TITÁNIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor2, privitor la titani2; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. – Din fr. titanique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITÁNIC, -Ă adj. De titan; extraordinar, uriaș; titanesc, titanian. [Cf. fr. titanique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITÁNIC2, -Ă adj. de titan, gigantesc; titanesc. (< fr. titanique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TITÁNIC adj. colosal, extraordinar, gigantic, uriaș. (Eforturi ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TITÁNIC s., adj. v. portlandian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
titánic adj. m., pl. titánici; f. sg. titánică, pl. titánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TITÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de titani; propriu titanilor. /<fr. titanique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink