TIOURÉE s. f. Substanță organică, incoloră, solubilă în apă, întrebuințată la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [Pr.: ti-o-u-re-e] – Din fr. thio-urée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIOURÉE s. f. substanță organică din uree prin înlocuirea oxigenului cu sulf. (< fr. thio-urée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIOURÉE s. (CHIM.) tiocarbamidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tiourée s. f. (sil. ti-o-u-), art. tiouréea, g.-d. tiourée, art. tiouréei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink