Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
Toamnă ≠ primăvară
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
toámnă (-ne), s. f. – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. Lat. autumnus (REW 812), cf. fr. automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui lat. *autumnĭum (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Pușcariu 1743) nu pare necesară. Explicația trecerii lui uo(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un lat. *otumna, cu diftongul redus ca în orĭclaaurĭcŭla; și de aici uo, prin asimilare, cf. rezultatele din fr. și sp. Der. tomna, vb. ( a petrece toamna); tomnat, s. n. (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a pășunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adj. (autumnal); întomna, vb. refl. (a sosi toamna); tomniu, adj. (autumnal).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
toámnă s. f., g.-d. art. toámnei; pl. toámne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOÁMNĂ ~e f. Anotimp al anului care urmează după vară și cuprinde, în emisfera nordică, lunile septembrie, octombrie și noiembrie. ◊ ~ târzie sfârșit de toamnă. La ~ a) când va sosi toamna; b) în timpul toamnei viitoare. Astă ~ toamna trecută. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GREIER-DE-TOÁMNĂ s. v. cicoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUJĂ-DE-TOÁMNĂ s. v. crizantemă, dumitriță, steliță, tufănică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUȘI-DE-TOÁMNĂ s. pl. (BOT.; Callistephus chinensis) (Transilv.) palanețe (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
crin-de-toámnă s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rújă-de-toámnă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)