TÍLDĂ, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunțării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÍLDĂ s.f. 1. Semn grafic (~) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (~) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunță m***t. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tílde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÍLDĂ ~e f. 1) Semn grafic (~) care se folosește pentru a înlocui un cuvânt care se repetă. 2) Semn diacritic (~) care se pune deasupra literei „n” pentru a indica că se pronunță m***t. /<fr. tilde, germ. Tilde
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink