Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan1, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TITANÍT s. v. sfen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
titanít s. n., pl. titaníturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TITANÍT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. titanite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)