Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TIMBRÁRE, timbrări, s. f. Acțiunea de a timbra și rezultatul ei. – V. timbra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIMBRÁRE s.f. Acțiunea de a timbra și rezultatul ei. [< timbra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIMBRÁRE s. francare, marcare. (~ unei scrisori.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
timbráre s. f., g.-d. art. timbrării; pl. timbrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TIMBRÁ ~éz tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
timbrá vb., ind. prez. 1 sg. timbréz, 3 sg. și pl. timbreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink