TILIACÉE s.n.pl. Familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee, având ca tip teiul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -li-a-...-ce-e, sg. tiliaceu. / < fr. tiliacées].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TILIACÉE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, rar erbacee: teiul. (< fr. tiliacées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TILIACÉU, tiliacee, s. n. (La pl.) Familie de plante lemnoase sau (rar) erbacee, al căror tip este teiul (Tilia); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă tiliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. tiliacées.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TILIACÉU ~e n. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori, arbuști), cu frunze căzătoare, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, ramificate și cu fructe capsule sau nucule (reprezentant: teiul). 2) Plantă din această familie. [Sil. -li-a-] /<fr. tiliacées
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tiliacéu adj. n., s. n. (sil. -li-a-), f. tiliacée; pl. n. și f. tiliacée
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink