TIRIGHÍE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s. f.] – Din ngr. trighía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIRIGHÍE s. v. piatră de vin, tartru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tirighíe, tirighíi, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit mâncărurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafața ceaiului răcit. 4. negreală de la streșini.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tirighíe s. f., art. tirighía, g.-d. tirighíi, art. tirighíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink