Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIMORÁT, -Ă adj. (Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr. timoré, lat. timoratus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIMORÁT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr. timoré, lat. timoratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIMORÁT adj. v. fricos, intimidat, sălbatic, speriat, sperios, temător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
timorát adj. m., pl. timoráți; f. sg. timorátă, pl. timoráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIMORÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care manifestă lipsă de îndrăzneală; stăpânit de teamă sau de emoții; timid; sfios; jenat; rușinos. /<fr. timoré
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIMORÁ vb. v. intimida, speria.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink