TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
timónă, timóne, s.f. (înv. și reg.) 1. oiște, proțap. 2. roată de manevră a cârmei la nave. 3. (ironic) nas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIMÓNĂ ~e f. mar. Roată cu spițe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei. /<fr. timon, ngr. timóni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink