TOÁST, toasturi, s. n. Urare făcută la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment, însoțită de ridicarea paharului; scurt discurs ținut cu acest prilej. – Din fr. toast.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOÁST s.n. Scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva. [Pron. to-ast și tost, pl. -turi, -te. / < engl., fr. toast].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOAST s. n. 1. scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva. 2. felie de pâine prăjită cu unt. (< fr. toast)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TOÁST s. (rar) vivat. (Un ~ în cinstea mirilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
toást s. n., pl. toásturi (sil. toas-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOAST ~uri n. Discurs mic prin care se invită a închina paharul în sănătatea unei persoane sau în cinstea unui eveniment. A rosti un ~ . A ține un ~. [Monosilabic] /<fr. toast
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink