Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsendant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TIRÁNIC adj. (POL.) despotic, dictatorial, sa-mavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tiránice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIRÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soț ~. 3) fig. Care urmărește în permanență și în mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~că. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)