TIRIÁC, s. n. Preparat medicinal care conține opiu, întrebuințat în trecut ca anestezic. [Pr.: -ri-ac] – Din tc. tiryak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tiriác (-curi), s. n. – Preparat medicinal cu opiu. – Var. teriac. Mr. tiriacă. Gr. θηριάϰι, prin intermediul tc. (arab.) tiriak (Șeineanu, II, 362), cf. bg., sb. terijak. – Der. teriachiu, s. m. (opioman; bețiv), din tc. tiriaki, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tiriác (anestezic) s. n. (sil. -ri-ac)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink