TOCÁTĂ, tocate, s. f. 1. Compoziție muzicală pentru instrumente cu claviatură. 2. Piesă muzicală de virtuozitate pentru un instrument sau pentru orchestră, având un ritm sacadat. – Din it. toccata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCÁTĂ s.f. Compoziție muzicală scrisă pentru instrumente cu claviatură, în ritm vioi și alcătuită dintr-o singură parte. [< it. toccata < toccare – a atinge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TOCÁTĂ s. f. compoziție muzicală de virtuozitate, scrisă pentru instrumente cu claviatură, cu o mișcare rapidă, clară, sacadată, executată solistic. (< it. toccata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tocátă (muz.) s. f., pl. tocáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TOCÁT1 s. n. Faptul de a toca. – V. toca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCÁT2, -Ă, tocați, -te, adj. Tăiat foarte mărunt. – V. toca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TOCÁTĂ ~e f. Compoziție muzicală pentru instrumente cu claviatură. /<it. toccata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TOCÁT adj. mărunțit. (Ceapă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TOCÁT s. v. tocare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TOCÁT s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, poartă, prag, risipire, ușă, zvâr-lire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tocát s. m. – Indiană, țesătură de bumbac. Tc. tokat (Șeineanu, III, 123). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tocát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink