Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tocăni (verb) , tocănire (substantiv feminin)   
TOCĂNÍRE, tocăniri, s. f. Acțiunea de a tocăni și rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – V. tocăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă-nire, ciocănit, ciocănitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tocăníre s. f., g.-d. art. tocănírii; pl. tocăníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOCĂNÍ, tocănesc, vb. IV. Intranz. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca și ciocăni, bocăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TOCĂNÍ ~ésc intranz. A lovi repetat (cu un obiect în ceva tare), producând un zgomot specific. /toc + suf. ~ăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOCĂNÍ vb. v. bate, bocăni, bodogăni, cicăli, ciocăni, dăscăli, jegoși, mărunți, mânji, murdări, păta, plictisi, pocăni, sâcâi, toca.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tocănésc, imperf. 3 sg. tocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tocăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)