TÍJĂ, tije, s. f. 1. Tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. Bară de metal (cilindrică) făcând parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legătură sau de ghidare. – Din fr. tige.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (Tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÍJĂ s. f. 1. tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. ornament arhitectural care imită tija (1). 3. (tehn.) piesă de forma unei bare care suportă solicitări numai în lungul axei sale. (< fr. tige)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tíjă s. f., g.-d. art. tíjei; pl. tíje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÍJĂ ~e f. 1) Parte aeriană a plantelor erbacee. 2) tehn. Bară metalică prin care se realizează legătura dintre două piese ale unui sistem tehnic. [G.-D. tijei] /<fr. tige
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink