Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: titra (verb tranzitiv) , titrare (substantiv feminin)   
TITRÁRE, titrări, s. f. Acțiunea de a titra și rezultatul ei. – V. titra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TITRÁRE s.f. Acțiunea de a titra și rezultatul ei. [< titra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
titráre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. titrării; pl. titrări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TITRÁ, titrez, vb. I. Tranz. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina prin analiză volumetrică concentrația unei soluții. – Din fr. titrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TITRÁ ~éz tranz. (soluții, substanțe, aliaje etc.) A supune unei analize speciale (pentru a determina concentrația). /<fr. titrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TITRÁ vb. I. tr. 1. A determina proporția de aur, de argint etc. dintr-un aliaj. 2. A determina proporția componenților dintr-o substanță. [< fr. titrer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TITRÁ vb. tr. 1. a da, a acorda un titlu (1, 2). 2. (despre ziare) a pune un titlu. 3. (chim.) a determina titrul unei soluții, unui aliaj. 4. (cinem.) a imprima pe peliculă traducerea dialogurilor din versiunea originală a unui film. (< fr. titrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
titrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. titréz, 3 sg. și pl. titreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)