TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța d******i = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TICHIÚȚĂ s. (reg.) tichioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tichiúță s. f. (sil. -chi-u-), g.-d. art. tichiúței; pl. tichiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink