii circulatiei sanguine, a unei infectii, arsuri etc.; distrugere prin infectie a unui tesut viu; cangrena. [< fr. necrose, cf. gr. nekrosis – mortificare].
REZOLUTIE s.f. 1. Hotarare adoptata in urma unor dezbateri colective. ♦ (Jur.; in forma rezolutiune) Desfiintare a unui contract in urma neexecutarii conditiilor. 2. Rezolvare (a unei cereri); hotarare, decizie. 3. Disparitia treptata a unui proces patologic. [Gen. -iei, var. rezolutiune s.f. / cf. fr. resolution, lat. resolutio].
CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)
DOCTOR s. m. 1. titlu stiintific conferit doctoranzilor in urma sustinerii examenelor si a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ♦ ~ docent = titlu stiintific care se acorda doctorilor (1) care fac dovada unei activitati stiintifice indelungate si valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institutiile de invatamant superior unei personalitati de mare prestigiu, din tara sau din strainatate, pentru realizari deosebite in domeniul stiintei, tehnicii si culturii, pentru servicii de mare insemnatate aduse patriei si umanitatii. 2. medic. 3. (fam.) persoana foarte priceputa intr-un anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)
FURNAL s. n. 1. cuptor inalt, in forma de turn, cu instalatie pentru topirea minereurilor si extragerea metalelor. 2. incarcatura de exploziv introdusa intr-o stanca, intr-un zid etc. care urmeaza sa fie aruncat in aer. ◊ groapa in urma exploziei in pamant a unei asemenea incarcaturi. (dupa fr. fourneau)
SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)