Dex toaletă

TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette.

TOALÉTĂ s.f. 1. Faptul de a se spăla, de a se peria, de a se îmbrăca, de a se găti; dichisire; îngrijire; găteală. ♦ (Med.) Curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii. 2. Closet. 3. Îmbrăcăminte (mai ales femeiască). 4. Mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc. [Pron. to-a-. / < fr. toilette < toile – pânză].

TOALÉTĂ s. f. 1. faptul de a se spăla, pieptăna etc.; faptul de a se găti, a se dichisi. ♦ a-și face ă = a se găti. ◊ (med.) curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii. 2. totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte și de podoabă (femeiască). 3. mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc. 4. cameră de baie cu lavoar, closet și duș. (< fr. toilette)

TOALÉTĂ s. v. closet.

TOALÉTĂ s. v. chiuvetă, lavabou, lavoar.

toalétă (-te), s. f. – 1. Găteală, împodobire. – 2. Masă de baie, lavabou. – 3. Curățenie. – Mr. duvalete. Fr. toilette, mr. prin intermediul ngr. ντου(β)αλέττα.

toalétă s. f. (sil. to-a-), pl. toaléte

TOALÉTĂ ~e f. 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spălat, pieptănat, îmbrăcat). A-și face ~a. ◊ De ~ care servește la îngrijirea corpului. 3) Mobilă cu oglindă și dulăpioare în care se țin obiecte pentru îngrijirea părului și a feței. 4) Încăpere pentru satisfacerea necesităților fiziologice. [Sil. -to-a-] /<fr. toillette

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (Fam.) A(-și) face toaleta. [Pron. to-a-. / < fr. toiletter].

TOALETÁ vb. I. tr., refl. (fam.) a(-și) face toaleta. ◊ a curăța, a face mai estetic. II. tr. a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic. (< fr. toiletter)