TIMLEÁC, timleacuri, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o varga groasă de fier prevăzută la unul din capete cu un cârlig ascuțit, care servește la prinderea peștilor mari. – Din rus. temleak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
timleác s. n., pl. timleácuri/timléce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIMLEÁC ~uri n. Unealtă de pescuit pești mari, constând dintr-o vergea lungă și groasă prevăzută la un capăt cu un cârlig. /<rus. temljak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink