Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TEZÁUR s.n. 1. Cantitate mare de aurărie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogăție. ♦ Locul unde se găsește depozitată această bogăție. 2. Totalitatea aurului, a metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte prețios, bun, folositor; comoară. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfășurată de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TEZÁUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurărie etc.; (p. ext.) avere, bogăție. 2. totalitatea metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. ◊ loc unde se păstrează un asemenea depozit; vistierie. ◊ bani sau obiecte prețioase descoperite întâmplător în pământ; comoară. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte prețios, iubit, prețuit. ◊ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TEZÁUR s. 1. v. comoară. 2. v. vistierie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tezáur (-re), s. n. – Comoară, visterie, patrimoniu. – Var. înv. tesaur. Mr. θisavru. Lat. thesaurus (sec. XIX), mr. din ngr. θυσαυρός. – Der. tezauriza, vb. (a strînge obiecte de preț).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tezáur s. n. (sil. -za-ur), pl. tezáure
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TEZÁUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale prețioase sau de obiecte de preț adunate împreună. 2) Totalitate de bani sau de obiecte prețioase ascunse de mult timp (în pământ) și descoperite întâmplător; comoară. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se află în depozitul unei bănci de emisie. 4) Loc unde se păstrează finanțele statului sau ale unei bănci; vistierie. 5) fig. Lucru sau ființă prețioasă și dragă; comoară. 6) Patrimoniu spiritual al unei societăți sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumită comunitate de oameni. 7) Operă culturală de mare valoare și de proporții deosebite (enciclopedie sau dicționar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)