Rezultate din textul definițiilor
CISTIC, -A, cistici, -ce, adj. Care apartine vezicii u*****e sau vezicii biliare, privitor la vezica u*****a sau la vezica biliara. Canal biliar = canal care conduce secretia biliara din vezica biliara m canalul coledoc. – Din fr. cystique.
COLECIST s.n. (Anat.) vezica biliara. // (Si in forma colecisto-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) vezica biliara”, „colecist”. [< fr. cholecyste, cf. gr. chole – bila, kystis – vezica].
PIGMENT s.m. 1. Substanta care se gaseste in celulele pielii si in unele tesuturi, carora le da o anumita culoare. ◊ Pigmenti biliari = pigmenti care sunt produsi in organismul animal si se gasesc localizati in vezica biliara. 2. Substanta coloranta, de obicei minerala, pulverizata, folosita ca vopsea in amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].
CISTIC, -A adj. (Med.) Referitor la vezica u*****a sau la vezica biliara. [< fr. cystique].
CISTIC1, -A adj. (med.) referitor la vezica biliara sau u*****a. ♦ canal ~ = canal care leaga vezica biliar de canalul coledoc. (< fr. cystique)
COLECIST s. n. vezica biliara. (< fr. cholecyste)
PIGMENT1 s. m. 1. substanta organica colorata in celulele pielii si unele tesuturi. ♦ nti biliari = pigmenti produsi in organismul animal si localizati in vezica biliara. 2. pulbere minerala colorata, folosita in industria lacurilor si a vopselelor, a materialelor plastice etc. (< fr. pigment)
COLECISTECTAZIE s.f. (Med.) Dilatatie a vezicii biliare. [Gen. -iei. / < fr. cholecystectasie].
COLECISTENDEZA s.f. (Med.) Incizie a vezicii biliare pentru scoaterea calculilor biliari. [< fr. cholecystendese].
COLECISTOPEXIE s.f. (Med.) Operatie chirurgicala constand in fixarea vezicii biliare de peretele abdominal. [Gen. -iei. / < fr. cholecystopexie].
COLECISTORAFIE s.f. (Med.) Sutura chirurgicala a peretelui vezicii biliare. [Gen. -iei. / < fr. cholecystorrhaphie].
COLECISTOSTOMIE s.f. (Med.) Deschiderea si legarea chirurgicala a vezicii biliare de piele. [Gen. -iei. / < fr. cholecystostomie].
COLECISTECTOMIE s.f. (Med.) Extirpare a vezicii biliare. [Gen. -iei. / < fr. cholecystectomie].
COLECISTITA s.f. (Med.) Inflamatie a vezicii biliare. [< fr. cholecystite].
COLECISTOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a vezicii biliare cu ajutorul unei substante de contrast. [Gen. -iei. / < fr. cholecystographie].
COLECISTALGIE s. f. durere la nivelul vezicii biliare. (< fr. cholecystalgie)
COLECISTATONIE s. f. atonie a vezicii biliare. (< fr. cholecystatonie)
COLECISTECTAZIE s. f. dilatatie a vezicii biliare. (< fr. cholecystectasie)
COLECISTECTOMIE s. f. ablatiune a vezicii biliare. (< fr. cholecystectomie)
COLECISTOCOLOSTOMIE s. f. legarea operatorie directa a vezicii biliare la colon3. (< fr. cholecysto-colostomie)
COLECISTOGASTROSTOMIE s. f. operatie constand in legarea directa a vezicii biliare la stomac. (< fr. cholecysto-gastrostomie)
COLECISTOGRAFIE s. f. radiografie a vezicii biliare cu o substanta de contrast. (< fr. cholecystographie)
COLECISTOPEXIE s. f. fixare chirurgicala a vezicii biliare de peretele abdominal. (< fr. cholecystopexie)
COLECISTORAFIE s. f. sutura a peretului vezicii biliare. (< fr. cholecystorrhaphie)
COLECISTOSTOMIE s. f. deschiderea si legarea chirurgicala a vezicii biliare de piele. (< fr. cholecystostomie)
COLECISTOTOMIE s. f. incizie a vezicii biliare. (< fr. cholecystotomie)
HEMATOCOLECIST s. n. colectare de sange in cavitatea vezicii biliare. (< fr. hematocolecyste)
HIDROCOLECIST s. n. dilatare a vezicii biliare prin acumularea unui lichid seros. (< fr. hydrocholecyste)
PERICISTIC, -A adj. din jurul vezicii biliare. (< fr. pericystique)
CISTOLIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kystis „vezica” + lithos „piatra”) s. m. 1. (BOT.) Masa de carbonat de calciu, mai rar de dioxid de siliciu, formata pe peretii externi ai celulelor epidermice vegetale. 2. (MED.) Calcul al vezicii u*****e sau biliare.
NISIP, nisipuri, s. n. l. Roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.
COLANGIOCISTOSTOMIE s. f. fixare a canalelor biliare la peretele superior al vezicii, in caz de obstructie a canalelor hepatice. (< fr. cholangio-cystostomie)
vezica s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau secretie; basica. ♦ ~ biliara = rezervor temporar al bilei in fosa colecistului de pe fata inferioara a ficatului; colecist; ~ ombilicala = sac vitelin. 2. (biol.) ~ inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. (< lat. vesica)
vezica ~ci f. Organ cavitar membranos, in care se inmagazineaza lichide secretate de organism (pentru a fi evacuate). ~ u*****a. ~ biliara. /<lat. vesica
VEZICULA s.f. (Med.) 1. vezica mica. 2. Nume dat unor basicute pline cu lichid care se ivesc pe piele si pe mucoase in diferite boli. ◊ Vezicula biliara v. biliar. [< fr. vesicule, cf. lat. vesicula].