TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TICĂLOȘÍE s. abjecție, fărădelege, infamie, josni-cie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, (reg.) mârșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgânătate, păgânie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comis o mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TICĂLOȘÍE s. v. lipsă, mizerie, nevoie, sărăcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ticăloșíe s. f., art. ticăloșía, g.-d. art. ticăloșíei; pl. ticăloșíi, art. ticăloșíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TICĂLOȘÍE ~i f. 1) Stare de ticălos; decădere morală. 2) Faptă de ticălos; josnicie; mârșăvie; abjecție. [G.-D. ticăloșiei] /ticălos + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink