Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: tocătoare (pl. -ori) (substantiv feminin) , tocător (adjectiv)   
TOCĂTOÁRE s. f. v. tocător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tocătoáre (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătórii; pl. tocătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care toacă. /a toca + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOCĂTÓR2 ~oáre n. 1) Cuțit pentru tocat. 2) Mașină de tocat nutreț. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOCĂTÓR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tocătór adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tocătór (cuțit, fund) s. n., pl. tocătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)