Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: tipar (substantiv neutru) , țipar (substantiv masculin)   
TIPÁR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operațiilor de tipărire a unui text; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text. ◊ Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief. ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecționează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clișeu, șablon. ♦ Ștanță pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (Înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIPÁR s. 1. v. tipărire. 2. (TIPOGR.) (înv.) stambă. (A da la ~.) 3. (TIPOGR.) tipar adânc v. calcografie; tipar înalt = pantografie. 4. v. zaț. 5. v. presă. 6. v. ștanță. 7. v. urmă. 8. v. șablon. 9. v. calapod. 10. (rar) patron. (~ pentru un obiect de îmbrăcăminte.) 11. model, prototip. tip. (A construit templul după ~ele grecești.) 12. model, (înv.) izvod. (Un ~ de scrisoare.) 13. v. cofraj. 14. v. formă. 15. tipar metalic v. cochilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TIPÁR s. v. ciubuc, ciubucar, clișeu, imprimerie, lambar, lămbuitor, loc comun, tipografie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tipár (-re), s. n.1. Formă, matrice. – 2. Etalon, șablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicație. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s. f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s. f. (publicație); tiparnă, s. f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniță, s. f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tipár s. n., pl. tipáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, întrebuințat mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIPÁR ~e n. 1) Totalitate a procedeelor folosite la imprimarea tipografică a unui text, a unei ilustrații etc. 2) Ansamblu de mijloace tehnice cu ajutorul cărora se publică un text. Hârtie de ~ .Bun de (sau pentru ) ~ gata pentru editare. A da la ~ a preda un manuscris spre tipărire. 3) Obiect determinat după care se reproduc obiectele identice; calapod; șablon; model. 4) Urmă lăsată pe o suprafață prin apăsare. /<ngr. tipári[on], sl. tiparu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚIPÁR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică sau medie, având corpul cilindric, asemănător cu al șarpelui, acoperit cu solzi mărunți; chișcar. ~ de mare. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȚIPÁR s. (IHT.; Misgumus fossilis) (pop.) chișcar, (reg.) șerpar, (pdn Mold.) șarpe.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚIPÁR s. v. anghilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȚIPAR-DE-MÁRE s. v. știucă-de-mare, zărgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
țipár, țipári, s.m. (reg.) ardei iute; țipoi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țipár s. m., pl. țipári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)