Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tivi (verb tranzitiv) , tivit (adjectiv)   
TIVÍT1 s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIVÍT2, -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TIVÍT adj. (pop.) refecat. (Fustă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TIVÍT s. tivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tivít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tivít adj. m., pl. tivíți; f. sg. tivítă, pl. tivíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TIVÍ1 ~ésc tranz. 1) (obiecte confecționate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tiví (-vésc, -ít), vb.1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)