Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
TICNÍRE s. f. v. tihnire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TICNÍ vb. IV v. tihni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ȚICNÍ, țicnesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și pierde puterea de judecată; a înnebuni, a se sminti. a se zăpăci, a se țăcăni. – Cf. scr. ciknuti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE ȚICNÍ mă ~ésc intranz. fam. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a înnebuni; a se trăsni; a se aliena. /cf. sb. ciknuti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚICNÍ vb. v. înnebuni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țicní (-nésc, -ít), vb.1. A sparge un obiect de ceramică sau de sticlă. – 2. (Refl.) A bate cîmpii, a-și pierde mințile. – Var. Mold. țîcni. Creație expresivă, care imită zgomotul bătăii ușoare, cf. țac, cu suf. tot expresiv -ni.Der. țicneală, s. f. (nebunie, rătăcire). Țicni este față de tic, ca țăcăni față de țac. Țicnitoare, s. f. (Banat, pasăre, Picus maior), cf. ciocănitoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
țicní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țicnésc, imperf. 3 sg. țicneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țicneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)