Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TILÍNCĂ, tilinci, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, asemănător cu fluierul, dar fără găuri laterale, făcut din scoarță de paltin, răchită, tei etc. [Var.: tilíngă s. f.] – Cf. tilinc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TILÍNCĂ s. (MUZ.) (Olt.) tutelcă. (Cântă din ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tilíncă, tilínci, s.f. (pop.) 1. fluier din coajă de tei, de paltin, din soc ori din salcie, fără găuri; șuierătoare. 2. clopoțel la oi, la vite. 3. groapa fântânii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tilíncă (-ci), s. f.1. Clopoțel. – 2. Fluier, trișcă. – Var. telincă, titili(n)c(ă), (ti)tilingă, Trans. pipilincă. Creație expresivă, cf. talangă, sp. tilin.Der. tilinca (var. telinca), vb. (a cînta din tilincă; a suna tilinca). Mag. tilinka, pe care Cihac, II, 533, îl propune ca etimon al rom. și rut. tylynka provin din rom.Cf. tilișcă, trișcă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tilíncă s. f., g.-d. art. tilíncii; pl. tilínci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TILÍNCĂ ~ci f. Instrument muzical popular de suflat, de forma unui fluier, fără găuri laterale, care emite sunete acute. [G.-D. tilincii] /cf. tilinc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)